Sunteți pe pagina 1din 19

Comportamentul agresiv arata o pozitie ferma a drepturilor proprii, o exprimare a gandurilor si a emotiilor

intr-un mod neadecvat ce lezeaza drepturile celorlalti.


Superioritatea acestuia se realizeaza prin agresivitate, umilirea si controlul celorlalti. Agresivitate este
expresia maniei si frustrarii, se descarca pe calalalt si impiedica o comunicare productiva. Agresivitate
ascunde lipsa onestitatii si egoismul, poate fi o manevra simpla de ranire si de asigurare a controlului asupra
celuilalt.
Comportamentul agresiv poate fi raspunsul la o stima de sine joasa.
Caracteristicile verbale si nonverbale sunt capul plecat inainte ofensiv, invadarea spatiului personal al
celuilalt, bagacios, privirea fixata insistent asupra celuilalt pana acesta o coboara. Vocea este stridenta,
rastita, sarcastica, condescenta, nepasatoare. Remarcile sunt directe, jignitoare, cuprinzand critici si mesaje
negative.
Scopul este dominarea, castigul, controlul asupra altor persoane.
Mesajul comunicat este "asta gandesc eu, asta vreau, nu ma intereseaza de tine, ceea ce spun eu este
corect, tu esti incapabil."
Mesajul ascuns este "eu sunt cel mai tare, nu iti dau nici o sansa sa ma invingi."
Rasplata acestui comportament este faptul ca ii face pe ceilalti sa faca ceea ce vrea si sa asculte de el.
Viata agresivului se desfasoara asa cum doreste el, de aceea apare sentimentul de control asupra
evenimentelor, de obtinere a celor ravnite.

Putem considera agresivitatea ca fiind o insusire a acelor tipuri de comportament care sunt
orientate in sens distructiv, comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.
Prin urmare comportamentul agresiv poate viza obiecte (casa, masina etc.), poate viza fiinta
umana (individul, grupul, etnia etc.) sau ambele.
La polul opus se regaseste ceea ce se numeste "comportament prosocial" care implica
concepte ca toleranta, cooperare, ajutor, echilibru.
Din formele de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele, crimele, jafurile, violurile,
talhariile, incendierile, distrugerile, anumite forme de vatamare corporala etc.
In incercarea de a defini agresivitatea exista o mare diversitate de puncte de vedere. Unii
autori pun problema daca in definirea agresivitatii ar trebui sa punem accent mai degraba pe
actul agresiv sau pe intentie. Poate un parinte sa manifeste agresivitate fata de copilul sau
pentru a-l educa? Se pare ca unii autori inclina catre accentuarea intentiei, si atunci
agresivitatea devine: "orice act ce are ca intentie producerea unui prejudiciu tintei vizate".
Atunci, daca intentia este cel mai important lucru, cum determinam sau apreciem intentia?
Dar "buna educatie"? In ce mod bataia de acum, pe care o incaseaza un copil, determina buna
comportare a adultului 20-30 de ani mai tarziu? Si cine face aprecierea ca aceasta comportare
a adultului este "una buna" sau "a unei peroane educate".
Din aceasta perspectiva, a intentiei, exista atat scopul provocarii "unui rau" celuilalt insa exista
si cazul in care scopul este demonstrarea "puterii" agresorului.
Se impun niste delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu comportamentul
antisocial, nici cu delincventa, nici cu devianta si nici cu infractionalitatea.
In concluzie agresivitatea este "o forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte,
persoane sau catre sine (autoagresivitate), in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri,
distrugeri si daune".

Cum explicam agresivitatea?

Tine oare agresivitatea umana de factorul ereditar, de cel legat de mediu sau de cel educativ?
"Agresivitatea este innascuta" sustine Sigmund Freud dar si Konrad Lorenz. Oamenii se
nasc cu predispozitia sau impulsul de a fi violenti si de a agresa. Cum nu se poate inlatura,
trebuie, prin educare, gasite modalitati nedistructive de canalizare a energiei negative. Totusi
se face o departajare intre cei doi teoreticieni asupra acestui lucru: la Freud agresivitatea
apare ca fiind predominant distructiva pe cand la Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare
adaptativa si este chiar esentiala pentru supravituire.
Daca agresivitatea umana ar fi numai de natura instinctuala ar fi de asteptat sa intalnim foarte
multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu
toate astea realitatea demonstreaza permanent ca exista mari diferente atat la nivel individual
cat si la nivel de comunitati. Sunt indivizi, grupuri si chiar popoare care se manifesta extrem
de agresiv, pe cand altii sunt foarte pasnici.
Respingerea cvasi-generalizata a naturii instinctuale a agresivitatii nu inseamna, insa, si
ignorarea unor influente biologice asupra ei, cum ar fi:
o influente neuronale - exista anumite zone ale cortexului care, in urma
stimularii electrice, faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului
agresiv;
o influente hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita
diferentelor de natura hormonala;
o influente biochimice - cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot
intensifica agresivitatea.

"Agresivitatea este un raspuns la frustrare" sustin cei de la Yale University din SUA.
Atunci cand atingerea unui scop este blocata ia nastere frustrarea. Aceasta frustrare devine
apoi o sursa de manifestare a agresivitatii. Se intampla insa deseori ca agresivitatea aceasta
sa nu poata fi orientata catre sursa starii de frustrare ci ea este reorientata catre ceea ce se
numeste o "tinta sigura". De exemplu o persoana nu isi poate sanctiona seful si in schimb se
poate certa acasa cu partenerul de viata; un copil nu isi poate pedepsi parintele in schimb insa
loveste un alt copil.
Mai apoi, supusa unor revizii, aceasta teorie sufera modificari. Se considera ca intr-adevar
frustrarea produce suparare (stare de pregatire emotionala pentru a deveni agresiv) insa o
persoana poate da curs furiei sau nu.

O a treia explicatie ar fi aceea ca "agresivitatea este un comportament social invatat". A


aparut astfel teoria invatarii sociale a agresivitatii care sustine ca un comportament agresiv se
invata prin mai multe modalitati:
o direct, deci prin nvatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor
comportamente);
o prin observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale
adultilor.

Se considera ca modelele de conduita agresiva se intalnesc cel mai des in:


a) familie (copii violenti provin din familii in care cei doi parinti au fost crescuti
tot cu ajutorul pedepselor fizice);
b) mediul social (in acele comunitati in care modelele de conduita agresiva sunt
acceptate, chiar admirate, agresivitatea se transmite usor si generatiilor
urmatoare);
c) mass-media (in special televiziunea care ofera zilnic modele de conduita
agresiva, fizica sau verbala)

Putem enumera adesea printre cauzele comportamentelor impulsiv-agresive existenta la


subiect a unor trasaturi temperamentale, apartenenta individului la unul din tipurile de
temperamente. Anumite temperamente - coleric, nervos - se constituie in baza pentru
conduite agresive adoptate imediat. "Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetic a
personalitii care se exprim cel mai pregnant n conduit". De aceea cunoasterea
temperamentului poate deveni un punct de plecare pentru modalitatile in care putem gestiona
impulsurile si comportamentele agresive.
Pe baza a trei trasaturi fundamentale: emotivitatea, activismul si rezonanta reprezentarilor au
fost descrise opt tipuri temperamentale nervos, sentimental, coleric, pasionat, sangvinic,
flegmatic, amorf, apatic.

A cincea cauza demna de mentionat este cea legat de stima de sine. Multi cercetatori au
stabilit o legatura evidenta intre nivelul stimei de sine si tendintele agresive, in sensul ca cu
cat stima de sine, increderea in fortele si capacitatile proprii, este mai scazuta cu atat
componenta agresiva este mai pregnanta.
Conceptul de stima de sine este corelat cu sentimentul de competenta si constientizare a
propriei valori. Indivizii cu un grad scazut de stima de sine se concentreaza de obicei sa-i
impresioneze pe altii, au o incredere scazuta in propria persoana, au dubii asupra valorii si
acceptarii lor sociale, nu-si asuma riscuri si incearca sa evite eecul. Caut confirmarea
propriei valori, a propriilor decizii la altii si sunt usor influentabili.

Din sursele agresivitatii putem enumera:


1. surse care tin de individ, de conduita si reactivitatea comportamentala a sa:
o frustrarea;
o atacul (provocarea directa) - fie fizic sau verbal; atrage un rapuns
sau o razbunare.
o durerea fizica si morala;
o caldura - cerectari multiple au evidentiat legatura directa intre
temperatura ridicata si comportamentul agresiv;
o aglomeratia - in mijloacele de transport in comun; in spatii de locuit
mult prea mici pentru numarul de persoane;
o alcoolul si drogurile;
2. surse ale agresivitatii din cadrul familiei:
o bataia sau orice forma de agresiune sau pedeapsa fizica;
o incestul;
3. surse care tin de mijloacele de comunicare in masa, unde includem violenta
expusa in presa si televiziune.

Poate ai auzit de multe ori expresia "comportament pasiv-agresiv", dar nu ai avut habar la ce se refera.
Violenta verbala s-ar putea sa fie prima caracteristica ce iti trece prin minte in astfel de cazuri. Daca e vorba
de un comportament "pasiv", dar si "agresiv" in acelasi timp, probabil ca la mijloc nu exista episoade de
violenta fizica, nu? O astfel de logica e acceptabila, dar nu la asta se refera un astfel de comportament. In
realitate, cei care au un comportament pasiv-agresiv sunt de regula resonsabili de multe dezechilibre care
se petrec in viata celor apropiati lor. Ei manifesta o ostilitate constienta fata de figurile autoritare, dar fara a-
si lega comportamentul pasiv de aceasta ostilitate sau de resentimente.

Aceste persoane nu au de regula incredere in cei din jurul lor, sunt ineficienti si nu sunt pozitivi. Incearca sa
se razbune pe altii, "agitandu-se", opunandu-se si refuzand sa isi imbunatateasca performantele, atat la
locul de munca, dar si in cadrul personal. Aceste manifestari incep de regula din copilarie si pot fi identificate
in diferite contexte. Cei ce sufera de aceasta tulburare nu suporta responsabilitatea in sferele locului de
munca si in cele sociale; se exprima prinr-o serie de comportamente particulare, si nu isi manifesta furia in
mod expres. Tergiversarile si ineficienta, tendinta de a "uita" indeplinirea obligatiilor, toate acestea sunt
"arme" folosite de cei pasiv-agresivi. Manipularea si aruncarea vinei in carca celor din jur sunt de asemenea
caracteristici ale acestor indivizi.

SEMNE ALE UNUI COMPORTAMENT PASIV-AGRESIV

Daca descoperi ca tu sau cineva apropiat tie sufera de cel putin 5 dintre urmatoarele semne si simptome, e
posibil sa identifici un comportament pasiv-agresiv:

AMANARILE. Amanarile lungi si dese, cheia marilor succese? Mai degraba, semne destul de clare ca nu
exista bunavointa ca tu sau cineva apropiat tie sa-ti indeplineasca indatoririle. Cauzele pot fi multiple, dar
daca vorbim doar de rea-vointa, acesta poate fi considerat un indiciu destul de clar ca vorbim de agresivitate
pasiva.

BOSUMFLARILE, IRITABILITATEA, TENDINTA DE A SE CERTA. Daca astfel de manifestari devin vizibile


destul de des, s-ar putea din nou sa fie vorba de un comportament pasiv-agresiv.

INEFICIENTA LA LOCUL DE MUNCA. Refuzul de a indeplini anumite sarcini de lucru sau tendinta de a lucr
incet, cu greutate si de a face ceva gresit in mod deliberat sunt alte elemente care vin sa compuna un tablou
si mai complet al unui astfel de individ.

PROTESTELE DESE SI NEREALISTE. Persoanele care sufera de un comportament pasiv-agresiv se


plang de regula ca toata lumea le cere imposibilul, sau mult prea mult decat ar putea sa faca. In realitate,
aceasta nu este altceva decat o manifestare suplimentara a tulburarii comportamentale de care sufera.
"UITAREA" OBLIGATIILOR. Persoanele care "uita" din senin ca trebuiau sa termine un raport important la
o anumita ora sau care uita sa contacteze un client important pot fi acuzate de rea-vointa.

"MA DESCURC MULT MAI BINE DECAT ALTII". Cei care considera ca fac o treaba mai buna la locul de
munca in comparatie cu restul angajatilor sufera de regula de un soi de "cult al personalitatii" si traiesc intr-o
iluzie perpetua. Sigur ca de multe ori se poate sa aiba dreptate, dar daca respectivul gand vine zilnic, de mai
multe ori pe zi, chiar si este insotit de restul "simptomelor" mentionate anterior, e posibil ca persoana cu
pricina sa sufere de un comportament pasiv-agresiv.

REFUZUL DE A ACCEPTA SUGESTII. Cand cei din jur ii spun unei astfel de persoane ce sa faca pentru a-
si imbunatati productivitatea, de exemplu, s-ar putea ca acestia sa nu reactioneze de o maniera pozitiva sau
constructiva. In plus, indivizii care sufera de astfel de tulburari pot de asemenea sa obstructioneze munca si
eforturile celor din jurul lor, in special cand e vorba de munca in echipa. Cu alte cuvinte, isi "sapa" colegii,
fara un motiv intemeiat.

CRITICA ADUSA SUPERIORILOR. Acesta este un alt indicator al unui comportament pasiv-agresiv.

Acestea sunt cateva dintre semnele clare ca o persoana este pasiv-agresiva. Tratamentul nu este cautat
intodeauma, in special din cauza faptului ca astfel de manifestari nu afecteaza indivizii in sine, ci mai
degraba pe cei din jurul lor. Potrivit unor psihologi, astfel de comportamente isi gasesc originea in copilaria
subiectilor. Figurile materne sau paterne care nu au aratat sufiecienta caldura parinteasca pot conduce la
incapacitatea celor mici de a-si exprima furia fata de parinti la momentul oportun. Astfel, ei acumuleaza
aecste frustrari si, ca si adulti, vor tinde sa dezvolte astfel de comportamente pasiv-agresive. Depresia este
bineinteles des intalnita in astfel de cazuri, si este nevoie ca acesti oameni sa invete cum sa iti controleze
furia si anxietatea, dar si sa exprime aceste sentimente in mod normal. Ei trebuie sa inteleaga faptul ca cei
din jurul lor (in special cei apropiati) sunt profund afectati de maniera lor de a se comporta. Schimbarea
trebuie sa vina din interior, treptat, iar membrii familiei pot sa joace rolul unor terapeuti buni, daca nu se
doreste apelarea la ajutor de specialitate.

Prin violen se nelege utilizarea puterii ori agresiunii fizice sau psihice sau psihice,
fie ameninarea cu acestea a unei alte persoane, grup sau comuniti (A.Rosan).

Violena are drept rezultat diverse grade de lezare a celuilalt, moartea, trauma psihologic,
marginalizarea sau excluderea dintr-un grup social.
n mediul colar violena se exprim prin agresiune verbal, excludere intenionat, intimidare,
btaie, hruire/abuz sexual i port arme. Acest tip de violen poate fi orientat mpotriva
elevilor, a personalului didactic, a reprezentanilor unei instituii i comuniti.
Violena colar afecteaz starea de sntate mentala, cauznd fric, anxietate, percepia
nesiguranei.

Starea de sntate mental pozitiv include:


Un sens pozitiv al strii de bune;
Resurse individuale: stim de sine, deprinderi sociale, optimism, ncredere n sine i
coerena;
Abilitatea de a iniia, dezvolta i susine relaii personale mutuale satisfctoare;
Abilitatea de coping (ajustare) n faa adversarilor;
Abilitatea de a raionaliza, nelege i dezbate cu colegii, adulii i instituiile sociale
diversele motive care legitimeaz violena.

Violena are efecte negative asupra sntii fizice i mentale, precum i asupra dezvoltrii
sociale a elevilor. Att victimele, ct si agresorii pot suferi diverse traume fizice sau chiar
moartea. Violena are legtur cu o serie de probleme psihice: traume, distres, afectarea
ataamentului, diminuarea stimei de sine, etc. Tinerii supui violenei prezint un
comportament de risc ridicat asociat cu anxietate i neputin dobndit. Aceste
comportamente de risc includ: abuzul de substane, absenteismul colar sau exmatricularea ,
relaii sexuale precoce, iar n unele cazuri sentimente de autoblamare i autoculpabilizare care
pot genera un comportament suicidar.(A.Rosan)
Violena poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresai au tendina de a avea puini
prieteni cu care s poat comunica uor i adesea au sentimentul izolrii i al singurtii.
Asemenea tineri simt incapacitatea lor de a se angaja n situaii sociale, se simt neajutorai i
incapabili s controleze propriul mediu. Acest fapt determin diverse grade de marginalizare,
punndu-l pe copil ntr-o ipostaz de confruntare personal cu ceilali, ceea ce mpiedic
formarea unor deprinderi sociale non-violente. Aceti elevi, la randul lor, au tendina de a-i
agresa pe ceilali.
Violena influenez n mod negativ educaia eficient. Elevii care sunt victime ale actelor
violente absenteaz de la coal, prezint probleme de concentrare, ntreaga lor dezvoltare
cognitiv fiind afectat. Elevii expui violenei colare fie refuz s frecventeze coala din
cauza ameninrilor, fie poart la ei diverse arme pentru a se apra. n multe cazuri elevii sunt
exmatriculai din coal datorit numeroaselor acte de violen pe care le comit. La nivelul
corpului profesoral apare sindromul bourn out, stare de epuizare psihica ce apare ca rezultat
al confruntrii ndelungate cu probleme de disciplin, acte de violen, precum i cu
ameninri de natur agresiva din partea elevilor.

Profilul psihologic al elevului violent

Comportamentele agresive au o evoluie lent, deseori acestea se declaneaz dup o lung


perioad de timp. Agresivitatea, n ceea ce i privete pe elevi, se definete printr-o palet
larg de comportamente, cum ar fi lipsa cooperrii cu profesorii precum i un nivel sczut de
autocontrol.
Comparativ cu colegii lor, elevii cu comportament agresiv prezint urmtoarele caracteristici:
Se ceart mai mult
Amenin
mbrncesc ali elevi mai des
De asemenea, elevii cu acest tip de comportament se mai pot identifica i prin urmtoarele
aspecte:
Rspund obraznic adulilor cnd sunt mustrai
Se enerveaz rapid
Uneori argumentele lor sfresc n furie
Sunt lipsii de autocontrol
Reacioneaz negativ la critic
Sunt incapabili sa accepte ideile altora

Pe lng aceste caracteristici definitorii, aceti elevi prezint si o lips a controlului asupra
dispoziiilor (strilor) lor ceea ce i aduce n conflict cu ali elevi i cu adulii. n situaii
de conflict ei nu sunt pregtii s fac compromisuri i rspund necorespunztor reaciilor
egalilor lor. Lipsa lor de cooperare n clas se transform n imposibilitatea de a urma
instruciunile i inabilitatea de a respecta cererile profesorilor. Aceti elevi au dificulti n
realizarea corect a temelor i continuitatea muncii n timp. Pe parcursul liceului abilitile de
cooperare ale acestor elevi scad, ei particip tot mai puin la munca de la coal, depun din ce
n ce mai puin efort pentru activitile colare. Elevii cu acest tip de comportament i pierd
interesul pentru coal, iar actele minore de agresivitate cresc odat cu vrsta (Loeber i
Strouthemer-Loeber, 1998). Dac iniial tinerii se angajeaz la agresiuni minore, n timp,
acestea se transform n violen psihic i fizic.

Reactiile celorlalti la comportamentul violent

Deseori, n coal exista astfel de comportamente la elevi, fie fa de profesori, fie fa de


colegi. Nu de puine ori, consecinta unui astfel de comportament este etichetarea din partea
profesorilor (de exemplu: ,,e obraznic,,) i marginalizarea din partea colegilor. E important s
fie identificate cile care duc la agresivitate, s identificm factorii de risc relaionai unui
astfel de comportament, pentru a putea anticipa riscurile dezvoltrii unui comportament
agresiv .

Abordarea constructiva a comportamentului violent

nelegerea determinismului unui astfel de comportament


faciliteaz identificarea modalitilor optime de intervenie n astfel de cazuri. Agresivitatea
se manifesta fie sub forma unor crize de furie accentuate i frecvente, fie sub forma
comportamentelor agresive sau impulsivitii accentuate. O intervenie optim poate reduce
agresivitatea. Pe de alt parte, tratarea cu superficialitate sau lipsa de implicare n corectarea
unui astfel de comportament poate favoriza apariia comportamentului agresiv i mai trziu a
comportamentului antisocial.
Copiii care denot agresivitate se pare c au nivel sczut de autocontrol (Fortin 2002), fapt ce
i determin s reacioneze agresiv la critic i i face incapabili s accepte ideile celorlali. n
situaii de conflict rspund necorespunztor la reaciile celorlali. Asa cum arat multe studii,
interaciunea cu mediu ne d posibilitatea s ne construim prerechizitele de a gestiona
anumite situaii. Astfel ,,carenele comportamentale,, pot fi explicate i prin lipsa unui input
specific, pentru a nva rspunsul la un anumit stimul.
Mediul educaional poate fi att factor care determin acest comportament ct i ,,scena de
manifestare ,, a unui astfel de comportament. Pe lng acest mediu, un factor foarte
important n dezvoltarea personalitii copilului este familia, dup cum e subliniat acest lucru
i n literatura de specialitate. Astfel, relaia cu familia poate reprezenta un factor declanator
a comportamentului agresiv. n familiile n care exist copii cu probleme comportamentale,
prinii au adesea sentimentul c trebuie s i amenine, s i pedepseasc mereu, c triesc
evenimente predominant negative si c abia mprtesc momente plcute. Copiii se simt
adesea la fel, au sentimentul c prinii se ceart cu ei mereu i sunt nemulumii. Acest
dezechilibru ntre experienele pozitive si negative duce la formarea unor expectane negative
att n ceea ce i privete pe prini, ct i pe copii. Atenia prinilor si a copilului se
centreaz asupra evenimentelor negative, dei experienele pozitive au loc n continuare, ele
abia mai sunt percepute. O interventie optima este acela de a orienta, n mod contient,
atenia asupra evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evideniate mai mult dect
cele negative. Este important s se intervina cu programe de prevenie a agresivitii deoarece
aceasta poate degenera n comportamente antisociale sau delicven. Oprindu-m ns la
dimensiunea dezvoltrii copiilor, e mai mult dect important construirea unui cadru de
dezvoltare optim din punct de vedere psihoemoional. Agresivitatea nu e altceva dect o
barier n dezvoltarea optim a copiilor. Diminuarea agresivitii poate constitui un factor de
succes personal (pentru cei n rndul crora se intervine ) i social.

Tipete, urlete, cate o muscatura si, mai presus de toate, cate o


directa tintita spre frate, sora sau prietenii de joaca. Asa arata
situatia si la tine acasa? Inseamna ca ai un pici un pic cam agresiv si
bataus. Nu e rau sa isi apere punctul de vedere de mic, dar trebuie sa
il inveti sa il sustina din vorbe si atitudine si nu cu puterea pumnului.

Aproape orice copil are si accese de furie, chiar atunci cand te astepti mai putin.
Acestea fac parte din comportamentul lor in perioada in care isi doresc sa devina
independenti si sa iti arate ca ei sunt seful cand vine vorba de joaca, mancare,
mers la gradinita sau in parc. In afara de aceasta, mai exista un tip de
agresivitate, cea prin care vrea sa iti atraga atentia asupra lui, mai ales cand in
casa sunt mai multi frati/surori.

Daca esti tentat, ca parinte, sa il lasi sa tipe si sa ameninte cu bataia, in ideea ca la


un moment dat toanele vor trece de la sine, trebuie sa stii ca un comportament
agresiv nu trebuie ignorat. Citeste cateva sfaturi simple care sa te ajute sa il aduci
pe calea cea buna si sa ii arati ca sentimentele sau nemultumirile se pot exprima
si altfel.

1. Interventie imediata

Daca micutul l-a caftit pe prietenul cu care imparte jucariile, pe fratele sau sora
sa, nu lasa incidentul sa treaca fara sa ii atragi atentia chiar in acel moment.
Numai asa ii poti arata ca greseste. Daca lasi conflictul sa treaca si ii atragi atentia
abia acasa sau inainte de culcare, nu va face o legatura intre agresivitatea sa si un
lucru rau. Daca atacul continua, ia-l pe cel mic de langa copilul pe care il bate si
lasa-i un moment sa se linisteasca inainte sa ii explici de ce comportamentul lui e
gresit.

2. Nu raspunde cu agresivitate

Tu esti cel mai bun exemplu pentru copilul tau. Daca atunci cand el e agresiv,
devii la randul tau un parinte agresiv si ii aplici acelasi tip de corectie, cel mic nu
va invata decat noi moduri de a-si exprima nemultumirile. Renunta la tipete, la
palma peste fund si la apostrofari. Cu cat esti mai caLm si mai linistit cand ii
explici de ce a gresit, cu atat va invata mai repede sa se controleze.

3. Pedepsele sunt sfinte

A gresit, trebuie sa inteleaga! Uneori, pentru un copil nu e suficient sa ii explici de


ce nu e bine sau nu e frumos sa dea cu pumnul, sa loveasca sau sa tipe la
altcineva. Nu are maturitatea necesara pentru a pune in balanta fapte si
consecinte sau sa fie empatic. O pedepasa (nu o bataie rupta din rai) e un mod
bun de a-i atrage atentia si de a-l face sa asocieze comportamentul sau cu ceva
gresit. Desparte incaierarea inceputa in casa, pune-l la colt pe cel bataus si
acorda-i atentie celui lovit. Dupa ce isi termina timpul de pedeapsa, pune-l pe cel
mic sa isi ceara scuze.

4. Incepe educatia de mic

Pe un ton ferm, nu amenintator, explica-i din primii ani de viata ca nu e frumos


ceea ce face. Actioneaza din prima clipa in care isi arata nemultumirile prin iesiri
violente si spune-i ca nu iti place atunci cand arunca cu jucarii, cand o trage pe
sora lui de codite sau ca nu este frumos atunci cand loveste cu pumnul in masa.

5. Apreciaza faptele bune

Eforturile celui mic de a se purta frumos si de a-ti asculta sfaturile trebuie


apreciate. Spune-i ca esti mandra de el daca s-a comportat exemplar. Copilul va
cauta sa fie mai cuminte tocmai pentru ca tu il incurajezi sa fie altfel. De multe
ori, comportamentul agresiv este doar o metoda a copiilor de a atrage atentia.

6. Fara surse de agresivitate in preajma!

Daca vrei ca piciul sa se schimbe, ia-i din preajma orice sursa care sa-i inspire un
comportament agresiv. Fara desene animate cu roboti care se impusca, fare filme
cu Bruce Lee, fara Testoasele Ninja si fara programe sportive cu meciuri de
box. Atunci cand va uitati impreuna la televizor incerca sa ii explici situatiile care
se ivesc si sa il ajuti sa faca diferenta intre actiunile bune si actiunile rele ale
eroilor lui.

Naravurile nu se schimba usor. Pentru a scapa de agresivitatea celui


mic va fi nevoie de multa rabdare si de nervi tari din partea ta pentru
ca minunea nu se va intampla peste noapte.

Care este originea comportamentelor agresive ?


Agresivitatea este o forma de comportament, orientata in sens distructiv. Definirea
fenomenului agresivitatii a ocupat un loc central in preocuparile oamenilor de stiinta,
de-a lungul timpului. Din pacate, datorita complexitatii acestui fenomen psihosocial,
nu s-a ajuns la un consens general, existand o diversitate de puncte de vedere.
Principalele teorii legate de agresivitate, se refera la rolul jucat de instinctualitate

(impulsul nativ), de frustrare si teoria invatarii sociale.


Copiii se nasc cu un instinct agresiv sau comportamentul agresiv
se invata?
Aceasta intrebare are puternice implicatii practice, legate de modul in care ne
educam propriul copil. Educatia trebuie sa urmareasca inhibarea reactilor agresive
innascute, care exista deja in copilul nostru sau prin modelul educational propus,
trebuie sa prevenim ca acesta sa invete sa devina agresiv?
Multe lucrari stiintifice, care au studiat fenomenul agresivitatii si au aratat ca
adolescentii si copiii de varsta scolara elementara, au deja dezvoltat si invatat, in
aceasta etapa a vietii, un model propriu al agresivitatii. Concluzia lor este ca,
pentru a intelege originiile agresivitatii si pentru a preveni
cazurile cronice de agresivitate fizica, trebuie sa ne concentram
atentia pe prima perioada a vietii omului, primii ani dupa nastere,
pentru ca in aceasta etapa se pun bazele comportamentului
agresiv de mai tarziu.Pentru a intelege corect comportamentul agresiv, trebuie
sa avem in vedere si partea instictuala (agresivitatea face parte din emotiile noastre
de baza si este un mecanism de aparare primar), mostenirea transmisa genetic, si
lucrul cel mai important, agresivitatea este un comportament social invatat.
Influentele sociale, factori situationali, contribuie la invatarea si punerea in practica a
acestui comportament.
Copiii invata agresivitatea, din primii ani de viata, de la parinti,
persoanele apropiate familiei si ceilati copii cu

care interactioneaza. De asemenea, ei invata despre


agresivitate si din filme, televiziune si carti de benzi desenate. Odata ce copilul a
invatat un comportament agresiv si acesta functioneaza si aduce beneficii, el devine
un tipar comportamental. Acest tipar, va fi multiplicat atunci cand copilul se confrunta
cu evenimente neplacute, frustrante sau atunci cand observa si alte persoane
actionand agresiv.
Cum am trebui sa raspunda parintii la agresivitatea copilului
Prezenta comportament agresiv la o varsta frageda, poate duce mai tarziu la
probleme. Toti copiii au nevoie de un anumit nivel de agresivitate. Fara el acesta
este in pericol sa devina tinte pentru ceilalti. In cazul in care copilul dumnevoastra se
supara din cand in cand si nu reactioneaza tot timpul asa cum ati dori, nu este un
motiv sa va faceti griji. Agresivitatea devine o problema care trebuie sa va preocupe
serios, atunci cand copilul ataca (loveste, musca) repetat un alt copil sau adult.
Principalele cauze care declanseaza agresivitatea la copii sunt
frustrarea si cautarea atentiei. Frustrarea poate fi declansata atunci cand ii
cereti copilului sa se opreasca din joaca si el doreste sa continue aceasta activitate
sau atunci cand nu poate obtine ceva , ce el isi doreste.Copilul cauta atentia
persoanelor pe care le-a investit afectiv si atunci cand parintii sau alte persoane
semnificative, nu le-o ofera sau il ignora, raspunde printr-un comportament agresiv.
Asa se explica de exemplu, cand fratele mai mare, observa ca fratele mai mic
primeste mai multa atentie si ingrijire, fata de el, intr-un anumit moment.

Care sunt cele mai bune metode pentru ca un copil sa depasesca


problemele legate de agresivitate? Iata cateva sfaturi:
1. Evita pedeapsa fizica! Pedepsele aspre, punitive sunt principala cauza a
comportamentului agresiv. Asa cum am discutat, parintii si adulti in general, sunt
adevarate modele de urmat pentru copiii. Cum va reactiona copilul tau, daca tu ca
parinte, reactionezi atunci cand apare o situatie dificila, stresanta in familie, tipand si
lovind? Daca parintele raspund cu agresivitate, in situatiile frustrante, tensionate,
copilul va invatat si vor urma acelasi model.
2. Fii atent la factori care declanseaza agresivitatea si la modul in
care copilul reactioneaza. Ce situatie sau context, declanseaza raspunsul
agresiv. Monitorizeaza daca acest comportament se repeta si daca reactia copilului
este in concordanta cu acel context.
3. Discuta cu copilul tau, consecintele comportamentului agresiv
si transmite-i comportamentul adecvat in aceea situatie. Ai rabdare
ca perioada tensionata sa treaca si discuta despre actiunile copilului in mod pasnic,
calm, punand accentul pe consecintele negative ale comportamentului avut. De
exemplu, atunci cand loveste sau musca alt copil, este putin probabil, ca acesta sa
doreasca sa se joace cu el in viitor, pentru ca acest comportament nu este acceptat

si provoaca durere si teama.


4. Acorda-i atentie si afectiune. Toti copii au nevoie de aceste doua
ingrediente fundamentale, pentru a stabili in viitorul de adult, relatii interumane,
autentice si armonioase. Acesta regula importanta, este valabila mai ales pentru
copii mai mari, care au frati mai mici. Pentru primul nascut, este foarte greu sa
inteleaga, de ce odata cu venirea unui nou membru in familie, trebuie sa imparta
atentia si afectiune parintiilor. Daca nu va primi suficient, se va simti respins, izolat si
va dezvolta sentimente si comportamente negative, fata de copilul mai mic.
5. Monitorizeaza programelor de televiziune si felul in care copilul
tau se joaca. Asa cum am discutat, exista o legatura intre programele tv si
agresivitatea copilului tau, desi uneori aceste aspecte au fost usor supraevaluate. Ce
trebuie facut? Atunci cand copilul urmareste anumite programe care includ un anumit
nivel de violenta, parintele trebuie sa intervina si sa-i orienteze atentia spre alte
aspecte. In mod similar, atunci cand copilul participa la jocuri brutale, cu un nivel
crescut de agresivitate, parintele trebuie sa intervina, pentru ca altfel, mesajul
transmis copilului este ca acest nivel de agresivitate este acceptat si tolerat social.

6. Incurajeaza-ti copilul pentru a-si exprima sentimentele si


emotiile pe care le traieste. Vorbeste deschis despre emotii si invata-l sa-si
exprime sentimentele intr-un mod deschis si sanatos. Astfel va avea o medoda
adecavata de a descarca frustrarea si furia. Discuta problemele cu care copilul se
confrunta. Ofera-i posibilitea de a-si forma o strategie asertiva de abordare a
acestora, bazata pe dialog si negociere, nu pe o perspectiva nociva, in care
agresiunea fizica si verbala ocupa un loc central. Adultul de maine iti va multumi
pentru acest dar, pe care i-l oferi acum.
7. Daca ai incercat toate aceste sfaturi in relatia cu copilul tau si
nu exista semne de imbunatatire a comportamentului agresiv,
atunci este timpul sa cauti ajutor de specialitate. Educatia parentala,
va ofera informatiile necesare pentru a va imbunatati abilitatile de parine. De
asemenea, consilierea unui psiholog va poate oferi solutii si strategii practice pentru
a avea un stil parental functional.
In concluzie: copilul tau are nevoie de un model!
Fii un model de urmat pentru copilul tau. Un model adecvat , de control emotional si
de gestionare a sentimentelor de furie si agresivitate. Fii primul profesor si cel mai
important, in viata copilului tau. Invata-l cum sa-si exprime emotiile, atat cele pozitive
dar si cele negative. Arata-i comportamente adecvate de gestionare a furiei.
Foloseste asertivitatea ca singur model de rezolvare a problemelor.
Fi un model, de care copilul tau are nevoie, pentru a creste si a se
dezvolta normal si armonios.
Mult succes!
Dei de cele mai multe ori cnd se vorbete despre agresivitate, se are n
vedere n principal agresivitatea fizic, comportamentul agresiv poate
mbrca cele mai diverse forme, de la simple accese de furie pn la acte
de violen extrem, distructiv. La copil i adolescent ntlnim frecvent
agresivitate fizic, agresivitate verbal, crize de furie i comportament
opoziionist/sfidtor/provocator. Deoarece acesta este un subiect de
interes pentru muli dintre prini, v propunem s parcurgei alturi de noi
raspunsurile utile date de dr. Simona DRUG la cteva ntrebri cu focus
pe agresivitate.

Q: Se motenete genetic agresivitate?


A: Exist copii genetic vulnerabili (exist mecanisme biochimice determinate de
gene specifice, care stau la baza agresivitii i violenei), copii care prezint din
natere anumite particulariti temperamentale: sunt impulsivi, opoziioniti,
noncompliani la reguli, tolereaz greu frustrarea (de ex. cnd li se refuz ceva,
se supr uor i plng/ip), sunt adesea etichetai de ctre prini ca fiind
ncpnai, obraznici, neastmprai, nervoi, dificil de disciplinat. De multe
ori, adulii consider expresia unei personaliti puternice faptul c un copil de
2-3 ani lovete, zgrie, mpinge ali copii, bate din picior, ip cnd este certat
sau i se formuleaz o interdicie. n timp ns, dac aceste comportamente devin
frecvente i intense, copilul cu aceste caracteristici temperamentale i
comportamentale ajunge s fie respins, criticat, pedepsit, iar atmosfera n familie
se poate modifica, prinii devenind extrem de intolerani i, la rndul lor agresivi,
fizic i verbal. Astfel, apare un cerc vicios, copilul, care se simte lipsit de cldur
afectiv, devine i mai dificil de stpnit iar funcionarea lui social va fi i mai
defectuoas.

Q: Agresivitatea poate fi rezultatul contextului de via?


A: Pe de alt parte, unii copii pot dobndi o structur comportamental agresiv
n urma unor experiene dureroase de via. Exist factori de mediu care pot
favoriza apariia agresivitii i cresc riscul apariiei tulburrilor de comportament
disruptiv: nivelul socioeconomic i educaional sczut al familiei, carenele
afective, stilul educaional parental excesiv de autoritar, cu pedepse exagerate,
dure, disproporionate sau, la polul opus permisivitatea exagerat, reguli neclare
(prini prea permisivi, care nu stabilesc consecine pentru comportamentele
inadecvate ale copilului, se contrazic pe tema educaiei n faa copilului) prinii
care chiar ncurajeaz copilul s riposteze agresiv (factori culturali - tai care
consider c a fi brbat nseamn s-i ari fora fizic, de ex., un ttic a venit
la consultaie cu fiul su pentru c acesta este prea moale, vine acas i se
plnge ca o fat pentru c a fost btut de colegi dar el nu lovete; tatl spune
c ar prefera s fie el cel chemat la coal pentru reclamaii legate de
agresivitatea fiului su, dect s fie n rolul victimei brbaii adevrai nu
plng), relaiile familiale tensionate, cu conflicte violente ntre membrii familiei,
exprimate zgomotos, intens, atunci cnd unul dintre prini are o tulburare de
personalitate antisocial, este dependent de alcool, droguri, prezint o afeciune
psihic de ex. schizofrenie.

Conform unor studii exist n prezent de trei ori mai muli copii cu probleme
emoionale i comportamentale dect n urm cu 20 de ani. Creterea se
datoreaz mai multor factori: a crescut numrul de cazuri de copii care prezint
tulburri de comportament asociate cu impulsivitatea ADHD, tulburarea de
conduit; expunerea copiilor la violen este mult mai ridicat dect n trecut
(jocurile video, filmele, desenele animate prezint mult mai multe scene de
violen dect n trecut); a crescut numrul de copii care cresc n familii
monoparentale, cu nivel socioeconomic sczut (copiii din familii cu venituri mici
sunt de 2 ori mai predispui la a avea probleme comportamentale).

Q: Ce diferene exist ntre biei vs. fete?


A: Exist studii care sugereaz c nivelul crescut de testosteron ar putea juca un
rol n transmiterea genetic a impulsurilor agresive.

Diferenele ntre sexe sunt semnificative, n unele studii (APA, 2000) se arat c
bieii sunt de 7 -8 ori mai responsabili de acte antisociale dect fetele, iar
violena, n special cea fizic, este mult mai frecvent la biei. n acelai timp,
fetele prezint mai frecvent agresivitate verbal i i depesc pe biei n ceea
ce privete violena relaional (excluderea unei anumite persoane din cercul de
prieteni, brfa).
Q: Expunerea la desene sau jocuri video agresive l poate nva pe copil
s devin agresiv?
A: De la primul click pe telecomand, copiii sunt expui la cele mai variate forme
de violen: desene animate, tiri, violen politic, jocuri video, filme, toate
prezint, uneori chiar sub un unghi atrgtor sau pozitiv manifestri sociale care
par s se generalizeze i s fie chiar acceptate n unele contexte culturale.

Copiii pot deveni, astfel, victimele curentului de informaie prost neleas, pot
prelua gesturi i modele de atitudine care pot lua forma agresivitii i violenei,
de la vrste din ce n ce mai fragede, contribuind la dezvoltarea problemelor de
comportament.

Exist chiar i o explicaie biologic: creierul expus intensiv la exemple de


violen (cum ar fi, la jocuri video violente) devine mai puin responsiv la actele
agresive iar acest rspuns diminuat al creierului este un factor favorizant al
creterii agresivitii.

Q: Cnd este cazul s ne ngrijorm?


A: Nu exist copii ri i copii buni. Exist doar copii, dintre care unii au un
temperament mai dificil, mai greu de disciplinat, exprim mai multe emoii
negative i adesea intr n conflict cu ceilali iar alii sunt mai echilibrai, mai
compliani, mai puin impulsivi, mai capabili de auto-reglare emoional.

Este important s reinem c ei nu vor s fie ri. Astfel de copii nu sunt fericii,
ei ncearc, dei fr succes, s se descurce cu problemele vieii, nu sunt
agresivi, ci au doar, la un moment dat, un comportament agresiv. Ei trebuie
ajutai s-i nsueasc un mod adecvat, acceptat social, de a tri n aceast
lume care nseamn, de fapt, a nva auto-disciplina, responsabilitatea,
inteligena social i emoional.

Uneori, agresivitatea copilului este un mesaj adresat celor ce-l nconjoar (i un


copil trist, speriat, abuzat, neglijat, poate fi agresiv). Prin intermediul ei, copilul
poate ncerca s se apere de critici, de respingere, de ignoran, de singurtate,
de neputin, de pedeaps, de batjocur.

Pn la un punct, agresivitatea face parte din comportamentul normal al copilului


iar la vrste mici i permite acestuia s se afirme, s se defineasc pe sine i s
se impun (de ex., criza de opoziie fiziologic - perioada lui ba da-ba nu, ntre
3-5 ani). Atunci cnd comportamentul copilului devine excesiv de opozant, greu
de stpnit, dominat de irascibilitate i cnd agresivitatea, fie ea verbal/fizic,
devine modul de rspuns cvasipermanent la minima frustrare, nseamn c
tiparele normalitii sunt mult depite.

Odat cu vrsta, copiii nva s devin empatici, s-i controleze emoiile i


frustrrile i, n consecin s respecte normele sociale adecvate vrstei. Astfel,
agresivitatea fizic este frecvent la vrsta precolaritii i scade ctre
pubertate i adolescen. La copiii vulnerabili, ns, studiile care i-au urmrit de
la vrsta precolar pn la vrsta adolescenei, au artat c aproape jumtate
dintre cei care sunt obraznici, neasculttori, impulsivi i au o capacitate sczut
de autocontrol, devin delincveni la vrsta adolescenei (cu un maxim ntre 13-15
ani) i au cel mai mare risc ca, n final, s comit delicte violente.

Copiii cu un grad sczut de inhibiie comportamental sunt respini de ctre


colegii lor, sunt incapabili s-i fac uor prieteni i nregistreaz eecuri scolare.
Ei se asociaz cu ali copii cu comportament asemntor i sfideaz legea i
ordinea; exist un risc de 5 ori mai mare pentru ei s ajung, spre adolescen
sau chiar la vrsta adult, delincveni, vagabonzi, consumatori de alcool sau de
droguri. Studii recente au artat c un IQ crescut poate fi un factor protectiv
mpotriva comportamentului delicvent de mai trziu.

Q: Exist diferene ntre manifestrile de agresivitate din familie vs. cele din
colectivitate?
A: Pot exista copii care devin agresivi odat cu intrarea n colectivitate i cel mai
frecvent, n clasele primare, posibil ca adaptare la un context de violen
cultural: de ex., btaia ntre biei n recreaie este considerat un lucru firesc
n unele coli sau, un copil cuminte poate riposta agresiv la umilina i batjocura
colegilor sau chiar a profesorilor.

Reacia copiilor la experienele pe care le triesc zi de zi este dependent de


modul n care acetia percep situaiile cu care se confrunt i la care sunt
expui: copiii care primesc din familie un model agresiv de a reaciona la
furie/nemulumire, actele de violen (de cele mai multe ori pedepse corporale)
ale prinilor asupra copiilor, predispun la dezvoltarea unor asemenea
comportamente. Comportamentul agresiv nu se dezvolt peste noapte, el este
nvat i meninut la fel ca i toate celelalte comportamente i este influenat de
factorii genetici i familiali.

Q: Ce pot face, ca printe, pentru a gestiona comportamentul agresiv al


copilului? Cum s fac s nu devin eu nsumi agresiv?
A: Ofer-i copilului exemplul personal prin reacii adecvate la furie/frustrare.
Identific corect cauza furiei, momentele n care apar comportamentele
problematice (cnd este obosit, cnd i se refuz ceva, cnd este nevoit s
mpart o jucrie cu un alt copil etc.) i acord-i sprijin i indrumare consecvent
pentru dobndirea controlului emoional. Laud-l atunci cand are reacii adecvate
n situaii frustrante. La copiii mici, cu crize de furie, ncearc iniial excluderea,
time-out-ul pn ce copilul se linitete (mi pare ru c eti suprat, atept s
te liniteti i apoi putem discuta despre ce anume te face s te simi astfel).
Aplic consecine logice i naturale pentru comportamentele inadecvate. Pentru
un copil cu temperament dificil, opoziionist, consecinele pozitive trebuie s fie
cu mult mai frecvente dect cele negative - adulii trebuie s observe n primul
rnd i nainte de toate aspectele pozitive ale copilului i s adreseze remarci
pozitive frecvente la adresa acestora. ncearc s-i pstrezi calmul
ameninrile, tonul ridicat, ridiculizarea, etichetarea nu vor face dect s creasc
opoziia. Discut cu copilul despre comportamentele agresive, despre greeli sau
certuri i ajut-l s gseasc alternative de reacie n situaii care i provoac
furia. Btaia, cearta, critica sunt cele mai ineficiente mijloace de descurajare a
comportamentelor indezirabile ale copilului. n schimb, disciplinarea pozitiv, cu
tact i rbdare, fr panic i exagerri, observarea cauzelor care determin
aceste comportamente i gsirea, mpreun cu copilul, de modaliti alternative
de a se comporta i a reaciona n diverse situaii, pot preveni perpetuarea
crizelor de furie i transformarea lor n reacii agresive severe la adolescen.

Q: Cum i protejm pe copii de efectele negative ale limbajului nepotrivit la


care sunt expui n situaii cotidiene (certuri n familie, comportamente
violente pe strad, n colectivitate)?
A: Agresivitatea verbal este forma de agresivitate la care copilul este cel mai
frecvent expus, n toate mediile sale de via. Certurile n familie, cuvintele grele
pe care adulii i le adreseaz, l pot nva pe copil c acesta este unul dintre
cele mai la ndemn mijloace prin care i pot exprima sentimentele de
furie/frustrare/nemulumire. n acelai timp, copilul crescut ntr-o atmosfer
conflictual ajunge s simt neputin, vinovie, tristee, team i s dezvolte, n
timp, tulburri emoionale i de comportament care i vor perturba pe termen lung
funcionarea familial, social i educaional.

i putem proteja pe copii de efectele negative ale acestor forme de agresivitate


meninnd un climat familial armonios, lipsit de tensiuni i conflicte, discutnd
despre felul n care se simt oamenii n diverse situaii i care sunt modalitile
cele mai potrivite de a ne comporta cnd experimentm anumite stri
emoionale, sprijinindu-i s-i dezvolte relaii de prietenie cu copii de aceeai
vrst, valoriznd comportamentele pro-sociale i limbajul adecvat.

Traim intr-o lume in care agresivitatea are un caracter tot mai pronuntat. Comportamentul
agresiv este tot mai vizibil in jurul nostru, in mijloacele de transport in comun, in trafic, in
mediul scolar, in familie, la serviciu. El a devenit, aproape, o obisnuinta in relatiile dintre
oameni sau, chiar, un ingredient necesar reusitei in cariera sau in afaceri.

La copii, comportamentul agresiv poate avea mai multe cauze si, de aceea, este
importanta identificarea corecta a acestora:
- o schimbare importanta in familie: nasterea unui alt copil, divortul parintilor, un deces
- un mediu familial tensionat, caracterizat prin conflicte, neglijare sau abuz
- expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent
- un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste
- grupul de prieteni (anturajul).

Comportamentul agresiv apare frecvent in copilaria timpurie (intre 1 si 3 ani) si este rezultatul
incercarilor copilului de a cunoaste si de a lua in stapanire mediul inconjurator, chiar daca asta
se soldeaza cu stricaciuni si mici dezastre: mazgalirea peretilor, dezasamblarea jucariilor,
scoaterea hainelor din sifonier sau a cartilor din biblioteca. Mai pot aparea reactii negative in
legatura cu somnul, hrana sau igiena corporala. Toate acestea sunt rezultatul incercarilor
copilului de a-si afirma personalitatea si propriul punct de vedere, dar si o testare a limitelor
impuse de adulti (cu alte cuvinte, cat de departe poate merge fara sa i se intample nimic).

Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atentia sau isi castiga o identitate
proprie. Atunci cand li s-a dat o importanta prea mare de la o varsta frageda, cel mai usor si
mai sigur mod de a obtine aceasta atentie nelimitata este agresivitatea sau comportamentul
necooperant.
Programele tv care contin scene de agresivitate, jocurile violente cresc frecventa gandurilor si
a sentimentelor agresive, ducand la cresterea nivelului de activare fiziologica. Se reduce
frecventa comportamentelor prosociale (de intrajutorare, solidaritate, altruism).
Uneori, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica in situatii neprevazute sau
neasteptate. Acesti copii nu se simt in siguranta, nu au incredere in cei din jurul lor, se simt
amenintati si incearca sa depaseasca aceste sentimente infricosatoare pentru ei prin
comportamente impulsive, de agresivitate sau chiar furie.
Metodele educative bazate pe pedepse fizice si corporale intaresc agresivitatea copilului.
Acelasi efect il au, insa, si amenintarile vagi si inconsecventa. Conflictele conjugale determina
o crestere semnificativa a nivelului de stres in familie si pot conduce la aparitia la copii a unor
accese de furie, agresivitate sau ostilitate. De cele mai multe ori, copiii agresivi traiesc in
medii caracterizate printr-un status social si economic scazut, in care agresivitatea reprezinta
un mod de viata.
Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu ei, se
integreaza cu dificultate in grupuri si au rezultate scolare scazute. De cele mai multe ori, ei isi
gasesc sustinerea printre copii cu manifestari asemanatoare sau in grupuri in care agresivitatea
este acceptata si valorizata, intrand, astfel, intr-un cerc vicios din care cu greu mai pot iesi.
Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile de
rezolvare a unor situatii conflictuale. Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un adult
agresiv, incapabil sa construiasca relatii durabile si sa se integreze in societate.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi ameliorat sau anihilat daca parintii
urmaresc cu atentie, de foarte devreme, comportamentul copiilor lor si le ofera alternative
eficiente atat pentru consumarea energiei specifice, cat si pentru rezolvarea situatiilor
frustrante. Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci transformata in echilibru interior:

Este important sa stabilim reguli clare de comportament, pe care copilul sa le cunoasca,


impreuna cu consecintele incalcarii lor.

Sa identificam cauzele agresivitatii si sa evitam motivele de criza. La copiii mici, atentia


poate fi distrasa relativ usor, prin aratarea unei jucarii preferate, atragerea intr-un joc nou sau
prin luare in brate si mangaierea lui. La copiii mai mari da rezultate bune interventia ferma,
dar calma a adultului, impreuna cu oferirea unor alternative atragatoare (dar, atentie, sa nu
reprezinte, de fapt, mituirea copilului!).

Sa invatam si sa exersam impreuna cu copilul modalitati civilizate de obtinere a lucrurilor


dorite.

Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si toate situatiile in care copilul
se comporta calm, politicos si generos.

Sa evitam etichetarile, de genul copil rau, copil neascultator, copil nepoliticos. Este o
greseala foarte mare sa punem semnul egal intre personalitatea unui copil (adica, ceea ce este
el) si comportamentul sau (cea ce face copilul).

Consilierea psihologica si psihoterapia poate fi de un real folos, deoarece in cadrul acesteia


parintii invata cum sa faciliteze copilului un comportament nou, mai putin agresiv, iar copilul
este abordat ca si individualitate. Copilul invata, prin modalitati specifice varstei (mai ales prin
terapia prin joc) sa isi transforme impulsurile agresive in actiuni controlate si sa inteleaga
impactul negative pe care il are asupra celorlalti).

Furia necontrolabila la un copil mic, care capata conotatii agresive sau chiar violente, a
devenit tot mai frecventa.

Tot mai multi parinti ajung sa se intrebe: "Ce am omis in educatia copilului? Suntem noi un
exemplu negativ pentru el?"

Dar probabil ca mai dificil decat sentimentul de vina este acela ca nu poti face nimic pentru
micutul tau. Primul pas in rezolvarea problemei este sa intelegi de unde vine aceasta furie.

Furia extrema este de obicei un simptom al frustrarii din viata copilului si poate avea multe
surse. Presiunea de la scoala, persecutia, deficientele de vedere sau de auz si
neintelegerea materiilor predate la scoala, toate acestea il pot face pe copilul tau sa fie
speriat.

Pe de alta parte, situatiile conflictuale din familie, divorturile sau decesul unui membru al
familiei sunt situatii in fata carora un copil poate ceda. De obicei, cei mici reactioneaza la
astfel de probleme cu furie si violenta. Semnele care trebuie sa iti dea de gandit ca puiul tau
sufera de furie sunt scenele de isterie la aproximativ 15 minute, lovirea si spargerea
jucariilor, agresivitate din motive aparent banale sau necunoscute, refuzul de a-i asculta pe
adulti. Un copil care nu poate tolera jocul linistit poate deveni violent la scoala.

Sau, daca se infurie brusc atunci cand mama il roaga sa-si stranga jucariile, inseamna ca nu
va tine cont nici de sfaturile invatatoarei/profesoarei. Daca ai remarcat la copilul tau una sau
mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, este timpul sa iei masuri, inainte ca aceste
comportamente sa devina foarte greu de corectat. De exemplu, iti poti invata copilul sa
rezolve problemele cu care se confrunta intr-un mod constructiv.

Tehnici de comportament
Sus
Iata cateva tehnici de comportament pe care le poti incerca impreuna cu micutul tau,
pentru ca acesta sa scape de furie:
1. Recunoaste ca furia copilului tau este rezultatul unei probleme care este importanta
pentru el. Sa nu poti face un puzzle ti se poate parea lipsit de semnificatie, dar pentru copilul
tau este important. Esecul, chiar daca este vorba doar de un joc, iti poate induce
sentimentul de greseala.
2. Vorbeste cu micutul tau atunci cand observi ca devine furios. Intreaba-l ce il supara si
ajuta-l sa rezolve problema.
3. Nu-l lasa sa se uite prea mult timp la emisiuni sau desene animate care contin scene de
violenta. Vazand mereu violenta, copilul tau poate intelege ca aceasta este normala in viata
si este un mod de a rezolva anumite probleme. Spune-i ca violenta din mass-media nu este
autentica si ca cea reala raneste oamenii. Ajuta-l sa identifice si sa puna in aplicare solutii
non-agresive de rezolvare a problemelor, cum ar fi sa vorbeasca despre furia lui, sa ceara
ajutorul atunci cand nu se poate descurca singur
4. Nu uita sa iti feliciti si recompensezi copilul atunci cand reuseste sa rezolve cu bine o
criza de furie.
5. Arata-i cum trebuie sa procedeze. Copiii invata foarte multe de la parinti. Daca tu si sotul
tau va vorbiti frumos, respectati oamenii, sunt sanse mari ca si copilul tau sa faca la fel.