Sunteți pe pagina 1din 2

Mihai Eminescu

Amorul unei marmure

Otirile-i alung n spaim ngheat,


Cu sufletu-n ruin, un rege-asirian,
Cum stncelor arunc durerea-i nspumat
Gemndul uragan.

De ce nu sunt un rege s sfarm cu-a mea durere,


De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S fac s rump-o lume ce sfie-n tcere
Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugind,


Un ocean se-mbat pe-al vnturilor joc,
i norii-i spun n tunet durerea lor mugind,
Gndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,


Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Cci mie mi-a dat soarta amara mngiere
O piatr s ador.

Murindului sperana, turbrii rzbunarea,


Profetului blestemul, credinei Dumnezeu,
La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.

Nimica, doar icoana-i, care m nvenin,


Nimic, doar suvenirea sursului tu lin,
Nimic dect o raz din faa ta senin,
Din ochiul tu senin.

i te iubesc, copil, cum repedea junie


Iubete-n ochi de flacri al zilelor noroc,
Iubesc precum iubete pe-o alb vijelie
Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slbita mea privire,


De-ar tremura la snu-mi gingaul tu mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte n vise de mrire
Un diadem de foc.

i-a pune soarta lumii pe buza-i purpurie,


A pune lege lumii rzndul tu delir,
A face al tu zmbet un secol de orgie,
i lacrimile-i mir.

Cci te iubesc, copil, ca zeul nemurirea,


Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mna blnd, ca vulturul mrirea,
Ca visul pe-un copil.

i pasu-n urma-i zboar c-o tainic mnie,


Ca un smintit ce cat cu ochiu-nglbenit,
Cu fruntea-nvineit, cu faa cenuie
Icoana ce-a iubit.