Modulul I MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

1
 MRIMI I UNITI DE MSUR

1. Mrimi fizice msurabile

Mrimile fizice sunt proprieti ale fenomenelor i ale interaciunilor,

susceptibile de a fi caracterizate prin mrimi matematice: se selecteaz din
mulimea proprietilor acelea care se pot pune n concordan cu mulimea
numerelor reale. n acest mod, se pune n eviden faptul c o mrime are o
latur calitativ, ce o deosebete de celelalte, dar i o latur cantitativ,
aceeai mrime putnd avea o cantitate de valori diferite.

Fig.1 Clasificarea mrimilor.

O prezentare sugestiv a diferitelor categorii de mrimi se poate face pe

baza diagramei prezentate n Fig.1.
Mulimea mrimilor din natur, notat cu M, este reprezentat printr-un
dreptunghi. n cadrul acestei mulimi, se evideniaz submulimea a
mrimilor observabile - mrimi pentru care se poate obine o informaie care
permite discriminarea calitativ.
Submulimea include submulimea corespunz-toare mrimilor
principial msurabile - mrimi ce ndeplinesc dou premise fundamentale:
mrimea este observabil i mulimea strilor sale constituie o
mulime ordonat (ntre toate perechile de stri ale mulimii, se pot defini
relaiile <, = sau >);
se poate construi o scal de msurare ce stabilete o coresponden
univoc ntre mrimea strilor i mulimea numerelor reale.
Submulimea include submulimea mrimilor practic msurabile. O
mrime principial msurabil devine practic msurabil dac exist un
mijloc de msurare capabil s preleveze semnalul purttor al informaiei de
msurare, s l prelucreze i s afieze valoarea mrimii respective.

2
 Se pun astfel n eviden condiiile necesare pentru ca o mrime s fie
practic msurabil:
posibilitatea de definire (observabilitatea);
posibilitatea construirii unei scale de msurare;
posibilitatea conceperii mijlocului de msurare pe baza unei metode
de msurare.
Mrimile msurabile se pot clasifica dup criterii diverse:
a) dup modul de obinere a energiei de msurare:
mrimi active (generatoare) - sunt mrimile msurabile care permit
eliberarea energiei pentru msurare (de exemplu: tensiunea electric,
intensitatea curentului electric).
mrimi pasive (parametrice)- sunt mrimile msurabile care nu
posed o energie proprie liberabil i pentru msurarea crora este necesar s
se recurg la o surs de energie auxiliar (energie de activare). Exemplu:
rezistena electric.
b) dup modul de variaie n timp:
mrimi constante - sunt mrimile invariabile n timpul msurrii;
mrimi staionare - sunt mrimile care au o valoare caracteristic (de
exemplu, valoarea maxim ) constant n timp;
mrimi nestaionare sunt mrimile la care toi parametrii
caracteristici variaz n timp.
Mrimile msurabile se pot clasifica n urmtoarele categorii:
- mrimi fundamentale;
- mrimi derivate.
Ansamblul mrimilor fundamentale este format din: lungime, mas,
timp, temperatur, intensitatea curentului electric, intensitatea luminoas i
cantitatea de substan.
Toate celelalte mrimi, nedesemnate ca fundamentale, se numesc
mrimi derivate.
Fiecrei mrimi i este atribuit o dimensiune care i este proprie i care
se simbolizeaz printr-o liter: L lungime, M mas, T timp, I
intensitatea curentului electric etc.
Dimensiunea oricrei mrimi derivate are urmtoarea form general:
dim x = LaMbTcIdeNfJg
unde a,b.g sunt exponeni dimensionali.

Exemple:
tensiunea electric U : dim U = L2MT-3I-1;
energia W: dim W = L2MT-2

3
 n Tabelul 1, sunt prezentate dimensiunile unor mrimi fundamentale i
derivate frecvent utilizate.

2. Sisteme de uniti de msur

2.1. Elemente generale
Pentru efectuarea operaiei de msurare, este necesar o unitate de
msur Um. Aceasta este o mrime particular, definit i adoptat mai mult
sau mai puin arbitrar, cu care se compar mrimile de aceeai natur, pentru
exprimarea valorilor lor n raport cu acea mrime.
Iniial, dreptul de a defini unitile i de a deine etaloane a fost
considerat un privilegiu rezervat unor conductori locali sau, mai trziu,unor
corporaii meteugreti. De exemplu, n jurul anului 2900 .Chr., n
momentul construciei piramidei, faraonul Keops a introdus un etalon pentru
lungime bazat pe o dimensiune proprie a corpului su: distana de la cot la
vrful degetelor ("cubit" - aproximativ 52 cm). Cubit-ul era divizat n 28
pri i fiecare parte, la rndul ei, era mprit n alte pri mai mici, de
mrimea milimetrului actual.
Sigur este faptul c toate popoarele au conservat etaloanele lor. n
Frana, ctre anul 650, etaloanele erau conservate n palatul regelui. n

4
timpul lui Carol cel Mare, toate msurile utilizate n vastul su regat erau
uniforme i reproduceau etaloanele pstrate n palatul regal.
Marea diversitate de uniti i de etaloane a condus la o dificil
activitate de coordonare i control, mai ales n cadrul schimburilor
comerciale. n decursul timpului s-a ncercat s se uniformizeze unitile,
prin crearea unui sistem internaional legal de uniti i prin definirea lor fr
echivoc.
Practica a artat c un sistem de uniti de msur trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii:
- s fie general, aplicabil n toate capitolele fizicii;
- s fie coerent i s nu introduc coeficieni numerici suplimentari n
ecuaiile fizicii;
- s fie practic, ordinele de mrime ale unitilor din sistem fiind
comparabile cu valorile uzuale din activitatea uman.
n decursul timpului, s-au utilizat diferite sisteme i uniti de msur,
diferind ntre ele prin alegerea unitilor fundamentale i prin definirea celor
derivate: CGS electrostatic, CGS electromagnetic sau MKSA. Acesta din
urm s-a bazat pe sistemul metric (metru, kilogram, secund) adoptat n
Frana (n anul 1795) i completat n anul 1936 cu o a patra unitate -
amperul.

2.2. Sistemul Internaional de Uniti (SI)

Condiiile expuse sunt ndeplinite cel mai bine de ctre Sistemul
Internaional de Uniti (SI). Adoptat n anul 1960, la cea de-a XI-a
Conferin General de Msuri i Greuti (CGPM), Sistemul Internaional
de Uniti (SI) are 7 uniti fundamentale cu urmtoarele definiii:
Metrul (m) unitatea de msur pentru lungime - reprezint distana
parcurs de lumin n vid n timpul de 1/299792458 s.
Kilogramul (kg) unitatea de msur pentru mas - reprezint masa
prototipului realizat din platin i iridiu i adoptat n anul 1889 de ctre
Conferina General de Msuri i Greuti. Este pstrat la sediul de la
Svres, Frana, al Biroului Internaional de Msuri i Greuti.
Secunda (s) unitatea de msur pentru timp - reprezint durata a
9192631770 perioade ale radiaiei corespunztoare tranziiei ntre cele dou
niveluri hiperfine ale strii fundamentale a atomului de cesiu 133.
Amperul (A) unitatea de msur pentru intensitatea curentului electric
- reprezint intensitatea unui curent electric constant care, meninut n dou
conductoare paralele, rectilinii, cu lungime infinit, aezate n vid la o
distan de 1m unul de altul, produce ntre aceste conductoare o for de

5
210-7 N pe o lungime de 1m. Aceast definiie este echivalent cu stabilirea
unei valori convenionale 0=410-7 H/m pentru permea-bilitatea vidului.
Kelvinul (K) - unitatea de msur pentru temperatura termodinamic -
reprezint fraciunea 1/273,16 din temperatura termodinamic a punctului
triplu al apei.
Candela (cd) unitatea de msur pentru intensitatea luminoas -
reprezint intensitatea luminoas, ntr-o direcie dat, a unei surse care emite
o radiaie monocromatic cu frecvena 5,41014 Hz i a crei intensitate
energetic n aceast direcie este IR=1/683 W/sr.
Molul (mol) unitatea de msur pentru cantitatea de substan -
reprezint cantitatea de substan a unui sistem care conine attea entiti
elementare, ci atomi exist n 0,012 kg de carbon 12.
Se remarc trei modaliti de definire a unitilor fundamentale: pe baz
de prototipuri, pe baz de proprieti macroscopice ale unor materiale i pe
baz de proprieti atomice, cu tendina de cretere a numrului de uniti
definite atomic.
n afar de unitile fundamentale, n SI, sunt incluse i dou uniti
suplimentare:
Radianul (rad) unitatea de msur pentru unghiul plan - este unghiul
plan cuprins ntre dou raze care intercepteaz pe circumferina unui cerc un
arc de lungime egal cu a razei;
Steradianul (sr) unitatea de msur pentru unghiul solid - este
unghiul solid care, avnd vrful n centrul unei sfere, delimiteaz pe
suprafaa acestei sfere o arie egal cu cea a unui ptrat a crui latur este
egal cu raza sferei.
Celelalte uniti de msur, care se pot deduce prin relaii matematice
din unitile fundamentale, formeaz unitile derivate. O parte dintre
unitile derivate au nume speciale, care pot fi folosite pentru formarea altor
uniti derivate (de exemplu, 1 N = 1 kgms-2 sau 1 Pa = 1 Nm-2). n
Tabelul 3.2, sunt prezentate cteva uniti de msur derivate uzuale.
Reguli privind formarea i scrierea unitilor de msur:
- denumirile se scriu cu litere mici (metru, newton, kelvin);
- simbolurile se scriu cu litere mici (exemplu: m, s, cd, mol) cu excepia
celor ce deriv din nume proprii (W-Watt, N-Newton etc.);
- pluralul se formeaz dup regulile gramaticale din limba romn (secund -
secunde, volt - voli);

6
 Tabelul 2

- pentru formarea multiplilor i a submultiplilor, se utilizeaz prefixe care se

scriu fr spaiu fa de unitate (kilometru - km, megawatt - MW) Tabelul3.

Tabelul 3

Romnia a adoptat Sistemul Internaional de Uniti (SI) n anul 1961.

Exist ns i alte sisteme, care se aplic n diferite ri: sistemul anglo-
saxon sau sisteme din rile care nu au aderat la Convenia Metrului. Faptul
c Sistemul Internaional de Uniti (SI) se aplic, n prezent, n peste 120 de
ri indic o perspectiv cert de generalizare la nivelul globului.
 3.Uniti de msur din metrologia optic
3.1. Generaliti

Prin lumin se nelege un ansamblu de radiaii electromagnetice care

impresioneaz retina, fiind percepute de un ochi normal ca o senzaie
vizual. Lumina se compune din radiaii simple (monocromatice), ale cror
lungimi de und sunt cuprinse n intervalul (380 - 760) nm. Senzaia vizual
pe care o exercit o radiaie vizibil are dou caracteristici: culoarea i
strlucirea (luminana). Culoarea unei radiaii este o proprietate a acesteia,
dependent de compoziia spectral a radiaiei. Spectrul vizibil poate fi
divizat n ase zone, corespunztoare culorilor fundamentale: violet,
albastru, verde, galben, portocaliu i rou.
n metrologia optic, se folosesc mrimi i uniti fotometrice (ce
caracterizeaz radiaia din punct de vedere al perceperii de ctre ochi) i
mrimi i uniti energetice (ce caracterizeaz lumina din punct de vedere al
energiei transportate). Pentru a evita confuzia dintre aceste dou grupe de
mrimi i uniti, care au referine diferite, se atribuie indicele v (de la
vizibil) mrimilor fotometrice (de exemplu, v) i indicele e (de la
energetic) pentru mrimile radiometrice (de exemplu, e).
Mrimile i unitile fotometrice se refer numai la spectrul vizibil ( = 400-
760 nm) i au ca referin candela, unitate SI stabilit pe baza sensibilitii
spectrale a ochiului uman standard. Aceste mrimi i uniti se utilizeaz n
tehnica iluminatului. Spre deosebire de unitile fotometrice, unitile de
msur specifice mrimilor energetice sunt definite pe baze energetice i au
ca referin wattul (W).

3.2. Mrimi i uniti de msur energetice

Principalele mrimi energetice care intereseaz sunt:

Energia radiant Qe - reprezint energia emis, propagat sau primit sub
form de und electromagnetic; se msoar n J.
Fluxul radiant e este energia radiant n unitatea de timp. Se msoar n
watt (W).
Iluminarea energetic a unei suprafee elementare este raportul dintre fluxul
de radiaie care cade pe aceast suprafa i aria suprafeei elementare S.
Unitatea de msur este wattul pe metru ptrat (W/m2).
Cnd se refer la fluxul radiant emis de suprafaa respectiv, se numete
emitan energetic i se noteaz cu Me.
Cnd se refer la fluxul radiant primit de suprafaa respectiv, se numete
iluminare energetic i se noteaz cu eE.
Intensitatea energetic Ie a unei surse reprezint fluxul radiant pe unitatea
de unghi solid ce pleac dintr-un punct A al unui element de suprafa
radiant.Se msoar n W/sr.
Radiana Le ntr-o direcie dat (z), numit i luminan energetic, se
msoar n W/srm2 i caracterizeaz sursele optice n privina strlucirii.
Transmitana radiant TR reprezint fraciunea din radiaia incident
transmis de ctre mediul respectiv. Inversul transmitanei se numete
opacitate.
Reflectana radiant reprezint fraciunea din radiaia incident care este
reflectat de ctre mediul respectiv.
Absorbana radiant reprezint fraciunea din radiaia incident care este
absorbit de ctre mediul respectiv. La mediul opac =1.

3.3. Mrimi i uniti de msur fotometrice

Mrimile i unitile de msur fotometrice iau n considerare senzaia

luminoas pe care o produc radiaiile electromagnetice asupra retinei
ochiului uman normal. Ele se refer doar la spectrul vizibil ( = 400-760
nm).
Senzaia de lumin depinde de puterea radiaiei, adic de fluxul de energie
radiant ce cade pe retin. ns, rspunsul ochiului la aciunea luminii
incidente depinde i de culoarea acesteia. Astfel, dac asupra ochiului
acioneaz o lumin verde ( = 550 nm), ea va produce o senzaie luminoas
de aproximativ 8 ori mai puternic dect o lumin roie ( = 680 nm) cu
acelai flux de energie radiant.
Cu alte cuvinte, ochiul uman prezint o sensibilitate diferit pentru diferite
culori, adic pentru diferite lungimi de und ale radiaiei luminoase.
Se definete sensibilitatea spectral relativ a ochiului:

unde este fluxul constant de energie al radiaiei cu lungimea de

und 0ep = 555 nm, iar e este fluxul de energie a radiaiei cu lungimea
de und care produce aceeai senzaie vizual ca i. 0e innd cont de
sensibilitatea spectral a ochiului, se definete fluxul luminos v prin
relaia:
evVK=
iar unitatea de msur este lumen (lm).
Pentru lungimea de und p, CIE stabilete c la fluxul radiant
e = 1W corespund 680 lumeni (lm) n spectrul vizibil, adic:
1 W = 680 lm sau, altfel spus, e = 1W la lungimea de und p
impresioneaz ochiul uman ct v de 680 lm.
Deci, factorul de conversie din radiometrie n fotometrie (pentru p=)
este: lm/W680=mK
Definiiile mrimilor fotometrice sunt urmtoarele:
Intensitatea luminoas a unei surse de lumin ntr-o direcie dat este
raportul dintre fluxul luminos emis n unghiul solid din jurul direciei
considerate i mrimea acestui unghi. Intensitatea luminoas este mrimea
fundamental n fotometrie, iar unitatea ei de msur, candela (cd) este
unitate fundamental n SI.
Fluxul luminos emis de o surs n toate direciile n mod egal (cu aceeai
intensitate) este:
vvI4=
Iluminarea E se definete ca fluxul luminos pe unitatea de suprafa i are ca
unitate de msur lux (lx). Luxul reprezint iluminarea unei suprafee de 1
m2 care primete un flux luminos de 1 lm repartizat uniform pe suprafa.

4. Marimi electrice

Sarcina electrica
Fiecare electron este purtatorul unei sarcini electrice negative , notat e-.

Sarcina electronului ( in valoare absoluta) este sarcina electrica elementara,

notata e. Sarcina electrica se conserva intr-un sistem inchis, care nu schimba
materie cu exteriorul.

Curentul electric reprezinta deplasarea ordonata de particule purtand

o sarcina electrica. Sarcina electrica (cantitatea de electricitate) Q care
traverseaza o suprafata S, pe o durata de timp t, este egala cu intensitatea
curentului electric:
I S , t : Q I S , t dt
Intensitatea curentului continuu se calculeaza dupa formula:
Q 1C
I , in S.I. fiind 1A , adica
t 1s
1 Amper reprezinta o sarcina electrica de 1Coulomb ce traverseaza o
suprafata in timp de 1Secunda.

Campul electric este o manifestare a efectului sracinilor electrice

statice asupra spatiului ce le inconjoara.
Intr-un punct din spatiu exista un camp electric daca o sarcina
punctuala,

plasata in acest punct, este supusa unei forte: forta electrostatica
fe .

Intensitatea campului elctric intr-un punct M, notata E , este o marime
vectoriala, asociata fortei electrostatice ce se exercita asupra unei sarcini Q,
plasata in acest punct si este exprimata prin relatia
f
E e
Q
f e kg m s 2 V
in S.I. E m kg s 3 A 1
Q A s m
1
Conductivitatea electrica reprezinta inversul rezistivitatii

Amperul reprezinta intensitatea unui curent electric constant care,

mentinut in 2 conductori paraleli, de lungime infinita, de sectiune circulara
neglijabila si plasati la o distanta de un metru unul fata de celalalt, in vid, ar
produce intre cei doi conductori o forta de 2*10 -7 newtoni pe o lungime de
un metru.
Intensitatea curentului electric corespunde debitului de sarcini printr-o
dQ
sectiune S a unui conductor, dupa formula I .
dt
Daca intensitatea este independenta de timp, curentul se numeste continuu.
Daca intensitatea este o functie periodica de timp, curentul se numeste
alternativ.

MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

ACTIVE
1. Masurarea intensitatii curentului electric
2. Masurarea tensiunii electrice
3. Compensatoare de masurare
4. Osciloscopul catodic
4.1. Tubul catodic
4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic
5 . Masurarea puterii electrice

1. Masurarea intensitatii curentului electric

Masurarea intensitatii curentului electric se face cu ajutorul metodelor de

masurare directe sau indirecte ntr-o gama de valori cuprinsa ntre 10-12 si
104A. Pentru masurarea intensitatii curentului electric dintr-o latura a unui
circuit electric este necesara introducerea n latura de circuit respectiva, a
unui ampermetru sau a unui traductor de curent (figura 2), rezultnd o
perturbare a functionarii circuitului respectiv.

Fig. 2. Schema pentru masurarea intensitatii curentului electric

Daca se considera rezistenta ampermetrului, Ra si R rezistenta totala a

circuitului, eroarea suplimentara ce apare ca urmare a introducerii
ampermetrului n schema este:
Ra
s
R Ra
de unde rezulta ca pentru erori mici, este necesar ca Ra<<R.

Metodele si mijloacele de masurare a intensitatii curentului electric prezinta

particularitati n functie de nivelul semnalului (intensitati mici sau mari) si
de forma curentului electric masurat (curent continuu sau alternativ, de joasa
sau nalta frecventa).
Masurarea curentilor electrici de intensitate mica n c.c. se face cu ajutorul
galvanometrelor magnetoelectrice cu bobina mobila, avnd constanta de
curent mai mica dect 10-6A/div. n curent continuu, n domeniul 10-6...10-
1A, se folosesc ampermetre magnetoelectrice. Deoarece indicatia acestora
este proportionala cu valoarea medie a curentului ce strabate bobina
instrumentului, ele nu pot fi folosite direct si n c.a.
Extinderea domeniului lor de masurare si n c.a. este posibila daca sunt
nseriate cu un element redresor. n figura 3 este reprezentata schema
electrica a unui ampermetru cu redresor si diagramele corespunzatoare ale
curentilor.

Fig. 3. a) Schema electrica a unui ampermetru cu redresor si

b) diagramele corespunzatoare ale curentilor).

Valoarea medie a curentului redresat monoalternanta, pentru un curent

sinusoidal, este data de relatia:

relatie ce permite etalonarea scarii gradate direct n valori efective ale

curentului masurat. n acest caz, se constata o scadere a sensibilitatii de
masurare la mai putin de 1/2 din sensibilitatea de curent continuu.
Dioda D2 este introdusa n circuit pentru a permite nchiderea
semialternantei negative prin sarcina.
n curent alternativ de joasa frecventa pna la 10...20A pot fi folosite si
ampermetrele electrodinamice (care functioneaza si n curent continuu);
ampermetrele electromagnetice se folosesc la masurarea curentilor
alternativi pna la 300A n scheme directe.
Extinderea domeniului de masurare n c.c. pna la niveluri de ordinul 104A
se poate face cu ajutorul sunturilor; schema unui ampermetru cu sunt este
reprezentata n figura 4. Daca rezistenta ampermentrului este Ra si Ia este
curentul nominal, atunci valoarea rezistentei suntului, Rs necesar pentru
masurarea unui curent I, este data de relatia:

unde n=I/Ia este raportul de suntare.

Fig.4. Schema unui ampermetru cu sunt.

n cazul n care IIa se foloseste o metoda indirecta de masurare n care se

masoara caderea de tensiune la bornele unei rezistente de valoare mica
numita, de asemenea, sunt (figura 5).
Pentru a reduce influenta rezistentelor de contact, sunturile se construiesc cu
4 borne (BI - borne de curent, BU - borne de tensiune).

Fig. 5. Schema de masurare indirecta a curentului.

Caderile de tensiune nominale ce se obtin la bornele suntului cnd acesta

este parcurs de curentul nominal, sunt standardizate, de obicei, la 60 sau 75
mV. Extinderea domeniului de masurare n c.a. se face cu ajutorul
transformatoarelor de masurare de curent, deoarece sunturile ar avea
consumuri energetice prea mari.
Transformatoarele de masurare de curent se caracterizeaza printr-un raport
de transformare nominal:

unde: Ip reprezinta curentul din primarul transformatorului, iar Is - curentul

din secundarul transformatorului.
Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de curent, este
prezentata n figura 5. Pentru ca erorile introduse detransformatorul de
curent sa fie minime, este necesar ca impedanta de sarcina a acestuia, n
acest caz, Za sa fie ct mai mica, adica sa lucreze ct mai apropiat de
conditii de scurtcircuit n secundar. Uneori, pentru masurarile operative n
instalatiile electrice de curent alternativ, se folosesc transformatoare de
masurare de tip cleste , care se conecteaza direct pe cablul parcurs de
curentul care se doreste a fi masurat.

Fig. 6. Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de

curent.

Masurarea curentilor alternativi de nalta frecventa se face, de obicei,

folosind metode indirecte, traductoarele folosite fiind sunturile de
constructie speciala sau traductoarele complexe formate din rezistente si
traductoare de temperatura.

Aplicatia 1:
Se considera un dispozitiv magnetoelectric cu curentul nominal, I0
si rezistenta interioara, Ra= 400
Sa se dimensioneze un sunt multiplu care sa permita extinderea domeniilor
de masurare la: I1= 1 mA, I2=10mA si I3=100 mA.
Solutie: Schema ampermetrului cu sunt multiplu este prezentata n figura 6.
Pentru cele trei noi domenii de masurare se poate scrie:
Rezolvnd sistemul de mai sus se obtine: Rs1= 40 Rs2= 4
Rs3= 0,44

Fig.7. Ampermetru cu sunt multiplu.

 2. Masurarea tensiunii electrice

n cadrul masurarilor electrice, masurarea tensiunii are cea mai mare

pondere, datorita faptului ca n acest caz nu se modifica structura
constructiva a circuitului electric. Masurarea tensiunii electrice se face cu
metode directe, nsa sunt posibile si metode indirecte de masurare. n toate
masurarile de tensiune se urmareste ca prin introducerea mijlocului de
masurare - n paralel ntre doua puncte din circuit (figura 8) - sa nu se
perturbe functionarea acestuia.

Fig. 8. Schema de masurare a tensiunii.

Considernd o sursa de tensiune E, cu rezistenta interioara ri1, eroarea
suplimentara ce apare ca urmare a introducerii voltmetrului n schema de
masurare, este:

de unde rezulta ca pentru a avea erori minime este necesar ca Rv>>ri.

n circuitele de curent continuu si alternativ, unde nu sunt necesare precizii
prea mari, pentru masurarea tensiunii se utilizeaza aparatele cu citire directa.
Astfel, n circuitele de curent continuu se folosesc voltmetre construite pe
baza dispozitivului magnetoelectric, masurarea tensiunii facndu-se prin
intermediul curentului ce parcurge bobina instrumentului. ntr-adevar, daca I
este curentul ce parcurge bobina si R0 rezistenta sa interioara, caderea de
tensiune de la bornele instrumentului va fi U=IR0, iar deviatia permanenta:
Fig. 9. Extinderea domeniului de masurarela voltmetre.

Extinderea domeniului de masurare se face conectnd rezistente aditionale

n serie cu dispozitivul, conform figura 9; voltmetrul V, cu tensiunea
nominala, U0 si rezistenta interioara, Rv, este nseriat cu rezistenta
aditionala, Ra pentru extinderea domeniului de masurare pna la tensiunea,
U. n acest caz, rezistenta aditionala se poate calcula cu relatia:

unde n=U/U0.
Aplicatia 2
Se considera un dispozitiv magnetoelectric care are curentul nominal I0= 50
A si rezistenta interioara R0= 400 sa se dimensioneze un voltmetru
avnd domeniile de masurare: U1= 1 V, U2= 10 V si U3= 100 V.
Solutie: Tensiunea nominala a dispozitivului este:
V. 0,02 0 0 0 R I U
Daca se considera rezistentele aditionale nseriate, se poate scrie:

Observatie: Pentru primul domeniu de masurare se poate scrie:

Ca si la ampermetrele magnetoelectrice, extinderea domeniului de masurare

n c.a. se face cu ajutorul unor circuite redresoare.
Dispozitivele electromagnetice si electrodinamice se folosesc la construirea
unor voltmetre, n special pentru curent alternativ, pna la 1000V.
Pentru masurarea tensiunilor alternative de frecvente mai ridicate se
folosesc:
a) voltmetre electronice de valori efective;
b) voltmetre electronice cu diode n clasa B (de valori medii);
c) voltmetre electronice cu diode n clasa C (de vrf).
a) Voltmetrele electronice de valori efective permit masurarea directa a
valorii efective a tensiunii pe baza definitiei termice a valorii efective sau a
relatiei:

Voltmetrele electronice bazate pe definitia termica a valorii efective au n

compunerea lor dispozitive de masurare a temperaturi la care ajung unele
rezistoare din schema de masurare ca urmare a puterii disipate de catre
acestea, proportionala cu valoarea efectiva a tensiunii necunoscute. Cele
bazate pe relatia de definitie a valorii efective au n compunerea lor
dispozitive de ridicare la patrat, mediere si extragerea radacinii patrate.
Voltmetrele electronice de valori efective sunt aparate complexe, utilizarea
lor practica fiind redusa numai pentru unele aplicatii speciale.

Fig. 10. Voltmetru electronic cu dioda n clasa B.

b) Voltmetrele electronice cu diode n clasa B (de valori medii) au schema

din figura 9 si se caracterizeaza prin aceea ca dioda conduce o jumatate de
perioada dintr-un semnal sinusoidal (numai semialternanta pozitiva).
Indicatia acestor voltmetre este proportionala cu valoarea medie si ele sunt
etalonate direct n valori efective pentru forme de unda sinusoidale, conform
relatiei:

Masurarea altor forme de unda nesinusoidale sau cu un continut bogat n

armonici cu faze diferite, conduce la aparitia unor erori suplimentare.

c) Voltmetrele electronice cu diode n clasa C (de vrf) sunt caracterizate

prin aceea ca dioda conduce mai putin dect o jumatate de perioada a unui
semnal sinusoidal ca urmare a ncarcarii condensatorului la valoarea de vrf
a tensiunii de intrare. Schema de principiu a unui voltmetru cu dioda n clasa
C este prezentata n figura 10, mpreuna cu diagramele de tensiuni.

Fig. 11. Schema de principiu a voltmetrului cu dioda n clasa C.

Pentru a explica principiul de functionare al voltmetrelor cu diode n clasa C

se presupune ca dioda D este ideala si condensatorul C are conditii initiale
nule; daca la intrare se aplica o tensiune sinusoidala, pentru semialternanta
pozitiva, dioda D este direct polarizata, permitnd ncarcarea
condensatorului cu polaritatea din figura, si deci, tensiunea la bornele
condensatorului va urmari tensiunea de intrare. La un moment dat, dupa ce
tensiunea de intrare a atins valoarea de vrf (punctul A din figura), dioda
devine invers polarizata deoarece tensiunea de la bornele condensatorului
este mai mare dect tensiunea aplicata la intrare; n aceste conditii,
condensatorul ncepe sa se descarce dupa o exponentiala pe rezistenta Rv a
voltmetrului. Descarcarea are loc pna n momentul n care tensiunea de la
intrare devine mai mare dect tensiunea de la bornele condensatorului
(punctul B din diagrama de tensiuni); din acest moment, dioda se redeschide
si permite rencarcarea condensatorului la valoarea de vrf a tensiunii
(portiunea BC), dupa care procesul se repeta.
Daca se alege constanta de timp a circuitului CRv>>T0, unde T0=1/f0 este
perioada semnalului aplicat la intrare, durata de deschidere a diodei va fi
foarte mica si deci tensiunea la bornele condensatorului se mentine
aproximativ constanta, egala cu valoarea de vrf a tensiunii aplicate la
intrare, de unde provine si denumirea de voltmetru de vrf.
Pentru o tensiune sinusoidala se poate scrie:

relatie pe baza careia se etaloneaza voltmetrul. n cazul masurarii altor forme

de unda, diferite de cea sinusoidala, apar erori de masurare ce depind de
amplitudinea si faza armonicelor deoarece nu mai este valabila relatia de
etalonare a scarii. La toate tipurile de voltmetre prezentate, pentru extinderea
domeniului de masurare se folosesc amplificatoare de masurare - pentru
masurarea unor tensiuni mici si divizoare de tensiune (atenuatoare) - pentru
masurarea unor tensiuni mari.

Fig. 12. Schema unui divizor de tensiune compensat n frecventa.

Pentru a nu introduce erori suplimentare la modificarea frecventei

semnalului de intrare sau a structurii acestuia, divizoarele de tensiune sunt
compensate n frecventa, adica au raportul de divizare independent de
frecventa. Schema unui divizor de tensiune compensat n frecventa este
prezentata n figura 12; C0 reprezinta capacitatea de intrare n circuitul ce se
conecteaza la iesirea divizorului, iar C1 este capacitatea de compensare. Se
poate scrie:

Din expresie se observa ca raportul de divizare devine independent de

frecventa daca:

si are valoarea ca si n curent continuu:

3. Compensatoare de masurare
Compensatoarele de masurare se folosesc la masurarea tensiunilor pe baza
unei metode de comparatie, ele asigurnd un grad de precizie superior
aparatelor analogice, n special n cazul masurarii tensiunilor de nivel mic.
Compensatoarele pot fi de curent continuu sau de curent alternativ, ultimele
fiind mai putin utilizate n practica.
Dupa modul n care se realizeaza compensarea, ele pot fi cu compensare
manuala sau automata. Compensatoarele automate se clasifica n:
a) compensatoare de tip integral, care contin n cadrul buclei de reactie un
bloc integrator, ceea ce conduce la erori statice foarte mici;
b) compensatoare de tip proportional, la care marimea de comanda a
compensarii este direct proportionala cu eroarea absoluta.
n continuare se prezinta principiul de masurare al unui compensator de
curent continuu care are schema din figura 13.
Schema de masurare contine doua circuite; n circuitul I, format dintr-o sursa
de tensiune etalon, EN si potentiometrul de rezistenta R, se stabileste
curentul de lucru, I al compensatorului. Cel de -al doilea circuit contine
sursa de tensiune necunoscuta a carei tensiune electromotoare, EX este
comparata cu ajutorul unui indicator de nul, cu caderea de tensiune dintre
punctul de referinta A si cursorul B al potentiometrului.

Fig. 13. Schema compensatoruli de curent continuu.

La echilibru, atunci cnd indicatorul de nul indica zero, se poate scrie:

EN r
E X rI r EN
R R
de unde rezulta ca potentiometrul R poate fi etalonat direct n valori ale
tensiunii necunoscute.
Din analiza schemei prezentate se constata ca masurarea se face fara
consum de energie de la sursa EX (IX = 0) si deci, tensiunea masurata este
chiar tensiunea electromotoare, independenta de valoarea rezistentei interne
a sursei, RX.
Schema prezinta dezavantajul ca sursa de tensiune etalon trebuie sa debiteze
n permanenta un curent prin rezistenta potentiometrului; nlaturarea acestui
dezavantaj se poate face folosind compensatoare de curent constant, la care
masurarea se face n doua etape: n prima etapa, se calibreaza ntr-un timp
scurt curentul de lucru pe baza unei surse de tensiune etalon, iar n etapa a
doua se realizeaza masurarea propriu-zisa.
Functionarea compensatorului poate fi automatizata daca cursorul
potentiometrului este deplasat de catre un servomotor comandat de tensiunea
de eroare DU n sensul minimizarii acestei erori; deoarece servomotorul
ndeplineste n acest caz rolul unui integrator (deplasarea cursorului conduce
la o nsumare n timp), rezulta ca se obtine un compensator automat de tip
integral.
Erorile de masurare pentru compensatorele de curent continuu pot fi mai
mici de 0,1%. Compensatoarele de curent alternativ sunt mai putin folosite
n practica, deoarece necesita reglarea a doua marimi: amplitudinea si faza
tensiunii de comparatie.

4. Osciloscopul catodic

Cu toate ca osciloscoapele catodice asigura precizii relativ modeste, erorile

de masurare fiind de ordinul 10%, ele au o utilizare deosebit de larga n
practica datorita faptului ca permit vizualizarea unui semnal n functie de
timp sau n functie de un alt semnal.
Elementul principal al osciloscoapelor catodice l constituie tubul catodic, de
obicei cu deflexie electrostatica, datorita faptului ca permite vizualizarea
unor semnale de frecventa mult mai mare dect tubul catodic cu deflexie
magnetica.

4.1. Tubul catodic

Tubul catodic cu deflexie electrostatica este compus dintr-un tub de sticla
cilindric, terminat n partea frontala cu un trunchi de con (figura 14), vidat n
interior. n partea cilindrica a tubului se gasesc: tunul electronic - cu ajutorul
caruia se produce un fascicul de electroni, dispozitive de accelerare si
focalizare si placile de deflexie ale fasciculului de electroni pe orizontala si
verticala.
 Fig. 14. Tubul catodic cu deflexie electrostatica

Tunul electronic este format dintr-un filament F, ce produce ncalzirea

unui catod K la o temperatura de ordinul a 1000...1500C.
Ca urmare a ncalzirii catodului, prin efect termoemisiv , sunt emisi electroni
care formeaza n jurul catodului un nor de electroni. Pentru a se obtine un
randament emisiv ridicat la temperaturi nu prea nalte, catodul este acoperit
cu anumiti oxizi cu proprietati temoemisive foarte bune. Peste catod se
gaseste un cilindru prevazut cu un orificiu axial, numit grila Wehnelt, GW;
acest electrod are rolul de a lasa sa treaca numai un fascicul ngust de
electroni n directie axiala. ntruct grila Wehnelt este legata la un potential
mai negativ dect catodul, prin modificarea polarizarii acesteia, este posibil
sa se controleze numarul de electroni emisi si prin aceasta, intensitatea
spotului de pe ecranul tubului catodic.
Electronii emisi de tunul electronic sunt accelerati de cmpul electric
format de anozii de accelerare si focalizare A1 si A2, legati la potentiale
diferite, de ordinul sutelor de volti; anozii au forma unor cilindri goi n
interior. Cei doi anozi formeaza o lentila electrostatica.
Reglnd diferenta de potential dintre cei doi anozi, se modifica distributia
cmpului electric, facnd astfel posibila focalizarea spotului pe ecranul
tubului catodic.
n continuare, fasciculul de electroni trece printre placile de deflexie pe
verticala Py si placile de deflexie pe orizontala Px; daca ntre aceste placi se
aplica o diferenta de potential, cmpul electric creat produce devierea
fasciculului de electroni, n directie verticala si respectiv, orizontala. Ca
urmare a deviatiei fasciculului de electroni se produce si deviatia spotului pe
ecranul tubului catodic. Pentru o pereche de placi, aceasta deviatie este
direct proportionala cu tensiunea aplicata placilor, lungimea acestora si
distanta dintre placi si ecran si invers proportionala cu distanta dintre ele.
Pentru ca electronii sa aiba o energie ct mai mare, pe partea conica
interioara a tubului catodic este depus un anod de postaccelerare Apa n
forma de spirala, cu rezistenta electrica de circa 10 MW, alimentat la
tensiuni de ordinul kV sau zeci de kV fata de masa.
Pe partea frontala a tubului catodic, n interior, se afla o depunere de
luminofor, o substanta cu proprietati fotoemisive (sulfura de zinc cu cupru,
aluminiu etc.). Pentru ca circuitul electric format cu fasciculul de electroni sa
se nchida, peste stratul de luminofor se depune o folie de aluminiu sau un
strat de acvadag (solutie coloidala de grafit) care este legata electric la
anodul de postaccelerare.
De obicei, tuburile catodice cu deflexie electrostatica pot functiona pna la
frecvente de circa 10 MHz din cauza timpului finit de trecere (timpul de
tranzit) a electronilor printre placi; pentru frecvente mai nalte (peste 50
MHz) se construiesc tuburi speciale, cu placile de deflexie sectionate si linii
de ntrziere.
n urma bombardarii luminoforului cu electroni au loc doua fenomene:
fluorescenta - care presupune emisia luminii numai pe perioada bombardarii
si fosforescenta - adica emisia luminii dupa ncetarea acesteia. Timpul de
persistenta (intervalul de timp n care exista intensitatea luminoasa dupa
ncetarea bombardarii ecranului cu electroni) depinde de luminoforul utilizat
(care stabileste si culoarea spotului); persistenta poate fi cuprinsa ntre
cteva milisecunde si zeci de secunde. Exista constructii speciale de tuburi
catodice cu memorie, la care imaginea nregistrata pe ecran poate fi
reprodusa chiar dupa cteva zile.

4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic

Schema bloc a osciloscopului catodic este prezentata n figura 15;
osciloscopul catodic permite vizualizarea unui semnal n functie de timp sau
vizualizarea unui semnal n functie de un alt semnal, (exista si osciloscoape
care permit vizualizarea concomitenta a mai multor semnale - osciloscoape
cu 2 sau cu 4 canale). Semnalele aplicate la intrarile osciloscopului sunt de
regula tensiuni, nsa, folosind traductoare adecvate, pot fi vizualizate si alte
marimi electrice sau neelectrice.
 Fig. 15. Schema bloc a osciloscopului.

Pentru vizualizarea unui semnal n functie de timp , astfel nct axa timpului
sa fie orizontala si uniforma, este necesar ca pe placile de deflexie pe
orizontala sa se aplice o tensiune liniar variabila care sa produca deplasarea
spotului (baleierea ) de-a lungul ecranului cu viteza constanta. ntruct se
doreste ca aceasta imagine sa apara n permanenta pe ecran si totodata sa fie
stationara, este necesar ca aceasta tensiune sa se repete dupa anumite
intervale de timp, corelata ca frecventa si faza cu frecventa si faza
semnalului vizualizat, obtinndu-se astfel o tensiune avnd forma unor dinti
de fierastrau (figura 16).

Fig. 16. Tensiunea generata de baza de timp.

Aceasta tensiune este furnizata de baza de timp, BT a osciloscopului.

Ea este formata dintr-o tensiune liniar crescatoare cu o buna liniaritate, pe
durata careia se realizeaza cursa directa, adica baleierea ec ranului de la
stnga la dreapta si dintr-o tensiune, de obicei avnd forma exponentiala,
care formeaza cursa inversa, pe durata careia se realizeaza ntoarcerea
spotului din partea stnga n partea dreapta a ecranului. Pe durata cursei
inverse, baza de tim p transmite un impuls negativ pe grila Wehnelt care
blocheaza fasciculul de electroni, astfel nct spotul sa nu se observe.
Deoarece semnalul furnizat de baza de timp a osciloscopului este destul de
mic, el este amplificat de amplificatorul pe orizontala Ax pna la o tensiune
suficient de mare, necesara pentru comanda placilor de deflexie pe
orizontala Px; amplificatorul pe orizontala este prevazut cu iesire simetrica
pentru comanda placilor de deflexie pe orizontala.
Acest amplificator are si rolul de a amplifica semnalele aplicate la intrarea
Ux n cazul vizualizarii unui semnal n functie de un alt semnal.
Pentru ca imaginea sa fie stationara pe ecranul osciloscopului este necesar ca
ntre perioada si faza semnalului de vizualizat si perioada si faza bazei de
timp sa existe o buna corelatie, adica raportul perioadelor sa poata fi
exprimat prin numere ntregi, iar diferenta de faza sa fie constanta. Aceasta
cerinta este asigurata de blocul de sincronizare, BS care primeste semnalul
de comanda fie din exterior, fie din interior, de la canalul Y, n functie
de pozitia comutatorului K1. n cadrul acestui bloc se produce un semnal de
comanda a declansarii bazei de timp astfel nct sa se obtina o imagine
stationara si de asemenea, se stabileste frontul semnalului pe care are loc
declansarea bazei de timp.
Semnalul de intrare, Uy care urmeaza a fi vizualizat, este aplicat unui
circuit de intrare, CI care este un divizor de tensiune compensat n frecventa
, ce are rolul de a asigura o impedanta de intrare mare si constanta (valori
tipice - rezistenta de intrare: 1 MW n paralel cu o capacitate de intrare de 30
pF) si un raport de atenuare constant, independent de frecventa.
De la iesirea circuitului de intrare, semnalul este aplicat (uneori printr-
o linie de ntrziere, L), unui amplificator de banda larga - amplificatorul
pe verticala, Ay care l amplifica pna la un nivel suficient de mare pentru a
asigura o deflexie pe verticala corespunzatoare. Acest amplificator este
prevazut cu iesire simetrica pentru comanda placilor de deflexie pe verticala.
Deoarece declansarea bazei de timp prin blocul de sincronizare se face cu o
oarecare ntrziere, la unele osciloscoape exista o linie de ntrziere prin care
se aplica semnalul la intrarea amplificatorului pe verticala pentru redarea si a
detaliilor de nceput ale semnalului vizualizat.
Daca se realizeaza vizualizarea unui semnal n functie de un alt semnal,
atunci la intrarea amplificatorului pe orizontala se aplica si semnalul Ux prin
intermediul comutatorului K2. La unele osciloscoape este accesibila grila
Wehnelt, careia i se poate aplica o tensiune Uz prin care se comanda
intensitatea luminozitatii spotului, realiznd astfel modulatia z a imaginii
(principiu folosit n televiziune).
Suplimentar osciloscoapele pot fi prevazute cu circuite de calibrare a
amplificarii pe verticala sau de calibrare a bazei de timp (calibrare n
amplitudine si respectiv, n durata).
 Prin adaugarea unor blocuri suplimentare se pot obtine osciloscoape
cu performante superioare; astfel, prin introducerea unui comutator la
intrarea canalului Y pot fi obtinute osciloscoape cu 2 sau 4 canale, imaginea
obtinndu-se prin modulare (chopper) la joasa frecventa sau prin comutarea
alternativa a canalelor pe durata a cte unei perioade a bazei de timp, la
frecvente nalte. n scopul vizualizarii unor detalii ale imaginii, unele
osciloscoape sunt prevazute cu lupe de timp realizate prin introducerea unor
baze de timp suplimentare rapide.
Vizualizarea unor semnale de frecvente foarte nalte, mergnd pna la
ordinul gigahertzilor, se poate face cu osciloscopul cu esantionare.
Performante superioare, n special n ceea ce priveste precizia si posibilitatile
de prelucrare a semnalelor, se pot obtine cu ajutorul osciloscoapelor
numerice.

5. Masurarea puterii electrice

Puterea electrica este una dintre marimile relativ frecvent masurata n
circuitele de curent continuu, de curent alternativ de joasa si nalta frecventa
sau n circuite n impuls, ntr-un domeniu de valori de la 10-16 la 109 W.
n curent continuu puterea care se dezvolta n rezistenta de sarcina R se
determina prin produsul dintre curentul I stabilit prin rezistenta de sarcina si
caderea de tensiune U de la bornele acesteia:
P=UI=I2R=U2/R
n curent alternativ se defineste o putere momentana p(t)=ui, ca produs
dintre valorile momentane ale tensiunii si curentului.
Puterea activa apare ca valoarea medie pe o perioada a puterii instantanee:
1 T 1T
P
T o
p (t )dt uidt
T0
n curent alternativ sinusoidal u (t ) U 2 sin t , i (t ) I 2 sin t
se va masura o putere activa:
P UI cos I 2 R
o putere reactiva:
Q UI sin I 2 X
si o putere aparenta:
S=UI=I2Z

unde U si I sunt valorile efective alte tensiunii si curentului, j este unghiul de

defazaj dintre tensiune si curent, iar R, X si Z reprezinta parametrii sarcinii.
Metodele utilizate la masurarea puterii, directe sau indirecte, depind de
circuit, de valoarea puterii masurate si de frecventa semnalelor.
n circuitele de c.c. sau c.a. monofazat, cu sarcina pur rezistiva, pentru
masurarea puterii se poate utiliza metoda voltampermetrica cu aceleasi
scheme ce se aplica la masurarea rezistentelor. Daca se neglijeaza consumul
propriu al aparatelor, puterea ce se dezvolta n rezistenta de sarcina este
evident egala cu produsul indicatiilor voltmetrului si ampermetrului; P=UI.
n caz ca acest consum propriu nu poate fi neglijat apare o eroare sistema
tica de metoda a carei valoare absoluta este egala cu aceea ce se dezvolta n
aparatul care masoara corect. Prin urmare, pentru a avea erori sistematice de
metoda mici, schema "amonte" se va utliza la masurarea puterilor mult mai
mari dect cele ce se consuma n ampermetru, iar schema "aval", n cazul n
care puterea consumata de voltmetru este neglijabila. Aceasta duce de fapt la
aceleasi conditii ca la masurarea volt-ampermetrica a rezistentelor.
Masurarea directa a puterilor att n c.a. ct si n c.c. se face cu
wattmetrul. Pentru constructia de wattmetre se utilizeaza dispozitive
indicatoare de produs ca cel electrodinamic si ferodinamic si mai rar, cel de
inductie.
La un wattmetru electrodinamic (ferodinamic), bobina fixa A se face din
conductor cu sectiune mare, corespunzatoare curentului sarcinii si astfel
IA=I. Bobina mobila se confectioneaza cu multe spire si conductor subtire si
se conecteaza la tensiunea ce alimenteaza consumatorul n serie cu o
rezistenta, astfel ca circuitul acestei bobine sa aiba caracter pur rezistiv.
Datorita acestui fapt IB =U/RB va fi n faza cu tensiunea U (RB fiind
rezistenta ntregului circuit de tensiune al wattmetrului). Ca urmare unghiul j
dintre cei doi curenti devine identic cu unghiul j dintre tensiune si curent si
deviatia dispozitivului este:
C
CI A I B cos UI cos KP
RB
scara dispozitivului putndu-se grada direct n W.
Un wattmetru se caracterizeaza prin curentul nominal, In al bobinei de
curent, tensiunea nominala, Un a bobinei de tensiune si prin valoareaa
nominala, cosjn, astfel ca domeniul nominal al wattmetrului este
Pn=InUncosn. Astfel, constanta wattmetrului devine:
I nU n cos n
CW
amax
amax fiind numarul maxim de diviziuni.
La majoritatea wattmetrelor cosn = 1. Se construiesc nsa si
wattmetre cu cosn<1 (de ex.: 0,8; 0,2 sau chiar 0,1), care de fapt sunt
wattmetre mai sensibile pentru circuite reactive, la aceleasi marimi nominale
de curent si tensiune.
 Fig. 17. Schemele de conectare ale unui wattmetru.

Schemele de conectare ale unui wattmetru pentru masurarea puterii n c.c.

sau n c.a. sunt prezentate n figura 17, deosebindu-se o schema "amonte"
(figura 17.a) si o schema "aval" (figura 17.b).
Utilizarea uneia sau a alteia dintre cele doua scheme se face urmarind ca
eroarea sistematica de metoda datorata consumului propriu sa fie minima, la
fel ca la schemele volt-ampermetrice de masurare a rezistentelor. Voltmetrul
si ampermetrul din schemele prezentate au rolul de verificare ca nu se
depasesc domeniile circuitelor de tensiune si de curent ale wattmetrului.
Cnd exista certitudinea ca aceste domenii nu sunt depasite, aceste aparate
pot sa lipseasca.

Rezumat

Masurarea curentului electric necesita conectarea ampermetrului n

serie cu sarcina, iar pentru ca erorile de masurare sa fie ct mai reduse
este necesar ca rezistenta interioara a ampermetrului sa fie ct mai
mica.

Masurarea tensiunii electrice necesita conectarea voltmetrului n

paralel cu sarcina, iar pentru ca erorile de masurare sa fie ct mai
reduse este necesar ca rezistenta interioara a voltmetrului sa fie ct mai
mare.

Masurarea valorii efective a curentului si a tensiunii se face, de obicei,

cu aparate de masurat de curent continuu prevazute cu redresor sau
detector si care sunt etalonate n valori efective numai pentru forme de
unda sinusoidal.

Extinderea domeniului de masurare pentru ampermetre si voltmetre se

realizeaza cu sunturi si respectiv, cu rezistente aditionale; n curent
alternativ, daca consumurile sunt prea mari, se folosesc
transformatoarele de masurare de curent si respectiv, de tensiune.
Pentru ca raportul de divizare al divizoarelor rezistive de tensiune sa nu
depinda de frecventa se realizeaza compensarea cu frecventa a
raportului de divizare.

Metodele de compensare sunt metode de zero si permit masurarea cu

precizie ridicata a tensiunii electromotoare, independent de valoarea
reziste ntei interioare a sursei de tensiune masurata.

Osciloscopul catodic permite vizualizarea unui semnal n functie de

timp sau n functie de un alt semnal; masurarile cu osciloscopul analogic
se fac asupra imaginii geometrice de pe ecranul osciloscopului.
n tehnica predomina masurarea puterii electrice active, care n
circuitele de joasa frecventa se face cu ajutorul wattmetrului, iar n
circuitele de frecventa ridicata, cu ajutorul unor metode indirecte, de
obicei, folosind o sarcina artificiala .

MSURAREA MRIMILOR ELECTRICE

DIN REELE
 1. Aparate de msurat

n msurarea mrimilor electrice din reele se ntlnesc aparate de msurat

analogice i digitale.
Aparatele analogice de msurat sunt cele cu ac indicator Fig. 18.a.
Aparatele digitale de msurat au un afior n care se face prezentarea
mrimii msurate sub forma unui numr Fig. 18.b.

Fig. 18.

2. Aparate pentru msurare direct

n reelele electrice apare necesitatea msurrii: tensiunii electrice, a

intensitii curentului electric, a puterilor i energiilor, a frecvenei, a
factorului de putere i a elementelor de circuit (R,L,C).
Ampermetrul realizeaz msurarea intensitii curentului electric. Simbolul
su este un cerc n care se inscripioneaz litera A. Ampermetrul se
intercaleaz n serie n circuit Fig. 19. Rezistena proprie este foarte mic.
Fig. 19. Ampermetru: a) simbol; b) conectare n circuit; c) scara gradat.

Ampermetrul de tip analogic poate avea o scar gradat ca cea

prezentat n Fig. 19.c. Se observ c scara gradat are max =100 diviziuni i
acul indicator se afl n dreptul diviziunii = 34. Dac aparatul este conectat
pe intervalul de msurare de 10 A, constanta sa este . Rezult valoarea
msurat A.
Voltmetrul realizeaz msurarea tensiunii electrice. Simbolul su este un cerc
n care se inscripioneaz litera V. Voltmetrul se conecteaz n paralel cu
circuitul a crei tensiune la borne se msoar Fig. 20. El are o rezisten
intern mare.

Fig. 20 Voltmetru

Wattmetrul msoar puterea n circuitul de curent continuu i puterea activ

n circuitul monofazat de curent alternativ.
Simbolul i modul de conectare n circuit sunt prezentate n Fig. 21.

Fig. 21. Wattmetru: a) simbol; b) conectare.

Puterea se determin prin citirea deviaiei acului indicator i multiplicarea

acesteia cu constanta CW: .
Constanta wattmetrului rezult din relaia:
I nU n cos n
CW
amax
unde amax reprezint numrul maxim de diviziuni al scrii gradate, Un i In
sunt intervalele de msurare pe care este conectat aparatul iar factorul de
putere nominal al aparatului este, de regul, egal cu 1, n lipsa altei
specificaii oferite de fabricant.

n circuitele monofazate n care tensiunile i curenii depesc valorile

nominale ale wattmetrului, se utilizeaz transformatoare de msurare de
curent i de tensiune care, uzual, au valorile nominale ale mrimilor
secundare 5A (1A) i respectiv 100V. Schema utilizat este prezentat n Fig.
22. Puterea activ P consumat de receptorul din primar se calculeaz, pe
baza puterii PW indicate de wattmetrul montat n circuitele secundare al
transformatoarelor de msurare, cu relaia:

P=PWKInKUn
unde kIn i kUn sunt rapoartele nominale de transformare.

Fig. 22. Msurarea puterii active n circuit monofazat

cu transformatoare de msurare.

Wattmetrele se pot utiliza i pentru msurarea puterii active

consumat de receptoarele trifazate. Se disting urmtoarele situaii:
_ circuit trifazat cu conductor neutru - msurarea puterii active consumat
de receptorul trifazat se poate face cu unul din montajele prezentate n
Fig.23.

Fig. 23. Msurarea puterii active n circuit trifazat cu conductor neutru:

a) metoda celor 4 wattmetre; b) metoda celor trei wattmetre.

In ambele situaii, puterea activ P consumat de receptorul trifazat se obine

ca sum a indicaiilor wattmetrelor din schema respectiv.

_ circuit trifazat fr conductor neutru - msurarea puterii active consumat

de receptorul trifazat se poate face cu unul din montajele prezentate n
Fig.24.

Fig. 24. Msurarea puterii active n circuit trifazat fr conductor neutru:

a) 2 wattmetre ; b) 3 wattmetre

Contorul msoar energie electric. Se ntlnesc contoare de inducie i

electronice, pentru circuite monofazate i trifazate.
Schema de conectare a contorului monofazat este prezentat n Fig. 25. n
Fig.26 este indicat schema de conectare a contorului CA32 pentru reele
trifazate fr conductor neutru iar n Fig. 27 cea a contorului CA43 pentru
reele cu conductor neutru.

Fig. 25 Contor monofazat

Fig. 26 Contor CA 32 pentru circuit trifazat fara conductor neutru

Fig. 27 Contor CA 43 pentru circuit trifazat cu conductor neutru

37
 MASURAREA MARIMILOR
ELECTRICE PASIVE

1. Masurarea frecventei

Dintre toate marimile ce se masoara n prezent, cea mai mare

precizie de masurare este obtinuta la masurarea frecventei si timpului,
erorile de determinare a frecventei putnd atinge 10-14. De remarcat ca n
aceste domenii de masurare se asigura cele mai mari precizii si pentru
mijloacele de masurare ce constituie bunuri de larg consum, un ceas
electronic putnd asigura erori tolerate de ordinul 1 p.p.m.1

Pentru masurarea frecventei pot fi folosite:

a) metode analogice , care constau n calibrarea n durata si
amplitudine a semnalului a carui frecventa se masoara urmata de
medierea acestuia, valoarea medie fiind proportionala cu frecventa;
b) metode de rezonanta , ce folosesc punti de curent alternativ
pentru care conditia de echilibru este dependenta de frecventa;
c) metode numerice.

Schema de principiu a unui frecventmetru numeric este

prezentata n figura 28. Semnalul x(t) a carui frecventa fx se masoara, este
aplicat unui circuit formator de impulsuri FI, care are rolul de a genera
cte un impuls pentru fiecare perioada T0 a semnalului. Pentru ca
tensiunea de zgomot sa aiba un efect minim asupra semnalului, n
compunerea formatorului de impulsuri se afla un trigger Schmidt,
caracterizat prin cele doua praguri de basculare: nivel superior si nivel
inferior.

Baza de timp a frecventmetrului se compune dintr- un

oscilatorul etalon, OE realizat cu cristal de cuart, care are frecventa de
oscilatie, de obicei de 107 Hz; masurarea frecventei presupune
numararea impulsurilor corespunzatoare perioadei semnalului
necunoscut ntr- un interval de timp dat T=10; 1; 0,1 sau 0,01 secunde.
Pentru a obtine aceste intervale de timp, frecventa semnalului produs
de oscilatorul etalon este divizata de catre un divizor de frecventa, DF.

38
 Fig. 28. Schema de principiu a unui frecventmetru numeric.

Cele doua semnale provenite de la iesirea formatorului de impulsuri si

a divizorului de frecventa sunt aplicate unui circuit SI care va lasa sa treaca
spre numaratorul N un numar Nx de impulsuri. Se poate scrie:
T
N x Tf x
Tx
Din relatia (7.1) rezulta ca numarul de impulsuri nscris n numarator va fi
proportional cu frecventa necunoscuta. Eroarea de masurare a frecventei
depinde de stabilitatea intervalului de timp T, deci de stabilitatea
oscilatorului etalon, precum si de o eroare de masurare de 1 impuls, eroare
datorata dependentei aleatorii (necorelarii) ntre perioada semnalului si
perioada oscilatorului etalon.
Rezulta o eroare absoluta de masurare a frecventei:
N=Tfx
de unde se poate obtine eroarea relativa de masurare:

N T 1 1
OE
Nx T Tf x Nx
unde dOE este eroarea relativa de determinare a frecventei etalon si este de
ordinul 10-6...10-7.
Din relatie rezulta ca numarul de impulsuri din numarator trebuie sa fie ct
mai mare pentru ca eroarea relativa de masurare sa fie ct mai mica. Acest
deziderat poate fi realizat prin cresterea timpului de masurare, solutie nu
ntodeauna acceptata tehnic. De exemplu, daca timpul de masurare este
T=1s, la masurarea frecventei retelei f0=50 Hz se va obtine N = 501,
rezultnd o eroare de 2%; n cazul n care timpul de masurare creste la
T=10s, se obtine N = 5001, eroarea de masurare devenind 0,2%.

Pentru ca erorile sa fie ct mai mici este necesar ca fx>> fy.

39
Erori suplimentare apar si n cazul n care peste semnalele utile se suprapun
perturbatii care sunt mai mari dect diferenta dintre nivelurile superior si
inferior ale triggerului Schmidt.

2. Masurarea perioadei

Masurarea numerica a perioadei unui semnal se poate realiza cu ajutorul

unei scheme asemanatoare cu schema frecventmetrului numeric la care se
schimba ntre ele pozitiile oscilatorului etalon cu a sursei de semnal (figura
29)

Fig. 29. Masurarea numerica a perioadei.

Formatorul de impulsuri, FI genereaza cte un impuls pentru fiecare

perioada T0 a semnalului x(t), rezultnd ca poarta SI este deschisa pe durata
unei perioade, permitnd trecerea impulsurilor date de oscilatorul etalon spre
numaratorul N.
Daca Nx este numarul continut n numaratorul N, corespunzator trecerii
impulsurilor cu frecventa fe generate de oscilatorul etalon n perioada T0 a
semnalului, se poate scrie:
Nx=Tofe

Deorece n cadrul for matorului de impulsuri nu se foloseste, de aceasta data

un trigger Schmidt, ci doar un detector de nivel, rezulta ca tensiunile
perturbatoare pot produce erori suplimentare, numite erori de basculare,
dbasc; eroarea de masurare a perioadei va avea expresia :

1
T 0 basc
N

40
 Din relatie rezulta ca pentru a se obtine erori de masurare reduse este
necesar ca frecventa oscilatorului etalon si perioada semnalului necunoscut
sa fie ct mai mari. De exemplu, pentru un semnal cu frecventa de 50Hz
(T0=20ms), daca frecventa oscilatorului etalon este de 1MHz, se obtin
N=200001 impulsuri; prin urmare, la frecvente joase este mai convenabila
masurarea numerica a perioadei dect a frecventei deoarece asigura precizii
mai mari. Frecventa semnalului care se masoara cu aceeasi eroare ca si
perioada sa se numeste frecventa critica.
Avnd n vedere faptul ca la masurarea frecventei si perioadei n
schema bloc se folosesc aproximativ aceleasi blocuri componente, n
practica se realizeaza numaratoarele numerice care, pe lnga cele doua
functii, permit si masurarea raportului frecventelor sau perioadelor, a
diferentei acestora etc.

3. Masurarea impedantelor

Impedanta este o caracteristica a elementelor de circuit electric care permite

determinarea raspunsului circuitelor n curent alternativ.
n complex, impedanta se exprima prin relatia:
Z=R=jX
unde: R reprezinta rezistenta electrica si caracterizeza elementul de circuit n
ceea ce priveste puterea activa disipata (pierderile), X reactanta electrica si
caracterizeza elementul de circuit n ceea ce priveste puterea reactiva
(energia acumulata n cmp electric sau magnetic), iar j 1 Daca
rezistenta electrica este ntotdeauna pozitiva, reactanta poate fi pozitiva, n
cazul inductivitatilor sau negativa, n cazul capacitatilor.
Inversul impedantei l reprezinta admitanta electrica:

1
Y G jB
Z

unde: G reprezinta conductanta electrica, iar B - susceptanta electrica.

Masurarea elementelor de circuit se poate face n curent continuu cnd se

determina numai rezistenta (conductanta) electrica sau n curent alternativ,
cnd pot fi determinate ambele componente ale impedantei (admitantei).

3.1. Ohmmetre

41
Principiul de functionare al ohmmetrelor deriva din metodele volt-
ampermetrice de masurare a rezistentelor, metode ce au la baza legea lui
Ohm. Ideea de baza la constructia ohmmetrelor consta n faptul ca pentru
unele elemente galvanice, cum sunt bateriile de tip Leclanche, tensiunea
electromotoare ramne aproximativ constanta, consumul si respectiv,
mbatrnirea bateriei conducnd, n special, la cresterea rezistentei
interioare.
Dupa modul de conectare al sursei de tensiune, al ampermetrului si al
rezistentei necunoscute, ohmmetrele pot fi; serie sau paralel.

Fig.30. Ohmmetrul serie.

a) Ohmmetrul serie are schema din figura 30, n care rezistenta variabila Rv
are rolul de a compensa eventualele modificari ale rezistentei interne a sursei
de alimentare ri sau rezistenta cablurilor de legatura. Pe baza schemei se
poate scrie:
E
Ix
ri Rv Ra R x

Din relatie se observa ca pentru Rx = 0 W curentul din circuit are valoarea

maxima si trebuie sa fie egala cu valoarea nominala a curentului
dispozitivului (relatie ce foloseste si la calibrarea ohmmetrului), iar pentru
Rx = W curentul prin dispozitiv devine nul; o valoare importanta, care
indica domeniul de masurare, o reprezinta valoarea rezistentei masurate la
mijlocul scarii gradate si care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior
la bornele ohmmetrului.

42
 Fig. 31. Ohmmetrul paralel.

b) Ohmmetrul paralel are schema din figura 31, n care rezistenta variabila
are acelasi rol ca n schema precedenta. Pe baza schemei se poate scrie:
E Rx
Ix
ri Rv Ra Rx Ra Rx

Se observa ca n acest caz rezistenta necunoscuta joaca rolul unui sunt

pentru instrumentul de masurat, rezultnd ca 0 W va fi la nceputul scarii
gradate, iar W la sfrsitul scarii gradate; si n acest caz, o valoare
importanta, care indica domeniul de masurare, o reprezinta valoarea
rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si care este egala cu rezistenta
vazuta dinspre exterior la bornele ohmmetrului.
n practica se prefera folosirea ohmmetrelor serie deoarece daca nu se
masoara, nu se consuma energie de la sursa de alimentare.

3.2. Punti de curent alternativ

Pentru a deduce conditia de echilibru a unei punti electrice se considera o

schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni, ca n figura 32

43
 Fig. 32. Schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni.

Caderea de tensiune la bornele indicatorului de nul, consideratcu impendanta

de intrare infinta, este:
Z2 Z4
U AB E1 E2
Z1 Z 2 Z3 Z 4

Fiind o metoda de comparatie, care poate fi si metoda de nul, schema

permite obtinerea unei precizii ridicate. Daca n locul celor doua surse se
foloseste o singura sursa, se obtine schema unei punti electrice (figura 33)
formata din patru impedante.

Fig. 33. Schema unei punti electrice.

Puntea are doua diagonale: diagonala CD, la care se conecteaza sursa de

alimentare U, se numeste diagonala de alimentare, iar diagonala AB, n care
se conecteaza indicatorul de nul IN, se numeste diagonala de masurare.
Tensiunea de dezechilibru ce apare n diagonala de masurare se obtine din
relatia:

44
 Z2 Z 4 Z 2 Z 3 Z1 Z 4
U AB E E
Z1 Z 2 Z 3 Z 4 Z1 Z 2 Z 3 Z 4

La echilibru UAB = 0, de unde rezulta:

Z2Z3-Z1Z4=0

relatie independenta de tensiunea de alimentare, n care intervin numai

impedantele din punte; rezulta ca, daca una dintre impedante este
necunoscuta, ea poate fi determinata n functie de celelalte impedante
(cunoscute) din punte, din conditia ce rezulta de la echilibru. n practica,
puntea se foloseste la masurarea impedantelor necunoscute folosind, de
obicei, o impedanta dintr-un brat al puntii reglabila, cu ajutorul careia se
realizeaza echilibrarea.
Daca se presupune ca impedanta necunoscuta este Zx=Z1, si se alege Z3 ca
referinta, se poate scrie:
Z2
Zx Z3
Z4
Puntea obtinuta se numeste punte de raport. Daca Z2 si Z4 sunt rezistente
pure, pentru ca n conditia de echilibru sa nu apara si frecventa tensiunii de
alimentare, este necesar ca Zx si Z3 sa fie de acelasi tip (ambele inductive
sau ambele capacitive).
Daca se alege impedanta Z4 ca referinta, din relatie se obtine:

1
Zx Z 2Z3
Z4

relatie ce reprezinta conditia de echilibru pentru puntea de produs; daca

impedantele Z2 si Z3 sunt rezistente pure, pentru ca echilibrul sa nu depinda
de frecventa, este necesar ca Zx si Z4 sa fie impedante de natura diferita (una
inductiva si cealalta capacitiva).
De remarcat faptul ca relatia corespunzatoare conditiei de echilibru nu se
schimba daca se inverseaza ntre ele cele doua diagonale ale puntii.

ntruct trebuiesc ndeplinite practic doua conditii simultan, rezulta ca

pentru echilibrarea puntilor de curent alternativ sunt necesare doua
elemente reglabile, de obicei, unul rezistiv si unul reactiv (reglaj de
amplitudine si faza). Alegerea elementelor reglabile se face astfel nct sa se

45
asigure o viteza de realizare a echilibrarii maxima (se spune ca unghiul de
convergenta al puntii sa fie p/2).
n general, puntile de raport si cele de produs prezentate anterior necesita
att rezistente ct si condensatoare reglabile n limite largi, ceea ce constituie
un dezavantaj din punctul de vedere al preciz iei si respectiv, al pretului de
cost. Realizarea unor precizii superioare la preturi de cost acceptabile este
posibila utiliznd punti cu transformatoare, care provin din puntile de raport
la care doua brate alaturate au fost nlocuite cu doua bobine ce c onstituie
secundarul unui transformator (figura 34).

Fig. 34. Punte cu transformator.

se obtine pentru Re{F} = 1, adica Z1=Z2 si este egala cu 1/4. Conditia de

mai sus implica de altfel egalitatea tuturor impedantelor din punte.
Pentru Re{F}= -1, sensibilitatea relativa a puntii tinde catre infinit; acest caz
este ntlnit la puntile de rezonanta pentru care conditia de echilibru este
dependenta si de frecventa.
Puntile de curent alternativ se folosesc n practica att ca punti echilibrate,
ct si n regim neechilibrat, pentru masurarea impedantelor sau, respectiv, a
variatiilor de impedanta ; puntile neechilibrate se folosesc, cu precadere, la
masurarea electrica a marimilor neelectrice.
Indicatoarele de nul sunt voltmetre electronice; n unele aplicatii, de obicei
la puntile capacitive, se prefera si ampermetrele.
Pentru reducerea influentei perturbatiilor se folosesc voltmetre cu proprietati
selective. n multe aplicatii, pentru masurarea tensiunii de dezechilibru a
puntii se folosesc aparate de masurat cu detectoare sincrone (sensibile la
faza) care prezinta avantajul, pe lnga eliminarea sau reducerea efectului

46
perturbatiilor, si al indicarii sensului de variatie a impedantelor din punte n
raport cu valoarea corespunzatoare echilibrului.

Daca toate impedantele din punte sunt nlocuite cu rezistente, puntea poate fi
alimentata si n curent continuu, obtinndu-se puntea de curent continuu
(puntea Weatstone), reprezentata n figura 35; n acest caz, ca indicator de
nul se poate folosi si un galvanometru .

Fig. 35 Punte de curent continuu

Tensiunea din diagonala de masurare a puntii este:

R1 R4 R2 R3
U AB E1
R1 R3 R2 R4

Din conditia de echilibru a puntii, UAB= 0, rezulta:

R1 R4 R2 R3
si deci, pentru echilibrarea acestei punti este necesar un singur element
reglabil.

n aceste conditii rezulta ca n diagonala de masurare se obtine o tensiune de

dezechilibru proportionala cu variatia relativa a rezistentei. mbunatatirea
liniaritatii puntii de c.c. este posibila prin:
a) alimentarea puntii de la o sursa de curent constant;
b) folosirea puntilor cu brate neegale;
Pentru unele aplicatii se pot folosi puntile active care au n compunerea lor
amplificatoare operationale.

47
Rezumat
Masurarea numerica a frecventei si perioadei are la baza stabilirera
raportului a doua intervale de timp, dintre care unul este un interval de
timp etalon.
ntruct principiul de masurare este acelasi, n practica se
folosescnumaratoare universale, la care, printr-o alegere convenabila a
schemei de masurare, se poate masura frecventa, perioada, raportul a
doua frecvente etc.
Impedanta electrica este o marime pasiva care poate fi pusa n evidenta
numai cu ajutorul unor surse suplimentare de energie.
Metodele de masurare a impedantei au la baza fie metodele
voltampermetrice - mijlocul de masurare cel mai reprezentativ fiind
ohmmetrul -, fie proprietatile circuitelor electrice, ca n cazul metodelor n
punte, a Q-metrului etc.
Ohmmetrele se folosesc la masurarea rezistentelor electrice si pot fi
realizate n varianta serie sau paralel; scara este neliniara, iar precizia
de masurare este redusa.
Masurarea impedantelor cu ajutorul puntilor are la baza proprietatea
acestora de a putea fi aduse la echilibru, fapt ce se poate constata
masurnd tensiunea sau curentul din diagonala de masurare; la
echilibru, ntre impedantele din punte se stabileste relatia ca produsele
impedantelor din laturile opuse sunt egale , conditie independenta de
sursa de alimentare.
Puntile pot fi alimentate n curent continuu, cnd se pot masura numai
rezistentele sau n curent alternativ ; pentru ultimul caz, schemele se aleg
astfel nct n conditia de echilibru sa nu intervina frecventa .

48