Daca dupa jupuire pe piele a mai ramas un strat de grasime acesta se va indeparta,

altfel pielea nu va putea fi prelucrata pentru conservare.

1. Grasimea se va curata cu ajutorul foarfecelor curbe, apoi se va razui cu

cutitul.
2. Pielea animalelor mici va fi presarata dupa cura tare, cu amidon, care va
absorbi resturile de grasime.
3. Daca pielea nu se prelucreaza imediat, dupa cura tarea grasimii va trebui
intoarsa cu parul in interior si presarata cu un amestec de sare si alaun dupa
formula:
- clorura de sodiu l 000 g
- sulfat dublu de aluminiu si potasiu ......400 g
Se freaca bine pe partea jupuita, se intoarce cu parul in afara, se face sul si se
leaga cu s 12212s1813m foara, tinind-o astfel trei zile.in ziua a patra se desface
sulul, se scutura bine de sare si alaun si se atirna intr-un loc intu necos si
uscat.
Pieile de animale mici care nu se prelu creaza imediat, trebuie tinute la sare 2-3
zile, sara murindu-le zilnic. In acest scop se freaca bine cu sare zonele cu
indoituri, cu buzunare etc. altfel mai tirziu parul se va smulge si pielea se va
deteriora.
4. Pieile uscate pastrate nelucrate mai mult timp, trebuie reconditionate pentru
prelucrare.
RECONDITIONAREA PIEILOR
Dupa tratarea cu sare si alaun, pieile conservate vor fi cufundate 10-12 minute in
urmatoarea solutie:
Apa l 000 cm3 sare de bucatarie 50 g
1. Se lasa in solutie pina se inmoaie bine, apoi se scot si se scurg.
2. Dupa ce pielea s-a scurs bine, fara a fi lasata sa se usuce, se seruieste.
SERUIREA SAU CIRNOSIREA PIEILOR
Seruirea sau cirnosirea pieilor consta din cura tarea buna a partii fara par
pentru:
a) conservarea pe o durata cit mai lunga;
b) pastrarea elasticitatii;
c) asigurarea rezistentei in operatiie ulterioare.
Seruirea se executa fie pe o coasa fixa sau mane vrata cu mina, fie cu ajutorul
unui cutit.
l. In seruirea pe coasa fixa coasa este fixata intr-o capra speciala de lemn.
Pielea este trasa cu atentie pe taisul coasei manevrind-o paralel cu coasa astfel
incit sa rada tot tesutul conjunctiv subcutanat.
2. In seruirea cu coasa manevrata manual, pielea este intinsa cu partea acoperita
de par pe o scindura neteda sau cu suprafata usor convexa. Scindura este sprijinita
cu un capat pe pamint si cu celalalt pe o capra sau pe un scaun la inaltimea
coapselor opera torului, care, stind cu fata spre capra sau scaun va manevra coasa
cu taisul orientat spre capatul scindurii sprijinit pe pamint, tinind-o paralel cu
suprafata de curatat. Manevrind coasa inainte si inapoi vom indeparta tot tesutul
conjunctiv si o parte din derm, pielea devenind elastica si destul de subtire ca sa
fie maleabila.
3.Seruirea cu cutitul se practica tot pe scindura, solicitind un efort proportional
cu marimea pielii de prelucrat.
Dupa seruire pielea se introduce timp de 10 ore in solutie de piclaj. Pieile care
n-au fost seruite imediat dupa jupuire, se presara cu sare fina de bucatarie, apoi
se intorc cu parul inafara si se tin astfel 24-48 ore; apoi pieile groase si vechi
se fatuiesc.
4.Fatuirea este o noua operatie de seruire care urmareste indepartarea tesutului
hipodermic inmuiat intre timp.
Operatia se face dupa aceleasi reguli ca si prima seruire, dupa care pielea se
introduce in solutia de piclaj.
Productia pieli

Majoritatea pielii tabacite se obtin azi din piei de vite, dar si de oi, porci,
capre, rechini, aligatori, struti, serpi si soparle. Pieile brute ale animalelor
macelarite sunt de obicei conservate pana cand sunt prelucrate. Cele trei metode
principale utilizate pentru a prepara (conserva) pieile brute sunt uscate la aer,
sararea umeda si sararea uscata.

Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie

intai in apa si se spala, pentru a inlatura agentii de preparare si impuritatile.
Apoi se curata orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pieli. Pentru a
inlatura parul nedorit (sau tepii), si stratul extern de tesut al pielii numit
epiderma, pieile sunt imbibate cu var nestins si apoi curatate. Spalarea si
tratarea chimica inlatura varul nestins si actiunea enzimelor inmoaie pielea.
Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament
chimic numit tabacire. Tabacirea se face cu tananti vegetali sau cu tananti
minerali. Tabacirea cu tananti vegetali s-a utilizat pana in anii 1850.

Procesul poate dura de la 12 ore pana la 6 saptamani, pieile brute

fiind imbibate in solutii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obtin din
diferiti arbori si arbusti, in special din lemnul de quebracho si din scoarta de
mimoza. Toate aceste extracte contin tanin (acid tanic) care se combina cu
proteinele din piele si le transforma in materialul stabil cunoscut ca piele
tabacita. Principala metoda de tabacire cu tanati minerali este tabacirea ci crom,
introdusa in anii 1850. pieile brute sunt tratate cu o solutie de dicromat de
sodiu.

Dupa tabacire, pieile sunt adesea despicate, rezultand mai multe

straturi de piele. Acestea se vopsesc si apoi se trateaza cu grasime pentru a
impiedica pielea sa se usuce intr-o masa tare si inflexibila. Dupa uscare, pielea
este invelita cu o solutie de finisare, de obicei rasina acrilica, si adesea i se
da luciu prin aplicarea unui strat de acoperire din nitroceluloza.

A. MARFURI DIN PIELE SI INLOCUITORI

ARTICOLE DE INCALTAMINTE
Incaltamintea ocupa o pondere insemnata in consumul populatiei,

datorita rolului pe care il are de a proteja picioarele fata de agentii atmosferici

(umezeala, frig, caldura) si de a le feri de actiunile mecanice ale mediului
inconjurator.

In acelasi timp, incaltamintea are un rol igienic, ortopedic (impiedica

determinarea talpii piciorului), usureaza mersul si infrumuseteaza picioarele.

1. CARACTERISTICILE INCALTAMINTEI
Standardul de viata actual al populatiei, precum si cerintele mereu crescande ale
acesteia, necesita o atentie deosebita asupra producerii incaltamintei. Pentru a
satisface cat mai mult cerintele cumparatorilor si pentru a creste mereu volumul
desfacerilor in comert, este necesar sa se tina cont de urmatoarele cerintele ale
consumatorilor fata de caracteristicile incaltamintei:

Comportarea la purtare se refera la asigurarea unor proprietati de igiena si

protectie a piciorului la un mers normal. Incaltamintea trebuie sa fie
impermeabila, dar sa permita totodata ,,respiratia piciorului', sa-1 apere de frig,
sa nu-i produca prea multa caldura, sa-i mentina umiditatea si temperatura
corespunzatoare.

Comoditatea. si confortul sunt cerinte influentate de proprietatile materialelor

din care este confectionata incaltamintea de greutatea si dimensiunile
incaltamintei, de adaptarea incaltamintei la forma piciorului.

Cresterea duratei de exploatare a incaltamintei necesita folosirea unor materiale

corespunzatoare calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a
posibilitatilor de reparare usoara a incaltamintei.

Aspectul estetic exterior conform liniei moderne, pentru a satisface pe deplin

cerintele cumparatorilor.

Toate aceste cerinte se vor putea realiza prin folosirea unor materii prime si
auxiliare corespunzatoare fiecarui sortiment de incaltaminte, prin folosirea unor
sisteme de confectionare si finisare adecvate, prin alegerea unor modele si
calapoade corespunzatoare.

2. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA PIEILOR FINITE FOLOSITE LA OBTINEREA

INCALTAMINTEI

Pieile finite (tabacite) reprezinta o materie prima foarte apreciata in obtinerea

articolelor de incaltaminte si marochinarie.

Caracteristicile pieilor finite depind de caracteristicile pieilor brute,

determinate la randul lor de structura si topografia pielii.

a. Structura pielii. Pielea este formata din straturi (fig. 1, a):

Epiderma, stratul exterior al, pielii care se indeparteaza in procesul de tabacire.

Epiderma este legata de derma printr-un strat neregulat numit membrana hialina,
care determina, impreuna cu o parte a dermei, aspectul natural al fetei denumit si
desenul sau floarea pielii. EI este diferit in functie de tipul de piele (fig. 1,
b).

Desenul pielii ne permite sa determinam natura acesteia si modul ei de prelucrare.

Text Box: a

Fig. 1 a Structura pielii vazuta la microscop: 1

epiderma; 2 derma; 3 hipoderma; 4 fir de par; b Desenul
natural al diferitelor tipuri de piele.

Derma cea mai importanta parte structurala a pielii, care ramane in urma
procesului de tabacire si care are ca tesut principal tesutul conjunctiv format din
fibrele: fibre si fascicule de colagen. Derma este constituita din doua straturi:
papilar (care impreuna cu membrana hialina alcatuiesc desenul sau floarea pielii)
si reticular care formeaza baza pielii tabacite. Acest strat determina rezistenta,
grosimea, flexibilitatea si moliciunea pielii tabacite.

Hipoderma stratul subcutanat constituit in special din celule grase si care se

indeparteaza in procesul de tabacire.

Calitatea pieilor finite depinde de grosimea si de adancimea firului de par in

piele (la porcine si caprine patrunde foliculul pilos pana la hipoderma, facand
pielea permeabila dupa tabacire) precum si de numarul, marimea si adancimea
glandelor sudoripare si sebacee care, in general, influenteaza negativ calitatea
pielii.

b. Topologia pielii. Datorita diferentei de grosime a structurii neuniforme a

pielii, regiunile topografice ale acesteia se vor folosi variat pentru detaliile
incaltamintei, in scopul obtinerii unor produse de calitate.

In functie de proprietatile fizico-chimice, pieile se impart in urmatoarele zone

topografice cu caracter omogen:

La pieile de bovine (fig. 2):

- (cruponul (a) corespunde spatelui animalului; are grosimea

aproape uniforma pe toata suprafata, structura densa si rezistenta. Este partea cea
mai valoroasa a pielii;
- pielea de pe gat (b) este mai afanata mai rara, mai slaba;
- poalele (d), pielea de pe cap (c), pielea de pe picioare (g),
coada (f), iile (e) sunt regiuni topografice de calitate inferioara, folosindu-se
mai putin pentru articolele de incaltaminte.
La pieile de cabaline (fig. 3):
- gatul (1) cuprinde pielea din regiunea spatelui si gatului,
fiind neomogena;
- crupa (2) este mai compacta, mai densa, dar cu doua zone mai
tari, mai dense, care se numesc oglinzi (3).
Pieile animalelor mari se tabacesc intregi (fig. 4, a), sub forma de jumatati
denumite canate (fig. 4, b), sub forma de hecht (fig. 4, c) respectiv cruponul
impreuna cu gatul; sau cu regiuni topografice separate (crupon, gat, poale).
1

Fig. 2 Structura topografica si pielii de bovine.

Fig. 3 Structura topografica a pielii de cabaline.

Fig. 4 Forme de prelucrare a pieilor.

Pieile animalelor mici (ovine, caprine, canine, porcine), datorita caracterului mai
omogen pe care-1 prezinta se tabacesc intregi. Valoarea acestora se apreciaza dupa
raportul dintre crupon si celelalte parti topografice ale pielii.

c. Factorii din timpul vietii animalelor influenteaza in special suprafata si

grosimea pieilor, insusirile dermei, prezenta anumitor defecte in partea finita.
Dintre acesti factori mentionati: rasa, varsta si sexul animalului, clima,
conditiile de intretinere si hrana, perioada de taiere, modul de sacrificare si
jupuire.

d. Conservarea pieilor. Datorita compozitiei chimice complexe, bogata in

substantele proteice, pieile crude sunt usor atacate de micro-organisme. Pentru
evitarea degradarii lor, pieile crude, in functie de destinatia lor, se supun
conservarii prin diferite metode, obtinandu-se pieile brute. Cele mai folosite
metode de conservare sunt: uscarea, sararea, piclarea, congelarea.

e. Metoda de tabacire a pieilor brute. Tabacirea reprezinta procesul fizico-mecanic

si chimic prin care pielea bruta se transforma in piele finita, imputrescibila, cu
insusiri calitative noi, superioare.
Fazele principale ale procesului tehnologic de tabacire sunt urmatoarele:

- Operatiile pregatitoare tabacirii. Acestea au ca scop

transformarea pielii brute in piele gelatina, apta pentru a fi tabacita.
- Tabacirea propriu-zisa care are ca scop transformarea pielii
gelatina in pilele tabacita. In aceasta faza fasciculele de colagen afanate fixeaza
si retin substantele folosite in tabacarie, rezultand, o piele imputrescibila,
semipermeabila, moale, flexibila, rezistenta.

In functie de substantele care se folosesc la tabacire, distingem urmatoarele

metode principale: tabacirea vegetala, tabacirea minerala, tabacirea cu grasimi
(samoa), tabacirea combinata, tabacirea cu sulfo-cloruri.

In functie de metoda de tabacire folosita se obtin piei cu caracteristici diferite,

astfel:

Pieile tabacite vegetal se caracterizeaza prin comportare buna la apa, coeficientul

de absorbtie fiind redus, prin rezistenta la uzura, imputrescibile, pline, dar mai
putin flexibile si au o culoare galben, cafenie. Fiind piei tari, grele, groase, se
intrebuinteaza pentru partea de jos a incaltamintei, articole tehnice,
marochinarie, articole sportive, bransamente.

Pieile tabacite mineral sunt piei subtiri, usoare, moi, extensibile, stabile,
culoare gri-verzui, dar se pot vopsi variat; rezistente la lumina, uzura, caldura,
la spalare. Prezinta inconvenientul ca au o absorbtie mare de apa si efect
antiderapant. Sunt destinate pentru confectionarea fetelor de incaltaminte, pentru
imbracaminte, marochinarie, manusi etc.

Pieile tabacite cu grasimi (samoa sau semis) au culoarea galbena caracteristica,

foarte suple, durabile, extensibile. Sunt, de asemenea, poroase, lavabile,
permeabile la apa si benzina si cu tuseu de stofa. Sunt destinate pentru manusi,
imbracaminte, incaltaminte sport, piei pentru lustruit filtre de benzina etc.

Pieile tabacite combinat se obtin prin combinarea diverselor metode in scopul

obtinerii unor produse cu caracteristici noi, deosebite, al accelerarii procesului
de tabacire si al reducerii costului.

Pieile tabacite cu sulfocloruri au culoarea alba, foarte rezistenta la lumina, cu

tuseu de stofa; au extensibilitate mare si sunt rezistente la rupere, sunt
lavabile, usoare, calduroase. Se folosesc pentru imbracaminte, manusi dubluri etc.

Caracteristicile pieilor tabacite vegetal, mineral, cu grasimi si sulfocloruri sunt

prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1

Nr. crt.

Sistemul de tabacire a pieilor

Caracteristici

Intrebuintari

1
Piei tabacite vegetal

- comportare buna la apa

- coeficient de absorbtie redus
- rezistenta la uzura
- pline, dar mai putin flexibile
- culoarea galben-cafeniu
- partea de jos a incaltamintei
- articole tehnice
- marochinarie
- articole sportive
- harnasamente
2

Piei tabacite mineral (cu saruri de crom, de aluminiu)

- subtiri, usoare
- mai extensibile, cu tinuta
- culoare gri
- se pot vopsi variat
- rezistenta la lumina, uzura, caldura
- rezistenta la frecare, spalare
- mare absorbtie la apa
- partea de sus a incaltamintei
- imbracaminte
- manusi
- marochinarie
- articole tehnice

Piei tabacite cu grasimi

(samoa)
- culoare galbena
- foarte suple
- durabile
- extensibile
- poroase
- lavabile
- permeabile la apa si benzina
- tuseu de stofa

- manusi
- imbracaminte
- incaltaminte sport
- piei pentru lustruit

4
Piei tabacite cu sulfoclorura

- albe, usoare, lavabile

- tuseu asemanator celor tabacite cu grasimi
- extensibilitate mare
- rezistenta la rupere
- foarte rezistente la lumina

- imbracaminte sport
- manusi
- piei pentru lustruit

Finisarea pieilor cuprinde operatiuni in urma carora pieile tabacite se transforma

in piei finite. Scopul operatiunilor de finisare este de a scoate in evidenta
proprietatile primite de piei in procesul de prelucrare, de a li se corecta unele
defecte aparute in timpul tabacirii si de a li se conferi un aspect placut.

3. COMPOZITIA CHIMICA SI PROPRIETATILE PIEILOR FINITE

a. Compozitia chimica a pielii finite. Proprietatile generale si domeniile de

utilizare a pieilor finite sunt influentate astfel de compozitia lor chimica:

- substantele proteice reprezentate in special de colagen combinat

cu materialele folosite la tabacire vor determina rezistenta, elasticitatea,
comportarea fata de agenti chimici, impermeabilitatea la apa, permeabilitatea la
vaporii de apa, alungirea la rupere, flexibilitatea;
- are importanta in special la pastrarea pieilor si a produselor
din piele;
- substantele grase influenteaza absorbtia de apa, alungirea,
rezistenta la rupere, permeabilitatea;
- substantele solubile, reprezentate de substantele tanante ne-
combinate si de alte substante netanante aflate in piele determina o rigiditate
exagerata a pielii, ceea ce duce la scaderea calitatii acestora si, corespunzator,
reducerea domeniilor de folosinta.
b. Proprietatile generale ale pieilor finite. Cele mai importante calitati ale
pieilor finite care le fac utilizabile la fabricarea articolelor de incaltaminte
sunt:

Grosimea determina destinatia pieilor tabacite. Se apreciaza in special cruponul

care este mai omogen, mai gros si, in general, cu insusiri superioare celorlalte
regiuni topografice ale pieli. Se exprima in milimetri.

Suprafata influenteaza randamentul la croire a pieilor incaltamintei si depinde de

marimea animalului, de prezenta unor defecte din timpul vietii animalului sau de
procesul tehnologic de tabacire a pieilor. Se masoara in metri si decimetri
patrati.

Masa specifica. Daca este mai mica permite obtinerea unor articole mai usoare
conform cerintelor actuale ale consumatorilor. Aceasta proprietate depinde de tipul
animalului, de modul de tabacire. Se exprima in g/cm3.

Elasticitatea este determinata in special de metodele de finisare aplicate pieilor

tabacite si contribuie la pastrarea formei incaltamintei in timpul purtarii. Cea
mai elastica parte topografica a pielii este cruponul.

Plasticitatea reprezinta importanta in cazul articolelor de incaltaminte, deoarece

incaltamintea trebuie sa-si pastreze forma. Pieile tabacite vegetal sunt mai
plastice decat cele tabacite mineral.

Rezistenta la compresiune determina destinatia pieilor. Cea mai rezistenta este

cruponul, fapt pentru care se intrebuinteaza in special la confectionarea talpilor
pentru incaltaminte.

Rezistenta la abraziune reprezinta rezistenta la frecare uscata si umeda a talpii,

la contactul cu asperitatile solului. Pielea cea mai rezistenta este cruponul
tabacit cu tanati vegetali.

Rezistenta vopsirii se refera la rezistenta fata de diferiti agenti care intervin

in timpul confectionarii si purtarii incaltamintei. Se verifica in stare uscata,
umeda, la indoire, la transpiratie.

Proprietatile chimice depind de provenienta pielii, de metoda de tabacire, de

procesul de finisare in general, pieile tabacite rezista mai bine la acizi decat la
substante cu caracter bazic. Pieile tabacite cu saruri de crom si puternic unse
sunt mai rezistente la agentii chimici decat pieile tabacite vegetal; solventii
organici

dizolva si extrag grasimile din piele reducand durata de purtare a marfurilor din
piele. Pieile tabacite mineral suporta mai bine substantele de ungere decat pieile
tabacite vegetal.

Conductibilitatea reglementeaza regimul de utilizare, pieile fiind un material rau

conducator de caldura.

Conductibilitatea electrica. Pielea are conductibilitate electrica redusa, dar

aceasta creste cu cat procentul de umiditate din piele devine mai mare.

Absorbtia de apa este foarte importanta mai ales pentru pielea folosita la talpa
incaltamintei. Aceasta proprietate se datoreaza porozitatii si depinde de felul
tabacirii si al finisarii.

Impermeabilitatea la, apa si permeabilitatea la vapori de aer sunt proprietati care

influenteaza gradul de utilizare a pieilor tabacite, determinand proprietatile
igienice ale pielii.

Rezistenta la tractiune este necesara pentru solicitarile mecanice din timpul

confectionarii si purtarii incaltamintei. Se exprima in kgf/mm2. Cea mai rezistenta
este pielea de bovine.

Alungirea la rupere este o proprietate a pieilor finite de care trebuie sa se tina

cont in special la croirea articolelor din piele pentru a se evita deformarea lor.
In general, au o alungire mare pieile de ovine si de porcine.

Rezistenta la sfasiere ne indica modul de comportare al pielii in timpul

prelucrarii si purtarii incaltamintei. Cea mai rezistenta este pielea de bovine
obtinuta din crupon.

Flexibilitatea determina in mare masura calitatea pieilor, datorita indoirilor

repetate la care acestea sunt supuse in timpul confectionarii si purtarii
articolelor din piele. Pieile de ovine avand un tesut rar rezista la indoiri
repetate.

4. SORTIMENTE DE PIEI FINITE FOLOSITE LA OBTINEREA ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

In functie de elasticitatea lor, pieile finite se clasifica astfel:

a. Piei pentru partea de sus a incaltamintei. Aceste piei trebuie sa fie fine,
subtiri, flexibile, elastice, cu alungire buna la rupere si tractiune, rezistent la
crapare, sa permita eliminarea transpiratiei, sa aiba permeabilitate la vaporii de
apa, sa fie cu fata ingrijita, finisata. Se tabacesc de obicei cu saruri de crom,
mai rar vegetal si combinat.

Principalele tipuri de piei folosite pentru confectionarea partii de sus a

incaltamintei precum si caracteristicile de baza ale lor sunt prezentate in tabelul
2.

b. Piei pentru partea de jos a incaltamintei. Caracteristicile pe care trebuie sa

le prezinte aceste piei sunt: sa fie dense, elastice, rezistente la compresiune, la
indoiri repetate, la uzura, cu absorbtie redusa la apa. In tabelul 4 sunt
prezentate principalele tipuri de piei folosite pentru partea de jos a
incaltamintei.

Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a incaltamintei

Tabelul 2

Nr.

Crit.

Denumire

piei finite

Animalul de la care provine

Caracteristicile principale

ale pieli

Box

-bovine

-bubaline
Moale, fina, culoare uniforma, desen marunt, porozitare fina, rezistenta, fata
naturala sau caracteristica

Bizon

-bovine

Caracter plin, moale, pe suprafata prezinta un desen caracteristic obtinut prin

presare la cald, rezistenta, bizonul uns este impermeabil

Iuft

-bovine

Fata neteda plina, aspect mat, unsuros, impermeabil, rezistent

Satin

-bovine

Moale, plin, vopsit, aspect satinat, fata neteda sau presata

Sevro

-caprine

-cabaline; -canine

Fata neteda, uneori presata, desen caracteristic, fina, subtire, tuseu moale

Serveta

-ovine

Fata neteda , naturala sau corectata, desen caracteristic, subtire, supla, tuseu
mai mare ca la sevro, proprietati mecanice reduse

Lac

-taurine;-bubaline

-cabaline;-caprine

-porcine

Fata neteda, presata sau sifonata, acoperita cu un luciu intens, cele mai bune
pelicule sunt de lacuri polieuretanice, lacul fin, aderent, elastic, rezistent la
varietati de temperatura, flexibil lucios

Piele sifonata

-ovine; -caprine

-camine; -porcine

Vopsita, moale, supla, fata sifonata

Velur(antilopa)

-porcine; -bovine

-cabaline;-caprine

-porcine

Fata velurata cu spic mic, regulat, suplu, moale, aspect catifelat

10

Spalt velur

-bovine

-porcine

Velur pe ambele parti, rezistenta mica, moale

11

Nabuc

-bovine

-caprine

Aspect mai catifelat, alb sau vopsit in culori deschise, moale

12

Taval

-bovine; -porcine

-cabaline

Fata neteda, culoare naturala galben cafeniu, plin suplu

13

Mesina

-bovine; -cabaline
-caprine

-ovine; -canine

-porcine

Moale, subtire, netabacita cu adelina formica, impiedica transpiratia piciorului

Tabel 4

Nr.

Crit.

Denumirea pieilor finite

Animalul de la care provine

Caracteristicile principale ale pieli

Talpa

din piei taurine

Culoare naturala, flexibila, groasa, caracter plin, rezistenta, impermeabila

din piei bubaline

Inferioara talpii de bovine, grasime variabila, absoarbe usor apa, tuseul mai rar
si mai spongios

din piei de cabaline

Obtinute prin partile de la crupon, grasime uniforma, tesut compact, tare elastic
buna rezistenta la purtare

din piei de porcine

Structura paroasa specifica datorita faliculilor pilosi, adanci si prezentei

glandelor sebacee, proprietati fizico-mecanice inferioare, absorbtie mare de apa

Talpa oglinda

din crupon de cal

Structura compacta, densa, buna rezistenta la uzura, buna rezistenta la apa

3
Talpa velurata

din spalt de bovine

Obtinute prin tabacirea vegetala a spaltului de bovine, finisat, velurat, flexibil,

tesut putin compact

5. INLOCUITORI DE PIELE SI MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE LA FABRICAREA

INCALTAMINTEI

Prin inlocuitor de piele se intelege produsul obtinut prin procedee industriale, cu

aspect si caracteristici asemanatoare pieilor finite naturale, constituit din unul
sau mai multe straturi, cu sau fara suport, in compozitia caruia materialul de baza
este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de inlocuitori la noi in tara.

In functie de materiile prirne folosite, se clasifica astfel:

- inlocuitori pe baza de material fibros (tip carton);
- inlocuitori pe baza de cauciuc;
- inlocuitori pe baza de materiale plastice:
- fara suport;
- cu suport textil;
- cu strat de acoperire;
- tip MML:
- cu structura compacta;
- expandati;
- cu structura compusa;
- caserati;
- ignifugati;
- imersati etc.;
- inlocuitori pe baza de materiale textile:
- neimpregnate;

a. Impregnate pe baza de material fibros (tip carton) au o structura fibroasa,

formata din fibre lungi, subtiri, elastice, rezistente, de origine vegetala sau
animala. Fibrele sunt incleiate cu cleiuri speciale, rezistente la apa.
Inlocuitorii pe baza de material fibros se clasifica astfel:
- dupa procedeul de fabricare: inlocuitori obtinuti din straturi (carton,
mucava) si inlocuitori obtinuti prin impaslirea fibrelor din piele (talpa
artificiala);
- dupa natura fibrelor: inlocuitori din fibre de origine vegetala (carton,
mucava, carton special tip texon, carton pentru staifuri si bombeuri, carton pentru
geamantane), inlocuitori din fibre de origine animala, respectiv din fibre din
piele (talpa artificiala) si inlocuitori din fibre de colagen (piele gelatina
dizolvata, fixata si transformata ireversibil prin tabacire).

b. Inlocuitorii pe baza de cauciuc se obtin din amestecuri de cauciuc sintetic si

materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizeaza la obtinerea talpilor, tocurilor,
precum si la incaltamintea de cauciuc.

Inlocuitorii pe baza de cauciuc se folosesc mai mult la confectionarea talpilor

datorita proprietatilor lor: capacitate buna de amortizare, impermeabilitate la
apa, durata mare de folosire, rezistenta la uzura, masa
specifica mica, au posibilitati variate de finisare, se confectioneaza usor si prin
procedee moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor
tipuri de inlocuitori este impermeabilitatea la vaporii de apa si aer.
Sortimentele in care se livreaza acest tip de inlocuitori sunt sub forma de placi
si foi; placi compacte pentru talpi (tip crupon) duroflex, placi si foi tip crep,
microporos (durocol), celodur, cauciuc buretos pentru captuseli etc. si sub forma
de talpi si tocuri vulcanizate in matrite: celulare, microcelulare, monolit
(translucid), talpi olandeze, talpi schi, tocuri etc.

c. Inlocuitorii pe baza de materiale plastice sunt inlocuitori foarte

utilizati la fabricarea incaltamintei si deosebit de solicitati de cumparatori,

datorita urmatoarelor caracteristici: masa specifica mica, rezistenta mecanica
mare, insusiri de izolare electrica, acustica, impermeabilitate la apa, aer,
vapori, gaze, se pot prelucra usor, se coloreaza frumos, se pot lipi cu adezivi, au
aspect placut.

Principalii inlocuitori de piele din aceasta grupa sunt:

1) Inlocuitorii fara suport care, dupa materia prima, pot fi:

- din PVC; sub forma de folii, folii expandate, talpi, tocuri, glencuri
etc.;
- din polietilena: talpi, sandale de plaja, papuci de casa, capace de
tocuri;
- din polipropilena, copolimer ABS (acril-butadien-stiren) si poliuretan
sub forma de talpi, tocuri, glencuri.
2) Inlocuitorii cu suport textil:
- cu strat de acoperire. Se mai numesc si piei sintetice, datorita
faptului ca se aseamana mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc tesaturi,
tricoturi, textile netesute. Daca suportul este dublat cu alte materiale se obtin
produsele caserate. Inlocuitorii din aceasta grupa se intrebuinteaza la
incaltaminte, marochinarie, confectii, tapiterie, articole tehnice. De exemplu:
silur obtinut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot:
,,difur pe suport de tesatura;
- tip MML (Man Made Leather piele fabricata de om). Se numesc astfel,
deoarece se aseamana foarte mult cu pielea naturala.
Dupa structura lor, inlocuitorii de tip MML se impart in urmatoarele grupe:

- inlocuitorii tip MML simpli cu structura compacta (neexpandata). Acestia

au aspect de piele, dar nu intrunesc proprietatile igienice ale acesteia. Suprafata
este neteda sau nelucrata, colorata diferit, imprimata. Au o grosime uniforma si
cost redus. Se comercializeaza in urmatoarele sortimente mai importante: musama,
dermatin (ambele obtinandu-se prin acoperirea unor tesaturi cu o pelicula de
nitroceluloza), antilopa artificiala, gralexul (obtinut prin acoperirea unor
tesaturi cu un strat de cauciuc), vinitextul, gutiplastul, velurul tip PVC,
fibrolacul care imita pielea de foca, cardocul cu aspect de catifea.
- Inlocuitorii tip MML simpli cu structura expandata au tuseu si aspect
asemanator pielii, dar au foarte putina permeabilitate la aer si la vaporii de apa,
fapt pentru care se spune ca nu respira'. Exemple de inlocuitori din aceasta
grupa: plastinul, scaiul.
- Inlocuitorii tip MML compusi. Desi au permeabilitate mai buna si la
vapori de apa (desi aspira) sunt totusi inferiori pielii naturale. Absorbtia
umiditatii este limitata
- Inlocuitorii caserati, obtinuti prin depunerea pe un suport a unei folii
de polimer sintetic
- Inlocuitori ignifugati care, datorita structurii lor chimice speciale,
in contact cu flacara se carbonizeaza, fara sa arda cu flacara.
- locuitorii imersati obtinuti prin scufundarea suportului in amestecuri de
polimeri sintetici.

d. Inlocuitorii pe baza de materiale textile care pot fi:

Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpiratiei
piciorului prin schimbul de aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicata si masa
specifica redusa. Proprietatile respective permit incaltamintei sa indeplineasca
unele dintre importantele cerinte, si anume, comoditatea la purtare.
Intrebuintarile acestor inlocuitori sunt foarte variate. Astfel: panza pentru
pantofi sport, panza pentru captuseli de incaltaminte si articole de marochinarie,
tesaturi jacard cu fire de efect pentru fete de pantofi, plusuri pentru pantofi de
casa, postav pentru fete de sosoni, la confectionatul cizmelor, plasa din relon
pentru fete de pantofi, sandale, incaltaminte de vara, la diferite articole de
marochinarie.
Din materiale textile impregnate. In aceasta grupa includem: tesaturi si textile
netesute din bumbac, impregnate cu nitroceluloza, poliamide, rasini usor fuzibile
etc. tesaturi impregnate cu ulei; tesaturi impregnate cu nitroceluloza; tesaturi
impregnate cu cauciuc (CHIRZA).
Inlocuitorii din piele din materiale textile impregnate se intrebuinteaza la
fabricarea staifurilor, bombeurilor, la carambii de cizme (chirza), la diferite
articole de marochinarie.
5. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA ARTICOLELOR

DE INCALTAMINTE

a. Materii prime si auxiliare. La obtinerea incaltamintei se folosesc

variate materii prime si auxiliare, care trebuie sa indeplineasca anumite cerinte
de calitate in functie de destinatia lor.
Cele mai importante materii prime de baza sunt pieile tabacite, datorita in special
caracteristicilor lor fizico-mecanice si igienice. Alaturi de ele avandu-se in
vedere avantajele economice, tehnologice, precum si unele proprietati, inlocuitorii
de piele devin materii prime din ce in ce mai utilizate la fabricarea
incaltamintei.

Ca materii auxiliare folosite la obtinerea incaltamintei se folosesc:

materiale textile, ca: tesaturi, tricoturi, textile netesute pentru captuseli,

tesaturi pentru intarituri, panglici, sireturi, ate de bumbac, in, matase, fire
chimice, pasla, postav pentru sosoni, tesaturi de lana scamosate, tesaturi de
bumbac, fire sintetice etc.;
materiale metalice care se grupeaza in: materiale care raman in incaltaminte
(cuie, stifturi, texuri, capse, carlige, catarame, butoni, flecuri, blancheuri,
tocuri, scoabe etc.) si materiale ajutatoare (ace pentru cusut, sarme si texturi
pentru fixarea pe calapod, calapoade de metal);
materiale din lemn folosite in general sub forma de detalii sau accesorii in
componenta incaltamintei (tocuri, flecuri, talpi, cuie) precum si sub forma de
piese care servesc la obtinerea si pastrarea incaltamintei (calapoade, santuri);
materiale chimice intrebuintate la asamblarea, finisarea si intretinerea
incaltamintei. Ele se grupeaza in: solventi organici, adezivi, mate-riale de
vopsit, de apretat, ceruri, material de intretinere, solutii (de cauciuc, de
policlorura de vinil etc.).

Pe langa aceste materiale auxiliare, exigentele mereu crescande ale consumatorilor

fata de incaltaminte determina crearea si utilizarea si altor materiale auxiliare
cat mai variate pentru imbunatatirea aspectului si satisfacerea cerintelor fata de
incaltaminte.

b. Procesul tehnologic de fabricatie a incaltamintei. Fazele principale ale

procesului tehnologic de confectionare a incaltamintei sunt urmatoarele:

Pregatirea materiei prime si auxiliare pentru croire sau stantare. Consta in

alegerea si sortarea materialului pentru fete, talpa, parti intermediare, in
functie de felul incaltamintei.

Croirea si prelucrarea detaliilor partii de sus a incaltamintei. Caracteristicile

calitative ale materialelor care, se folosesc pentru fetele incaltamintei sunt:
elasticitatea, rezistenta, aspectul exterior placut, fara defecte.

Piesele componente ale partii de sus a incaltamintei sunt (fig. 5):

varful acopera partea din fata a piciorului si, fiind supus mult actiunilor
mecanice, trebuie sa fie suficient de gros si rezistent;

caputa corespunde partii de indoire a piciorului si uneori poate forma cu varful un

singur detaliu. Este mult supusa la uzura, fapt pentru care se confectioneaza
dintr-o piele densa rezistenta, moale, flexibila, fara defecte;

carambii reprezinta piesele laterale ale incaltamintei. In functie de sortimentul

incaltamintei, pot fi: carambi scurti (la pantofi, sandale) si carambi lungi (la
ghete, bocanci, cizme). Nefiind supusi la solicitari deosebite, carambii se pot
executa din piei mai putin dense, dar fine;

staifurile, existente in regiunea calcaiului, formate din una sau doua piese de
inaltime mica si egala. Fiind o piesa care contribuie la mentinerea formei
incaltamintei (alaturi de caputa si varf), trebuie sa fie confectionata din
material rezistent;

limba fereste piciorul de presiunea sireturilor, impiedica apa si praful sa

patrunda in incaltaminte;

burduful este de fapt o limba de dimensiuni mai mari fixata la caputa si carambi;

vipusca o bentita care intareste cusaturile din spate ale carambilor si

staifurilor;

etichetele, piese care intaresc partea de sus a carambilor.

Text Box: Fig. 5 Piese componente ale partii de sus a incaltamintei:

avarf; bcaputa; c caramb; dstaif; e vipusca; t burduf; g eticheta; h
fundulite; i limba

piesele decorative cu rol de a infrumuseta incaltamintea, care depind de model

(fundulite, butoni, catarame etc.).
In scopul maririi rezistentei la solicitarile mecanice din timpul confectionarii si
purtarii, precum si cu scop estetic, se folosesc drept piese interioare ale fetelor
incaltamintei, captuselile. Acestea se executa de obicei din mesina sau panza, in
culori deschise (alb, bej, gri).

Croirea pieselor. Pentru partea de sus a incaltamintei croirea se face manual sau
mecanic. Dupa croire piesele se marcheaza cu un numar de serie si de comision in
vederea montarii lor, piesele se subtiaza la margini pentru a se putea coase si
indoi usor, se ung, se indoiesc si li se adauga captuselile interioare.

Coaserea propriuzisa se executa cu masini de cusut. Uneori coaserea are si un rol

ornamental, folosindu-se tighete elastice, rezistente, estetice.
Stantarea si prelucrarea detaliilor partii de jos a incaltamintei. Materialele
utilizate pentru partea de jos a incaltamintei trebuie sa prezinte urmatoarele
caracteristici de calitate: durabilitate, izolare termica, rigiditate. Piesele
principale ale partii de jos a incaltamintei sunt prezentate in figura 6:
- brantul (1) este partea cea mai importanta, care vine in contact cu
umplutura sau talpa, cu talpa piciorului, sau cu acoperisul de brant;
- bombeul (2) evita deformarea partii din fata a incaltamintei. Fiind supus
unor lovituri trebuie sa fie elastic, dar si rigid;
- staiful (3) previne deformarea incaltamintei la partea posterioara si
suporta actiunile mecanice din timpul incaltarii sau descaltarii;
- umplutura (6) ocupa golul creat de marginea fetelor dupa asezare pe
brant;
- glencul (7) este o piesa rigida interpusa intre brant si talpa cu rol de
a sustine bolta piciorului. Se confectioneaza din lemn, metal sau carton intarit cu
o lama de otel;
- tocul (9), piesa care are rolul de a ridica partea de calcai a incaltamintei fata
de planul de sprijin. El are forme foarte variate in functie de moda, avand
diferite denumiri: italian, ortopedic, mosorel, Louis XV etc.:

Fig. 6 - Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei

a-vedere de ansamblu;

b-piese interioare;

c-piese exterioare;

1-brantul; 2- bombeul;

3-staiful; 4 - talpa interioara;

5-talpa intermediara;

6-umplutura; 7-glencul;

8-capacul tocului;

9-corpul tocului;

10-talpa exterioara;

11-12-ramele;13-pingeaua;

14-flecurile; 15-blacheurile

.
- talpa interioara (4), talpa intermediara (5);
- talpa exterioara (10), componenta de sprijin in timpul mersului, de
sustinerea corpului, preluand greutatea acestuia;
- ramele (11-12) confectionate din materiale flexibile care se deformeaza
greu, avand rol de strapungere la coasere, de rezistenta fata de umiditate, sau rol
ornamental;
- pingeaua (13) piesa cu lungimea de aproximativ jumatate din lungimea
talpii de la varf spre calcai, existenta numai la anumite sortimente de
incaltaminte;
- capacul de toc (8) se aplica peste toc si preia o parte din solicitarile
de comprimare si uzura.
Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei se obtin prin stantare sau
presare, dupa care se supun altor operatiuni printre care: egalizare, slefuire etc.

Asamblarea partii de jos a incaltamintei. Aceasta faza a tehnologiei de fabricatie

a incaltamintei se executa prin diferite sisteme de confectionare, dupa cum
urmeaza:

o sistemul C.R. (incaltaminte cusuta pe rama) este o incaltaminte grea,

durabila, usor de reparat. Se intrebuinteaza pentru bocanci, ghete, cizme, in
special pentru incaltaminte barbateasca;
o sistemul C.B. (incaltaminte cusuta prin brant) se repara mai greu decat
incaltamintea din sistemul C.R., este durabila, dar grea si rigida. Se foloseste
mai mult la incaltamintea pentru barbati (bocanci, cizme, pantofi);
o sistemul I.L. (incaltaminte lipita). Este flexibila, rezistenta, cu aspect
placut, eleganta, se foloseste in special la incaltamintea pentru femei, la
incaltamintea usoara pentru barbati;
o sistemul I.J. (incaltaminte injectata) este un procedeu modern de mare
productivitate, la care talpa din P.V.C. este aplicata prin injectie in matrite,
direct pe fata incaltamintei. Incaltamintea rezultata este usoara, comoda;
o sistemul R.I. (incaltaminte cu rama intoarsa). Este rezistenta, dar cu
productivitate scazuta;
o Sistemul R.S. (incaltaminte cu rama fixata in scoabe) se foloseste pentru
incaltamintea speciala;
o sistemul I.F. (incaltaminte flexibila) confera incaltamintei
flexibilitate, comoditate, masa specifica mica. Este insa greu de repara
Ca variante ale acestui sistem mentionam: sistemul RECORD folosit la
incaltamintea pentru copii si sistemul FLEXICO;
o Sistemul 1.1. (incaltaminte intoarsa, la care fata se coase de talpa pe
dos si apoi se intoarce pe fata). Incaltamintea este usoara, comoda si moale.
Sistemul se foloseste la incaltamintea pentru copii, la opincute, papuci de casa;
o sistemul I.T. (incaltaminte trasa tubulara) se foloseste tot mai mult
impreuna cu variantele sale: sistemul ex-flex, sistemul soli-flex, sistemul Astra;
o sistemul I.V. (incaltaminte vulcanizata); incaltamintea este usoara,
comoda, rezistenta la apa, dar sensibila la solventi si incalzeste piciorul;
o sistemul T.B. (incaltaminte trasa prin brant) cu varianta sa sistemul
T.R.T. (incaltaminte trasa prin brant si lipita).
Finisarea articolelor de incaltaminte. Aceasta faza a tehnologiei de fabricare a
incaltamintei permite obtinerea unor articole de calitate, cu aspect frumos,
apreciat de consumator. Se finiseaza separat fata, talpa si tocul incaltamintei.

c. Defectele articolelor de incaltaminte. In urma procesului tehnologic de obtinere

a incaltamintei, pot surveni o serie de defecte printre care mentionam:

defecte de proiectare, care sunt grave, scazand mult din valoarea de

intrebuintare a incaltamintei, deci din calitatile ei, cum ar fi: incomoditate la
incaltat si descaltat, pozitie incorecta a glencurilor, tocurilor, amplasarea
accesoriilor la locuri supuse multor eforturi etc.;
 defecte datorate materiilor prime si auxiliare: fete patate, tinicheloase,
rezistenta mica la apa, la uzura, presaj neuniform, piele rara, zgarieturi,
diferenta de nuanta, fata curgatoare, accesorii deteriorate (fermoare, butoni,
catarame);

defecte de confectionare: desprinderea talpilor sau tocurilor,

cusaturi strambe, piese nesimetrice, captuseala cu cute, asperitati pe talpa,
asperitati pe acoperis de brant necorespunzator, finisare incorecta (pete, scurgeri
de vopsea).

d. Marcarea ambalarea, depozitarea si transportul incaltamintei.

Marcarea se executa pe ambele bucati din pereche, pe partea dreapta a carambului

sau pe acoperisul de brant, specificandu-se marimea incaltamintei, numarul de
program si de comision, numarul modelului, anul fabricatie si semnul C.I.C. Pentru
marcare se foloseste o foita aurie, argintie, hartie copiativa sau imprimarea la
cald.

Marimea incaltamintei se exprima in centimetri obisnuiti (care reprezinta lungimea

si latimea talpii calapodului, deci si a piciorului), in centimetri cizmaresti (1
cm cizmaresc egal 0,66 cm) sau in sistem englezesc. Corespondenta intre aceste
moduri de exprimare a marimii incaltamintei ,pentru adulti este aratata in tabelul
de mai jos.

Exemple de marcare a incaltamintei in interiorul carambului 25-6-003-034

(incaltaminte cu lungimea de 25 cm, latimea 6 cm, numarul de program 3 si de
comision 34).

Incaltamintea se mai poate marca si pe talpa, pe ambele bucati din pereche

indicandu-se pe langa marime, marca fabricii, pretul de vanzare, numarul
documentului tehnic, normativ de calitate si eventual sistemul de confectionare.

Uneori marcarea se face pe o panglica vizibila si estetica, fixata in interiorul

incaltamintei.

Prin numarul de comision marcat pe incaltaminte se intelege o cantitate definita de

perechi de incaltaminte de acelasi model, material, numar de marime, culoare,
sistem de confectionare, care parcurg impreuna acelasi program.

Prin program se intelege o cantitate anumita de perechi de incaltaminte de acelasi

sortiment produsa in conditii identice de productie.

Pe fiecare ambalaj (cutie) se specifica: denumirea si marca intreprinderii,

denumirea produsului, numarul modelului, marimea incaltamintei, materialul folosit
pentru fete si talpa, culoarea fetei, pretul de vanzare cu amanuntul, STAS sau NT,
sistemul de confectionare.

Ambalarea. Fiecare pereche de incaltaminte se ambaleaza intr-o cutie de carton sau

de mucava plianta sau fixa in functie de tipul de incaltaminte. Incaltamintea cu
fete velurate si de lac se inveleste in hartie si apoi se introduce in cutii.
Incaltamintea din inlocuitori (fete textile, polietilena) se poate ambala in cutii
colective din carton sau mucava, dar fiecare pereche se

introduce intr-o duzina de material plastic.

Depozitarea se face in incaperi uscate, aerisite la temperatura cuprinse intre

1025C, la o umiditate de 65%, la distanta de cel putin 1 m, de sursele de
caldura. Cutiile se depoziteaza pe rafturi, gratare sau palete, in stive de 10-20
cutii suprapuse, la o distanta de 1520 om de podea si cel putin 1 m de orice sursa
de caldura.

Transportul. Articolele de incaltaminte se transporta ou mijloace acoperite in

conteinere sau lazi. Se fac pachete in care se leaga cate 5 cutii, avandu-se grija
sa nu se degradeze. Fiecare lot de livrare este insotit de documentul de
certificare a calitatii, intocmit conform dispozitiilor legale in vigoare.

6. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

Articolele de incaltaminte se comercializeaza intr-un sortiment variat: dupa

materia prima, dupa destinatie, dupa finisare etc. (schema 2). Principalele
sortimente ale articolelor de incaltaminte sunt:

Cizmele - incaltaminte cu carambi inalti, in general, pana la jumatatea pulpei. Se

confectioneaza cu fete din piele sau inlocuitori din piele, pentru barbati, femei,
copii. Talpa poate fi de bovine sau din piele antiderapant si are izolatii mai
bune.

Bocancii se aseamana ghetelor din punctul de vedere al inaltimii caramburilor,

difera insa de ele prin faptul ca pielea utilizata este mai groasa, calapodul este
mai lat, iar in loc de limba au burduf, se incheie cu siret sau cu o catarama.
Pieile pentru fete sunt rezistente, impermeabile (iuft, bizon uns, box uns), iar
talpa este de bovine sau din inlocuitori, de obicei pe baza de cauciuc. Au
calapodul mai lat.

Ghetele si semighetele se aseamana cu bocancii ca inaltime a caramburilor, dar in

loc de burduf au de obicei o limba. Fetele sunt din box, spalt, velur, bizon, iar
talpa din inlocuitori. Captuseala la ghete poate fi uneori si din imitatii de
blanuri. Ghetele de vara, pentru copii pot avea fetele perforate, pot fi fara varf
si fara calcai.

Pantofii. Au cea mal mare pondere in totalul articolelor pentru incaltaminte si se

caracterizeaza in general prin latimea: caramburilor care este sub glezna. Caputa
este intreaga, iar carambii scurti se incheie cu siret, catarame, materiale
elastice, butoni. Sufera mult influenta modei, atat in ceea ce priveste materiile
prime intrebuintate, cat si culoarea, modelul, forma si marimea tocurilor, a
talpilor etc.

Sandalele sunt in general fara varf si staif pentru a se putea, aerisi piciorul, in
sezonul calduros in care se poarta. Sortimentul comercial este de asemenea
influentat de moda, ca si la pantofi. In plus, sandalele trebuie sa fie comode,
usoare, igienice, rezistente, in culori foarte variate pentru a se asorta rochiilor
de vara.

Sabotii: incaltaminte cu caputa montata, fara caramb.

Galos. Incaltaminte de casa cu fete din par de camila.

Papucii. Sunt cel mai usor si comod tip do incaltaminte, a carei fata este formata
de obicei numai din caputa. Materialele pentru fete sunt din piei de porcine sau
din inlocuitori de piele.

In grupa incaltamintei de casa se includ si pantofii cu blana in interior, pantofi

cu fete din par de camila (kamelhar), sosoni de casa cu fete kamelhar etc. In
general, incaltamintea de casa trebuie sai fie comoda, elastica si confortabila.

Incaltamintea din cauciuc se obtine prin procedee tehnologice speciale (lipire,

vulcanizare). Se clasifica in: incaltaminte de iarna (cizme, sosoni, galosi);
incaltaminte usoara (pantofi si sandale populare); incaltaminte sport (pantofi din
panza pentru gimnastica, atletism, tenis, antrenament sportiv, pantofi si ghete
pentru baschet, pantofi de baie); incaltaminte de protectie (cizme de protectie S
scurte , tip L lungi si pana la sold). Incaltamintea din cauciuc se produce in
general in culoare neagra, dar pentru femei si copii poate avea si alte culori
(alb, roz, galben etc.).
8. VERIFICAREA CALITATII ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

Verificarea calitatii incaltamintei se face pe loturi. Un lot trebuie sa contina

incaltaminte de aceiasi fel (cizme, ghete, bocanci, pantofi ete.) si destinatia
(barbati, femei etc.) confectionata din acelasi material, in acelasi sistem de
confectionare si cu acelasi model. Caracteristicile de calitate ale incaltamintei
se verifica pe baza de STAS, STR sau NT in vigoare, urmarindu-se totodata
concordanta cu modelele avizate si conventiile intre parti.
Se executa de regula verificari care nu distrug produsul; se urmareste aspectul,
felul materialului, dimensiunile, confectionarea, marcarea si ambalarea. Daca apar
incertitudini referitoare la calitatea incaltamintei se continua cu verificarile
distructibile ca: verificarea calitatii materialelor, a dimensiunilor, a
confectionarii (rezistenta fixarii talpii, tocului, a cusaturilor).

Verificarile nedistructibile se efectueaza asupra unei probe din lot

reprezentand 5%, perechi luate la intamplare, din diferite marimii si culori. Daca
numai unul din rezultatele verificarilor nu este corespunzator, verificarea
respectiva se repeta asupra unei probe duble. Daca in acest caz rezultatele sunt
necorespunzatoare, se respinge lotul si urmeaza ca el sa fie reconditionat,
resortat etc.

Verificarile distructibile se fac asupra unei probe formata din 1% din numarul
total de perechi oare compune lotul, dar nu mai putin de o pereche. Si in acest
caz, daca se constata chiar numai un rezultat necorespunzator, se repeta
verificarea respectiva asupra unei probe duble.

a. Verificarea conditiilor generale de calitate

Verificarea se efectueaza pe probe de incaltaminte nedesfacuta si consta in

examinarea tuturor conditiilor de calitate, vizual sau prin palpare, pe care
trebuie sa le indeplineasca incaltamintea.

In principiu, examinarea se efectueaza asezand incaltamintea in. mai multe pozitii,

urmarindu-se masura in care aceasta corespunde prescriptiilor de calitate prevazute
in standardele pe fiecare tip de produs.

Pozitiile in care se verifica aspectul incaltamintei sunt:

Pozitia 1 (incaltamintea se aseaza cu carambii spre examinator fig. 7),

urmarindu-se:

Fig. 7

simetria, forma, cusaturile si inaltimea carambilor;

tragerea pe calapod in regiunea calcaiului;
 finisarea marginii tocului si talpii;

asezarea (centrarea) tocului.

Pozitia 2 (incaltamintea se aseaza vertical in fata examinatorului, fig. 8),
urmarindu-se:

lungimea varfului, caputei, carambului si simetria reciproca intre piesele

ambelor bucati;
modul de asamblare si de coasere a pieselor;

modul de finisare si fixare a accesoriilor;

Fig. 8

fixarea capselor (respectiv a perforatiilor), a carligelor, a cataramelor in ce

priveste distanta dintre ele si fata de marginea carambilor.
Pozitia 3 (incaltamintea se aseaza cu caputa in fata examinatorului, fig. 9),
urmarindu-se:

calitatea tragerii pe calapod in regiunea varfului;

forma si amplasarea bombeului;

fixarea corecta a talpii si a ramei.

Fig, 9

Pozitia 4 (incaltamintea se suprapune, fig. 10), urmarindu-se:

lungimea si latimea talpilor si a tocurilor;

grosimea marginii talpilor;
prelucrarea si finisarea marginii talpii si a tocului;
lipsa golurilor intre talpa si rama, talpa si toc sau intre flecuri;
aspedtul fetelor din partile interioare.

Text Box: Fig. 10

Pozitia 5 (talpile spre examinator, fig. 11), urmarindu-se:

modul de prindere a talpii;
fixarea tocului;
netezirea talpii;

Fig. 11
distanta de la santul de ingropare a cusaturii sau la sirul de cuie pana la
marginea talpii.

Pozitia 6 (caramb la caramb, fig. 12), urmarindu-se:

inaltimea staifului, tocului, carambului (a vipustii);

finisarea marginilor talpii si tocului
Text Box: Fig. 12.

aspectul general al fetelor din partile exterioare.

Fig. 13.

Pozitia 7 (introducand mana in interior, fig. 13), urmarindu-se:

- aplicarea corecta a captuselilor;
- netezimea brantului, a acoperisului de brant, talonetului;
- absenta cuielor;
- asezarea staifului, bombeului;

- netezimea partilor suprapuse, a cusaturilor.

Pozitia 8 (se asaza pe o suprafata plana, fig. 14) urmarindu-se:
daca tocul se sprijina pe intreaga lui suprafata;
daca ridicarea varfurilor fata de orizontala estela fel la
ambele bucati ale perechii.
Text Box: Fig. 14
b. Verificarea dimensiunilor

Se face cu ajutorul instrumentelor de masura (rigla, compas, subler, echer). Ea

consta in masurarea dimensiunilor principale ale pieselor componente, urmarindu-se
masura in care valorile obtinute corespund celor prevazute in standardele si
normele tehnice pentru produsul respectiv. Se verifica: inaltimea carambului, a
staifului, lungimea varfului a talpii si a tocului, latimea tocului, inaltimea
tocului.

c. Verificarea naturii materialului, a defectelor de confectionare si de

proiectare.

Aceste verificari se executa numai in cazul in care sunt incertitudini referitoare

la natura si calitatea materialului folosit sau asupra modului de confectionare si
a corectitudinii de proiectare a incaltamintei.

Cele mai frecvente defecte ,care se pot constata in urma verificarii calitatii
incaltamintei sunt: piese componente asimetrice, deformari datorate tragerii
defectuoase pe calapod, captuseli cu cute, culori care nu se asorteaza cu fata
incaltamintei, piese deslipite, brant cu denivelari sau cu cuie, cusaturi incorect
executate, forma talpii si a tocului neidentica la ambele bucati etc.

La incaltamintea de cauciuc verificarea se face in mod asemanator ca, si la

incaltamintea din piele.

Se verifica in plus aspectul lacului de la suprafata si etanseitatea.

Verificarea aspectului lacului se face asezandu-se peste partile lacuite ale

perechii o hartie subtire, peste ea o foaie de placaj si deasupra greutati oare sa
asigure o apasare de 2000 gf/cm2. Dupa doua ore se verifica daca hartia se
desprinde usor si nu lasa urme pe suprafata lacuita.

Verificarea etanseitatii se executa la ambele bucati din pereche astfel: se

introduc calapoadele corespunzatoare, se cufunda incaltamintea intr-un vas cu apa
astfel incat nivelul apei sa fie pana la maximum 5 cm de partea superioara si se
lasa 24 ore. Apoi, se scot din apa verificandu-se cu mana sau vizual, daca
incaltamintea s-a umezit sau nu, in interior.

B. ARTICOLE DE MAROCHINARIE

Articolele de marochinarie sunt produse executate din piele sau inlocuitori de

piele, care se folosesc ca accesorii la imbracaminte (cordoane, curele etc.) sau se
intrebuinteaza la pastrarea si transportul altor obiecte (portmonee, portstilouri,
portochelari, serviete, posete, ghiozdane).

In vederea satisfacerii cerintelor mereu crescande ale populatiei, articolele de

marochinarie trebuie sa indeplineasca anumite cerinte ca, de exemplu: sa fie
usoare, incapatoare, sa nu se deformeze, sa fie rezistente, multifunctionale, sa se
intretina usor, sa aiba aspect placut in linia modei, sa se poata asorta cu
imbracamintea si incaltamintea cu care se poarta.

1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

a. Materii prime si auxiliare din care se confectioneaza articolele de marochinarie

sunt pieile, inlocuitorii de piele, materialele metalice, materialele refolosibile.

Pieile intrebuintate sunt cele de bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline,

canine, tabacite in special prin sistemul mineral, cu grasime (samoa) si combinat
(vegetal-mineral). Pieile rezultate vor fi suple, moi, rezistente, elastice, cu
alungire mare, rezistente la apa, la frecare umeda si uscata. Pe langa tipurile de
piei folosite pentru partea de jos a incaltamintei, in marochinarie se mai
utilizeaza si urmatoarele tipuri de piei prezentate in tabelul 5.

Tabelul 5
Nr.

Crit

Denumirea pielii finite

Caracteristicile principale ale pielii

1

blanc

obtinut prin tabacire vegetala sau combinata se finiseaza in culoare naturala sau
vopsit, este dens, rezistent

glase

se finiseaza in culoare naturala sau vopsit, este moale, supla, elastica are fata
neteda, lucioasa sau velurata

8
marochin

se finiseaza cu desen in relief este supla, vopsita de obicei in culori inchise

finisata in culori vii, se numeste piele SAFIAN

napa

este moale, supla, extensibila rezistenta la apa se finiseaza pe fata si se

vopseste

shiver (scaivar)

se obtine din spalt finisat prin acoperire are fata neteda sau presata

Ca inlocuitori de piele la fabricarea articolelor de marochinarie se folosesc in

special pieile sintetice, inlocuitori tip PVC, textiliana, articole textile (moar,
ata de cusut), tesaturi caserate, carton dur vopsit, placi ABS, sipotex, accesorii
metalice si din material plastic.

Principalele cerinte de calitate ale inlocuitorilor de piele: greutate specifica

mica, nuante uniforme, presaj uniform, rezistenta la fre'care in stare umeda si
uscata.

b. Procesul tehnologic. Desi este mai simplu decat la incaltaminte (are ca faze mai
importante: croirea, subtierea marginilor, lipirea sau coaserea si finisarea) daca
nu se desfasoara atent poate duce la producerea a numeroase defecte ale articolelor
de marochinarie: nesimetria fetelor, cusaturi cu pasi sariti si rupturi, urme de
clei, captuseli neasortate cu materialul de baza etc.

2. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Dupa destinatie si mod de executie distingem:

articole de marochinarie grea: geamantane, serviete, genti de voiaj, posete,
sacose, ghiozdane, valize diplomat, mape;

articole de mica marochinarie: portvizite, portochelari, portchei, portstilou,

porttigari, portpieptane, portbriceag, borseta, curele de ceas, penare, truse
(cosmetice, de manichiura, de barbierit), portcasete, portcalculaitor, cordoane
etc.;

manusi: obisnuite, de sport, de voiaj.

In general produsele de marochinarie se obtin din materii prime si auxiliare

similare, iar procesul tehnologic de fabricare urmeaza aceleasi faze. Deosebirile
esentiale intre articolele de marochinarie se constata la forma, dimensiuni,
modele, accesorii (cu sau fara captuseala, accesorii metalice diferite, cu sau fara
despartituri etc.).

Manusile reprezinta o grupa distincta in cadrul articolelor de marochinarie, ele

executandu-se in special din piei glase, napa, velur, iar captuselile :sunt din
tricoturi, blanuri sau imitatii de blanuri. Manusile se comercializeaza captusite
sau necaptusite, cu un deget sau cu 5 degete, pentru copii, femei, barbati.

Numarul de marime la manusi reprezinta lungimea in cm a conturului mainii masurata

intr-un plan care trece prin articulatiile metacarpofalangiene. Marimile pentru
copii sunt cuprinse intre 13 - 19 cm, pentru femei 16 - 23 cm, pentru barbati 22 -
30 cm, din 0,5 in 0,5. Numarul de marime este inscris in interiorul manusii sau pe
o eticheta de panza tot in interior.

3. DEFECTELE ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Standardele in vigoare prevad conditiile tehnice generale de calitate ale

articolelor de marochinarie, in functie de care se face verificarea calitatii. Cu
aceasta ocazie se constata defectele unor produse si se apreciaza incadrarea
corecta a produselor in cele 4 clase de calitate (de masa, superioara, extra si
lux). comparandu-se rezultatele cu cele inscrise in tabelul 6 de pe pagina
urmatoare.

Tabel 6
Defectul

Clasele de calitate

Masa

Superioara

Extra

Lux

1. La semifabricate din piele

diferenta slaba de nuanta a pielii, intre piesele componente ale fetei

diferenta de presaj, putin vizibila, maximum 10% din suprafata fetei si 20% din
suprafata captuselii
snituri sau scobituri pana la 1/3 din grosimea pielii pe partea carnoasa la
piesele necaptusite
zgarieturi superficiale sau urme de boli vindecate pe partile secundare, ca:
dos capac, burduf, dos limba etc.

ingrosari de fire la tesaturi pentru captuseli si noduri in interiorul pro-

duselor, la partile vizibile
2. La semifabricate din inlocuitori

defecte de presaj, pori, noduri, fire ingrosate, neuniformitati de presaj

diferenta de nuanta putin vizibila de l2 tonuri pe scara de gri, intre piesele
componente ale produsului
striatiuni putin vizibile pe stratul cu lac PVC ingrosari de fire la tesaturi
pentru captuseli si noduri in interiorul produselor in partile vizibile

La marochinarie din semifabricate

din piele, nu exista aceasta clasa

de calitate
admisa

admisa

admise
maximum 3

admise

admise

admise

admise

se admit

se admit
2 tonuri
se admit

se admit

se admit

se admit
1 ton
-

se admit
-

se admit

4. VERIFICAREA CALITATII ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Verificarea calitatii se executa pe loturi formate pe modele si clase de calitate

conform criteriilor de clasificare in vigoare.

La baza receptiei calitative a loturilor sta mostra omologata si STAS sau NTR in
vigoare.

Aspectul se compara proba cu mostra omologata si se verifica abaterile admise

prin normele tehnice ide ramura ale articolelor respective, constatandu-se
incadrarea corecta in clasa de calitate.

Accesoriile metalice trebuie sa fie protejate uniform contra coroziunii sa nu fie

basici, asperitati, crapaturi, suprafete neacoperite, muchii taioase. Banda textila
a fermoarului trebuie sa fie la aceeasi culoare cu materialul de baza.

Dimensiunile se verifica cu instrumentele de masurat conform NT in vigoare.

Articolele de marochinarie trebuie executate ingrijit fara pete sau urme de

adezivi, cusatura la 23 mm de margine si paralela cu ea, sa nu fie pasi sariti,
accesoriile metalice bine fixate etc.

Corespondenta materialelor cu mostra omologata se verifica intotdeauna deoarece

este interzisa prin STR reproducerea din alte materiale a modelelor create,
omologate si ou preturi stabilite.

5. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Marcarea. Se executa in interiorul si exteriorul articolelor de marochinarie. In

interior se folosesc etichete textile, din piele sau din plastic, etichete
autoadezive sau benzi imprimate ori tesute, care se pot fixa prin lipire, coasere
sau imprimare. Articolele de mica marochinarie nu vor fi marcate in. interior in
exterior, marcarea se face prin introducerea unei etichete normale in articol sau
prin prinderea cu ata sau fir de plastic a etichetelor pe produsul respectiv.
Eticheta va cuprinde denumirea intreprinderii producatoare, denumirea produsului,
numarul modelului, denumirea materiei prime, STAS sau NT, calitatea, pretul la
consumator, data fabricatiei, stampila CTC.

Ambalarea. Are ca scop protejarea si mentinerea formei produsului in timpul

transportului si depozitarii. Articolele de marochinarie grea se ambaleaza bucata
cu bucata, in hartie de ambalaj rezistenta sau in pungi de polietilena. Produsele
de marochinarie se impacheteaza bucata cu bucata de hartie si apoi 10100 bucati in
cutii colective de carton sigilate.

Depozitarea articolelor de marochinarie se face in magazii uscate, aerisite, la

temperatura intre 1030C, la o umiditate a aerului de 55 la suta, la o distanta de
0,5 m fata de sursele de caldura. Geamantanele, valizele, trusele diplomat se
depoziteaza pe rafturi, dar numai pe partea lor laterala (pe cant).

Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, curate. Fiecare lot este

insotit de documentul de certificare a calitatii.

C. ARTICOLE DIN BLANA SI INLOCUITORI

Blanurile sunt piei de animale prelucrate pentru invelisul pilos caracterizate prin
rezistenta, aspect placut si conductibilitate redusa a caldurii.
1. PARTICULARITATI HISTOLOGICE ALE PIEILOR CU BLANA
Pieile animalelor care pastreaza invelisul pilos (parul) sunt asemanatoare, in
linii mari cu pieile prelucrate in tabacarii, cu unele particularitati structurale
primite prin procesul de argasire.
Blanurile prezinta comparativ cu pieile o derma foarte subtire, cu o structura
deosebita, neputandu-se face deosebire intre stratul papilar si reticular.
La pieile pentru blana, in procesul de argasire se indeparteaza numai hipoderma,
derma si epiderma raman, suferind apoi transformari ce le fac apte pentru a deveni
blanuri.
2. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA BLANURILOR
Valoarea blanurilor este determinata de structura, forma, lungimea,
tipul, asezarea si pigmentatia parului, de rasa animalului, de varsta, sex,
conditii climatice si geografice, conditii de hrana si de viata, modul de
prelucrare.

Structura invelisului pilos la pieile animalelor cu blana este neuniforma in ceea

ce priveste desimea, lungimea, forma sau structura firelor. La majoritatea
animalelor cu blana cel mai des par se gaseste pe spinare si coada, in aceste parti
parul fiind cel mai lung si cel mai, gros. Cel mai scurt si cel mai aspru se
gaseste pe cap si picioare, iar cel mai moale si pufos, pe abdomen.
Firul de par are structuri asemanatoare cu lana.
Tipul de par care se gaseste pe corpul animalelor cu blana difera prin lungime,
grosime, forma si culoare. Se deosebesc urmatoarele tipuri de par:
firul de par director cel mai lung, cel mai gros, neted si drept. Se mai
numeste jar; se gaseste in special pe spatele animalului;
firul de par tepos (spicul) mai scurt, elasticitate mai mare decat parul
director;
firul de par pufos (lanos) cel mai scurt si cel mai subtire, are un tuseu
matasos, fin;
firul de par intermediar se situeaza ca lungime intre firul pufos si firul
tepos. Are forma de lance;

firul de par tactil, nu prezinta interes pentru blanarie deoarece este lung
si drept, asezat de obicei in regiunea capului (de exemplu mustatile la pisica).

Dupa forma parul poate fi: fusiform, drept, buclat, in forma de tuburi, de bob,
inelat sau desfacut, in forma de ondulatii.

Culoarea constituie o caracteristica importanta a firelor de par. Pigmentatia

difera de la un animal la altul si chiar pe acelasi animal. In general, blanurile
sunt mai inchise pe spate si mai deschise spre abdomen, de asemenea, la radacina
parul este mai deschis. Parul tepos nu are o culoare uniforma pe toata lungimea
lui, de obicei varful este mai deschis sau mai inchis la culoare, in functie de
felul animalului.

Calitatea blanurilor mai este influentata, si de urmatoarele:

Rasa animalului. Astfel, oile karakul dau blanuri cu buclaj frumos, pe cand cele
turcane dau blanuri cu par aspru, neondulat si gros.

Sexul si varsta. Masculii dau blanuri cu fire abundente si pigmentate, mai

accentuat decat femelele; animalele de varsta inaintata au parul gros si mat, pe
cand animalele tinere au parul fin si lucios.

Conditiile climatice si geografice. Animalele din tarile cui clima calda au parul
rar si aspru, iar cele din zonele temperate isi schimba, invelisul pilos
(naparlesc) in anumite perioade ale anului. Blana animalelor iarna este mai deasa
si mai rezistenta. Animalele din regiunile reci au blana moale, pufoasa si deasa
fata de animalele din tarile cu clima temperata.

Conditiile de hrana si viata. Animalele bine hranite au par lung uniform,

rezistent, sanatos, lucios. La animalele bolnave, firele de par au grosime
neuniforma, fara luciu si cu rezistenta redusa. De asemenea, animalele care traiesc
in captivitate au blana de calitate interioara.

Procesul tehnologic, de prelucrare cuprinde, in general, aceleasi faze principale

ca si in cazul pieilor pentru incaltaminte, cu urmatoarele deosebiri: nu se
indeparteaza epiderma: tabacirea se face mineral sau prin argasire; finisarea
cuprinde operatii specifice imbunatatirii calitatii invelisului pilos si partii
carnoase. Vopsirea picilor cu blana are o importanta deosebita, deoarece in cazul
blanurilor mai putin valoroase se urmareste o imbunatatire a culorii pentru a imita
blanurile scumpe (samur, jder, nurca), pentru a indeparta defectele naturale de
culoare, petele, culorile pestrite, lipsa de luciu etc. Procesele de finisare au
rol important in obtinerea unor blanuri aspectuoase si rezistente.

Innobilarea blanurilor si obtinerea imitatiilor de blanuri se aplica in special la

cele de ovine, care au cea mai mare pondere. Prin innobilare se urmareste
indreptarea ireversibila a firelor de par, modificarea caracterului lanos,
mentinerea in timp a aspectului, a luciului, si a altor proprietati artificiale
(finete, buclaj, culoare etc.).

Buclele artificiale sunt sensibile la actiunea apei. In ultimul timp, importanta

blanurilor innobilate si a imitatiilor a crescut.
In prezent se obtin 'urmatoarele tipuri de blanuri innobilate si imitatii:
din blanuri de ovine: blanuri innobilate, nutriet: blanuri semiinnobilate;
imitatii de pantera, leopard, tigru (cel mai bine se preteaza pieile de rasa
turcana); imitatii de biber, oposum (piei din rasa stagosa).
din blanuri de caprine: imitatii de leopard;
din blanuri de iepure: imitatii de lutru;
din blanuri de vulpe: imitatii de lutru, de vulpi argintii, negre etc.
din blanuri de pisica: imitati de foca si sconcs.
3. TIPURI DE BLANURI

Sortimentul comercial de blanuri este complex datorita diversitatii animalelor

furnizoare de blanuri, cat si datorita posibilitatilor de prelucrare si innobilare.
In tabelul 7 sunt prezentate principalele tipuri de blanuri in functie de speciile
de animale mai frecvent utilizate.

Principalele tipuri de blanuri se pot identifica usor, cunoscand caracteristicile

de baza ale blanurilor: culoare, abundenta invelisului pilos si tipuri de par,
luciul, moliciunea etc.

Tabelul 7

Tipuri de blanuri

Nr.

Crit.

Denumirea, animalului de la

care provine

Caracteristici

Modul de finisare

Blanuri

de ovine
Merinos lana fina, deasa

Tigaie lana mai putin fina

Turcana lana groasa, aspra

Stogosa si spanca

innobilate

(nutriet) semiinnobilate

prelucrat pe partea carnoasa

prelucrate pe

partea carnoasa tip velur, innobilate

prelucrat, semiinnobilate, velura

Karakul

(Astrahan) metis

karakul

Se obtine de la mieii karakul si metis karakul. Parul este matasos, lucios, ondulat

in diferite forme sau tipuri de bucle specifice rasei, culoarea neagra, brumarie
sau

alte culori (alb, auriu, argintiu)

natur

Blana de diferite culori, provenita de la iepurii de crescatorie sau salbatici, are

par moale, fin lucios insa putin rezistent (parul cade foarte repede)

Natur
vopsita sub forma de imitatii (nurca,sconcs)

Vulpe

rosie

Cea mai intalnita specie, cu mai multe varietati: rosie de Kamciatka, de stepa, de
campie etc. Blana are culoare rosie, ruginie cu parul foarte des, puful de culoare

gri deschis pana la gri inchis)

natur

vopsita sub forma de imitatii (nurca

sconcs)

Vulpe argintie

Blana este formata din spic de culoare neagra, cu un inel alb-argintiu, aproape de
varf, varful este negru, stralucitor, iar pu-ful fin, matasos, de culoare cenusie
ca ardezia

natur

Vulpe alba (polara)

Blana foarte fina, moale, deasa, de culoare alba

natur

Vulpe albastra

Blana cu par fin, des, moale, de culoare gri-albastrui sau brun albastru

natur
8

Vulpe platinata

Blana moale, de culoare albastru deschis pana la alb-gri. Pe spate are par lung,
alb cu varfurile negre spre albastru, iar pe flancuri parul este alb

natur

19

Lup

Blana cu parul lung, des, de culoare gri-cenusiu cu nuante de maron inchis.

Culoarea variaza dupa anotimp si dupa zona de vegetatie. Se prelucreaza pentru
covoare, huse

natur

10

Urs

Blana de culoare brun-inchis, neagra, alba etc. Parul este gros, aspru, des. Se
foloseste pentru covoare

natur

11

Blana
de vitel
Se caracterizeaza prin par fin, matasos, putin ondulat, pielea de grosime uniforma,
culoare specifica rasei

natur vopsiita

12

Blana
de manz
Se caracterizeaza prin par bine dezvoltat, lucios, neted sau ondulat, de culoare
maron

natur
13

Nutria (nutrii salbatice . si de cres-catorii)

Blana de nutrie are puf moale, fin si fire lungi, dese de culoare brun-roscata. In
procesul de prelucrare, blanurile de nutrie se taie pe spate deoarece pe abdomen
puful este des si mai frumos

natur

14

Hamster (haroiog)

Se caracterizeaza printr-o piele subtire cu puf fin, fire tepoase de culoare

inchisa. Blana are culoare galbuie pe spate, maron inchis spre negru pe abdomen cu
pete alb-galbui pe flancuri. Este o blana usoara si rezistenta.

natur
vopsita
15

Blana
de vidra
Blana este formata din puf fin ca matasea, moale de culoare bruna. Blanurile de
vidra sunt cele mai rezistente si durabile

natur vopsita

16

Jderul

Blana de culoare bruna-castanie pe partea dorsala si brun inchis pe partea

ventrala. Spicul este de culoare mai inchisa decat puful. Blana se recunoaste usor
dupa pete de culoare deschisa de pe gusa. Blana de jder de molift se numeste
zibelina americana

natur
vopsita
17

Sconcs

Blana de sconcs are puful fin si des, de culoare brun-negricioasa pana ia negru.
Firele de par tepos sunt lungi si dese de culoarea pufului. Caracteristica la blana
de sconcs este dunga alba ce se intinde de la nas spre frunte, apoi se lateste pe
crestet si ceafa si se pierde spre mijlocul spatelui sau se intinde pana la coada.
Coada are par lung si gros, de culoare neagra. Blana de sconcs este matasoasa si
durabila. Se prelucreaza pentru gulere si pentru haine.

natur

18

Dihor

Blana este stufoasa constituita din puf de culoare galbuie si spicul de culoare
bruna, cu o tenta de cafeniu inchis. Culoarea nu este uniforma, parul fiind mai
inchis in zona gatului, pe spate si pe abdomen. Exista o varietate de dihor de
culoare mai deschisa dihorul de stepa. Blana lui este rezistenta' si usoara
asigurand o durata mare de viata confectiilor.

natur

19

Marmota

Blana de marmota are o culoare cenusie aspra, deasa, foarte rezistenta.

Extremitatile blanii sunt negre. Exista varietati complet negre

natur

20

Ondatra (Bizam)
Blana cu par lung si lucios si puful fin, lanos si scurt. La partea dorsala
culoarea este bruna pana la galben, iar pe partea ventrala, cenusie cu pete roscate

natur vopsita

21

Blana de tigru

Are culoare galben-roscat cu dungi caracteristice de culoare cafenieneagra,

intrebuintandu-se pentru jachete si garnituri

natur

22
Blana de leopard

Are culoare galben-roscat cu pete caracteristice de culoare cafenie-neagra,

intrebuintandu-se pentru jachete si garnituri

natur
23

Blana de pantera
Are culoare la fel cu blana de leopard, dar in loc de pete are inele cafenii-negre
si se foloseste pentru diferite garnituri, jachete etc.
natur

4. SORTIMENTUL, COMERCIAL DE CONFECTII DIN BLANA Sl INLOCUITORI

Se clasifica dupa urmatoarele criterii::

dupa modul de obtinere: articole de cojocarie si de blanarie;

dupa materia prima;

articole din blanuri fine: obisnuite prelucrate natural;

cu fete din material textil;
confectii din imitatii de blanuri;
confectii din inlocuitori de blana;
dupa destinatie; confectii pentru copii, femei, barbati.

Articolele de cojocarie sunt confectii din blanuri larg raspandite in tara noastra.
Din aceasta grupa fac parte: cojoacele, subele, caciulile, misadele, pieptarele.

Cojoacele sunt confectionate din piei de ovine de rasa tigalie sau turcana tabacite
in crom cu partea carnoasa velurata.

Se executa in trei talii si patru grosimi: 44, 48, 52, 56, in diferite culori
predominand culorile maro si gri. Modelele variaza in functie de cerintele modei,
pot avea gulere din alte blanuri (nutria, karakul).

Pieptarele si vestele sunt confectionate fara maneca din piei de ovine innobilate
sau semiinnobilate pe derma cu diferite ornamente.

Subele se executa din blana de oaie, cu fata din material textil in trei talii si
trei grosimi. Pot fi lungi si scurte de culori inchise (negru, maro).

Caciulile se confectioneaza din blana naturala, blana sintetica, blana combinata

ou alte materiale. Caciulile sunt captusite cu serj, atlas, piei de ovine de
calitate inferioara. Se produc in diferite forme, modele in functie de moda (tip
calota, toca, cosmonaut, ascutite, sferica) si culori variate.

Marimile pentru barbati sunt 5662, pentru femei 5458, iar pentru copii 545556.
Marimea reprezinta circumferinta capului masurat la un centimetru deasupra urechii.
Misadele sunt confectii din blanuri, folosite pentru captusirea confectiilor din
piele si material textil.

Articolele de blanarie sunt confectii din blanuri fine. Ele pot fi prelucrate
natural, innobilate, preleecrate pe derma sau imitati de blanuri.

Pentru femei si fete se confectioneaza jachete, cape, saluri, gulere, haine lungi,
caciuli, mansoane, diferite garnituri.

Se executa din blanuri de ovine si blanuri fine (karakul, jder, nurca, dihor, vulpe
polara, argintie, hermine etc.).

Hainele (jachetele) din karakul se executa in functie de moda, pe calitati dupa

calitatea pieilor. folosite (Lux, Lux A; B; C; D; E). Au gu-rele din blana karakul
sau din blanuri de. vanat superioare. Tot pentru femei se mai folosesc la
confectionarea diferitelor articole imitatiile de blana, blanurile sintetice isi
inlocuitori (materiale textile captusite cu diferite' blanuri).

Pentru barbati si adolescenti se executa: gulere, caciuli, haine lungi sau scurte.

Hainele lungi si scurte pentru barbati se executa, din blanuri de ovine, in

special, lucrate pe partea carnoasa cu gulere astrahan (karakul), nutrie etc.
Confectiile pentru barbati si adolescenti se mai executa din imitatii de blanuri si
blanuri sintetice. Pentru copii se executa: haine, caciuli, gulere mai ales din
blanuri sintetice, material textil captusite cu blanuri sintetice etc.

5. DEFECTELE CONFECTIILOR DIN BLANA SI INLOCUITORI

Confectiile din blanuri se sorteaza in functie de natura si marimea defectelor in

urmatoarele calitati: Extra, Lux, Calitatea I, calitatea a II-a si calitatea III-a.

Ca defecte se intalnesc urme de boli ale pielii vindecate, chelii (parti fara par)
sau parti cu par rar, parti slefuite prea adanc, taieturi superficiale, variatii de
nuanta pe partea piloasa sau carnoasa, parti decolorate, luciu neuniform sau mat,
rarituri datorita cusaturilor, captuseli care
nu se asorteaza sau nu corespund din punctul de vedere al confectionarii,
captuseala cu falduri sau prea stransa, necorespondenta intre marimea confectiei cu
marimea trecuta pe eticheta etc.

Culoarea parului la blanurile sintetice nu este uniforma: buclajul si luciul sunt

necorespunzatoare, parul nu este tuns uniform.

6. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL ARTICOLELOR DIN BLANA SI

INLOCUITORI

Marcarea confectiilor se face prin etichetare.

Eticheta la confectiile mari (haine, jachete) se prinde cu un snur de nasture sau

de butoniera. Pe aceasta eticheta se trece: denumirea fabricil producatoare,
denumirea produsului, grosimea, talia, pretul de vanzare, data fabricatiei, C.T.C.,
nr. STAS-ului sau N.L, numarul modelului etc.

Confectiile mari au in interior o eticheta din material textil unde se trece

emblema fabricii producatoare si eventual marimea si talia. In cele mai multe
cazuri, eticheta din carton este dubla pe spate unde se trec instructiuni de
intretinere a blanurilor.

Gulerele sunt marcate tot prin etichetare pe partea interioara cu aceleasi date.

Ambalarea confectiilor se face in saci de polietilena. Confectiile mici, cu

exceptia caciulilor, se ambaleaza in pungi de polietilena sau cutii cu carton.
Caciulile din blana superioara se ambaleaza in cutii din duplextriplex. Fiecare
ambalaj de transport trebuie sa contina o eticheta cu urmatoarele specificatii:
denumirea confectiilor; numarul de bucati din ambalaj; marimea, talia; clasa de
calitate; data ambalarii; pretul.

Depozitarea confectiilor cu blana se face in incaperi uscate, curate, bine aerisite

si ferite de razele solare. Temperatura din incaperile de depozitare trebuie sa fie
de 523C, iar umiditatea relativa de 65%. In timpul depozitarii se iau masuri
preventive contra daunatorilor (insecte, rozatoare).

Confectiile trebuie asezate lai o distanta minima de 2 m de orice sursa de caldura.

Hainele scumpe se pastreaza pe umerase acoperite ou panza sau cu saci de
polietilena, iar cele mici, gulere, caciuli pe rafturi.

Transportul confectiilor cu blana se face cu mijloace de transport acoperite,

curate, aerisite. Hainele de blana pot fi transportate in conteinere de transport
special amenajate, in care confectiile sunt asezate pe umerase.

7. VERIFICAREA CALITATII CONFECTIILOR DIN BLANA

Verificarea calitatii confectiilor din blana se face in baza STAS 253169 care
stabileste reguli pentru verificarea calitatii, marcare, ambalare, depozitare si
transport. Acestea privesc confectiile din piei finite cu blana sau din materiale
textile imblanite, destinate fondului pietei;

Verificarea calitatii confectiilor de blana urmareste modul cum sunt indeplinite

caracteristicile de calitate, specifice fiecarui produs, prevazut de standardele,
norme interne, caiete de sarcini si alte conventii intre parti, precum si
corespondenta cu produsele omologate.

Verificarea calitatii se face pe loturi care trebuie sa contina confectii de

acelasi fel (haine lungi, veste, caciuli etc.) si destinatie (pentru barbati, femei
etc.) confectionate din aceleasi materiale si avand acelasi medie. Lotul poate
contine confectii de marimi si calitati diferite, in acest caz, el este impartit in
subloturi, fiecare continand confectii de aceeasi marime si aceeasi calitate.

Verificarea calitatii consta in:

verificarea conditiilor tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca confectia si

care pot fi verificate cu ochiul liber (material, aspect, executie, corespondenta
cu modelul omologat etc.);

verificarea dimensiunilor si a desimii cusaturilor;

verificarea naturii materialelor si a accesoriilor, a defectelor si a pieselor

interioare care implica desfacerea confectiilor;

verificarea ambalarii si marcarii.

a. Verificarea conditiilor tehnice (material, aspect, executie corespondenta cu

modelul omologat etc.) se face bucata cu bucata, prin asezarea confectiilor pe o
masa (suprafata plana) sau pe un manechin (unde este cazul). Fac exceptie
confectiile marunte (caciuli, gulere, mansete) la care verificarile se fac pe o
pasla formata din 10% din numarul de bucati din lot, luate la intamplare si care
trebuie sa contina confectii de diferite marimi. Daca numarul bucatilor
necorespunzatoare nu depaseste 2/o din numarul bucatilor din proba lotul se
accepta, iar in caz contrar, lotul se inapoiaza pentru resortare.

b. Verificarea dimensiunilor si a desimii cusaturilor se face pe o proba formata

din 5% din numarul bucatilor din lot (dar nu mai putin de doua bucati), luate la
intamplare si care trebuie sa contina confectii de marimi diferite.
In cazul in care se constata chiar numai o singura bucata necorespunzatoare,
verificarea respectiva se repeta pe o proba dubla, daca in acest caz se constata
vreo bucata necorespunzatoare, lotul se inapoiaza pentru resortare.
Verificarea dimensiunilor se face cu panglica pentru croitorie si cu sabloane, unde
este cazul (confectiile trebuie sa fie in stare netensionata).
Verificarea desimii cusaturilor (numarul pasilor) se face in cel putin trei locuri
diferite, cu lupa textila ,sau cu ochiul liber (folosind daca este cazul un
sablon).
c. Verificarea naturii materialelor si a accesoriilor, a defectelor si a pieselor
interioare, care implica desfacerea confectiilor se face numai in caz de dubiu
asupra calitatii confectiilor. Aceste verificari se fac pe o bucata din lot, luata
la intamplare si care se desface cu grija. Daca chiar numai unul din rezultatele
verificarii nu este corespunzator, verificarea respectiva se repeta asupra unei
probe duble. Daca si in acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare, lotul se
respinge sau poate fi pus in circulatie in afara standardelor sau normelor interne,
in conditiile stabilite intre parti.