Sunteți pe pagina 1din 11

Seminar Ianuarie 2017

Examenul Situatiilor Financiare

1. Misiuni initiale - soldurile de deschidere

Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaz procedurile si principiile


fundamentale si modul lor de aplicare n ce priveste soldurile de deschidere n cazul primului audit
efectuat la o ntreprindere sau atunci cnd situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost
auditate de ctre un alt auditor.

n misiunile initiale de audit, auditorul trebuie s gseasc elemente probante suficiente si adecvate
care s-i permit s se asigure c:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care s aib o influent semnificativ asupra
situatiilor financiare ale exercitiului n curs;
- soldurile de nchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, n cazuri
deosebite, au fost ajustate retroactiv;
- politicile de nchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate n mod
constant, sau modificarea acestora a fost corect nregistrat si descris n notele anexe.

Elementele probante pe care le va reuni auditorul n legturiI cu soldurile de deschidere depind de


urmtorii factori:
- politicile de nchidere si metodele de evaluare aplicate de ntreprinderi;
- situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu si, n caz afirmativ, continutul
raportului de audit;
- natura conturilor si riscul de anomalii existent n situatiile financiare ale exercitiului n curs;
-caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului
n curs;
-caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului
in curs.

Cnd situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual
poate gsi elementele probante examinnd dosarele de lucru ale auditorului precedent; n acest caz,
noul auditor va evalua competenta profesional si independenta auditorului precedent. Dac raportul
de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie particular n timpul
exercitiului n curs faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.

Dac situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfcut de rezultatul
aplicrii procedurilor din alineatul anterior, acesta va pune n lucru alte proceduri, cum ar fi:
-pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil s se obtin elemente probante prin
punerea n lucru a procedurilor pentru exercitiul n curs. De exemplu, n costurile/pltile clientilor si
furnizorilorn sold la deschiderea exercitiului furnizeaz deja elemente probante asupra existentei,
exhaustivittii, drepturi si obligatii si evaluarea acestora la nceputul exercitiului. n cazul stocurilor
pot fi aplicate proceduri complementare pornind de la inventarierea spontan si compararea cu soldul
de deschidere pe baza ecuatiei Si = Sf - I + E (Si = stoc initial; Sf = stoc final;I= intrri si E = iesiri).

1|Page
-pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justific
soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de
deschidere.

Dac prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si


adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie s emit o opinie cu rezerve sau se va
afla n imposibilitatea de a emite o opinie.

2. Examenul situatiilor financiare

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie


documente de sintez a contabilittii asupra crora auditorul si exprim opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului s obtin unele elemente
probante pe baza crora s trag concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile
financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorul trebuie s confirme c situatiile financiare sunt n acord cu
concluziile sale si c ele reflect corect deciziile conducerii ntreprinderii si dau o imagine fidel
activittii si situatiei financiare a ntreprinderii.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:


-faptului c bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare
sunt coerente, concord cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementrilor n vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de nchidere;
-faptului c anexele comport toate informatiile de important semnificativ asupra situatiei
patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute.

Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijin pe procedurile analitice prevzute de ISA 520
si n mod deosebit pe:
-stabilirea ratiourilor obisnuite de analiz financiar si compararea lor cu cele ale exercitiilor
precedente si a sectorului de activitate;
-comparatiile ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si
previziunile ntreprinderii sau ale altor ntreprinderi similare;
-compararea n procent fat de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si
pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea si controlul concluzii lor
trase n timpul examenului analitic efectuat n etapele anterioare.

Un obiectiv central al examinrii situatiilor financiare l constituie verificarea dac acestea dau o
imagine fidel clar si complet:
-pozitiei financiare (patrimoniului) ntreprinderii, prin:

2|Page
tinerea corect si la timp a contabilittii;

existenta inventarierii patrimoniului, a corectei valorificri a acesteia si a cuprinderii acestui


rezultat n situatiile financiare;

preluarea corect n balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta dintre
acestea si conturile analitice;

corecta efectuare a operatiilor legate de nregistrarea sau modificarea capitalului social;

corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementrilor n vigoare;

ntocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice;

corelarea datelor din anexe cu cele din bilant.

-rezultatelor financiare, prin:

. ntocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de
raportare;

stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse adunrii generale conform


dispozitiilor legale.

- situatiei financiare, prin:

existenta garantiilor pentru mprumuturile si creditele obtinute sau acordate de ntreprindere;

existenta suficient a resurselor financiare.

n centrul preocuprilor auditorului n aceast etap se afl bilantul contabil al ntreprinderii; n


cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul si divizeaz diligentele verificnd si
satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

Bilantul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare, auditorul asigurndu-se
c principiul prudentei si al continuittii activittii sunt respectate (n cazul ncetrii partiale sau totale
a activittii se va tine seama de incidentele previzibile la nchiderea exercitiului) iar principiul
independentei exercitiului a fost aplicat.

Bilantul contabil este ntocmit sub o form comparativ, metodele de evaluare si prezentare
fiind identice cu cele ale anului precedent; dac intervin modificri, ele s fie nscrise si justificate n
anex.

Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fr s se opereze compensatii.

3|Page
Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de nchidere al exercitiului precedent.

Auditorul procedeaz pentru fiecare cont la verificarea contabil a credibilittii componentelor


sale si ale soldului su regrupate n registrul inventar cantitativ si valoric, dup caz. Auditorul
procedeaz la o comparare ntre valorile de inventar furnizate de ntreprindere, apreciind credibilitate
a lor.

Reguli particulare:

Capitalurile poprii; auditorul verific uregistrarea n conturile capitalurilor proprii ale


operatiilor aferente acestora, conform deciziilor adunrilor generale.

mprumuturi si datorii asimilate; auditorul cere s i se comunice documentele care-i permit s


urmreasc n detaliu operatiile respective.

Imobilizri; auditorul verific tinerea documentelor care permit s se urmreasc n detaliu


operatiile aferente tuturor imobilizrilor si amortizrilor lor.

Stocuri si productie n curs de executie; auditorul cere s i se prezinte situatia detaliat si cifrat
a stocurilor si a productiei n curs de executie, ca si pentru provizioanele aferente constituite pentru
deprecierea acestora ntocmite la data nchiderii exercitiului sau la o dat ct mai apropiat. Auditorul
obtine din partea conducerii ntreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor si
a productiei n curs. El se asigur de conformitatea acestor metode cu regulile n vigoare si verific
aplicarea lor, prin sondaj.

Conturile de terti; auditorul cere s i se remit, dup caz:


. balantele conturilor individuale asigurndu-se de concordanta lor cu conturile generale,
sintetice;
. un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele exercitiului.

Datele de inventar ale elementelor de activ si pasiv sunt Auditorul analizeaz, eventual prin
sondaj, soldurile conturilor de terti plecnd de la documentele si informatiile contabile pe care le are la
dispozitia sa. El cere s se procedeze la efectuarea corecturilor pe care le gseste necesare.

Conturile de provizioane: auditorul verific constituirea acestora pe baza documentelor


justificative necesare si nregistrarea n bilant sau anexe.

El se asigur c aceste provizioane sunt bine contabilizate tinnd cont de riscurile si pierderile
intervenite ntre data nchiderii exercitiului si ntocmirea bilantului sau ntre data ntocmirii bilantului
si data verificrii acestuia de ctre auditor.

Conturi de trezorerie: auditorul se asigur c ntreprinderea ntocmeste periodic o situatie


comparativ a soldurilor fiecrui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont bancare; el
controleaz aceste situatii comparative cel putin o dat pe an.

n legtur cu rezultatul exercitiului, auditorul:

4|Page
-examineaz unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile, primele de asigurare, comisioanele si
onorariile, impozitele, salariile, cheltuielile sociale, mprumutuile si creditele, declaratiile de impunere,
contracte diverse si plti fcute n contul acestora;

-examineaz bazele de impozitare stabilite n materie de taxe si impozite asupra conturilor de


venituri;

-examineaz, eventual cu conducerea ntreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si


propune, dac e cazul, efectuarea nregistrrilor corespunztoare n msura n care ele sunt justificate;

-examineaz situatia comparativ a diverselor conturi de venituri si cheltuieli, analiznd


soldurile intermediare de gestiune rezultate, stabilind concluziile ce se impun.

n legtur cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaz informatiile furnizate de


acestea, analiznd n mod deosebit:

-evolutia conturilor prezentate de aceste anexe, msurile luate de conducerea ntreprinderii sau
propuse de aceasta;

-respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si
pierdere;

-metodele utilizate pentru calculul amortizrii si provizioanelor si fundamentarea lor.

Evenimente posterioare inchiderii exercitiului financiar


Standardul International de Contabilitate (lAS) nr. lO stabileste tratamentul n situatiile
financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dup data nchiderii exercitiului, care
pot fi de dou tipuri:
- evenimente care furnizeaz informatii n legtur cu fapte care existau la data nchiderii
exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampl confirmare a circumstantelor existente la
data nchiderii;
- evenimente care furnizeaz informatii bazate pe fapte survenite dup data nchiderii
exercitiului; sunt evenimente care indic circumstante noi, aprute dup data nchiderii.

Standardul International de Audit (ISA) Nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua n
considerare incidentele evenimentelor posterioare nchiderii exercitiului, att asupra situatiilor
financiare ct si asupra raportului su, distingndu-se trei etape:

1. Fapte descoperite pn la data raportului de audit

Auditorul trebuie s pun n lucru proceduri care urmresc strngerea de elemente probante
suficiente si adecvate care s justifice faptul c au fost identificate toate evenimentele care pot necesita
ajustri ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare n anexe, pn la data raportului su.

5|Page
Procedurile menite s identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustri a situatiilor
financiare sau unei informatii n anexe, vor fi puse n lucru la o dat ct mai apropiat de data
raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmtoare:
-examinarea facturilor de cumprri, de vnzri, a avizelor de expeditie sau a notelor de
intrare-receptie ale perioadei posterioare nchiderii exercitiului, pentru a verifica dac operatiile
respective nu sunt aferente exercitiului nchis (controlul principiului independentei exercitiului);
-examinarea ncasrilor posterioare nchiderii pentru a verifica reactivarea creantelor;
-cercetarea facturilor de vnzare posterioare ncheierii pentru a se ncredinta c stocurile nu
sunt evaluate la o sum superioar valorii lor de realizare sau invers;
-analiza procedurilor stabilite de conducerea ntreprinderii pentru a se asigura c evenimentele
posterioare nchiderii au fost bine identificate;
-consultarea proceselor verbale ale adunrii generale a actionarilor, ale consiliului de
administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dup data
nchiderii exercitiului;
-analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii
ntreprinderii;
-cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii ntreprinderii
n legtur cu procesele pe rol;
-corespondenta nregistrat la conducerea ntreprinderii n legtur cu subiecte, cum ar fi:
. situatia actual a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau
neconcludente;
noi angajamente, mprumuturi, garantii acordate sau primite;

Cnd auditorul a luat cunostint, dup data raportului su dar naintea publicrii situatiilor
financiare, de evenimente care risc s aib o incident semnificativ asupra acestora, auditorul
trebuie s stabileasc dac trebuie s cear cercetarea situatiilor financiare si s discute aspectele n
cauz cu conducerea ntreprinderii pentru a stabili msurile care se impun.
Dac conducerea ntreprinderii corecteaz situatiile financiare, auditorul va pune n lucru
procedurile necesare si va furniza conducerii ntreprinderii un alt raport de audit, n nici un caz data
noului raport nu va putea fi anterioar datei semnrii sau aprobrii situatiilor financiare si, n
consecint, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pn la data noului raport de audit.

Dac conducerea ntreprinderii refuz s corecteze situatiile financiare iar auditorul consider
necesare aceste corecturi, el trebuie s exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabil; dac
raportul de audit apucase s fie depus, auditorul cere conducerii ntreprinderii s nu publice, ctre
terti, situatiile financiare si raportul de audit iar, dac aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua
msurile adecvate pentru a evita ca tertii s utilizeze raportul su.

vnzri de active realizate sau avu te n vedere;

noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevzute a fi emise, proiecte de fuziune, sau alte ci de
restructurri;

active care fac obiectul unor pretentii de proprietate, distruse din diferite cauze (incendii,
inundatii etc.);

6|Page
evolutia unor riscuri;

alte evenimente care ar pune n discutii continuitatea exploatrii.

Dac, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descoper c evenimentele posterioare
au o incident semnificativ asupra situatiilor financiare, el trebuie s determine dac acestea au fost
corect avute n vedere si au fcut obiectul unei informatii corespunztoare n notele anexe la situatiile
financiare.
Cnd un subgrup, filial sau sucursal face obiectul unui audit din partea altui auditor,
auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si
necesitatea de a-l informa de data prevzut pentru semnarea propriului su raport de audit.

2. Fapte descoperite dup data raportului de audit, dar naintea publicrii situatiilor
financiare

Auditorul nu este tinut s aplice proceduri sau s fac investigatii referitoare la situatiile
financiare, dup data raportului de audit.
Conducerea ntreprinderii, ns, trebuie s informeze auditorul asupra evenimentelor survenite
ntre data raportului de audit si data publicrii situatiilor financiare si care sunt susceptibile s aib o
influent asupra acestora.

3. Fapte descoperite dup publicarea situatiilor financiare

Dup publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut s procedeze la vreo investigatie.
Dac ns auditorul a luat cunostint, dup publicarea situatiilor financiare, de existenta unui
eveniment care, dac ar fi fost cunoscut la data semnrii raportului su, l-ar fi condus la modificarea
opiniei, el trebuie s stabileasc dac este cazul corectrii situatiilor financiare si s discute aspectele
respective cu conducerea ntreprinderii.
n cazul n care conducerea ntreprinderii corecteaz situatiile financiare, auditorul va controla
msurile luate de conducerea ntreprinderii pentru a se asigura c toate persoanele care sunt n posesia
situatiilor financiare nemodificate au luat cunostint de corectarea acestora si va ntocmi un nou raport
de audit asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie s cuprind un paragraf de
observatii fcnd trimitere la o not anex la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei
situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioar celei de
aprobare a situatiilor financiare corectate.
n cazul n care conducerea ntreprinderii nu ia msurile necesare pentru a se asigura c toate
persoanele care au n posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect
informate de situatie si nu corecteaz situatiile financiare chiar dac auditorul a solicitat corectarea,
auditorul va face cunoscut conducerii ntreprinderii c va lua toate msurile pentru a evita ca tertii s
utilizeze raportul su de audit.
Nu este necesar corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci
cnd situatiile financiare ale exercitiului urmtor sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o
informatie corespunztoare despre situatia existent s fie furnizat n notele anexate la aceste situatii
financiare.

7|Page
Utilizarea lucrarilor altor profesionisti

1. Utilizarea lucrrilor unui alt auditor

Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si principiile


fundamentale si modalitti le lor de aplicare referitoare la utilizarea de ctre un auditor, n cadrul unei
misiuni de audit de baz, la o entitate a lucrrilor realizate de ctre un alt auditor, asupra situatiilor
financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse n situatiile financiare ale acelei entitti. El nu
se aplic n cazul cnd doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu
auditorul precedent.
Cnd auditorul principal utilizeaz lucrrile unui alt auditor, auditorul principal trebuie s
determine incidenta acestor lucrri asupra propriului su audit.
Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei
entitti care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt
auditor, desemneaz auditorul - altul dect auditorul principal responsabil de examenul informatiilor
financiare ale unui subgrup, incluse n situatiile financiare auditate de ctre auditorul principal.
Hxpresia subgrup desemneaz o subdiviziune, sucursal, filial, societate n participatiune,
societate afiliat sau orice alt entitate a le crei situatii financiare sunt incluse n situatiile financiare
audilate de ctre auditorul principal.

a) Acceptarea misiunii de auditor principal


Auditorul trebuie s stabileasc dac participarea sa la lucrIlll' de audit pe ansamblu este
suficient pentru a-i permite s actionarilor ca auditor principal; pentru aceasta el va lua n
consideratie:

-importanta prtii din situatiile financiare care fac obiectul auditrii;

-nivelul su de cunoastere a activittilor sub grupurilor;

-riscul de anomalii semnificative n situatiile financiare ale sub grupurilor auditate de alt
auditor;

-punerea n lucru de proceduri complementare cu privire la subgrupurile auditate de alt


auditor care i vor permite s participe n mod semnificativ la audit.

b) Proceduri puse n lucru de ctre auditorul principal

Principalele proceduri specifice sunt:

-evaluarea competentei profesionale a altui auditor. Printre sursele de informatii disponibile


pentru evaluarea acestei competente pot fi: nscrierea sa ca membru al aceluiasi organism profesional,
apartenenta sa la un anume cabinet, la o retea de firme, precum si informatii cuIe se de la alti auditori,
bnci sau ntretineri directe cu acel alt auditor;

8|Page
-obtinerea de elemente probante care dovedesc c lucrrile acelui alt auditor rspund
obiectivelor auditorului principal n cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal va informa pe
acest alt auditor n legtur cu:

obligatiile de independent; va solicita o declaratie scris care s ateste respectarea acestor


obligatii;

coordonarea lucrrilor si a raportrilor, modalittile de coordonare vor fi definite n etapa de


planificare a auditului;

obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinnd o declaratie scris n legtur cu


respectarea acestora.

-ntretinerea cu privire la procedurile de audit puse n oper, obtinerea unui rezumat scris al
procedurilor aplicate de ctre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.

Cunoscnd contextul n care auditorul principal va folosi lucrrile sale, cellalt auditor trebuie
s coopereze cu auditorul principal de exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului
principal orice aspect al activittii sale care nu se poate realiza conform modalittilor stabilite; la
rndul su, cellalt auditor va fi informat despre orice problem aprut n activitatea auditorului
principal care poate avea o incident important asupra propriei sale activitti.

2. Examenul lucrrilor auditorului intern

Standardul International de Audit (ISA) nr. 610 stabileste procedurile si principiile


fundamentale precum si modalittile lor de aplicare referitoare la examenul de ctre auditor a
lucrrilor efectuate de auditorul intern al ntreprinderii.
Auditorul trebuie s analizeze activittile auditorului intern si incidentele potentiale asupra
procedurilor de audit ale sale.
Auditorul intern, fcnd parte din structurile ntreprinderii, are printre obiectele sale examenul,
evaluarea si controlul pertinentei si eficacittii sistemelor contabile si de control intern; anumite
aspecte ale lucrrilor sale pot fi utile auditorului extern.
Printre activittile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona:

-examenul sistemelor contabile de control intern;

-examenul informatiilor financiare si de gestiune;

-evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;

-examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor si directivelor


stabilite de conducerea ntreprinderii.
Anumite mijloace puse n lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sunt similare iar
anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si ntinderea
procedurilor de audit extern.
Auditorul extern are obligatia s obtin o cunoastere suficient a activittilor auditului intern
pentru a planifica si aborda n mod eficient auditul; el poate constata c lucrri ale auditului intern,

9|Page
permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea ntinderii procedurilor puse n lucru
de ctre auditorul extern, sau el poate trage concluzia c aceste lucrri nu vor avea nici o incident
asupra procedurilor de audit extern.
n evaluarea lucrrilor auditorului intern, auditorul extern va tine seama de urmtoarele criterii:

statutul auditorului intern n cadrul ntreprinderii; situatia ideal const n faptul c auditorul
intern raporteaz asupra muncii sale esalonului de conducere cel mai nalt din ntreprindere si nu
primeste nici o alt sarcin executiv sau de conducere n cadrul ntreprinderii;

natura si ntinderea lucrrilor de audit intern efectuate; auditorul extern va verifica dac
conducerea ntreprinderii exercit o influent asupra recomandrilor auditorului intern;

3. Utilizarea lucrrilor unui expert

Standardul International de Audit (ISA) nr. 620 stabileste procedurile si principiile


fundamentale si modalittile lor de aplicare n cazul utilizrii lucrrilor unui expert ca si elemente
probante.
Prin expert se ntelege o persoan sau un cabinet care posed competente, cunostinte si o
experient specific ntr-un domeniu specific, altul dect cel care presupune cunostinte de contabilitate
si audit.
Expertul poate fi angajat de ctre ntreprindere, angajat de ctre auditor, salariat al
ntreprinderii sau salariat al auditorului.
n primul rnd auditorul trebuie s reuneasc elemente probante suficiente si adecvate care s
demonstreze c pot fi utilizate lucrrile unui anume expert n cadrul misiunii sale de audit.
Utilizarea lucrrilor unui expert se face n urmtoarele situatii:

-evaluarea anumitor active: cldiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de art, pietre
pretioase;

-evaluarea strii fizice a unor active precum minereuri, zcminte, resurse petroliere sau
stabilirea duratei de viat rmas a unor active corporale;

-evaluri actuariale;

-evaluarea stadiului de avansare n realizarea fizic a unor produse sau lucrri de constructii;

-avize juridice n ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementri.

Cnd are n vedere s foloseasc lucrrile unui expert, auditorul trebuie s tin cont de:

-caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;

-riscul de eroare datorat naturii si complexittii elementului respectiv din situatiile financiare;

-competentele tehnice; pregtirea tehnic adaptat si o experient ca auditor intern;

10 | P a g e
-organizarea profesional; planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corect a
lucrrilor, existenta manualelor de audit, programalor de lucru si a dosarelor de lucru
corespunztoare.

- volumului si calittii altor elemente probante disponibile.

n al doilea rnd auditorul trebuie s verifice competenta profesional a expertului: calificrile


profesionale, diplome, nscrierea ca membru ntr-un organism profesional, experienta si reputatia sa n
domeniul n care se intentioneaz a fi folosit.

n al treilea rnd auditorul trebuie s evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de
obiectivitate este mai ridicat n cazul expertului angajat al ntreprinderii si al expertului legat ntr-un
fel sau altul de ntreprinderea auditat.

n al patrulea rnd auditorul trebuie s strng elemente probante suficiente si adecvate care s
demonstreze c ntinderea lucrrilor expertului rspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate
realiza examinnd instructiunile scrise date de ctre ntreprindere expertului, instructiuni care se pot
referi la teme precum:

obiectivele si ntinderea lucrrilor expertului;

- o descriere general a problemelor specifice care vor fi tratate n raportul expertului;

- conditiile de acces ale expertului la informatii;

- confidentialitatea informatiilor despre ntreprindere;

- informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi expertul.

Auditorul trebuie s stabileasc dac lucrrile expertului pot constitui un element probant cu
privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc ndeplinite de situatiile financiare; el va stabili n mod
deosebit dac rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate n seam la elaborarea situatiilor
financiare; dac el va stabili c lucrrile expertului nu permit reunirea elementelor probantc, poate
angaja un alt expert sau va emite o opinie calificat. Cnd auditorul nu modific raportul su, el nu
trebuie sa fac mentiune de utilizarea lucrrilor expertului.

11 | P a g e