Sunteți pe pagina 1din 4

CONSTANTIN PETROVICI

Unitatea de învățare 11. METODOLOGIA ACTIVITĂȚILOR PREGĂTITOARE PENTRU FORMAREA NOŢIUNII DE NUMĂR NATURAL

Aprecierea globală şi punerea în perechi, deprinderi care pregătesc formarea conceptului de număr se sprijină pe capacităţile de grupare a obiectelor şi pe înţelegerea noţiunii de relaţie. Noţiunea de pereche conduce la descoperirea interdependenţei care există între numărul de elemente ale celor două mulţimi.

Aceste activităţi solicită abilităţi de identificare, grupare, triere, ordonare şi formulare de judecăţi logice în următoarea succesiune:

• trierea şi aprecierea apartenenţei obiectului la o mulţime: se depăşeşte în acest fel faza identificării obiectului, apartenenţa devenind criteriu de grupare;

• grupare în două mulţimi disjuncte (nu au elemente comune), şi aceasta presupune alegerea

convenabilă a unor criterii; • aprecierea cantităţii prin punere în perechi, indispensabilă ca operaţie pentru achiziţia numărului, prin diverse procedee: suprapunere, alăturare, punere în perechi, numărare. În acest fel, capacitatea de comparare prin apreciere globală a mulţimilor se dobândeşte întâi în plan perceptiv şi apoi în plan reprezentativ. Pentru a asigura realizarea obiectivelor operaţionale ale acestei unităţi de conţinut, educatoarea trebuie să ia în considerare faptul că în stabilirea corespondenţelor numerice între mulţimi, aşezarea spaţială a elementelor, joacă un rol hotărâtor, putând frâna desprinderea şi conştientizarea însuşirilor numerice ale mulţimilor. Această caracteristică a stadiului perceptiv trebuie valorificată în sensul că se oferă copiilor procedee de apreciere cantitativă (suprapunerea, alăturarea şi punerea în perechi) care nu solicită numărare. Prin aceste procedee, se substituie componentei numerice componenta spaţială, care este mai puternică şi, în acest fel, copilul de 3-5 ani reuşeşte să formeze mulţimi cu tot atâtea elemente, sprijinindu-se, în percepţie, pe componenta spaţială. La aceste vârste, în soluţionarea unor sarcini de tipul pune mai puţine obiecte decât mine apar dificultăţi datorate faptului că posibilităţile de rezolvare fără a apela la numeraţie sunt mai reduse şi de aceea numărul de obiecte cu care va opera copilul este necesar să fie mic (3-4 obiecte), pentru a putea să exerseze uşor procedeele de apreciere cantitativă. La 5-7 ani, cunoaşterea raporturilor numerice între grupele de obiecte este mai profundă şi acest tip de sarcină de lucru se rezolvă prin numărare fără dificultate. Acum, compararea globală a mulţimilor se realizează în planul reprezentărilor, copilul nu mai este tentat să reproducă poziţia obiectelor mulţimii. Dacă numărul obiectelor este mare, el foloseşte anumite repere vizuale, grupând obiectele câte 2-3, sarcina se realizează corect, fără numărare, prin stabilirea unei legături între reprezentările numerice şi cele spaţiale (copiii reţin locul obiectelor, configuraţia spaţială având rol de reper).

Această tendinţă a copiilor de a-şi reprezenta în scheme numerice spaţializate cantităţi mai mici de obiecte constituie un suport intuitiv în operarea cu mulţimi. În acest mod, operaţia de descompunere a numărului apare ca rezultat al transferului deprinderilor operării cu mulţimile de obiecte din planul concret-acţional în planul reprezentărilor. Elementul spaţial joacă un rol perturbator în conservarea numerică la copiii sub 7 ani. Ei ţin cont de spaţiul efectiv ocupat de obiecte şi de spaţiul dintre ele. Dacă un număr de obiecte mici este înlocuit cu acelaşi număr de obiecte mari, copilul declară că s-a mărit numărul acestora. Schimbarea mărimii este apreciată de copil ca o modificare numerică şi aceasta dovedeşte legătura ce există între reflectarea raporturilor de mărime şi a celor de număr, mărimea dimensiunilor fiind, iniţial, direct proporţională cu mărimea numerică. În acest stadiu, numărul este dependent de atributele spaţiale ale obiectului şi ale grupului, dar modificările de dimensiune, numai la o parte din obiecte, sunt observate de copil cu uşurinţă prin contrast şi atunci nu mai confundă mărimea cu numărul.

96

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Dobândirea abilităţii de apreciere globală susţine conservarea cantităţii, ce parcurge diferite stadii de înţelegere:

• la 4-5 ani, copilul ia în considerare criteriul de lungime a şirului (elementul spaţial) şi ignoră numărarea; • stabilirea corespondenţei vizuale termen cu termen. Când această aranjare spaţială este modificată, copilul nu mai admite egalitatea numerică, chiar dacă numără elementele, în aprecierea globală predominând acelaşi criteriu (de lungime a şirului);

• modificarea criteriului de densitate cu cel de lungime se coordonează (la 6-7 ani). Copilul se detașează de configuraţia spaţială a elementelor şi de corespondenţa vizuală şi realizează cores- pondenţa numerică, prin conservarea echivalenţei (egalităţii) obţinute independent de configuraţiile perceptive şi acum aprecierea să nu mai este sub influenţa elementului spaţial.

11.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN PERIOADA PRENUMERICĂ

Aceste observaţii, ce au ca bază cercetări psihopedagogice sunt determinante în conceperea situaţiilor de învăţare şi în formularea sarcinilor de lucru. Exemple Tema Constituirea de mulţimi cu tot atâtea elemente. Sarcini de învăţare şi etapele de rezolvare

1.

Se reactualizează cunoştinţele privind formarea de mulţimi cu tot atâtea elemente pe material demonstrativ, prin antrenarea a 3-4 copii;

Pe rând, se cere verbalizarea acţiunilor individuale şi comunicarea în limbaj matematic a rezultatului acţiunii;

2.

Se solicită copiilor să aşeze în plan vertical mulţimea florilor (4) şi alături mulţimea frunzelor (se lucrează individual);

Se solicită verbalizarea (2-3 copii), pentru a stabili că sunt tot atâtea;

3.

Se cere copiilor să mărească distanţa între elementele unei mulţimi, iar pentru cealaltă mulţime să micşoreze distanţele;

• Se solicită copiilor să precizeze dacă modificarea spaţială influenţează proprietatea numerică, iar educatoarea subliniază că sunt tot atâtea frunze cât şi flori (invarianţa cantităţii); 4. Educatoarea aşază acum elementele mulţimii de pe panou în diferite locuri pe masă;

• Se întreabă copiii dacă acum sunt tot atâtea elemente în ambele mulţimi.

Observaţii

• educatoarea poate introduce exerciţii de comparare numerică între mulţimile obiectelor aflate în

clasă sau aşezate intenţionat în diferite locuri;

• se pot constitui mulţimi reprezentate prin desen la tablă, cerându-se copiilor să facă comparaţii şi aprecieri, indiferent de poziţia elementelor în desen. Tema Mulţimi echivalente şi invarianţa cantităţii. Constituirea de mulţimi cu tot atâtea elemente (indiferent de dimensiune). Sarcini de învăţare şi etapele de rezolvare

• Educatoarea demonstrează, pe masa de lucru, procedeul de constituire a mulţimilor după criteriul dimensiunii; concomitent cu acţiunea, educatoarea oferă modelul de verbalizare specific acestei situaţii;

• Educatoarea demonstrează şi explică copiilor procedeele prin care se pot determina mulţimi cu tot atâtea elemente (prin suprapunere, alăturare, sau prin punere în perechi). Rezolvare

97

CONSTANTIN PETROVICI

• Copiii rezolvă aceeaşi sarcină, pe material individual, după criteriile precizate de educatoare:

gros-subţire, mare-mic;

• Educatoarea solicită 2-3 copii să verbalizeze acţiunea efectuată şi să exprime rezultatul acţiunii:

sunt tot atâtea buline câte beţişoare şi câte panglici;

• Se cere copiilor să aprecieze cantitativ şi apoi să opereze la fel cu celelalte două mulţimi, cea cu obiecte mari şi cea cu obiecte groase, folosind la alegere unul din procedeele prezentate;

• Educatoarea va antrena 3-4 copii pentru verbalizarea rezultatului acţiunii efectuate;

• Se vor compara cantitativ mulţimile; se urmăreşte realizarea sarcinii de verbalizare pentru a stabili că sunt tot atâtea elemente, indiferent de dimensiuni;

• Pentru complicare, se poate introduce un exerciţiu care să implice sarcini asemănătoare, dar cu grad sporit de dificultate (în cazul a trei mulţimi noi), iar una din mulţimi conţine un element mai mult decât celelalte două. Copiii au sarcina de a egaliza numărul de elemente şi se lasă libertate în alegerea procedeului de rezolvare (se adaugă la celelalte două câte un element sau se ia elementul în plus). Tema Formează perechi între elementele din aceste mulţimi: spune dacă sunt tot atâtea (sau unde sunt mai multe/mai puţine) şi de ce. Organizarea situaţiei de învăţare

1. Se va cere formarea mulţimilor după o anumită proprietate caracteristică;

2. Se va solicita copiilor să spună unde cred ei că sunt mai multe sau mai puţine elemente („sunt mai multe flori, sau mai mulţi fluturi?”). Deoarece la grupa mijlocie copiii au învăţat cum pot compara două mulţimi, se va lăsă câtva timp de gândire pentru ca singuri să descopere (redescopere) procedeul, adică relaţia dintre cele două mulţimi supuse comparaţiei;

3. În continuare, se va cere copiilor să spună ce au descoperit şi cum au descoperit, care mulţime are mai multe (mai puţine) elemente. Un copil va demonstra pe material demonstrativ formarea perechilor, sub atenta îndrumare a educatoarei;

4. Educatoarea va demonstra modul de lucru; deoarece la grupa mare se vor întâlni situaţii în care întâi

este formată o mulţime şi apoi va fi formată o alta şi aranjată în perechi cu alta deja existentă, se va arăta modul de lucru. Formăm mai întâi mulţimea de flori (de exemplu) şi apoi, alături, mulţimea de fluturi. Acum vom forma perechile. Mâna stângă se va aşeza pe o floare, indicând-o, iar cealaltă va aşeza fluturele (un singur fluture) în dreptul florii, la dreapta. Controlăm dacă lângă fiecare floare este un singur fluture, stabilind relaţia: un fluture – o floare, până se verifică toate perechile. Rezultatul comparaţiei va fi exprimat prin acelaşi limbaj ca şi cel folosit la grupa mijlocie. Copiii vor forma mulţimile din elementele primite în coşuleţ, aşezându-le pe masă, apoi le vor pune în corespondenţă, verbalizând în final. Educatoarea va crea şi alte exerciţii cu materialul demonstrativ:

• aşază mulţimi pe tabla magnetică, făcând intenţionat greşeli, copiii trebuind să descopere greşeala şi să motiveze de ce nu este corect;

• desenează pe tablă două mulţimi şi va arăta copiilor cum vor proceda ca să deseneze două mulţimi cu tot atâtea elemente; în spaţiul din stânga desenează un pătrat, iar în dreapta un triunghi şi stabileşte grafic corespondenţa ş.a.m.d.;

• cere copiilor să execute aceeaşi acţiune pe fişa matematică. Activităţile de comparare de mulţimi şi punere în corespondenţă se pot desfăşura după două obiective: stabilirea echivalenţei a două mulţimi de obiecte prin realizarea corespondenţei element cu element; construirea unei mulţimi echivalentă cu o mulţime dată. Perioada preoperatorie din grădiniţă este caracterizată de: utilizarea exerciţiului cu material individual şi a jocului didactic ca metodă sau ca formă de organizare a activităţii; învăţarea prin acţiune şi verbalizarea acţiunilor; utilizarea materialelor didactice individuale şi a unor tehnici de comunicare specifice grădiniţei.

98

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Una dintre premisele psihopedagogice esenţiale în formarea numărului este apariţia la vârsta de 6- 7 ani a reprezentărilor despre conservare numerică şi invarianţa numărului (cardinalul unei mulţimi nu depinde de forma elementelor, poziţia spaţială, mărimea elementelor, culoare şi distanţa între elemente). Pentru a ajunge la formarea conceptului de număr este necesară o perioadă pregătitoare în care copilul desfăşoară activităţi de:

- compunere a numerelor;

- punere în corespondenţă a elementelor a două sau mai multe mulţimi;

- comparare a numărului de elemente a două sau mai multe mulţimi;

- formare de mulţimi după două sau mai multe criterii;

- numărare şi numire a numărului de elemente a unor mulţimi date;

- asociere a numărului la cantitate;

- asociere a cantităţii la număr;

- utilizare a simbolurilor pentru caracterizarea numerică a unor mulţimi. Copiii construiesc mulţimi care au tot atâtea elemente, mulţimi echivalente cu o mulţime dată, stabilesc corespondenţe element cu element, rolul acestor activităţi fiind acela de a dezvolta la copiii înţelegerea noţiunii de număr ca o clasă de echivalenţă a mulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată. Caracterul stadial al dezvoltării intelectuale (după Piaget) relaţionat cu specificul învăţării la această vârstă – acţional, iconic şi simbolic (după Bruner) conduc la formarea reprezentărilor despre număr şi permit trecerea de la gândirea operatorie concretă la cea abstractă, chiar dacă nu se poate încă renunţa la reprezentări materializate, obiectuale. Din aceste considerente, însuşirea conştientă a noţiunii de număr se fundamentează pe:

înţelegerea numărului ca proprietate cardinală a mulţimilor echivalente (a mulţimilor cu acelaşi număr de elemente);

înţelegerea proprietăţii cardinale, a poziţiei numărului în şirul numeric;

înţelegerea proprietăţii ordinale a numărului;

cunoaşterea şi utilizarea în scris şi verbal a simbolurilor grafice specifice - cifrele.

Testul nr. 11 de autoevaluare (alegeți singura variantă corectă de răspuns) A compara două mulţimi înseamnă: (alegeți singura variantă corectă de răspuns) A compara două mulţimi înseamnă:

a) a stabili care este mai mare/mică, sau dacă sunt egale;

b) a stabili dacă au, sau nu, tot atâtea elemente;

c) a stabili câte elemente are una din ele în plus/minus faţă de cealaltă.

Temă de control nr. 11 1) Explicaţi (în scris) ce înţelegeţi prin ide ntificare, grupare, triere, sortare, clasificare, ordonare, seriere, 1) Explicaţi (în scris) ce înţelegeţi prin identificare, grupare, triere, sortare, clasificare, ordonare, seriere, apreciere globală, a elementelor unei mulţimi. 2) Elaboraţi sarcini de lucru specifice pentru fiecare grupă, care să aibă ca rezultat identificarea, sau gruparea, sau separarea, sau trierea, sau sortarea, sau clasificarea, sau ordonarea, sau serierea pieselor din trusa Dienes.

99