Sunteți pe pagina 1din 6

LUCRAREA NR. 6

STUDIUL DIFERENŢELOR DINTRE CURGEREA ÎN ECHICURENT ŞI CONTRACURENT LA SCHIMBĂTORUL DE CĂLDURĂ TIP "ŢEAVĂ ÎN ŢEAVĂ"

6.1. Scopul lucrării

Scopul lucrării este de a determina experimental diferenţele dintre curgerea în echicurent şi contracurent la schimbătorul de căldură tip "ţeavă în ţeavă". Lucrarea îşi propune să familiarizeze studenţii cu funcţionarea unui schimbător de căldură şi cu măsurarea directă a parametrilor de funcţionare, atât pentru curgerea în echicurent cât şi pentru curgerea în contracurent.

6.2 Considerente teoretice - Schimbătoare de căldură

Schimbătoarele de căldură sunt utilaje termice care servesc la încălzirea sau răcirea unui fluid, vaporizarea sau condensarea lui cu ajutorul unui alt fluid. Din punct de vedere funcţional, numărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare de apă sau aer, răcitoare de ulei, distilatoare, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare, calorifere etc.) însă principiul de funcţionare este acelaşi şi anume transferul de căldură de la un fluid la altul prin intermediul unui perete despărţitor. Schematizat, un schimbător de căldură constă din două compartimente separate de un perete, prin fiecare circulând câte un fluid. Prin peretele despărţitor are loc transferul căldurii de la fluidul cald la cel rece. În timpul circulaţiei fluidelor prin cele două compartimente, temperatura lor variază, unul încălzindu-se celălalt răcindu-se. Temperaturile la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu indice prim iar cele la ieşire cu indice secund.

ă cu indice prim iar cele la ie ş ire cu indice secund. Figura 1. Schema

Figura 1. Schema unui schimbător de căldură

Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător există schimbătoare

a)

cu curgere paralelă în echicurent;

b)

cu curgere paralelă în contracurent;

c)

cu curgere încrucişată;

d)

cu curgere mixtă.

cu curgere încruci ş at ă ; d) cu curgere mixt ă . Figura 2. Modul
cu curgere încruci ş at ă ; d) cu curgere mixt ă . Figura 2. Modul
cu curgere încruci ş at ă ; d) cu curgere mixt ă . Figura 2. Modul
cu curgere încruci ş at ă ; d) cu curgere mixt ă . Figura 2. Modul

Figura 2. Modul de curgere al fluidelor în schimbător

În calculul unui schimbător de căldură de obicei se cunoaşte fluxul de căldură

Q care trebuie

transmis de la un fluid la altul, debitele celor două fluide

t¢ , căldurile specifice c 1 şi c 2 , şi trebuie determinată suprafaţa S necesară transmiterii acestui flux (de exemplu, pentru încălzirea unei încăperi se calculează numărul de elemenţi ai caloriferului, adică suprafaţa de schimb de căldură). Presupunând 1 fluidul cald şi 2 fluidul rece, relaţiile de calcul rezultă din egalitatea fluxului de căldură cedat de fluidul 1 , primit de fluidul 2 şi transmis între cele două fluide:

t¢şi

m

1

şi

m

2

, temperaturile de intrare

1

2

Q

Q

1

Q

2

+ Q

p

K S◊Dt

m

(1)

unde:

Q

m

1

c

1

(

t

¢-¢¢ t

1

1

)

m

2

c

2

(

t

)

¢¢-¢ t +

2

2

Q

p

K

◊ ◊D

S

t

m

(2)

p = Fluxul de căldură care se pierde spre mediul ambiant (o parte din fluxul transmis de

fluidul mai cald 1 se pierde spre mediul ambiant)

K = coeficientul global de transfer de căldură (care se calculează pe baza coeficientului de

conducţie prin peretele ţevii şi a coeficienţilor de convecţie pentru cele două fluide, cald şi rece – vezi cursul)

Dt m este diferenţa de temperatură medie între cele două fluide.

Q

Exemple:

ă medie între cele dou ă fluide. Q Exemple : Pentru calcule aproximative: Figura 3 Varia

Pentru calcule aproximative:

Figura 3

Variaţia temperaturii fluidelor în cazul curgerii paralele în echicurent

Figura 4

Variaţia temperaturii fluidelor în cazul curgerii paralele în contracurent

D

t

m

t

m

1

-

t

m

2

t

¢+¢¢ t t ¢+¢¢ t

1

1

2

2

-

2

2

Pentru calcule mai precise:

D

t

m

D

t

D

t

m

D

t

D

t

max

-D

t

min

mEC

D

t

ln

D

t

max

D

t

min

max

-D

t

min

mCC

ln

D

t

max

D

t

min

(

t

¢-¢ t - t ¢¢-¢¢ t

1

2

1

2

)

(

)

(

t

ln

t

¢-¢ t

1

2

t

¢¢-¢¢ t

1

2

¢-¢¢- t t ¢¢-¢ t

1

2

1

2

)

(

)

ln

t

¢-¢¢ t

1

t

¢¢-¢ t

1

2

(3)

pentru echicurent (EC)

(4)

pentru contracurent (CC)

Dt mEC şi

Dt mCC se numesc diferenţă medie logaritmică de temperaturi.

6.3. Descrierea instalaţiei

Standul Modular Hilton pentru studiul schimbătoarelor de căldură H101 serveşte la testarea a două tipuri de schimbătoare de căldură:

o

schimbător de căldură ţeavă în ţeavă H101A

o

schimbător de căldură cu plăci H101B

Lucrarea de faţă se face prin montarea pe stand a schimbătorului de tipul "ţeavă în ţeavă". Acest schimbător este format din două tuburi coaxiale, unul în interiorul celuilalt, prin care circulă fluide cu diferite temperaturi. Datorită diferenţei de temperatură, căldura va trece de la fluidul mai cald la cel mai rece. Aceasta este cea mai simplă formă de schimbător de căldură. Două corpuri de schimbător ţeavă în ţeavă sunt legate în serie şi dispuse într-un amplasament în formă de U pentru a reduce gabaritul schimbătorului. Schimbătorul este montat pe panoul frontal al standului modular H101 şi fixat cu ajutorul unor cleme de susţinere (figurile 5 şi 6).

cu ajutorul unor cleme de sus ţ inere (figurile 5 ş i 6). Figura 5. Standul

Figura 5. Standul Modular Hilton H101 pentru studiul schimbătoarelor de căldură

Figura 6. Circuitele de ap ă cald ă (hot) ş i ap ă rece (cold)

Figura 6. Circuitele de apă caldă (hot) şi apă rece (cold) – montajul din figură este pentru curgere în echicurent

La funcţionarea normală, apa caldă din rezervorul standului este pompată şi trece prin furtunul armat marcat „intrare apă caldă (HOT OUT)” în tubul interior al schimbătorului, din oţel inoxidabil. Apa caldă curge prin tubul interior de-a lungul schimbătorului şi iese prin furtunul armat marcat „ieşire apă caldă (HOT RETURN)”. Apa rece curge prin furtunul marcat „intrare apă rece (COLD OUT)”, intră în spaţiul inelar dintre ţeava interioară din oţel inoxidabil şi tubul exterior de plastic transparent şi iese din schimbător prin furtunul marcat „ieşire apă rece (COLD RETURN)”. Cu fluidul cald curgând prin ţeava interioară, pierderile spre mediul ambiant sunt minimizate, permiţând totodată observarea construcţiei schimbătorului. Sensurile de curgere a fluidelor pot fi aranjate în modul echicurent (curgere paralelă în acelaşi sens), sau contracurent (curgere paralelă în sensuri opuse). Cuplajele cu autoetanşare reţin apa în interiorul furtunurilor şi a schimbătorului. Schimbul modului de curgere se poate face fără a opri pompa de apă caldă sau alimentarea cu apă rece. Pentru schimbarea conexiunii (echicurent/contracurent) se inversează furtunurile corespunzătoare intrării, respectiv ieşirii apei reci. Debitele agenţilor se pot regla de la două ventile de reglare, iar măsurarea se poate face cu ajutorul a două rotametre situate lângă ventilele de reglare a debitelor.

Amplasarea termocuplelor Termocuplele indică temperatura celor două fluide în patru puncte fixe (temperaturile pot fi citite pe afişajul digital, cu ajutorul unui comutator):

t 1 – temperatură tur apă caldă (intrarea în schimbător) - HOT AUT (T1) t 1 – temperatură retur apă caldă (ieşirea din schimbător) - HOT RETURN (T2) t 2 – temperatură tur apă rece (intrarea în schimbător) - COLD AUT (T3) t 2 – temperatură retur apă rece (ieşirea din schimbător) – COLD RETURN (T4)

Circuitul de apă caldă Apa caldă este furnizată de o rezistență electrică imersată în rezervorul de apă caldă şi vehiculată cu ajutorul unei pompe la mufa marcată cu ”Intrare (tur) agent cald (HOT OUT)”. Apa se răceşte la curgerea prin schimbător (fiind în contact – prin intermediul țevii metalice – cu agentul rece) şi iese prin mufa marcată ”Ieşire (retur) agent cald (HOT RETURN)”, apoi trece prin debitmetrul de apă caldă şi ajunge din nou în rezervor, pentru a fi reîncălzită.

Circuitul de apă rece Apa rece provenită de la reţeaua din clădire trece prin regulatorul de presiune şi ajunge la mufa marcată ”Intrare (tur) agent rece (COLD OUT)” prin furtunul cu inserţie. Apa rece este încălzită la trecerea prin schimbător şi iese prin mufa marcată ”Ieşire (retur) agent rece (COLD RETURN)”, apoi trece prin debitmetrul de apă rece spre scurgerea la canalizare.

Elemente de măsurare și reglare

ÿ Apa – Ventilele cu ac legate de rotametrele cu secţiune variabilă permit reglarea debitelor pentru agentul cald şi pentru cel rece. Suprafaţa superioară a flotorului e aliniată cu marcajele de pe tubul de sticlă şi indică debitul masic de apă în g/s.

ÿ Rezistența de încălzire – Un regulator digital de tip PID (Proportional–Integral–Derivative controller) reglează valoarea temperaturii apei calde la intrarea în schimbător (T1). Regulatorul utilizează o termocuplă (elementul de reglaj) amplasată lângă senzorul pentru temperatura T1 (elementul de măsurare). Temperatura citită de această termocuplă este valoarea de proces (PV – process value) şi este afişată cu verde deasupra afişajului portocaliu al valorii de referinţă setate (SP – set pointvalue). De remarcat că datorită existenţei a două termocuple, chiar dacă sunt amplasate foarte aproape, va exista întotdeauna o mică diferenţă între temperaturile indicate, T1 (t 1 ) şi PV.

ÿ Indicatorul de temperatură – Un termometru digital legat de un comutator-selector afişează temperaturile T1 ÷ T4 (t 1 ’, t 1 ”, t 2 ’, t 2 ), măsurate de termocuple.

6.4. Mersul lucrării

Pentru determinarea experimentală a diferenţelor dintre curgerea în echicurent şi contracurent,

),

Q

1

în lucrarea de faţă se propune compararea valorilor pentru fluxul de căldură cedat de apa caldă (

fluxul de căldură primit de apa rece (

cele două tipuri de curgere (în echicurent EC şi în contracurent CC), păstrând constante debitul şi temperatura la intrare a apei calde.

2 ) şi diferenţa medie logaritmică de temperaturi (Dt m ) pentru

Q

1. Conectaţi furtunurile de apă caldă / apă rece pentru a realiza modul de curgere în echicurent.

2. Porniţi alimentarea cu apă rece şi deschideţi ventilul de reglare a debitului de apă rece de la debitmetrul de apă rece. Asiguraţi-vă că apa rece curge liber prin schimbător şi debitmetru către scurgere. Reglaţi debitul de apă rece la o valoare relativ mică (10 ÷ 20 g/s).

3. Cuplaţi standul la sursa de electricitate prin manevrarea întrerupătorului principal (ON). Debitmetrul de apă caldă trebuie să indice existenţa unei circulaţii (a unui debit) în circuitul de apă caldă.

4. Fixaţi valoarea de referinţă (SV) pentru regulatorul temperaturii apei calde la 60 °C.

5. Fixaţi debitul de apă caldă la m 1 = 40 g/s

6. Fixaţi debitul de apă rece la m 2 = 20 g/s

7. Urmăriţi temperatura apei calde şi debitele ambilor agenţi. Aceste mărimi trebuie să rămână foarte apropiate de valorile fixate. După un timp de stabilizare a regimului (când PV = SP, adică atunci când valoarea măsurată a apei calde este egală cu valoarea setată la 60 °C) înregistraţi valorile măsurate pentru următoarele mărimi: t 1 ’, t 1 ”, t 2 ’, t 2 ”.

8. Reluaţi măsurătorile pentru debitele de apă rece m 2 = 30 g/s, 40 g/s

9. Schimbaţi conexiunea furtunurilor de apă rece pentru a avea curgere în contracurent şi reluaţi paşii 6, 7, 8.

6.5. Mărimi măsurate, mărimi calculate şi reprezentări grafice

Valoarea setată pentru temperatura apei calde la intrare = 60 °C /

D bit

l

i

ld

= 40

Mărimile măsurate şi calculate se trec într-un tabel de forma:

Tabel 1 . Valori pentru curgerea în echicurent EC:

m

2

t

1

t

1 "

t

2

t

2 "

t

1med

t

2med

c

1

c

2

Dt m EC

                 

Q

1 EC

Q

2

EC

[g/s]

[°C]

[°C]

[°C]

[°C]

 

[°C]

 

[°C]

[J/kg K]

[J/kg K]

[W]

[W]

[°C]

20

                     

30

                     

40

                     

50

                     

Tabel 2. Valori pentru curgerea în contracurent CC:

m

2

t

1

t

1 "

t

2

t

2 "

t

1med

t

2med

c

1

c

2

Dt m CC

                 

Q

1 CC

Q

2

CC

[g/s]

[°C]

[°C]

[°C]

[°C]

 

[°C]

 

[°C]

[J/kg K]

[J/kg K]

[W]

[W]

[°C]

20

                     

30

                     

40

                     

50

                     

Observaţii:

 

ÿ Căldurile specifice c 1 şi c 2 ale apei se determină din Tabelul 1 în funcţie de temperatura medie

t 1med sau t 2med

ÿ Fluxurile de căldură

g/s în kg/s.

Q se calculează cu relaţiile 1 şi 2. Debitele de apă trebuie transformate din

ÿ Diferenţa medie logaritmică de temperaturi (Dt m EC şi Dt m CC ) se calculează cu relaţiile 3 respectiv 4.

6.6. Analiza rezultatelor. Concluzii

Se vor reprezenta grafic următoarele dependenţe, pentru ambele tipuri de curgere, pe acelaşi

grafic:

Grafic 1:

Grafic 2:

Q

2 EC

&

f (m

2

)

Dt m EC = f(m )

&

2

Q

2 CC

&

f(m )

2

Dt m CC = f(m )

&

2

Se vor studia variaţiile acestor mărimi în funcţie de parametrii variabili, pentru ambele moduri de legare, contracurent / echicurent şi se vor trage concluziile care se impun din rezultatele obţinute în urma măsurătorilor şi a calculelor. Curgerea în contracurent ar trebui să fie mai favorabilă pentru toate regimurile de curgere.

Tabel 1. Căldura specifică a apei c (capacitatea calorică masică)

Temperatura [°C]

c [J/kg K]

20

4182

30

4170

40

4170

50

4180