RESTAURARILE DIRECTE CU AUR(79-90)

79.Avantajele si dezavantajele aurului ca material de restaurare directa (RDA).

Avantajele aurului ca material de restaurare:
Biocompatibilitate foarte buna in mediul bucal
Adaptare marginala foarte buna, permitand o inchidere etansa
foarte buna
Durata in timp foarte mare, uneori toata viata
Rezistenta deosebita la coroziune
Uzura similara cu cea a structurilor dure dentare
Dezavantaje:
Sunt nefizionomice
Au o tehnica de lucru lenta, cerand timp mai lung pentru
realizare
Cer manualitate deosebita a medicului.
Energia folosita pentru condensare se distribuie si la tesutul pulpar putand
produce leziuni pulpare ireversibile, de aceea se folosesc in procesele carioase in
care startul de dentina are grosime mai mare de 1mm pe dintii fara suferinta
pulpara sau parodontala
Pretul de cost este mare

80.Forme de prezentare ale aurului pentru RDA.

A. Aur precipitat
Aur pulbere (Goldent, Easy Gold)
Aur mat, nelustruit (cilindrii)
Aurul mat, amalgamat cu calciu (Electrolloy)
B. Folie de aur
Folia simpla, plata
Folia ondulata
Folia de aur platinata
Folia de aur laminata

81.Decontaminarea aurului pentru RDA, obiective, metode de decontaminare.

La introducerea aurului in interiorul preparatiei se urmaresc cateva obiective:
Sa adere cat mai bine la peretii preparatiei
Sa se faca lipirea aurului de aur
Sa se indeparteze golurile de aer din masa restauratiei
Aceste obiective pentru a fi atinse necesita un aur pur, cu suprafata curata, coeziunea
facandu-se prin legaturi mecanice. Daca suprafata aurului prezinta impuritati (praf, strat
oxidic), datorita faptului cu aurul atrage gaze, suprafata sa va deveni necoeziva. In acest caz
se va recurge la eliminarea gazelor printr-un proces de degazare sau decontaminare.
Decontaminarea se realizeaza prin incalzire, eliminandu-se astfel impuritatile. Pentru
degazare se folosesc:
Flacara de la lampa de spirt, fiecare bucata de aur tinandu-se 3-5 minute cu o pensa
sau cu ajutorul unei tavite, in zona medie albastra a flacarii, pana la inrosirea sa
 Decalitor electric, folosindu-se o placutza de mica dimensiuni pe care se pun
fragmente de aur
Flacara de etanol pur la care se incalzeste aurul tot pe o placuta de mica
dimensiune, pana devine rosu
Aurul incalzit suficient va determina aparitia unor particule de pulbere care vor fi greu
de condensat. Dupa decontaminare aurul trebuie sa fie plastic, asemeni amalgamului.

82.Modalitati de condensare a aurului si principii de condensare.

Condensare manuala se folosesc instrumente de mana, respectiv fuloare, cu care
se aplica presiuni pe materialul restaurator, dar presiunea manuala ca atare nu este
suficienta. Se poate utiliza in faza initiala de aplicare a aurului dupa care, cu un ciocanas
de lemn se aplica forte manuale sub forma de lovituri ritmice peste condensator care
pentru a nu permite alunecarea particulelor de aur va avea pe capul partii active
santuri, striuri, zimti. Forta de lovire cu ciocanul nu poate fi bine controlata de
practician.
Condensarea pneumatica (ciocan automat) aceasta metoda utilizeaza fuloare
atasate la o piesa de mana, in interiorul manerului se gaseste un resort pentru
transmiterea loviturilor si foloseste energia vibratorie a aerului comprimat. Dozarea
fortei de condensare e greu de controlat. Este o metoda lenta, incomoda pentru pacient
care simte durerea
Condensarea cu ajutorul motorului electric al unitului dentar condensatoarele se
ataseaza la piesa de mana sub forma de ciocanas si aceasta transforma miscarea de
rotatie a motorului in miscari axiale, imprimate extremitatii instrumentului. Metoda
cere o tehnica foarte buna. Loviturile sunt ritmice, rapide si bolnavul nu percepe
presiunea
Condensarea electronica este cea mai eficienta si mai controlabila metoda.
Principii de condensare:
Forta de condensare se aplica ritmic, sub unghi de 45 fata de peretii laterali ai
cavitatii si podea
Forta de condensare aplicata pe o suprafata de aur deja inserat se face pe o directie
perpendiculara in unghi de 90
Condensarea se incepe pe o parte a cavitatii si se continua in linie dreapta pana in
partea opusa, apoi se revine pe partea initiala continuandu-se la fel si astfel se asigura
o condensare pe toata suprafata de aur inserata. Fiecare pas al condensatorului se
suprapune peste din urma lasata anterior si se misca astfel pas cu pas spre periferie
Intensitatea fortei de condensare creste progresiv cu fiecare strat de material
adaugat, intensitatea putand fi crescuta prin amplitudinea de condensare sau
utilizand condensatoare cu suprafata activa mai mica
Condensarea se realizeaza fie de la o margine a cavitatii spre cealalta sau de la
centru la periferie, a doua varianta fiind mult mai buna, condensarea mai omogena
Condensarea formelor de aur precipitat trebuie sa inceapa manual, de la centru la
periferie, pana se obtine un strat uniform de material apoi se trece la condensarea
mecanica

83.Condensatoarele utilizate pentru condensarea aurului in cavitate.

 Condensatoarele utilizate in aurificari difera dupa tehnica de condensare utilizata si
dimensiunea partii active, toate au insa o trasatura comuna: suprafetele active au
configuratie piramidala ceea ce asigura 3 functii:
Maresc suprafata de condensare
Actioneaza prin generare de forte laterale pentru o condensare
uniforma
Determina in materialul condensat identitati triunghiulare ce permit adaugarea a
noi cantitati de material
Condensatoarele folosite la piesa de mana a unitului dentar sau pneumatic sunt
alcatuite dintr-un varf sau parte activa si un gat scurt de 2,5 cm care se potriveste la piesa
de mana.
Condensatoarele folosite cu ciocanel manual sunt mai lungi 15 cm si au o terminatie
plata, pentru a primi loviturile usoare ale ciocanelului manual.
Partea activa a condensatoarelor are forme si marimi diferite. Toate au configuratii
piramidale si santuri sau striuri, pentru a preveni alunecarea lor pe aur. Exista mai multe
tipuri de condensatoare:
Condensator cu fata terminala rotunda
Condensator in forma de picior
Condensator rectangular
Gatul condensatoarelor poate fi:
Drept
Monoangulat
Biangulat
In baioneta
Partea activa a condensatorului poate fi perpendiculara pe axul lung al manerului sau
perpendiculara pe partea finala a gatului. Cu cat e mai mica fata partii active cu atat creste
greutatea aplicata pe cm2, la o forta constanta.

84.Indicatiile restaurarilor directe cu aur.

Ca alternaviva la amalgam pentru zonele laterale ale arcadelor dentare
La restaurarea cariilor mici din santurile si fosetele dintilor laterali si pe fata
orala a dintilor anteriori (cavitati clasa I)
La restaurarea leziunilor carioase cervicale mai mici sau a un or leziuni de
eroziune, defecte cuneiforme, situate in 1/3 cervicala a tuturor dintilor (cavitati
clasa aV-a)
Leziuni mici proximale care nu distrug fata vestibulara a dintilor frontali (cav
clasa aIII-a)
Leziuni proximale mici acolo unde creasta marginala nu este supusa la
presiuni ocluzale mari (cavitati clasa a II-a)
La nivelul marginilor incizale sau a varfurilor cuspidiene (cavitati clasa aVI-a)
Pe dinti ce vor beneficia de un tratament protetic
Pentru repararea unor restaurari turnate din aur care nu mai sunt adaptate
corect marginal (incrustatii)
Pentru inchiderea orificiilor de trepanare a unor restaurari protetice inca
functionale (doar la aliaje cu continut mare de aur)
 Pe dinti vitali, cu parodontiu marginal sanatos, apt sa suporte compactarea si
fara suferinta pulpara
Pe dinti fara fisuri in smalt
La pacienti cu igiena orala corespunzatoare, cu indice de carie scazut
La pacienti ce nu prezinta curenti galvanici datorati prezentei unor restaurari
metalice diferite

85.Contraindicatiile restaurarilor directe cu aur.

Dinti cu camera pulpara voluminoasa
Dinti grav afectati parodontal, cu stabilitate deficitara si
prognostic discutabil
Dinti cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura a
cuspizilor
Acolo unde nu se poate face izolarea corecta a campului operator si uscarea
completa a preparatiei
Dinti cu leziuni pe una sau mai multe suprafete situate in zona laterala si risc
de carie crescut sau cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura
Dinti tratati endodontic, datorita rezistentei lor slabite
In cavitati profunde la care stratul de dentina e mai subtire de 1mm
La pacienti lipsiti de rabdare, durata restaurarii fiind mai mare
Lipsa de motivatie si colaborare a pacientului
La pacientii cu venituri reduse
La dentitia deciduala
La obturatii retrograde

86.Etape clinice de lucru pentru RDA.

1) Diagnosticul leziunii, a starii tesutului pulpar, parodontiului, se efectueaza examen
radiologic al ambelor arcade
2) Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica, alternative, avantaje,
dezavantaje
3) Eventuala anestezie locala
4) Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea leziunii carioase
5) Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6) Izolarea campului operator cu diga
7) Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii dispuse in apropierea
pulpei dentare se vor acoperi cu preparate cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor
profunde se recomanda aplicarea unei obturatii de baza in special pentru izolarea
termica, pentru amortizarea impulsurilor de condensare precum si pentru limitarea
volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate renunta la obturatia de
baza
8) Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la baza
9) Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a cavitatii de la margine
spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin presiune
mecanica de la centru la periferie
 11) Finisarea suprafetei obturatiei
12) Indepartarea digai, control si fluorizare

87.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa I.

Efectuarea preparatiei va fi dependenta de evolutia procesului carios, intindere in
suprafata si profunzime, calitatea tesuturilor dure dentare restante
Forma de contur a cavitatii depinde de procesul carios. Ea se intinde pentru a
cuprinde santurile si fosetele de smalt afectate
Atunci cand procesul carios este localizat intr-o foseta, conturul cavitatii va fi
circular sau triunghiular, daca se extinde si in santuri el poate deveni alungit sau chiar
extins, cuprinzand aceste santuri
Marginile vestibulare si orale ale cavitatii se plaseaza inafara adancimii santurilor si
fosetelor, pe pantele cuspidiene, dar latimea maxima a cavitatii nu va depasi 1/5 din
distanta intercuspidiana. Mezial si distal marginile vor fi cat mai aproape de foseta
meziala si distala, cu conservarea maxima a crestei marginale aferente
Se indeparteaza in totalitate smaltul nesustinut de dentina sanatoasa si toate
defectele de structura
Accesul la cavitate este minim atat cat sa permita introducerea instrumentarului si
manipularea lui
Peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie paraleli intre ei iar acolo unde preparatia se
extinde mezial si distal, acesti pereti pot fi usor divergenti spre ocluzal
Peretele pulpar are o adancime uniforma si e plan, paralel cu suprafata ocluzala a
dintelui si se gaseste la 0,5mm fata de JAD, in dentina. El se intalneste cu peretii laterali
in unghiuri bine exprimate
Atunci cand retentia cavitatii nu e suficienta, se pot real;iza santuri paralele
vestibular si oral la dintii laterali si incizal si gingival la dintii frontali. Acestea nu
trebuie sa submineze crestele marginale
Marginile cavitatii se bizoteaza in unghi de 45 pentru a indeparta smaltul rugos,
bizoul sa nu depaseasca in latime 0,2mm

88.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a II-a.

Cavitatea orizontala nu trebuie sa aiba neaparat forma de coada de randunica,
latimea sa trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1/5 din distanta intercuspidiana
Cavitatea verticala va fi tronconica, extinsa spre lingual la dintii superiori si spre
vestibular la dintii inferiori
Extensia se face in functie de cuspizii functionali
Peretele gingival va fi plasat sub punctul de contact
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza putin, nu e necesar sa
treaca sonda intre dinti ca la preparatiile pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si oral in unghi
ascutit cu peretele parapulpar
89.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a V-a.
Forma de contur a cavitatii este trapezoidala ea oferind o retentivitate buna, un
aspect mai estetic si o forma de convenienta buna in timpul lucrului
Marginea gingivala este mai mica decat cea ocluzala/incizala, ele sunt paralele intre
ele si cu planul ocluzal al dintelui
Intre peretele gingival si cel parapulpar exista unghi bine exprimat, ascutit.
Marginea gingivala poate fi in smalt si atunci se bizoteaza usor sau in cement si atunci
nu se bizoteaza
Marginile meziale si distale sunt paralele cu suprafata proximala corespunzatoare si
pot fi acoperite partial de gingie
Peretele axial (parapulpar) este la 1 mm adancime in dentina in ocluzala/incizala
a cavitatii si la 0,75mm in gingivala a cavitatii, paralel cu fata vestibulara a dintelui,
usor curbat mezio-distal si pastrand peste tot aceeasi adancime. El intalneste peretele
ocluzal al cavitatii in unghi drept, peretele mezial si distal in unghi obtuz, bine exprimat
si peretele gingival in unghi ascutit
Peretele gingival este cheia retentiei, el intalneste peretii mezial si distal in unghiuri
bine exprimate, este inclinat spre peretele axial dand un unghi ascutit si converge cu
peretele ocluzal
Pe dintii anteriori, pentru aspectul estetic, marginea incizala poate fi curba, urmand
conturul gingiei
Extinderea mezio-distala a cavitatii este in raport cu extinderea procesului carios

90.Nocivitatea restaurarilor directe din aur pentru tesutul pulpar.

Energia de condensare care nu e preluata de metal va fi dirijata spre dentina si poate
produce deformari ale acesteia putand determina iritarea pulpei dentare. Cele mai nocive
forte de condensare sunt cele aplicate perpendicular pe peretele pulpar de aceea fortele de
condensare vor fi dirijate in unghi de 45.
Energia termica in exces ramasa dupa degazarea aurului, dupa finisare, lustruire,
curentii galvanici datorati altor metale sunt tot atatea elemente ce pot produce leziuni
pulpare. Aceste situatii depind de distanta fata de pulpa:
La 3-3,5mm distanta fata de pulpa apar reactii pulpare reparatorii. Nu este necesara
protectia pulpara
La 2-3mm distanta de tesutul pulpar se va recurge la aplicarea de lacuri, adezive
dentinare
La 1-2mm reactia pulpara de aparare este deficitara, se va aplica hidroxid de calciu
sau CIS, ZOE
Sub 1mm nu sunt indicate aurificarile directe
Modificarile pulpare sunt reversibile dupa 24h pana la 2 saptamani, sub protectie
pulpara adecvata.
RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE(91-101)

91.Clasificarea incrustatiilor metalice.

1) Dupa raportul cu tesuturile dure dentare
Intratisulare inlay, care sunt integrate in profunzimea tesuturilor dure
dentare fiind inconjurate de acestea
 Etratisulare onlay, care acopera in suprafata 3 sau 4 fete ale coroanei
dentare. Sunt onlay-uri cand sunt acoperite 3 fete coronare (coroane pe dintii
frontali) si 4/5 cand sunt acoperite 4 fete coronare (la dintii premolari sau molari)
Combinatie intre cele doua: inlay-onlay
Pinlay incrustatie ancorata in canalul radicular cu ajutorul unor mijloace
suplimentare de retentie (pivoturi, stifturi) ce fac parte comuna cu inlay-ul
Combinatie inlay-pinlay
2) Dupa materialul din care sunt confectionate
Metalice, din aur coeziv pur de 24K, aur moale de 20K folosit pentru
incrustatii mici sau onlay-uri ce vor constitui ca elemente de agregare ale unei
lucrari protetice fixe, aur de 22K, aliaje seminobile clasa I cu Au 87%, Cu 4%, Ag9%
care este un aliaj moale si clasa a II-a cu Au 76%, Cu 8,8%, Ag13%, Pd 2,5% si Zn
0,5% aliaj mai dur, ambele fiind denumite si inlay gold
Nemetalice: materiale compozite si ceramice
Mixte: metalo-ceramice sau metalo-compozite
3) Dupa refacerea functiei fizionomice
Fizionomice
Nefizionomice
Mixte
4) Dupa numarul fetelor pe care e aplicata: cu 1,2,3 sau mai multe fete (3/4 sau
4/5)
5) Dupa topografie
Pe suprafetele vestibulare sau orale
Pe suprafetele meziale sau distale
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare
6) Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
7) Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
 Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei

92.Avantajele si dezavantajele inlay-urilor metalice.

Avantajele:
Ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in mediul bucal
Au o durata in timp foarte buna, uneori toata viata
Permit realizarea unei inchideri marginale foarte bune, data de precizia
confectionarii piesei cat si a finisarii si slefuirii ulterioare a marginilor
Permit reconstructia diferitelor pierderi de substanta de etiologii diferite si cu
localizari diferite
Permit o refacere foarte corecta a punctului de contact si a pragului gingival greu de
realizat cu alte restaurari
Permit o restaurare fizionomica prin posibilitatea de asociere a metalelor nobile sau
seminobile cu materiale fizionomice
Pot fi utilizate ca mijloace de agregare sau de sprijin in alte constructii protetice fixe
sau mobile
Folosesc ca mijloc de fixare pentru imobilizarea dintilor parodontotici sau pentru
inaltarea ocluziei
Dezavantaje:
Necesita tehnica riguroasa de lucru pentru realizare, atat in faza clinica cat si in cele
de laborator
Necesita instrumentar de lucru adecvat, de buna calitate
Necesita laborator specializat, cu instalatii speciale
Cer respectarea contactelor ocluzale ale dintilor restaurati atat in intercuspidare
maxima cat si in dinamica mandibulara
Cer timp de lucru mai mare si mai multe sedinte de tratament
Sunt mai costisitoare decat restaurarile simple, avand in vedere materialele din care
sunt confectionate
Necesita precautii la dinti cu volum redus la care incrustatia poate determina
fracturi coronare ale dintilor daca nu se recurge la o protectie corespunzatoare a
cuspizilor, restaurarea in acest caz actionand ca o pana
Incrustatiile imperfecte pot determina dereglari functionale mai mari decat cele ale
restaurarilor nereusite

93.Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.

Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului de restaurare si
contur mai exact, cu puncte interdentare de contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii, fracturi, eroziuni,
abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in abraziuni dentare)
 La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu prezenta unei cantitati
minime de tesuturi dure, cu rezistenta scazuta la presiuni masticatorii
In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse
Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse

94.Principii privind prepararea cavitatilor pentru incrustatii metalice.

Se va tine seama de urmatoarele elemente:
Se indeparteaza tesuturile alterate in totalitate, fara concesii. Dentina ramasa
trebuie sa fie sanatoasa, de aspect normal, culoare si duritate optime, in strat suficient de
gros pentru a asigura protectia pulpara
Pentru realizarea retentiei preparatiei se urmaresc urmatoarele obiective:
Posibilitatea insertiei si dezinsertiei incrustatiei. Pentru aceasta va trebui realizata o
preparatie care sa fie retentivo-neretentiva, neretentiva in sensul axului de insertie, a
directiei ce permite introducerea si indepartarea sa din cavitate, care trebuie sa
coincida cu directia in care sa exercite fortele de masticatie si retentiva in toate
celelalte sensuri. Aceasta presupune:
Realizarea unor pereti laterali ai preparatiei relativ paraleli intre ei, verticali
si perpendiculari pe planseul cavitatii
Unghiuri de intalnire dintre peretii verticali si peretele pulpar usor rotunjite
Pentru indepartarea incrustatiei se accepta o usoara convergenta a peretilor
verticali spre peretele pulpar, in unghi de 2-5
Pentru stabilitatea restaurarii se pot realiza, pe langa conturul primar al
cavitatii si elemente suplimentare de retentie, care sa se opuna dezinsertiei
piesei din preparatie. Astfel de elemente pot fi:
Cavitati de retentie in coada de randunica, de dimensiuni mai mici decat
pentru restauratiile cu amalgam
Santuri,puturi parapulpare, cavitati accesorii
Perete parapulpar convex (cavitate de clasa aV-a)
Forma de rezistenta a preparatiei presupune ca aceasta:
Sa opuna o rezistenta buna la presiuni ocluzale
Sa fie protejata la marginea cavitatii de pereti de smalt sustinuti de dentina
sanatoasa
Sa nu ramana cuspizi nesustinuti de dentina sanatoasa care sa pot fractura in timpul
actului masticator. Pentru cuspizii nelucratori e necesara o protectie minima,
marginile incrustatiei putand fi plasate chiar langa varful cuspidului. Pentru cuspizii
lucratori, acestia trebuie acoperiti cam 1,5 mm de incrustatie (sistem inlay-onlay)
 Marginea incrustatiei trebuie sa se extinda pana in zonele unde se face usor
autocuratirea si curatirea artificiala, indepartarea placii bacteriene, sa indeparteze fisuri,
santuri, gropite retentive
E necesar sa se reduca din substanta dura dentara suficient pentru a realiza un
minimim de grosime a incrustatiei pentru a opune rezistenta fortelor de masticatie,
tinandu-se seama de zona dentara pe care se realizeaza piesa si de scopul sau
Finisarea finala a cavitatii se realizeaza bizotand marginile de smalt ale cavitatii in
unghi de 30-40 pentru a permite brunisarea marginilor incrustatiilor in timpul
miscarilor de masticatie
Restaurarea se cimenteaza in cavitate pentru prevenirea microinfiltratieiilor
marginale si pentru prevenirea indepartarii ei din preparatie de catre alimentele
lipicioase si de forta de gravitatie
E necesara protectie pulpara in functie de profunzimea cavitatii, de caracterele
plagii pulpo-dentinare. Aceasta se efctueaza inaintea cimentarii piesei in interiorul
preparatiei.

95.Fazele de lucru pentru realizarea incrustatiilor metalice.

Amprentarea antagonistilor
Inregistrarea ocluziei
Izolare cu rulouri de vata si aspirator
Indepartarea restaurarilor vechi (daca e cazul) si realizarea preparatiei
Tratamentul medicamentos al plagii pulpo-dentinare
Amprentarea preparatiei sau modelarea incrustatiei in ceara de catre medic si
trimiterea ei in laboratorul de tehnica dentara, cu toate indicatiile necesare
Restaurarea provizorie apreparatiei
Confectionarea piesei in laborator
Controlul piesei infinite de catre medic exobucal si proba acesteia in interiorul
preparatiei dupa indepartarea obturatiei provizorii
Izolarea campului operator
Adaptarea incrustatiei in interiorul preparatiei
Cimentarea piesei si adaptarea sa perfecta in ocluzie

96.Prepararea cavitatilor de clasa I pentru incrustatii metalice.

Forma de contur a cavitatii
Aceasta depinde de:
Gradul de afectare a smaltului in suprafata si profunzime
Adancimea procesului carios
Se va urmari ca:
Smaltul sa fie in totalitate sprijinit pe dentina sanatoasa
Deschiderea procesului carios sa se faca in raport cu extinderea acestuia avandu-se
in vedere indepartarea in totalitate a prismelor de smalt nesustinute
Exereza dentinei alterate sa se faca in totalitate
Extensia preventiva va include toate santurile si fosetele care reprezinta zone de
maxima retentie si unde este posibila aparitia cariei secundare marginale. Marginile
 cavitatii preparate vor fi extinse in zonele autocuratibile si accesibile curatirii
artificiale
Rezistenta cavitatii se realizeaza prin pastrarea peretilor suficient de grosi, cuspizi
vestibulari si orali integri, pentru a rezista presiunilor masticatorii. Smaltul trebuie sa fie
sprijinit pe un strat de dentina sanatoasa de cel putin 2 mm
Retentia cavitatii depinde de:
Inaltimea peretilor verticali
Paralelismul a cel putin 2 pereti verticali
Divergenta de 2-5 spre ocluzal a peretilor laterali ai cavitatii
Peretele pulpar sa fie orientat astfel incat sa primeasca perpendicular fortele
exercitate asupra sa, sa fie plan sau in trepte
Prezenta unor elemente suplimentare de retentie (santuri, puturi, tunele)
Finisarea peretilor preparatiei trebuie sa fie facuta cu multa atentie astfel:
Unghiurile interne ale cavitatii vor fi usor rotunjite pentru a permite indepartarea
amprentei si pentru a putea permite efectuarea probei incrustatiei precum si
cimentarea sa
Bizotarea marginilor externe ale cavitatii se face in functie de distanta acestor margini
ale cavitatii fata de mijlocul cavitatii in sensul ca cu cat acestea sunt mai departe cu
atat bizoul e mai mare (30-40). Daca bizoul ar fi mai mic de 30 ar rezulta incrustatii
cu margini metalice ascutite, susceptibile de fracturare si daca ele ar fi mai mari de
40, marginile metalice nu ar mai putea fi brunisate. Latimea bizoului trebuie sa fie
0,25-0,50mm(1/4 din grosimea smaltului)
Toaleta cavitatii si tratamentul plagii pulpo-dentinare se face in functie de
profunzimea acesteia si de caracteristicile sale.

97.Prepararea cavitatilor de clasa a II-a pentru incrustatii metalice.

Cavitatea ocluzala a acestei preparatii se realizeaza ca si cavitatea de clasa I dar mai
putin extinsa decat pentru restaurarile de amalgam
Exereza dentinei alterate trebuie facuta in totalitate
Extensia preventiva pentru cavitatea orizontala e identica cu cea a unei cavitati de
clasa I, se extinde pe toata suprafata ocluzala a dintelui, in santuri si fosete, exceptie
facand molarul I superior la care ne vom opri cu preparatia la nivelul crestei transversale
ocluzale. Pentru cavitatea verticala se respecta divergenta peretilor in toate sensurile,
peretii verticali vor fi scosi inafara punctului de contact cu dintele vecin si vor fi evazati
spre acesta. Podeaua cavitatii si peretele axial trebuie sa aiba baza in dentina, cu
adancimea suficienta. Peretele (pragul) gingival se va afla sub punctul de contact cel putin
0,5mm
Rezistenta cavitatii necesita pereti suficient de grosi, cuspizi vestibulari si orali
intregi
Retentia cavitatii presupune:
Pereti vestibulari si orali evazati spre dintele vecin, paraleli sau usor divergenti spre
ocluzal
Ccontinuitatea axului cavitatii verticale cu cel al cavitatii orizontale
Podeaua cavitatii sa fie in dentina la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentina
 Pragul gingival sa aiba minimum 2mm, sa fie plasat in zona cu gingie sanatoasa si
unghiul de intalnire al acestuia cu peretele axial sa fie bine exprimat. Atunci cand
procesul carios este mai intins, pentru a se opune alunecarii spre spatiul proximal al
incrustatiei se realizeaza la nivelul pragului gingival un jgheab de blocare a acestei
alunecari
Finisarea cavitatii de clasa a II-a presupune finisarea cavitatii orizontale care se
realizeaza la fel cu cea de la o cavitate de clasa I si finisarea cavitatii verticale. La aceasta
din urma se procedeaza la bizotarea peretilor proximali spre ambrazuri, pentru a se
putea realiza margini metalice de 40, care sa permita brunisarea si prin bizotare va
ramane o zona mai puternica de smalt. Se bizoteaza si unghiul axio-pulpar
Peretele gingival e totdeauna bizotat in unghi de 30 pentru indepartarea smaltului
subminat si bizoul are o latime de 0,5-1mm, marginile metalice putand fi astfel brunisate
Uneori, cand in santul sau gropita de pe fata vestibulara sau orala exista un proces
carios, se extinde cavitatea, cu includerea acesteia la o adancime de 1,75-2mm, sub forma
unui sant ce trebuie si el bizotat. Adancimea peretelui axial e de aproximativ 1mm. Se
bizoteaza peretele mezial si distal continand bizoul ocluzal de 40 si peretele gingival in
unghi de 30
Pentru cavitatile mezio-ocluzo-distale se vor prepara fie 2 cavitati distincte fie o
cavitate transversala care va permite unirea celor 2 cavitati verticale ce asigura mai bine
rigiditatea, contentia si retentia incrustatiei in interiorul preparatiei

98.Amprentarea preparatiei pentru incrustatia metalica.

Dupa prepararea cavitatii urmeaza amprentarea sa care se face prin metoda directa sau
indirecta.
Metoda directa
Cavitatea se va izola printr-un strat subtire de vaselina, saliva, glicerina. O ceara
speciala se introduce in cavitate prin picurare sau indesare cu pulpa degetului. Cu
instrumente incalzite se prelucreaza aceasta ceara pana se reface exact forma
anatomica a dintelui
Se modeleaza functional fata ocluzala si se netezeste apoi cu acetona
In partea cea mai voluminoasa a amprentei se introduc unul sau mai multe stifturi
incalzite care, dupa racire vor servi la scoaterea amprentei iar in laborator ca tije de
turnare.
Metoda indirecta
Este cea mai folosita datorita imbunatatirii proprietatilor materialelor de
amprentare. Aceasta metoda usureaza mult munca medicului, mai ales cand este
vorba de mai multe restaurari alaturate, dar contine mai multe posibilitati de eroare
decat metoda directa. Aceasta metoda presupune amprentarea preparatiei si
obtinerea relatiilor asupra rapoartelor lor cu dintii vecini si antagonisti
Amprenta este trimisa la laborator insotita de toate datele necesare pentru realizarea
incrustatiei de catre tehnician.

99.Restaurarea provizorie a preparatiei pentru incrustatia metalica.

 Restaurarea provizorie a preparatiei intre sedintele de lucru are drept scop protectia
acesteia si evitarea aparitiei durerii dentinare, in acelasi timp ofera confort pacientului care
va putea utiliza dintele, in mod normal, in procesul de masticatie.
Pentru restaurarea provizorie a cavitatii preparate pentru inlay metalic se folosesc:
ciment ZOE, CIS, cimenturi policarboxilice, FOZ

100.Verificarea incrustatiei metalice si fixarea sa in interiorul cavitatii.

Prelucrarea si finisarea primara a piesei se face in laborator.
In cabinet se va face proba incrustatiei si eventualele surplusuri de turnare se
indeparteaza cu ajutorul unor freze si pietre de carborundum. Se va avea grija sa nu se
atinga marginile piesei pentru ca s-ar putea compromite astfel adaptarea sa si in timp ar
putea duce la aparitia de carii secundare.
Se va aplica piesa in cavitate si se aseaza corect in interiorul sau folosind in acest scop
un rulou de vata fie un betisor de lemn de portocal pe care pacientul este pus sa inchida
gura in scopul concentrarii fortelor la nivelul suprafetei ocluzale a lucrarii. Dupa aceste
manopere se verifica adaptarea marginala, se indeparteaza eventualele surplusuri de pe
suprafata ocluzala cu ajutorul hartiei de articulatie (static si dinamic) cu ajutorul unei
pietre fine pana se obtine o corecta adaptare ocluzala.
Se face toaleta cavitatii, izolare, degresare, in vederea cimentarii.
Se prepara cimentul ales pentru fixarea piesei in cavitate, dupa tratamentul corect al
plagii pulpo-dentinare si se aplica pe suprafata tisulara a lucrarii. Se preseaza cu degetul in
interiorul cavitatii si cu ajutorul acelorasi mijloace folosite pentru proba piesei in ocluzie,
respectiv rulou de vata sau lemn de portocal, se fixeaza piesa in pozitia dorita si se mentine
in aceasta pozitie pana la priza finala a cimentului.
Dupa indepartarea mijloacelor de izolare se va realiza netezirea si aplicarea intima a
marginilor incrustatiei folosind instrumentar rotativ special, cu care se lucreaza de la
centru spre periferia marginilor.
Incrustatiile metalice se lustruiesc cu cauciucuri moi, perii si filturi speciale, la care se
pot adauga si pasta de lustruit.

101.Esecuri si defectiuni care pot sa apara la incrustatiile metalice.

Caria secundara ce poate sa apara in anumite situatii:
Cand avem margini fragile ale incrustatiei
Cand a fost pastrata o punte de smalt nesustinuta de dentina sanatoasa sau
prea ingusta, intre 2 cavitati vecine situate ocluzal
Cand raman pereti de smalt nesustinuti de dentina sanatoasa
Cand se executa o bizotare incorecta a marginilor cavitatii
In lipsa brunisarii marginilor incrustatiei care lasa cimentul liber in cavitatea
bucala si duce la dizolvarea acestuia
Lipsa adaptarii perfecte incrustatie/preparatie
Cand nu s-a facut extensia preventiva pana in zonele autocuratibile
Descimentarea incrustatiei datorita:
Retentiei insuficiente in profunzime si suprafata a preparatiei,
necorespunzatoare cu forma si marimea incrustatiei
Lipsa de paralelism a peretilor verticali ai cavitatii
Suprafete ocluzale neechilibrate functional
Un contur al cavitatii prea complex, ce nu permite extensie preventiva corecta
si bizotare corespunzatoare