Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE TIINE
KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITI

MANAGEMENTUL CLINIC AL VARSTNICILOR CU


DIZABILITATI

COSTEA ANDREI

PITETI

2016
SINDROMUL DE DECONDIIONARE
INDUS LA PERSOANELE DE VRSTA
INTRRII LA PENSIE I PREVENIREA
OSTEOPOROZEI
Sindromul de decondiionare indus la persoanele de vrsta
intrrii la pensie i prevenirea osteoporozei

Scaderea treptata a activitatii fizice odata cu varsta determina sindromul de


deconditionare care are la baza in proportii foarte diferite varsta in sine si diversele boli
cronice care se pot acumula o data cu inaintarea in varsta. Insasi inactivitatea la varstnici
poate fi considerata o cauza de boala.
Pierderea antrenamentului si deci a adaptarii poarta numele de deconditionare si
apare printr-un repaus prelungit impus prin prezenta anumitor boli, dar si datorita
sedentarismului ca stil de viata al unui individ.
Deficitele functionale care apar la persoanele varstnice se afla in legatura cu o
serie de boli cu evolutie cronica pentru care este urmata o medicatie in mod constant,
activitatea fizica este limitata sau restransa si se interneiaza mai frecvent in spital.
mbtrnirea este un proces inevitabil, este o etap fiziologic, absolut normal,
precum copilria, tinereea i maturitatea.
Conform Organizaiei Mondiale a Sntii (OMS), perioadele senescenei sunt
urmtoarele:
- adult vrstnic: 55-65 ani;
- vrstnic (vrsta a III-a): 65-75 ani;
- vrstnic mediu: 75-85 ani;
- vrsta a IV-a (longeviv sau macrobiot): peste 85 ani;
- centenar: peste 100 ani.
Pensionarea, retragerea din activitatea profesional este un moment de
rscruce n existena vrstnicului, prima situaie de criz, o schimbare greu suportat, un
stres cruia i se adapteaz cu dificultate i care poate avea n multe cazuri un rsunet
important asupra strii sale de sntate.
Ca form de nregimentare social, pensionarea a aprut mai nti n Europa, la
sfritul secolului trecut, n Germania(1889), apoi n Danemarca(1891) i Anglia(1908).
La nceputul sec. al XX-lea s-a extins i n afara Europei: Noua Zeeland(1908),
SUA(1911).
La nceput, pensionarea a fost conceput ca o form de asisten social(1889 i
1915). nainte de perioadele mai sus menionate, oamenii munceau pn n ultimul
moment al vieii. Primele pensii s-au pltit din taxele generale ale oamenilor, doar dup
70 de ani i doar celor cu venituri mici i care au muncit regulat n timpul vieii. ntre
timp luaser avnt asociaiile de prieteni i ntrajutorare, cu depuneri regulate pentru
ajutor de boal, nmormntare i alte evenimente.
n rile mai dezvoltate, noua organizare a societii impuse de a doua revoluie
tehnico-industrial a conturat ideea de a crea fonduri de pensii prin contribuii n timpul
vieii de munc. Astfel, a avut loc integrarea ei n contextul dreptului contribuant
personal.
Pensia, a devenit acum un drept inalienabil pentru persoanele n vrst.
Cuantumul pensiei de vrst, a crescut progresiv sub influena reformelor i a
calculaiilor de proporionalitate, a mbuntirii sistemelor de contribuie la fondul de
pensionare.
Cu timpul i sectorul particular a nceput s organizeze pensii pentru funcionarii
si, n afara pensiei legale care a rmas relativ modest. Momentul pensionrii pentru
limite de vrste n general coincide cu nceputul btrneii. Vrsta pensionrii este ntre
anumite limite n funcie de legislaia fiecrei ri.
Dei cu o raiune i o evoluie fireasc innd de asigurarea protectiv a persoanei
ajuns la vrst naintat, prin efectul ncetrii activitii organizate i acordarea unui
regim de odihn binemeritat i activitate liber precum i prin efectul asigurrii
materiale, aceast msur s-a dovedit c are ns i un impact negativ asupra unor
vrstnici. S-a delimitat o patologie a retragerii din activitateboala pensionrii.
Complexul de tulburri care poate urma retragerii a fost descris ca oc psihologic al
pensionrii.
Avem trei faze prin care trece succesiv persoana pensionat: perioada de stres
(perioada imediat post-pensionare), perioada de nelinite i de cutare a unui rol social
i psihologic, perioada de stabilizare ntre 6-12 luni-acceptarea rolului de pensionar.
Tulburrile determinate de pensionare, debuteaz n cele mai multe cazuri n
perioada premergtoare pensionrii ntre 45-55 ani la femei i ntre 50-60 ani la brbai i
se traduce prin apariia unor stri de anxietate progresiv, urmate de insomnii, depresii.
La unele persoane poate s apar dup pensionare o nevroz a pensionrii care
poate duce la suferine cardiace, digestive, respiratorii.
Necesitatea combaterii sau ameliorrii morbiditii generate de retragere, a dus la
edificarea unei metode profilactice, denumit pregtire pentru pensionare. Aceast
pregtire, se poate face individual, cel mai bine ns n grup prin cursuri de pre-retragere,
care antreneaz pensionabilii, adic toate persoanele care mai au cinci ani pn la
ieirea la pensie.
Pregtirea pentru pensionare cuprinde o informare larg privind mecanismul
mbtrnirii ca i modaliti de ntrziere a procesului de mbtrnire (noiuni de
profilaxie a mbolnvirilor i a mbtrnirii premature, comportament pro-longeviv,
geroigien).
Apropierea de vrsta de pensionare i mai ales ieirea la pensie, modific statutul i rolul
vrstnicului, a felului n care acesta se percepe i se autoevalueaz.
Din punct de vedere social, pensionarea reprezint semnalul c cercul social
ncepe s se restrng. Pentru muli vrstnici, legturile cu copiii care au devenit aduli i
care i-au ntemeiat propriile familii sunt din ce n ce mai slabe. Cu toate acestea, unele
femei vrstnice devin foarte apropiate de fiicele lor cstorite, n contrast cu relaiile mai
reci din timpul adolescenei sau a perioadei de tineree.
Pensionarea este un eveniment capital n existena unei persoane avnd o
multitudine de cunotine. Una dintre principalele probleme cu care se confrunt
vrstnicii o constituie lipsurile economico-financiare. Datorit ncetrii activitii
profesionale, resursele economice ale persoanelor n vrst sunt limitate.
Important este c o persoana vrstnic trebuie s se opun sentimentului de
inutilitate, n sensul unei alte utiliti sociale, valorificarea experienei acumulate, a
nelepciunii sedimentate n folosul celorlalte generaii.
Procesul de imbatranire antreneaza o serie de modificari morfologice si
functionale ale organismului, unele din acestea putand fi detectate, constituindu-se in
indicatori ai imbatranirii. Pe baza acestor indicatori se poate preciza varsta biologica a
unui subiect care, in conditii ideale, se confunda cu varsta cronologica. In acest caz e
vorba de imbatranire normala sau ortogera. In cazurile in care varsta biologica e mai
mare decat cea cronologica e vorba de o imbatranire accelerata, deseori patologica, iar in
cazul in care este mai mica ne aflam in fata unei imbatraniri intarziate.
Pierderea performantelor poate avea la baza procesele patologice care se
acumuleaza la varsta a treia, in special din domeniul cardiovascular, respirator, aparat
locomotor, sistemul metabolic, sistemul nervos si endocrin. Studiile din literatura de
specialitate mai subliniaza faptul ca deteriorarea varstnicului este, cel putin partial,
determinata de inactivitatea acestuia, iar exercitiul fizic reprezinta un element terapeutic
de ameliorare a deficitului functional global si partial, raportat la patologia prezentata de
pacient. Vulnerabilitatea persoanei in varsta este data de: riscul permanent al
decompensarii functionale fata de agresiuni precum:
infectia virala, stresul sustinut, efort fizic efectuat in conditii
ambientale nefavorabile ( temperatura, umiditate, curenti de aer, iluminat
necorespunzator, poluare fonica, vibratii etc.);
prezenta simultana a eventualelor boli cronice ce pot prezenta
astfel si acutizari frecvente sau neasteptate;
Sedentarismul mentinut pe durate mari de timp;
consecintele iatrogenice datorate plurimedicatiei, scaderii
compliantei organismului la substantele medicamentoase administrate prin
tulburarile de absorbtie intestinala, de metabolizare hepatica, de excretie renala,
de sensibilitate a receptorilor la efectul medicamentului;
modificarea mersului, care predispune la dezechilibru si cadere cu
cresterea riscului de producere a fracturilor;
deposturari sau aparitia atitudinilor vicioase datorate
imobilizarii prelungite in scaun, fotoliu sau pat, prin scaderea tonusului muscular
si aparitia osteoporozei;
tulburarile trofice ale varstnicului imobilizat cu aparitia escarelor
dedecubit;
scaderea acuitatii vizuale si auditive cu rol in coordonarea si
controlul neuromotor, ceea ce conduce la modificarea functiei interrelationale;
modificarile psihice;
disfunctionalitati la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor
(cardiovascular, pulmonar,digestiv, renourinar, etc.);
tulburari circulatorii venolimfatice si arteriale.
Performanta fizica si intelectuala a varstnicului cunoaste o tendinta la scadere si
prin degradarea structurilor diferitelor tesuturi si organe, nu doar prin neutilizarea lor la
parametrii functionali asteptati.
Vrstnicii, odat cu pensionarea devin mai sedentari, acumuleaza kilograme in
plus si reduc considerabil activitatea aparatului locomotor. Ca o consecinta imediata se
produc scaderi in tonusul muscular, atrofii musculare si osteoporoza. Muschii isi pierd
controlul de chinga articulara dupa care apar modificari in axele extremitatilor osoase
modificand raporturile de contact ale epifizelor osoase care formeaza articulatiile,
provocand tulburari in nutritia articulara.
In general scheletul varstnicului este mai putin rezistent la solicitarile mecanice,
fragilitatea osoasa fiind caracteristica ambelor sexe, atat pentru osul compact cat si pentru
cel trabecular. Cauzele fragilitatii osoase sun reprezentate de osteoporoza datorata
pierderii de tesut osos, modificari in structura celulei colagenice, acumulare de deteriorari
celulare prin microtraumatismele insumate pe parcursul vietii.
Intreruperea efortului ocupational, odat cu schimbarea statutului social prin
pensionare, impune compensarea acestuia prin activitati fizice recreationale, pentru a
impiedica efectele nefavorabile ale inactivitatii fizice asupra starii de sanatate.
Singura posibilitate de a intarzia sau opri aceste procese este mentinerea unei
functii articulare normale prin miscare. Renuntarea la miscare si acceptarea
sedentarismului de catre pensionari sunt factori care tulbura functionarea normala a
aparatului locomotor, facilitand aparitia reumatismelor degenerative.
Pentru persoanele de vrsta a treia, sunt din ce n ce mai multe studii care
demonstreaz beneficiile pentru sntate prin aplicarea unor programe de crestere a forei
musculare prin exerciii rezistive, precum si alte forme de activtate fizic, mai puin
viguroas n meninerea capacitii funcionale si prevenirea contra czturilor si
fracturilor. Desi recomandrile pentru persoanele adulte se aplic n general si btrnilor,
sunt totusi cteva recomandri speciale care trebuie fcute. Meninerea unui stil de via
independent este de prim importan la persoanele de vrsta a treia.
De fapt, muli vrstnici, pot fi sau sunt la nivelul limit al unei viei independente.
Persoanele n vrst prezint adesea o scdere marcat a capacitii aerobe si a celei
musculo-articulare si scheletale, ultima fiind n mod special important n determinarea
statusului funcional. Prin pierderea celei din urm, persoana poate pierde stilul de via
independent. Cele mai frecvente boli care apar la btrni sunt: cardiopatii aterosclerotice
ischemice, hipertensiunea arterial, tulburrile de ritm si conducere, arterita cu celule
gigante, anemia pernicioasa, leucemia limfatic cronic, diverticuloza digestiv, hernia
hiatal, ischemiile digestive, diabetul zaharat, mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza
cerebral, boala Parkinson, demenele, depresiile, strile confuzionale, glaucomul,
cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul cutanat,
pruritul etc.
Este recomandat activitatea fizic ce duce la cresterea forei si a flexibilit ii, de
cel puin 2 ori pe sptmn. De asemenea sunt recomandate: mersul n grup, sau 30
minute de activitate fizic moderat n aproape fiecare zi. Alte recomandri includ:
alergarea (joggingul); covorul rulant (mers, alergare); mersul pe biciclet sau ergociclu;
notul; echipamentul mecanic de for; exerciiile de tip calisthenics.
n vederea prevenirii efetelor negative ale osteoporozei, la persoanele ajunse la
vrsta pensionrii, vom interveni iniial prin kinetoprofilaxie, iar dac va fi necesar se va
folosi chiar i un program de recuperare.
Inactivitatea fizic este o problem major a sntii publice, si exist dovezi
stiinifice irefutabile care demonstreaz c lipsa activitii fizice regulate este un factor de
risc major n numeroase afeciuni cronice. Kinetoterapia, cu toate aspectele ei de
prevenie, terapie si recuperare, realizeaz prin esena ei, o abordare holisic a
individului, fie el sntos, fie predispus la anumite mbolnviri, fie bolnav cronic, sau
acut, pentru a-i maximiza capacitatea funcional si pentru a-i spori calitatea vieii. Un act
kinetoterapeutic, ca si orice act medical, este infinit superior atunci cnd el este fcut n
scopul prevenirii unui ru (decondiionri, boli, incapacitate, handicap) si nu reparrii
unuia gata instalat.
Kinetoprofilaxia, considerat ca i parte integrant si ramur de avangard a
terapiei prin miscare, constituit pe axioma unanim acceptat n stiinele medicale
conform creia este mai usor s previi dect s tratezi.
Kinetoprofilaxia, dup Sbenghe, este aplicarea exerciiilor aerobice pe principiile
stiinei antrenamentului medical i se aplic:
- Omului sntos pentru a-l feri de boli sau de apariia sindromului de
decondiionare fizic (profilaxie de gradul I);
- Omului vrstnic la care decondiionarea a aprut pentru a-l feri de agravarea si
organicizarea ei (profilaxie de gradele I si II);
- Omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri de apariia unor agravri sau
complicaii ale acestor boli (profilaxie de gradul II). Pentru c aceast noiune
interfereaz cu noiunea de kinetoterapie de recuperare, Organizaia Mondial a
Sntii o numete profilaxie de gradul III. (Sbenghe 2002).

Prevenirea osteoporozei
Osteoporoza este o afeciune difuz a scheletului caracterizat prin mas osoas
sczut, alterri ale microarhitecturii osului, care conduc la scderea rezistenei osului si
la apariia fracturii. Se mai numete epidemia tcut. Se manifest prin fractur. Zonele
osteoporotice sunt: coloana vertebral, sold, articulaia radiocarpian. Morbiditatea prin
fracturi osteoporotice reprezint 30% din totalitatea afeciunilor osteoarticulare iar
mortalitatea poate ajunge pn la 12 20%.
Cauzele osteoporozei: a) factorul ereditar; b) carena alimentar n copilrie si
adolescen; c) sedentarismul; d) menopauza; e) consumul abuziv de alcool, cafea si
tutun.
Tratament: alimentaie bogat n calciu, vit. D; tratamentul carenei de estrogen;
tratament medicamentos complementar (Miacalcin, Difosfonai, Ca, Vit.D); exerciiu
fizic un mijloc mult mai eficient de prevenire a demineralizrii oaselor (osteoporoza)
dect administrarea suplimentelor de calciu.
Obiective: 1. stimularea celulelor osteoformatoare;
2. formarea un corset muscular care s menin aliniamentul corect al corpului;
3. stimularea metabolismului osos;
4. pstrarea integritii musculo-scheletale.
Mijloace: toate exerciiile cu ncrcare gravitaional, fie cu propria greutate, fie
cu greuti suplimentare, mersul vioi, alergarea usoar, exerciii dinamice efectuate cu
grupe musculare mari, exerciii rezistive si de mobilitate.

Program de recuperare - osteoporoz


Nume: R.
Prenume: I.
Gen: F
Vrsta: 71 ani
Diagnostic: Osteoporoz

Obiective:
mbuntirea calitii vieii vrstnicului prin lucrarea calitativ i cantitativ a
aparatului locomotor.
Meninerea independenei funcionale a vrstnicului.
Prevenirea riscului de fractur i a sindromului de imobilizare.
Cretere forei i rezistenei musculare prin consolidarea osului la nivelul
membrelor inferioare, superioare i a coloanei lombare.
mbuntirea stabilitii i mobilitii articulare.
mbuntirea echilibrului i coordonrii.
Contientizarea relaxrii.
mbuntirea capacitii de efort anaerob.
mbuntirea respiraiei.
Tonifierea musculaturii paravertebrale i abdominale determinnd astfel creterea
densitii coloanei vertebrale osteoporozate.
Excitarea periostului oaselor prin exerciii fizice, ce constituie un stimul pentru
formarea de os.
Mijloace folosite: exerciii de tip anaerob, active i pasive, cu rezisten moderat
i progresiv, exerciii de tip meninere, exerciii la diferite aparate (stepper, biciclet
ergometric, covor rulant, scripei, spalier), exerciii cu diferite obiecte i greuti
(gantere, mingi, bastoane, saltele, sculei cu nisip, benzi elastice, colcei cu nisip etc.),
exerciii din poziii variate.
O edin de exerciii va avea durata de 35-40 minute i va include partea de
nclzire cu durat de 5-7 minute, antrenamentul propriu-zis cu durata de 15-20 minute i
partea de revenire cu durat de 5-8 minute.

1) Perioada de nclzire: 5-7 min.


Mers cu ridicarea braelor prin lateral sus i ridicare pe vrfuri, inspiraie,
revenire cu expiraie;
Mers cu ridicarea braelor prin nainte sus concomitent cu ridicare pe
vrfuri, inspiraie, revenire cu expiraie;
Alergare uoar timp de 30 secunde 1 min;
Mers pe stepper 2 min.

2) Antrenamentul propriu-zis: 15-20 min.


Din poziia decubit dorsal, cu genunchii deprtai, antebraele se sprijin
pe coapse poziie de relaxare;
Din poziia decubit dorsal cu o minge susinut n ambele mini, se
execut ridicarea mingii la piept i apoi ducerea ei anterior prin flexia i
extensia coatelor;
Din poziia decubit dorsal, cu o minge sprijinit n ambele mini, se
execut ridicarea mingii prin nainte sus pe inspiraie; coborrea mingii la
nivelul coapselor pe expiraie;
Din poziia decubit dorsal, cu un baston de capete nainte apucat; se
execut ridicarea bastonului prin nainte sus pe inspir; revenire pe expir; se
poate aduga un sac cu nisip pe baston, pentru a ngruna exerciiul;
Din poziia aezat cu minile sprijinite pe genunchi, pacientul execut
inspiraie concomitent cu ridicarea braului stng prin nainte sus, innd n
mn o ganter; revenire pe expiraie; se execut acelai exerciiu cu
braul opus;
Din poziia aezat cu picioarele deprtate cu un baston fixat cu ajutorul
coatelor la nivelul omoplailor; se execut aplecarea anterioar a
trunchiului; revenire; nu se lucreaz cu toracele blocat;
Din ortostatism cu faa la o scar fix, minile apuc ipca din dreptul
umerilor cu picioarele uor deprtate, se execut ridicri pe vrfuri i apoi
ridicri pe clcie. Pentru a ngreuna exerciiul se pot aduga nite greuti
la nivelul articulaiilor gleznelor;
Din ortostatism cu faa la o scar fix cu minile sprijinite de ipca de la
nivelul umerilor, piciorul stng se dispune pe ipca a treia sau a patra, se
realizeaz flexia i extensia genunchilor concomitent cu flexia i extensia
coatelor; acelai exerciiu se execut i cu membrul inferior opus;
Din ortostatism, se menine n echilibru o minge de cauciuc, pe un picior
ridicat de la podea timp de aproximativ 7-10 secunde; acelai exerciiu se
execut cu membrul inferior opus;
Din ortostatism, braele lateral, coatele n extensie, se execut micri
circulare cu braele, avnd o greutate de 1 kg n mini i crescnd treptat
amplitudinea, apoi scznd-o timp de 30 secunde, pauz aproximativ 5
secunde, apoi se reia exerciiul n sens invers;
Exerciiu la scripete alternativ cu mna stng-dreapt.

2) Perioada de revenire: 5-8 min.


Mers pe banda rulant 2 min;
Mers cu minile la ceaf i ridicarea alternativ a genunchilor la piept;
Mers cu braele ntinse sus, se execut circumducii simultan cu extensia
trunchiului;
Mers pe vrfuri cu micri de respiraie.

S-ar putea să vă placă și