Sunteți pe pagina 1din 25

Valoarea instructiv- educativa a basmelor este deosebita.

Ele aduc o pretioasa


contributie la dezvoltarea proceselor de cunoastere, a proceselor afective, la
formarea trasaturilor de caracter- in general, la dezvoltarea personalitatii
copiilor. Lectura basmelor prezinta o deosebita importanta educativa si prin
reliefarea calitatilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat.
Din faptele eroului pozitiv, ei invata sa fie curajosi, perseverenti si hotarati,
modesti si harnici, cinstiti si drepti, prieteni adevarati, exprimand compasiune
fata de cei slabi, admiratie fata de cei optimisti si increzatori in fortele lor.
Exprimand intelepciunea si nazuintele poporului, necazurile si bucuriile sale,
lupta cu fortele naturii, relatiile dintre oameni, basmele ii ajuta pe copii sa
inteleaga complexitatea aspectelor vietii. Basmul este valoros atat pentru educarea
artistica a copiilor cat si pentru dezvoltarea limbajului. Copiii sasizeaza odata
cu continutul de idei si expresiile poetice si, insusindu-si-le, isi imbogatesc
vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutandu-I sa-si insuseasca mai
bine limba materna, cu expresivitatea si bogatia ei, cu framantarile de limba, cu
figurile poetice, cu zicatorile pline de intelepciune, care aduc o insemnata
contributie la dezvoltarea personalitatii copilului.

ROLUL BASMULUI IN ACTIVITATILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE DESFASURATE IN GRADINITA

Prin povestire educatoarea ii antreneaza pe copii la o viata imaginativa care


prelungeste, coloreaza sau transfigureaza faptele, domeniu al viselor si al
entuziasmului incarcat de emotii, impodobit de fictiuni si de simboluri. Sub
influenta povestirii, sensibilitatea fiecarui copil se deschide in fiecare clipa,
sentimentele se dezvolta si se exprima mai clar. (Madelaine Faur) In contextul
dezvoltarii vorbirii prescolarilor, literatura pentru copii are un rol deosebit de
important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie sa dispuna de un volum
de cunostinte, sa stapaneasca instrumentele gandirii, sa aiba o comportare
adecvata, sa aiba simtul datoriei si al raspunderii fata de sine si fata de altii.
De exemplu, un copil nu va putea sa povesteasca daca nu are niste reprezentari
clare si nu stapaneste schema unei povestiri: inceputul, desfasurarea intamplarilor
intr-o anumita succesiune, incheierea. Fiecare activitate din gradinita isi are
partea ei de contributie la dezvoltarea vorbirii copiilor. Lumea basmului ii
dezvolta copilului capacitatea de a-si construi si verbaliza trairile, proiectiile.
In calatoriile imaginare copilul se simte fericit, participand afectiv si insotind
protagonistii basmelor in taramuri fictive. Este necesar sa oferim copiilor unele
exemple de viata in mod indirect, prin intermediul basmului, decat o indrumare, o
povata fara suport intuitiv. Prescolarul aflat la varsta intrebarilor este
satisfacut cu ajutorul imaginarului din basme si povesti, dandu-i-se posibilitatea
de asi da seama ca e inconjurat de raspunsuri posibile, imaginarul ii da
posibilitatea sa traiasca momente asemanatoare eroilor indragiti, copilul isi
construieste singur canoane, asemeni eroilor din basme, isi creeaza obligatii la
care nici adultii nu gandesc. Lumea basmului ofera micilor ascultatori o
complexitate de personaje si teme de unde copilul isi va alege modele etice. Copiii
iubesc si asculta cu placere basmele pentru ca raspund necesitatii lor de a sti, de
a cunoaste, de a intelege, cum se implinesc nazuintele spre mai bine, spre mai
frumos. Pornind de la aceasta idee, educatia morala prin basm a copiilor
18

prescolari este posibila si necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece


copilul dovedeste mare maleabilitate psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa
intervenim educativ sub aspect formativ si informativ; gandirea copilului trece de
la cea intuitiva la gandirea concret-operatiorie; limbajul se imbogateste, se
dezvolta comunicarea cu copiii si cu adultii, se inregistreaza o afectivitate
crescuta. Este necesara intrucat, la aceasta varsta, se inregistreaza cele mai
multe acumulari, cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral. Cu
toate acestea , actuala programa istructiveducativa din gradinite nu face referiri
speciale la basm, ca procedeu educativ deosebit de eficient. In activitatea
desfasurata cu prescolarii, am constatat ca in timp ce se deruleaza continutul
basmului, copiii participa afectiv-imaginativ la actiune, incat se identifica cu
personajul preferat. Punctul de vedere al unor specialisti, care acorda intaietate
povestirii fata de basm , este diferit de al educatoarelor care desfasoara
activitati cu prescolarii incepand cu varsta de 3 ani. Basmul, datorita aspectului
preponderent imaginar, stimuleaza cu precadere afectivitatea care este fundamentala
in formarea caracterului moral al cunostiintei si al comportamanetului la varsta
prescolara. Data fiind importanta fundamentala a educatiei morale in formarea
personalitatii copilului prescolar, este necesar sa se apeleze la povesti si nu
numai la ele, ci la toate mijloacele adecvate acestei finalitati. Aceasta problema
supune atentia cititorilor, ca urmare a faptului ca programa este marcata de
omisiuni in aceasta directie. In plus, emisiunile de televiziune si jocurile
mecanice (electronice) care se gasesc peste tot ,prezinta copiilor de varsta
prescolara , in fiecare zi, sub forma desenelor animate, nenumarate basme , fara
ca receptarea acestora de copii si impactul asupra lor sa constituie preocuparea
unor specialisti. Insistam asupra acestei probleme , plecand de la faptul ca, de
cele mai multe ori, aceste zise basme exercita un efect neasteptat si de
necontrolat din punct de vedere pedagogic , pe care noi educatoarele nu-l putem
corela cu intentia noastra de formare a carcaterului moral prin basme si povestiri.
Mentionam si faptul ca este vorba de un pseudonim, intrucat cel autentic se
carcaterizeaza printr-o legatura directa, imediata, vie intre cel ce povesteste si
cel ce asculta. Acest aspect nu este un simplu amanunt, ci dovedeste uitarea unui
fapt esential: atitudinea activa a copilului este stimulata nu numai de continutul
si forma basmului , ci si de pregatirea pedagogica si talentul educatoarei care,
gratie acestor calitati, stie si poate sa nuanteze in mod adecvat comunicarea
orala, nemijlocita, intre specificul fiecarui copil si al fiecare grupe de
prescolari si basmul respectiv. Fictiunea pentru copil, are valoarea ei de traire
aievea. Ceea ce este imposibil pentru el se transforma in real, cu valori
stimulative pe planul imaginarului care, pornind de la bucuria de a face ca ,
de a trai o existenta care nu e a lui, contribuie la treptata dezvoltare a
altruismului. Copilul se transpune in locul unui personaj, se inchipuie un alt eu
, realizandu-se perspectiva dualista de care are nevoie comunicarea interumana.
Prin asimilarea eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o
lume prin definitie a reprezentarilor sensibile despre o alta lume, decat cea
cunoscuta prin experienta personala. Lumea basmelor le dezvolta prescolarilor
capacitatea de a-si organiza si verbaliza trairile, dezvoltandu-le curajul de a se
lupta pentru dreptate. De exemplu , prezentandu-le basmul Praslea cel voinic si
merele de aur de P.Ispirescu, copiii se transpun in personajul principal, cauta
solutii; in acest caz ei isi imagineaza pozitia pe care trebuie sa o ia, basmul
influenteaza comportarea morala a copiilor pentru ca ei asculta povestirea,
retraiesc intamplarile din realitate si proiecteaza altele proprii, posibile prin
adoptarea punctului de plecare. Astfel , copilul isi imagineaza fara sa confunde
planurile si le traieste paralel, copilul prin basm are posibilitatea sa
calatoreasca imaginar, iar el este fericit, participand afectiv si insotind eroii
pe taramuri fictive, sau tari reale ,pentru el, desi fantastice , toate sunt
posibile pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul il
ancoreaza pe copilul real ,pentru ca el nu ramane in tara mul zanelor , decat
spre a privi lumea din jurul sau, dintr-o perspectiva mai larga si mai accesibila
lui. Dupa parerea lui Charles Perrault, copiii nu pot gusta in abstract virtutea,
ea trebuie sa le fie administrata in doze mici, abil invaluite in ficitiune, aspect
pe care educatoarele il pot realiza, daca si ele depun suflet in ceea ce fac.
Iesirea eroilor din impas echivaleaza cu o iesire la lumina, latura morala si
educativa a basmului fiind astfel evidente. Pe tot parcursul desfasurarii basmului,
cate o reflectie judicioasa vine sa intrerupa mirajul povestirii, deznodamantul
fericit cheama, negresit, morala. Detaliile realiste cuprinse in basm intaresc
miracolul, dandu-i fundament veridic, actiunea basmului se coreleaza treptat si cu
alti factori intelectuali si etici. Basmul , cu partea lui de previzibil si
imprevizibil, trezeste interesul copilului. Imaginar , el participa la rezolvarea
unor conflicte, este incantat sa fie martorul peripetiilor, al intamplarilor prin
care trec eroii. Miracolul de basm apare ca o cale de asmiliare a noului de catre
copil, iar tema basmului apare copilului stranie, pentru ca personajele cu
caracterul lor extraordinar il tulbura. Dinamismul il impresioneaza puternic pe
copil si, de cele mai multe ori, cei mai sensibili reactioneaza prin lacrimi si
proteste, copilul nu suporta, de pilda, ca lupul sa o manance pe Scufita Rosie sau
Alba ca Zapada sa moara. De asemenea se inspaimanta la aparitia Zmelui sau
Zgripturoaicei, cu toate acestea copilul doreste sa asculta povestea pana la
sfarsit si simte placerea de a trece inca o data prin emotiile primei ascultari, de
a se intrista sau a se inspaimanta de fiecare data si asteapta ca la o noua poveste
sa treaca prin stari asemanatoare (Bianca Bratu- Prescolarul si literatura).
Astfel ,copilul este satisfacut nu numai de deznodamantul basmului, dar si de
intreaga lui actiune, el nu admitesa se sara peste episoade, cerand reproducerea
intocmai a momentelor basmului si o data cu eroii basmului, el isi inchipuie ca
invinge monstrii. In aceasta situatie, alaturi de personajele basmului, crede ca
poate infrunta cele mai mari primejdii si cele mai inspaimantatoare amenintari,
este stapanit de teama pe care si-o infrange si lupta cu zmeii si alti vrajmasi pe
care ii biruie. Asemenea situatii nu decurg din caracterul ireal al intamplarilor
de sine, ci din cadrul in care se produce insusi actul ascultarii. Copilul revine
mereu cu placere asupra itinerariilor parcurse de eroi, intrucat ii da satisfactie
regasirea acelorasi formule ca si efortul de a le retine in memorie cu
rigurozitatea unei ordini de nezdruncinat, grava ca intr-un ritual si animata de
buna voie ca un joc. In basm , cu ajutorul stereotipiei, se realizeaza imagini
afective , reprezentari de personaje cu comportamente stabile ce devin astfel
portrete fata de care copilul isi manifesta simpatia sau antipatia si din care isi
alege modele etice sau fata de care isi exprima respingerile. Imaginarul capata
ponderea unui unvers al criteriilor morale, inteligibile pentru copilul care se
regaseste intr-o lume in care virtutile sunt rasplatite, iar ticaloseniile sunt
pedepsite. El traieste imaginar intamplarile eroilor preferati , simtindu-se viteaz
si frumos ca Fat- Frumos, desi se stie mic, incearca sa devina mare, curajos,
puternic. Prescolarul nu i se alatura lui Fat-Frumos, ci se confunda cu acesta
intr-un fel de condensare ca in vis, care ii permite, imaginar, sa fie in acelasi
timp el si altul, dupa cum celalalt este, in acelasi timp, distinct de sine si
confundat cu sine. Basmul il face pe copil sa se simta puternic ,si sa traiasca
satisfactia invingatorului pentru ca el se identifica pe plan imaginar cu eroul
21

basmului. Ascultand basmul cu atentie, prescolarul reface drumul strabatut de eroul


pozitiv, intrand dintr-o data in randul oamenilor mari. Povestea eroului,
terminanduse in chip fericit, il determina pe prescolar sa treaca prin realitatea
grava a faptelor care il duc de la nestiinta si imaturitate la varstele adultului,
dupa cum arata unul dintre cei mai consacrati metodologi ai povestirii pentru copii
Sarah Cone Bryant: bucuria copiilor rezulta si din gimnatica intelectuala care li
se cere pentru a urmari fara sa ceara ceva, o inlanturie de peripetii. Aceasta
inlantuire nu este atat de grea incat sa nu mai fie amuzanta, dar nici atat de
usoara incat sa lase mintea neocupata. Din desfasurarea peripetiilor basmelor pe
care le descopera in gradinita, copilul intelege si astfel invata ca si el va
trebui sa treaca prin incercari car e ii vor verifica intelepciunea, curajul,
indrazneala, puterea de a pastra o taina , de a-si impune legi de conduita, de a
asculta sfaturile celor mari, de a nu se lua dupa aparenta si a nu se lasa amagit
de ele. Receptivitatea basmului o garanteaza ,eroii lui, care mereu altii ,isi
urmeaza drumul spre fericire, intalnind zmeii, uriasi si alte fiinte cu dimensiuni
de insusiri iesite din comun. Aceasta receptivitate se datoreaza si intamplarilor
basmului, intamplari care respecta un tipic folosit mereu cuimparati de peste noua
mari si noua tari cu paduri misterioase Cum aceasta afirmatie nu este suficienta,
se impune atentiei modalitatile folosite gratie carora devine cu putinta o astfel
de transformare. Dupa cum se stie, o conditie principala pentru validarea
eficientei metodelor de educatie si invatare in orice domeniu trebuie sa fie
verificata prin cercetari aplicative. Dintre acestea, experimentul si observatia
sunt deosebit de utile. In desfasurarea activitatilor in gradinita am folosit:
lectura, povestirea, povestirea cu un inceput dat, dramatizarea directa si
indirecta, convorbirea si desenul ca mijloace de realizare a temei, completate cu
metoda observatiei. Povestirea de catre copil a basmului, constituie o
autointroducere pe calea verbala in lumea basmului, lucru ce mijloceste astfel un
fel de introducere participativa a copilului la viata acestei lumi. Totodata ,
aceasta autointroducere, avand loc pe cale verbala pregateste pe nesimtite si in
mod practic in universul estetic si etic al basmului si, astfel, in frumusetea si
moralitatea limbii propriului sau popor. Lectura basmului de catre educatoare este
primul contact al copilului cu basmul, acum se trezesc si primele elemente ale
educatiei morale, trairea afectiva alaturi si impreuna cu personajele indragite din
basm. Lectura basmului de catre educatoare isi poate indeplini functia cognitiva de
educatie morala, daca este urmata
22

de convorbire pe marginea textului citit pentru a clarifica diversele sensuri


morale pe care basmul respectiv le vehiculeaza si prin convorbire intre copii
( pregateste si sutine aplicarea metodei conversatiei) .Convorbirea poate fi
definita ca mijloc de realizare si forma specifica de activitate utilizata in
scopul dezvoltarii vorbirii si comunicarii, bazata pe dialog, cu importante valente
formative deoarece solicita personalitatea in ansamblul ei intelectual, moral ,
estetic. Importanta practica a convorbirii consta in aceea ca ajuta la formarea
unui complex de deprinderi de exprimare corecta necesar copilului atat in
convorbirea uzuala zilnica, cat si in activitatea scolara. Astfel, el se va
deprinde: sa asculte intrebarea, sa raspunda cand este solicitat, sa asculte
raspunsurile celorlalti copii si sa intervina pentru a le corecta, pentru a le
completa, sa-si organizeze intreaga achizitie informationala pentr a raspunde
adecvat sarcinilor, intrebarilor. Metoda observatiei este o metoda adiacenta si
este importanta pentru ca ofera educatoarei posibilitatea de a urmari pe chipul
copilului si in reactiile lui fizice exterioare , prin gesturi, procesele interne
care duc la formarea caracterului lor . De o mare utilitate in aplicarea acestei
metode sunt fotografia si inregistrarea audio-vizuala a comportamentului si
comentariilor verbale ale copiilor. Experimentarea metodelor mentionate a aratat ca
dramatizarea este cea mai adecvata realizarii in practica a completarii dintre basm
,poveste si copil , cea mai eficace in privinta transformarii informatiilor
vehiculate de basm si poveste. In ceea ce priveste trairea de catre copil a
fondului moral al basmelor si traducerea acestei trairi de catre ei in fapte morale
este evidenta. De mentionat este si rolul desenului, a scenelor de basm, a
actiunilor eroilor, ca si a chipului acestora, pe care le readuc ei. Prin desen,
bunoara, copiii realizeaza vizualizarea inauntrul constiintei lor a concretizarii
vii a evenimentelor si eroilor fata de care ei isi dezvaluie optiunile, carora
dramatizarea le da implinire faptica. Din experienta pe care am avut-o cu copiii de
nivel II (grupele mare si pregatitoare), am constatat faptul ca prin desen, pictura
sau modelaj copiii preiau personajul pozitiv din basm sau poveste si incearca sa-l
abordeze pe hartie, incercand sa scoata in relief cat mai mult calitatile acestuia.
Exemplu: plecand de la tema din domeniul limba si comunicare-Lectura educatoarei:
Cenusareasa de Fratii Grimm, la domeniul estetic si creativ am planificat
tema:Deseneaza personajul /personajele indragite din basmul Cenusareasa. Aproape
toti copiii au incearcat
23

sa creioneze personalul pozitiv al basmului, adaugand diferite completari ( soare,


flori, fluturi), incercand astfel sa evidentieze calitatile personajului.
Indiferent de procedeul utilizat (desen, pictura, modelaj), textul de ilustrat
trebuie sa fie ales cu grija: personajele bine conturate, situatiile foarte clare
si actiunile usor de reprezentat: Copiii sunt creativi in mod natural si doar
asteapta atmosfera propice pentru a-si manifesta creativitatea- (I.C.Gowan). Daca
obiectivul urmarit de educatoare prin citirea basmului este, de exemplu, sa ofere
un model de descriere, ea trebuie sa mediteze mai mult la procedeul ce va fi ales.
Fara indoiala, desenul sau pictura sunt mai potrivite, dar se poate folosi si
plastilina (o bila turtita sau o placinta rotunda cu cativa carnaciori imprejur
poate reprezenta foarte bine un soare). Activitatea nu se incheie odata cu
terminarea reprezentarii grafice sau a modelarii. In decursul aceleiasi zile, ori,
si mai bine, intr-una din zilele urmatoare, educatoarea are grija sa reia citirea
textului respectiv, copiii avand in fata, fiecare, lucrarea sa personala. Ei
compara ceea ce aud cu ceea ce au executat si obtin astfel un feed-back (o
confirmare sau o negare) asupra propriei intelegeri. Oricat de deficitare ar fi
lucrarile copiilor - ceea ce se intampla in mare masura datorita altor dificultati
decat cele de intelegere verbala (perceptive, motrice) educatoare subliniaza la
fiecare numai aspectul pozitiv. Limbajul specific basmului, personajele
exponentiale, epicul dens, conflictul intens spre suspans si senzational,
deznodamantul fericit sunt doar cateva modalitati de oglindire a vietii reale prin
transpunere artistica. In urma dezvoltarii dezvoltarii insemnate a limbajului,
apare posibilitatea de a combina reprezentarile pe baza de cuvant, creste deci
capacitatea de a crea imagini noi folosind elemente mai vechi. Asistam deci la
dezvoltarea imaginatiei copilului. Aspectele acestui proces nou, calitativ
superior, se pot constata (dupa cum am amintit in randurile anterioare) in
activitatea de desen ca si in activitatea de joc. Jocul este o activitate care
stimuleaza in cel mai inalt grad dezvoltarea tuturor proceselor psihice. In cadrul
jocului copilul e in stare sa obtina performante pe care in alte activitati,
exterioare jocului, nu este in stare sa la atinga. Prin joc, basmul are o larga
aplicabilitate in multe activitati instructiv-educative desfasurate in gradinita de
copii. Cu ajutorul jocului didactic se fixeaza si se activeaza vocabularul
copiilor, se imbunatateste pronuntia, se formeaza notiuni, se insusesc constructii
gramaticale.
24

La grupa mare sau pregatitoare, in cadrul jocului didactic avand ca punct de


plecare un subiect din basm, se acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte
comportamentale, stari afective, relatii sociale si notiuni cu un grad mai mare
degeneralizare, trasaturi de caracter, norme de comportare, sentimente. In cadrul
jocurilor si activitatilor liber alese, basmul are un rol util, atractiv si placut,
copilul consolidandu-si formarile si deprinderile dobandite in activitatile
anterioare, avand libertatea sa opteze spre ceea ce isi doreste cel mai mult. Poate
alege sectorul Biblioteca recitind cu placere carti cu imagini din basmul care l-
a fascinat cel mai mult; copilul poate alege grupul unde se desfasoara un joc de
masa cu tema Alege imaginile corespunzatoare din basmul( basm specific varstei
si nivelului grupei ) sau un joc de masa din puzzle reprezentand o scena dintr-un
basm . Prin jocurile de rol, prescolarul se identifica cu personajul preferat al
basmului. Exemplu, in jocul de rol De-a Scufita Rosie,fiecare copil incearca sa
imite cat mai bine personajul pe care si l-a ales, traind prin prisma personajului
( prin stari afective, exemple de comportament, limbaj folosit). Basmul reprezinta
un mijloc important de realizare a educatiei estetice, modelul de baza fiind
exprimarea deosebita oferita de acesta care dezvolta limbajul celor mici, dar si
estetica comportarii lor. Basmul il ajuta pe copil sa parcurga caile cunoasterii de
la concret la abstract, de la intuitie la reprezentare si fantezie. Cu ajutorul
basmului, copilul intra in posesia numeroaselor instrumente care ii pot satisface
dorinta de a descoperi realitatea inconjuratoare. Domeniile experientiale sunt
adevarate campuri cognitive integrate ( L. Vlasceanu) care transced granitele
dintre discipline si care se intalnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a
copilului, respectiv: domeniul limbajului, domeniul socioemotional, domeniul
cognitiv, domeniul psihomotric. Domeniul limba si comunicare acopera stapanirea
exprimarii orale si scrise, ca si abilitatea de a intelege comunicarea verbala si
scrisa. Domeniul om si societate include omul, modul lui de viata, relatiile cu
alti oameni, relatiile cu mediul social, ca si madalitatile in care actiunile umane
influenteaza evenimentele.

25

Domeniul estetic si creativ acopera abilitatile de a raspunde emotional si


intelectual la experiente perceptive, sensibilitatea fata de diferite niveluri de
manifestare a calitatii, aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau
utilizare. Domeniul stiinte include atat abordarea domeniului matematic prin
intermediul experientelor practice cat si intelegerea naturii, ca fiind
modificabila de fiintele umane cu care se afla in interactiune. Domeniul
psihomotric acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale, mobilitatea
generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de fiinte, ca
si elemente de cunoastere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. Prin
basm, copilul isi imbogateste vocabularul activ si pasiv cu cuvinte noi, formuleaza
propozitii simple si dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical, isi
dezvolta procesele psihice : atentia,memoria, gandirea si imaginatia. Aceste laturi
formative ale basmului isi gasesc o larga aplicabilitate in domeniile experientiale
amintite anterior. Dezvoltarea limbajului constituie una din sarcinile de baza ale
educatiei intelectuale ininstitutiile prescolare. In literatura psihologica
limbajul este definit drept o forma de activitate specific umana care consta in
esenta in formarea limbii in procesul de comunicare si de gandire. (Al. Rosca, A.
Chircov - Psihologie) Pornind de la aceasta afirmatie si de la faptul ca basmul
are un rol deosebit de important in dezvoltarea limbajului (in toate domeniile
experientiale), voi detalia un inventar de deprinderi dobandite in dezvoltarea
limbajului prescolarului: a) Deprinderi motrice: pronunta sunetele astfel incat sa
poata fi recunoscute (stapaneste aparatul fonator); traseaza, utilizand diferite
instrumente de scris, peste traseele de linii si cercuri deja desenate pe o foaie
de hartie alba; copiaza litere dupa modelul dat; copiaza litere dupa modelul scris;
imita miscarile animalelor. b) Deprinderi auditive: identifica sunetele auzite;

26

isi da seama daca doua sunete emise de o persoana sunt asemanatoare sau diferite;
poate sa povesteasca ceva chiar daca in jur sunt zgomote; identifica cuvinte ce
rimeaza; numeste si alte cuvinte care incep asemanator cu cuvantul pe care il
prezinta educatoarea; numeste un obiect dupa ce a ascultat descrierea lui verbala.
c) Deprinderi verbale: imita sunete scoase de animale familiare; vorbeste cu voce
tare sau in soapta, dupa cum i se spune; vorbeste in tonuri inalte sau joase, dupa
cum i se spune; isi diversifica exprimarea in vorbirea orala: suparat, fericit,
temator (voce expresiva); cere ceva prin cuvinte, mai degraba decat prin actiuni
motrice; poseda obisnuinte verbale care nu mai seamana cu vorbirea copilului mic;
vorbeste clar si distinct; vorbeste in propozitii complete; verbalizeaza
sentimentele si intamplarile pe care le-a trait; isi imbogateste vocavularul
propriu cu cuvinte noi; descrie verbal imagini desenate; repovesteste un basm cu
propriile sale cuvinte; transmite in mod corect scurte mesaje verbale. d)
Capacitati vizuale: clasifica obiectele dupa culoare, marime si forma; aranjeaza
imaginile ori obiectele in succesiune de la stanga la dreapta; arata (verbal) ceea
ce lipseste dintr-o imagine simpla; potriveste un jeton pe care este desenat un
singur obiect cu un obiect similar care se gaseste desenat intr-o scena mai larga;
gaseste litera asemanatoare cu litera model; gaseste cuvantul asemanator cuvantului
model care i s-a dat. e) Capacitati cognitive: indeplineste o serie scurta de
comenzi; repeta cu usurinta propozitii simple si dezvoltate; aranjeaza un basm in
imagini in ordinea secventelor; mentioneaza detalii semnificative dintr-o
activitate de povestire audiata;
27

isi aduce aminte de povestire atunci cand e prezentata in clasa; discuta o idee
principala dupa ce asculta un basm; face predictii si trage concluzii privind un
basm neterminat; face rationamente in legatura cu ceea ce s-a intamplat, se
intampla ori se va intampla; interpreteaza semnificatia unor cuvinte scurte pe baza
contextului;potriveste cuvintele cu imaginile corespunzatoare; sugereaza cai de
rezolvare a problemelor. f) Capacitati socio-afective: isi alege singur o carte si
se uita la poze; cere sa asculte inregistrari cu povesti sau muzica; participa la
jocurile de rol, atat spontane, cat si directionate de educatoare; participa la
dramatizarea unui basm familiar; utilizeaza efecte sonore in jocul de creatie;
copiaza simbolurile pe care le vede in mediu; spune basme sau povesti dupa imagini
date; dicteaza cu placere povestioare educatoarei; se joaca cu sonoritatile
cuvintelor; initiaza conversatii cu educatoarea sau cu colegii de clasa; asculta si
vorbeste la randul sa in timpul activitatilor organizate de convorbire; participa
la activitatile grupului prin care se planifica o actiune; face legatura dintre un
basm sau o poveste si intamplarile personale; citeste unei alte persoane (coleg
sau adult) dintr-o carte cu poze; utilizeaza formule de politete in conversatie;
asculta atent atunci cand cel ce vorbeste i se adreseaza direct; devine mai doritor
sa-I lase si pe altii sa vorbeasca.

Dupa enumerarea acestor deprinderi, se poate constata faptul ca, la varsta


prescolara, limbajul capata noi valente si ii permite copilului sa realizeze
relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea
psihica, sa-si acumuleze informatii, basmul constituind un pion important in
dezvoltarea limbajului. Cuvantul este sunet si culoare, e mesagerul gandului
uman. - Tudor Vianu

NECESITATEA EDUCARII LIMBAJULUI PRIN BASM LA VARSTA PRESCOLARA

Limba unui popor se formeaza si dezvolta prin viata sufleteasca comuna fiecare
cuvant din limba nationala e chinuit, e trait din neamul intreg, in viata lui
sufleteasca comuna, de veacuri si milenii (Liviu Rebreanu) A dezvolta dragostea
pentru literatura inca de la varsta prescolara nu inseamna a renunta la exigentele
esteticului, sub pretextul ca ne adresam celor mici, ci, dimpotriva, reusita este
asigurata daca educatoarea stie sa sensibilizeze pe micii ascultatori prin
intermediul fortei expresive a limbajului aritstic. Aceasta presupune respectarea
urmatoarelor cerinte: asigurarea concordantei dintre continutul programei si gradul
de accesibilitate al operelor recomandate pentru studiere; cunoasterea temeinica de
catre copii a continuturilor textelor literare, a valorii lor cognitive, etice si
estetice; concordanta dintre obiective, continuturi, strategii didactice si
posibilitatile de invatare, proprii copiilor, in etapele mentionate.

Pentru aceasta, volumul de informatii, de cuvinte si expresii dintr-un anumit text


(basm), prin mijlocirea lecturii explicative, nu trebuie sa vina in contradictie cu
unele principii didactice si anume: respectarea particularitatilor de varsta si
individuale, accesibilitatea, insusirea constienta si activa a cunostintelor,
interconditionarea dintre concret si abstract. Povestirea este mijlocul de
realizare a activitatilor din cadrul domeniului experiential limba si comunicare si
presupune expunere si comunicare de cunostinte, fiind forma de activitate destinata
cunoasterii mediului si dezvoltarii vorbirii prescolarilor. Acestea contribuie la
largirea orizontului de cunoastere al prescolarilor, la dezvoltarea proceselor
psihice ( memoria, atentia, gandirea, imaginatia), dar si a limbajului sub toate
aspectele sale. Putem aminti cele doua tipuri de povestiri: povestirea educatoarei
si povestirea copiilor care, in functie de materialul pe baza

29

caruia se realizeaza povestirile , sunt: repovestirile, povestiri cu inceput dat,


povestiri dupa un plan dat, povestirile dupa o tema data si povestiri dupa modelul
educatoarei. Povestirea educatoarei ofera cele mai variate modele din viata si
domeniile ei de activitate si ii familiarizeaza pe copii cu lumea inconjuratoare.
In cadrul unei povestiri sunt antrenate procesele psihice, iar prescolarul
urmareste cu atentie povestea, memoreaza , compara, analizeaza intamplarile, face
legaturi de cauzalitate, stabileste relatii intre personaje si fapte.

Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Harap Alb sunt doar cativa dintre eroii care populau
lumea noastra de copii. Traiam alaturi de ei, de zeci de ori, intamplarile prin
care treceau si parca tot nu ne saturam. Ne straduiam sa memoram fiecare intamplare
si fiecare replica in parte si ne imaginam ca intr-o zi vor spune aceleasi povesti
copiilor nostri. Din pacate, eroii copilariei noastre sunt straini multor micuti de
astazi. Ei au fost inlocuiti cu Shrek, Nemo, Tom si Jerry, personaje la fel de
interesante dar parca fara farmecul eroilor din basm. Prea putini parinti gasesc
timpul necesar pentru a spune copiilor povestile cu care au crescut ei insisi.
Povestile au fost pe nedrept uitate si sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pline de
intamplari din care copiii pot trage invataminte utile: sa nu fim neascultatori ca
Scufita Rosie, sa nu fim rautaciosi ca mama vitrega a Albei ca Zapada si exemplele
pot continua. Din povesti si basme, copiii afla care sunt consecintele defectelor
si calitatilor umane, care sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele
atotprezente in basme ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau, intre minciuna
si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si care
sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat
din basm, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in
situatii periculoase sau dificile.

Pentru a raspunde procesului instructiv ce se desfasoara in scoala, copilul trebuie


sa plece din gradinita cu un bagaj de cunostiinte pe care sa-l poata reda intr-o
limba corecta, din punct de vedere fonetic si gramatical, coerenta , cursiva si
expresiva. De aceste obiective am tinut seama in activitatea pe care o desfasor cu
copiii prescolari. In vederea obtinerii rezultatelor propuse , am aplicat in
gradinita un program
30

de dezvoltare a limbajului tinand seama de particularitatile de varsta ale


copiilor. Am considerat ca acest obiectiv poate fi realizat mai usor prin
apropierea copilului de lumea minunata a basmelor si povestilor deoarece operele
cel mai indragite de copii, din primii ani ai copilariri si pana apropae de
adolescenta sunt povestea si basmul. Ele sunt primele texte care intra in
repertoriul cultural al copilului (ii sunt spuse acasa de parinti, bunici si frati
mai mari, sunt vizionate sub forma dramatizata la TV, la cinema sau pe casete
video, ascultatea dupa imprimari pe disc, auzite la gradinita, apoi citite la
scoala). Basmul ofera un sistem de structura imaginara care il ajuta pe copil sa
cunoasca lumea. Copilul care asculta textul povestit se identifica cu
personajele,uneori il marcheaza pe copil defintiv, datorita dimensiunilor
neobisnuite , fabuloase , rupte de realitate. Lumea basmelor ii dezvolta copilului
capacitatea de a-si construi si realiza trairile. In gradinita de copii, povestile
si basmele pe care le adresam copiilor, prin continutul lor sunt pline de
invataminte. Ele scot in evidenta calitatile eroilor pozitivi (fie ei animale
personificate sau oameni) si influenteaza pe aceasta calea formarea personalitatii
copiilor, purtarea si atitudinea lor in diverse situatii precum si limbajul lor.
Prescolarii sunt fermecati de lumea fantastica a basmelor si povestirilor, le
asculta cu aceeasi placere chiar daca sunt repetate si isi manifesta intotdeauna
dorinta ca ele sa dureze cat mai mult. Prin povestiri, copiii reusesc sa se
elibereze de impresiile nemijlocite si au posibilitatea sa-si reprezinte obiecte si
fenomene pe care nu le-au perceput niciodata. In timp ce citeste (sau spune )
basmul, educatoarea observa tot timpul copiii. Le urmareste gesturile, mimica,
precum si reactiile verbale. Are, asadar, un feed-back permanent in privinta
interesului copiilor pentru text si motivatia lor de a-l asculta. Comportamentul
adecvat de raspuns la textul audiat poate fi de urmatoarele tipuri: - copilul
reactioneaza prin ton, gesturi, limbaj corporal; - copilul pune intrebari despre
textul audiat; - copilul emite o apreciere. Conduitele enumerate nu presupun
neaparat si intelegerea corecta a textului, dar constituie, totusi, o prima etapa
necesara pentru o audiere constienta, pentru realizarea, , deci, a acestei
intelegeri.
31

Important in aceste imprejurari este ca textele sa fie povestite cu foarte mare


grija pentru expresivitate, in cele doua acceptii ale sale: expresivitatea
limbajului oral propriu-zis, evidentiata prin intonatie, pauza, ritmul vorbirii,
precum si modificari ale vocii in functie de personajul care vorbeste ori situatia
prezentata; vocea este mai groasa au mai subtire, calma ori infricosata, molcoma
sau grabita, vesela, sprintara ori misterioasa, soptita; expresivitatea
transmiterii ideilor si trairilor emotionale ( in acest caz, pe langa utilizarea
mijloacelor de expresie verbala, trebuie utilizate expresiile faciale, precum si
cele corporale: miscari expresive ale corpului si pantomima)

Pe langa aceste modalitati, educatoarea poseda si un alt mijloc de educare a


capacitatilor de receptare de catre copii a expresivitatii si calitatilor estetice
ale unui text si anume de propriile sale afirmatii privind frumusetea textului; ea
poate spune cat de mult i-a placut , expunand in acelasi timp motivele pentru care
ii place textul respectiv. Aceste comentarii nu inseamna includerea unor afirmatii
spcializate. Dimpotriva, se asteapta de la ea observatii spontane, firesti,
facute in timpul citirii (povestirii), daca i se iveste vreun prilej in acest sens
ori dupa ce lectura (povestirea) s-a incheiat. Educatoarea se opreste din cand in
cand din citit si spune, de exemplu :Ati vazut ce frumoasa este Alba ca Zapada?
Ati vazut cum este ea descrisa, ce cuvinte potrivite? Daca inchidem ochii si
ascultam din nou ce spune povestea, aproape ca o vedem cu ochii inchisi! Inchideti
voi ochii , iar eu va citesc cum era Alba ca Zapada. Sa vedem cum o vede fiecare
Evident, aproape toti o vor vedea pe Alba ca Zapada. Ceea ce se urmareste de fapt
este a-i determina pe copii sa se adune, sa se relaxeze si sa invete treptat sa
simta cuvintele, frumusetea si expresivitatea lor. Nici o apreciere de ordin
estetic nu poate fi autentica in afara sentimentului. La aceasta varsta (varsta
prescolara), are mai putina importanta realizarea unui adevarat comentariu asupra
expresivitatii si calitatilor estetice ale unui text, decat rabdarea si placerea pe
care trebuie sa le castige copilul in receptarea textelor literare (mai ales la
grupa mica si mijlocie nivel II). Exista o tentatie a cadrului didactic de a
incerca sa scoata de la copii cugetari mature, lucru pe care acestia, chiar
daca il realizeaza, in nici un c az nu il inteleg. Oricum, cu mult timp inainte de
a incerca sa poarte o asemenea conversatie serioasa cu grupul de copii,
educatoarea are datoria sa ofere in mod repetat si diversificat modele de judecati
de valoare aplicate diferitelor texte. Ele nu trebuie prezentate
32

formal si nici intr-un limbaj rigid ori pretios, ci in mod natural, empiric,
intuitiv, facand apel la trairi si imaginatie. Chiar daca ratiunile pe care un
copil le prezinta pentru a explica de ce ii place un text si nu altul par complet
in afara a ceea ce i se cere (de exemplu: ii place Zmeul pentru ca e rau, ii place
Ileana Cosanzeana pentru ca are o rochie frumoasa ), importanta este inceperea unor
exercitii pe termen lung avand ca obiectiv final ( ce nu poate fi atins, fireste,
la finele perioadei de invatamant prescolar) formarea unor deprinderi de abordare
critica a unor evenimente (fapte reale sau imaginare) , de emitere a unor judecati
de valoare si de constientizare a propiilor aptitudini. Tinand cont de principiul
accesibilitatii si de activitatea practica desfasurata cu prescolarii , am incercat
sa abordez basmul la grupa in functie de nivelul de pregatire al acesteia si de
particularitatile de varsta ale copilului, considerand ca basmul reprezinta o
necesitate in educarea limbajului copilului prescolar. Insusirea limbii incepe in
familie, primul dascal al copilului fiind mama, care in cele mai multe cazuri, fara
a avea o pregatire pedagogica, condusa de instinctele materne, cu multa rabdare si
afectivitate, este cea care ii deschide copilului curios poarta spre universul plin
de necunoscut, il ajuta sa cucereasca acest univers pas cu pas cu fiecare raspuns
dat la intrebarea De ce ? a micutului. Odata ajuns la gradinita, studiul limbii
este pregatit pentru activitatile organizate inca de la grupa mica. Astfel, in
cadrul activitatii de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii, copilului
i se ofera posibilitati optime de exprimare libera, acest lucru realizandu-se in
orice moment al zilei de la venirea lui in gradinita pana la plecare. Cu ajutorul
basmului, la sfarsitul varstei prescolare, copilul reuseste sa posede un volum de
cuvinte relativ bogat, stapneste deprinderea practica de a folosi cu usurinta
propozitii si fraze corecte cu care copilul sa-si exprime impresii si ganduri,
reuseste sa pronunte clar si corect toate sunetele ce intra in componenta
cuvintelor ( fara sa omita, sa inverseze sau sa inlocuiasca vreun sunet); sub
aspect lexical, prescolarul isi insuseste un bogat fond de cuvinte provenind de la
cuvintele utilizate in basm, de la aspectele din lumea de vis ale acestuia. Odata
cu insusirea treptata a lexicului de baza, prescolarul reuseste sa dobandeasca
deprinderea de a se exprima corect din punct de vedere gramatical. Numai insusindu-
si in mod corect strucutra gramaticala a limbii, copilul va dobandi
33

posibilitatea de a se exprima inchegat, de a putea transmite unele idei cat mai


exact si cu toata bogatia de nuante si corelatii. Concret, copilul se va obisnui:
sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si
dativul, formele articulate si nearticulate ale substantivului singular si plural;
sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp si numar si mai ales, sa foloseasca
corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute; sa acorde adjectivele cu cuvintele
pe care le insotesc, sa redea in vorbire anumite grade de comparatii; sa foloseasca
corect variate forme de pronume; sa foloseasca corect cuvinte de legatura uzuale.

Astfel, copiii vor reusi sa construiasca propozitii simple, dezvoltate si chiar


unele fraze scurte. O vorbire corecta presupune si calitate. Aceasta se relizeaza
prin formarea deprinderii copilului de a respecta ordinea cuvintelor in propozitie,
de a folosi in mod corespunzator formele gramaticale morfologice si sintactice.
Varsta prescolara este o etapa de intensa dezvoltare a proceselor de cunoastere a
limbajului. In ceea ce priveste dezvoltarea limbajului copiilor prescolari sub
toate aspectele ( fonetic, lexical, semantic, gramatical), se impune a avea
permanent in atentie raspunsurile la trei intrebari-cheie: -Ce citim copiilor?;
-Cat citim copiilor?; -Cum citim copiilor?. Prima intrebare vizeaza alegerea
continutului de texte cu care urmeaza a-i familiariza pe copii. Educatoarea trebuie
sa-si cunoasca subiectii, sa le cunoasca pretentiile si posibilitatile, sa evite
lecturile care intrec posibilitatile lor de intelegere si acceptare, povestirile
monotone fara priza la realitatea inconjuratoare cunoscuta de copii. Ce-a de-a doua
intrebare vizeaza timpul acordat receptarii textului de catre copii. Desi programa
precizeaza ca durata unei activitati sa nu depaseasca timpul prevazut (15-20 min.
la grupa mica, 20-25 min. la grupa mijlocie, 30-35min. pentru prescolarii de
34
6-7 ani), nu este de nimeni dorit a se intrerupe firul unei intamplari care
depaseste cu inca 5 min. durata admisa daca prescolarii nu dau semne de oboseala
sau lipsa de interes. Pentru a da raspuns la cea de-a treia intrebare, educatoarea
trebuie sa-si aminteasca de un lucru foarte important: de fiecare data, in fata
copiilor ea este exemplul. De modul cum le citeste ori povesteste copiilor depinde
apropierea educatoarei de copii, intelegerea ce se stabileste intre ea si copii si
mai ales modul in care limba literara se imprima prescolarilor. Tot prin basm, se
dezvolta exprimarea coerenta a copilului prescolar. Inlantuirea logica, succesiva a
ideilor in propozitii si fraze a continutului textului duce la dezvoltarea unei
vorbiri corecte fiind in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii logice a
copilului. Fiecare tablou al basmului il transpune pe copil intr-o lume care se
cere inteleasa, simtita si exprimata. Prin toate aspectele sale, imaginea il atrage
pe copil, il impresioneaza, il face sa gandeasca si ii stimuleaza gandirea si
imaginatia. Imaginea devine un mijloc de comunicare cu ajutorul careia se exerseaza
gandirea si operatiile acesteia de analiza, sinteza, generalizare, abstractizare.
Procesul e formare a deprinderilor de comunicare verbala incepe prin recunoasterea
de catre copil in intregime a elementelor percepute anterior, apoi stabileste
legaturi intre diferitele elemente ale enumerarii initiale, ajunge la descriere si
la o interpretare atunci cand sesizeaza relatiile intre simbolurile vizuale si
propria sa experienta. In fata imaginii, copilul comenteaza, povesteste cu voce
tare, exclama si intreaba sau ramane tacut, contempla. Toate aceste manifestari
reprezinta modalitati de a se exprima necesare perceperii imaginii si contribuie la
punerea in relatii a lumii imaginii cu lumea reala. Straduindu-se sa exprime
parerile, aprecierile, trairile in legatura cu imaginea, copilul face progrese in
directia dezvoltarii vorbirii in special, a intregii sale personalitati in general.
Fondul de cuvinte acumulat si utilizat la varsta prescolara este relativ. Fondul
lexical al prescolarilor care frecventeaza gradinita de la 3 ani este mai bogat
decat al copiilor ramasi sub indrumarea familiei. Corespunzand setei nepotolite de
cunoastere a copilului aflat la varsta de ce-urilor, literatura pentru copii este
usor asimilata de catre acestia. Un rol deosebit in asimilarea basmelor ii revine
educatoarei care, pe baza cunoasterii particularitatilor psihice ale prescolarilor,
a intereselor, a dorintelor, a

35

tendintelor lor de manifestare, solutioneaza, planifica, organizeaza activitati de


lecturi, povestiri ale copiilor, auditii literare. De aceea, orice educatoare
trebuie sa posede acel mare talent pedagogic datorita caruia sa stie sa dozeze
libertatea de actiune a copiilor, indispensabila dezvoltarii gandirii pentru a
putea impune in acelasi timp atentie, ascultare necesare asimilarii cunostintelor,
deprinderilor limbajului. Vorbirea se dezvolta prin intreg ansamblu de activitati
desfasurate in gradinita. La dezvoltarea vorbirii insa, trebuie sa se puna accentul
pe realizarea pronuntarii clare, precise, sigure a sunetelor si cuvintelor, pe
intelegerea semanticii cuvintelor, pe formarea capacitatii de a combina si imbina
cuvintele in propozitii si fraze prin exercitii organizate in acest scop, pe modul
cum se citeste o imagine si cum se face legatura dintre elementele ei componente si
ceea ce vrea sa reprezinte, pe capacitatea de a crea povesti, de a intretine un
dialog, de a pune intrebari si de a da raspunsuri, pe familiarizarea copiilor cu
cartea. Prin povestirile spuse de adult, patrund in limbajul copilului forme de
exprimare atat ale limbii familiale sau populare, cat si ale celei literare.
Copilul isi poate insusi astfel expresii precise, uneori poetice, epitete
artistice, formule stereotipe specifice stilului povestilor si odata cu acestea
diverse forme flexionare sau grupari sintactice care, in masura in care sunt
corecte in limbajul adultului, dezvolta vorbirea corecta a copilului si ii transmit
diverse mijloace stilistice din vorbirea adultului. Dar, ceva mai mult - folosind
mijloace verbale sistematizate de adult, in naratiunile respective, cuvinte cu
anumite forme gramaticale, expresii, sintagme ca atare sau chiar propozitii
copilul primeste odata cu aceasta si un continut de gandire gata organizat. (T. L.
Cazacu Relatiile dintre gandire si limbaj in ontogeneza)

36

CAPITOLUL III. 1.

RELAIA DINTRE EDUCAREA LIMBAJULUI I DEZVOLTAREA INTELECTUAL A COPILULUI

Fr cunoatere i gandire, limbajul nu se poate dezvolta. Aceste dou dimensiuni


ale personalitii umane fac parte dintr-o structur unitar, in interiorul careia
exist o infinitate de interrelatii si interdeterminari. (Anatolie Chircev-
Problematica pregatirii precolarului pentru coala)

Cadrul gradinitei, in care sunt cuprinsi majoritatea copiilor prescolari,


multiplica si diversifica relatiile cu cei din jur , largeste orizontul de
cunoastere al copilului, contribuie la adancirea contradictiilor dintre cerinte,
solicitarile externe si posibilitatile interne ale copilului, aceste contradictii
constituind, de fapt, sursa dezvoltarii psihice. La gradinita este important sa
optimizam dezvoltarea personalitatii copilului si in acelasi timp sa favorizam
relatii constructive in grup. Este esential pentru prescolari sa invete sa traiasca
impreuna pentru ca mai tarziu fiecare sa poata sa-si ocupe treptat locul in
societate. Pare important de stiut in ce masura si in ce limite cadrul didactic
poate grabi dezvoltarea copilului, stiind ca limbajul se afla in stransa legatura
cu dezvoltarea gandirii. Pentru a-I ajuta pe copii sa se dezvolte, trebuie sa le
dam ocazii de a-si urmari propriile interese profunde si de a se implica in acele
activitati care conteaza cel mai mult pentru ei. Gandul imbraca vesmantul
cuvantului, intre gandire si limbaj existand o legatura indestructibila. Datorita
prezentei gandirii si limbajului, omul are nu numai psihic ci si constiinta, acea
capacitatea de a cunoaste cunoasterea, de a stabilii relatii intre fenomene, de a
transforma mediul unor scopuri care presupun selectivitate, anticipatie,
proiectivitate. Copilul detine capacitatea de a-si dezvolta limbajul la venirea sa
pe lume, dar asimilarea limbii pe care o vorbesc cei din jur reprezinta un proces
complex pentru el. Copilul nu inventeaza limbajul si nu alege limba pe care o
invata. Transformarea
37

capacitatii potentiale a limbajului in capacitate reala este dependenta de


comunicarea verbala cu adultii. Dezvoltarea limbajului are la baza mai multi
factori(familial, social), dar un loc important revine disciplinelor scolare, prin
care se prevad cunostinte si actiuni pedagogice care au ca obiectiv dominant
insusirea corecta a limbii materne. Am observant ca de multe ori, slaba dezvoltare
a limbajului influenteaza negativ si relatiile din cadrul grupului de copii,
cooperarea dintre ei, acceptarea regulilor de grup, pe cand dezvoltarea limbajului
reduce anxietatea, elimina inhibitiile, faciliteaza libertatea de manifestare.
Limbajul permite copilului sa-si exprime sentimentele, nevoile, trarile; il ajuta
sa se cunoasca pe el si pe cei din jur. Copilul prescolar se dezvolta printr-un
proces complex de cunoastere continua, care actioneaza asupra constiintei acestuia
atat prin stimului concrecti, cat si prin ajutorul limbajului. Familiarizarea
copilului cu ceea ce il inconjoara ii permite acestuia sa achizitioneze o gama de
cunostinte necesare dezvoltarii lui, putand astfel sa-si exprime propriile idei. Pe
baza acestei experiente cognitive dobadite, prescolarul isi dezvolta limbajul sub
toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur, imbogatindu-si in
acelas timp vocabularul activ (care se stie ca la prescolarul mic este sarac). La
gradinita, limbajul este considerat ca ar avea un dublu sens si anume: pe de o
parte, ca mijloc de comunicare, iar pe de alta parte, ca un mijloc de cunoastere,
deoarece in procesul instructiv-educativ, cu ajutorul limbajului se transmit noi
cunostinte, se realizeaza largirea orizontului cu noi reprezentari. Limbajul are
nuantele sale. Specialistii spun ca , prin limbaj se citeste educatia fiecaruia
dintre noi. Iar acest limbaj este cu siguranta oglinda comportamentelor vazute,
insusite, imitate din diferite contexte. Nuantele limbajului se desprind de mic
copil. Cu cat il inveti pe prescolar mai bine un limbaj pur, normal, civilizat, cu
atat acesta se va concretiza intr-un comportament bine educat. Cunoscand faptul ca
intreaga activitate de la gradinita se axeaza pe comunicarea orala, educatoarea are
in vedere verificarea nivelului evolutiei limbajului copiilor. Precum stim,
vorbirea este o activitate comunicativa, ce se insuseste prin acumulari treptate,
se invata si se sitematizeaza prin numeroase exersari. Educarea limbajului, a
comunicarii si a posibilitatilor de exprimare corecta, coerenta si expresiva, la
prescolari, constituie un domeniu experiential de baza in
38

Curriculumul pentru Invatamant Prescolar si are un rol major in cadrul procesului


instructiv-educativ la gradinita. Astfel, putem afirma ca studierea domeniului
limba si comunicare la gradinita urmareste: insusirea corecta a compozitiei
fonetice a limbii (pronuntarea corecta a limbii, sunetelor, cuvintelor si a
grupurilor de cuvinte); retinerea unui fond de cuvinte si a semnificatiilor
acestora; insusirea practica a structurii gramaticale; dezvoltarea si exersarea
vorbirii dialogite dar si omologate; formarea si dezvoltarea deprinderilor de
exprimare corecta, clara si expresiva.

A cunoaste copilul - minunea lumii , inseamna a face arta. Indrumarea copilului


prin procesul instructiv-educativ in scopul dezvoltarii personalitatii lui, se
sprijina pe o atenta si temeinica cunoastere a caracteristicilor individuale.
Pentru realizarea obiectivelor prevazute in Programa de educare a limbajului,
educatoarea trebuie sa cunoasca particularitatile psihice si fizice ale fiecarui
copil pentru a putea constata daca acesta evolueaza normal, sa urmareasca stadiul
dezvoltarii proceselor pshice ale fiecarui copil, pentru a reusi sa orienteze
stiintific procesul invatarii . Cunoasterea copilului prescolar este un moment
deosebit de important, in egala masura pentru copil ,dar si pentru educatoare.
Pentru copil este importanta deoarce trebuie sa-i se asigure o crestere sanatoasa,
o dezvoltare a proceselor psihice , ca in final sa poata face fata cerintelor de
mai tarziu, impuse de activitatea din scoala. Pentru educatoare este necesara
cunoasterea copilului, pentru a gasi modalitati de adaptare rapita la regimul de
viata din gradinita, de stimulare intelectuala pe parcursul celor 3 sau 4 ani de
frecventare a gradinitei si de formare a unor deprinderi ( de comportare , de munca
intelectuala, practice, motrice), in functie de care trebuie sa se intocmeasca
panificarile calendaristice dar si cele zilnice. Fara aceste conditii, munca de
pregatire a prescolarilor nu va fi incununata de succes. La varsta prescolara,
cunoasterea la copii se realizeaza la nivelul senzatiilor, perceptiilor si a
reprezentarilor, intregul continut cognitiv, avand un caracter predominant concret.
La aceasta varsta, se observa o dezvoltare intensa a sensibilitatii tuturor
analizatorilor si pe aceasta baza, o perfectionare a capacitatii de reflectare a
sistemului nervos.

39

Sensibilitatea tuturor analizatorilor se adanceste si se restructureaza, dar cea


auditiva si vizuala au cea mai mare pondere. Conceptiile prescolarilor se
carcterizeaza printr-o mare saturatie afectiva si prin plasarea situationala.
Perceptia devine la varsta prescolara un proces subordonat gandirii, intentiilor,
orientarii si adaptarii, cunoasterii sau activitatii. In perioada prescolara se
realizeaza progrese importante in exeperienta logicii relatiilor spatiale. Se
ajunge astfel, ca inca de la varsta de 5 ani, copilul poate percepe locul exact
unde se situeaza obiectele, timpul, durata si chiar succesiunea in evenimente. In
masura in care perceptia devine tot mai cuprinzatoare, mai exacta si mai variata,
si reprezentarile copiilor sunt mai precise, mai clare , mai bogate in continut. La
prescolar, reprezentarile au un caracter intuitiv, situativ si sunt incarcate de
elemente concrete, particulare. Paralel cu reprezentarile reale se dezvolta si
reprezentarile imaginatiei. Functia cognitiva a reprezentarilor se dezvolta mai
ales dupa varsta de 4 ani, facilitand procesul intelegerii, coerenta vietii
psihice, dandu-I posibilitatea prescolarului sa poata trai mental trecutul si
viitorul in present, realul si imaginarul in actiune U. Schiopu) In formarea
reprezentarilor, cuvantul are o functie reglatoare ajutand la desprinderea unor
insusiri mai importante ale obiectelor, la sporirea claritatii si stabilitatii lor,
la reactualizarea experientei trecute si integrarea ei in cea prezenta sau chiar in
cea viitoare. Intelectul cuprinde un sistem de relatii, activitati si procese
psihice superioare (inteligenta, gandire, memorie, imaginative, limbaj) in cadrul
caruia gandirea constituie procesul psihic central, orientand, conducand si
valoricand toate celelalte procese si functii psihice. Studiile si cercetarile
intreprinse de J.Piaget, S. Vgotski, P. Oterrieth, iar la noi de U. Schiopu, M.
Zlate, P. Golu, au evidentiat cele mai semnificative caracterisrice ale
intelectului prescolarului. Astfel, gandirea prescolarului este preconceptuala sau
cvasiconceptuala, ea operand cu o serie de constructe care nu sunt nici notiuni
individuale nici notiuni generale: in intregul sau , preconceptul este, deci, o
schema situata la jumatatea drumului intre schema senzoriomotorie si concept in
ceea ce priveste modul de asimilare si un gen de simbol imagistic, in ceea ce
priveste structura sa reprezentativa. (J. Piaget) Dupa 3 ani, inteligenta
depaseste faza simbolica, trecand la un alt substadiu: al intuitiei simple (3-4
ani) si al intuitiei articulate sau semioperational (intre 5/6-7 ani) . Gandirea
intuitiva este un progres fata de gandirea
40

preconceptuala sau simbolica deoarece ea se aplica nu figurilor individuale , ci


configuratiilor de ansamblu ramanand orientate in sens unic. Caracterul situativ-
concret al gandirii deriva din faptul ca aceasta este incarcata de perceptii si
reprezentari . M. Zlate considera ca definitorie pentru gandirea prescolarului este
organizarea structurilor operative ale gandirii, aparitia notiunilor empirice care,
desi nu sunt coordonate si organizate in sisteme coerente, au o mare importanta in
procesul cunoasterii. Gandirea opereaza cu materialul furnizat direct de senzatii
perceptii, reprezentari. In aceasta etapa a dezvoltarii ei (perioada prescolara),
gandirea cuprinde toate operatiile esentiale: analiza, sinteza, generalizarea,
abstractizarea, comparatia, concretizarea. Inesenta, gandirea prescolarului
opereaza cu strategii complexe, este situativa, incarcator de perceptii si
reprezentari, de structuri numeroase, emotionale si sugestive. Treptat, pe masura
largirii orizontului cu noi cunostinte si pe baza dezvolatrii limbajului, copilul
poate sa se ridice de la cunoasterea concreta, senzoriala, la cunoasterea
abstracta, sa opereze cu notiuni, judecati, rationamente. In stransa legatura cu
evolutia gandirii evolueaza si limbajul, saltul calitativ inregistrat in
dezvoltarea proceselor cognitive explicandu-se si prin dezvoltarea limbajului.
Limbajul prescolarului evolueaza sub toate aspectele : fonetic, lexical, semantic,
ca structura gramaticala si expresivitate. El se imbogateste sub raport cantitativ,
iar diferenta dintre vocabularul activ si pasiv se micsoreaza discret , astfel ca
la 6 ani vocabularul sau activ insumeaza peste 3500 cuvinte. Comunicarea verbala
cunoaste o dezvoltare intensa, trecandu-se de la vorbirea situativa la vorbirea
contextuala. Intre 4 ani si 5 ani apare limbajul interior cu implicatii
seminficative in dezvoltarea intelectuala a copilului, el reprezentand mecanismul
fundamental al gandirii. Se intensifica: functiile cognitiva si reglatorie a
limbajului. Expresivitatea limbajului si bogatia sa se manifesta atat in sporirea
caracterului explicit al vorbirii, cat si in cresterea lungimii propozitiei. Odata
cu fondul lexical are loc si insusirea semnificatiei cuvintelor , limbajul
copilului perfectionandu-se treptat, devenid mai clar, coerent, mobilul acestei
perfectionari fiind o trebuinta interioara si anume trebuinta de e ase exprima, de
a comunica. Odata cu dezvoltarea intensa a perceptiilor, a reprezentarilor si a
gandirii, se menifesta si alte procese psihice de cunoastre, cum ar fi memoria si
imaginatia.
41

Ca urmare a dezvoltarii gandirii prescolarului, memoria acestuia inregistreaza o


trecere de la forma inferioare si mai putin productive la altele superioare, cu
grad mai mare de productivitate. Astfel, paralel cu memoria involuntara
(neintentionata), se dezvolta si cea voluntara (intentionata), alaturi de memorarea
mecanica apare si cea logica. In ontogeneaza, cel mai timpuriu se dezvolta memoria
apoi ,memoria afectiva si memoria plastic-intuitiva. Mai tarziu se dezvolta si
memoria verbal-logica, ea reprezentand o treapta superioara deoarce continutul sau
este format de material verbal. Progrese inregistreaza toate procesele memoriei
(memorarea, pastrarea, reactualizarea), cat si calitatile acesteia (volumul,
rapiditatea intiparirii, durata pastrarii). Cu toate acestea, cercetarile
efectuate, au avidentiat si unele caracteristice ale memoriei prescolarului precum:
carcacterul nediferentiat, difuz; caracterul incoerent, nesistematic; carcaterul
concret, plastic, intuitiv; caracterul pasiv, neintentionat in memorarea si
evocarea unor fapte in mod spontan. La varsta prescolara putem vorbi de o adevarata
explozie a procesului imaginativ, explozie intretinuta in special de joc
(activitatea dominanta) care poate fi desfasurat oricand si oriunde, mai ales in
activitatile de educarea a limbajului. In timpul jocului are loc un proces de
conjugare a imaginatiei creatoare cu cea reproductiva, proces sustinut si de
experienta cognitiva mai bogata, de sfera mai extinsa a reprezentarilor, de
intensitatea functiei reglatoare a cuvantului, de dezvoltarea gandirii si a noilor
trebuinte, dorinte interese. Imaginatia devine mai activa si mai intentionala,
creste activitatea de prelucrare analitico-sintetica a reprezentarilor, procesul
imaginativ fiind stimulat de joc, de activitatile obligatorii si liber-creative, de
indrumarea parintilor si a educatoarei. L.S. Vgotski constata ca imaginatia
prescolarilor este foarte variata si foarte bogata, copilul proiectand dorintele
lui dincolo de ceea ce este real. Adaptarea copilului la cerintele activitatii
scolare, presupune un nivel optim de dezvoltare psihica, nivel atins atat de
procesele cognitive, cat si de activitatile si procesele reglatorii : motivatie,
afectivitate, vointa, atentie, deprinderi. Integrarea copilului in programul
activitatilor instructiv-educative din gradinita, depasirea orizontului restrains
al familiei, largirea sistemului relatiilor cu cei din jur, favoizeaza aparitia
primelor relatii si atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a
vietii psihice a copilului. Modificari importante se produc la nivelul motivelor,
care constituie factorii stimulatori ai activitatii, realizandu-se trecerea de la
42

motivele biologice , la motivele si trebuintele sociale. Treptat, motivele se


ierarhizeaza, subordonandu-se unele altora, legatura dintre ele fiind determinate
si de propria interioritate a copilului si nu doar de interventia externa a
adultului. Prin urmare, conduita prescolarului incepe sa capete un caracter unitar,
coerent contribuind la formarea initiala a personalitatii copilului. Se considera
ca motivele invatarii (care apar la varsta prescolara mijlocie) se formeaza mai
intai in procesul de efectuare a unor actiuni practice concrete, organizate cu
copiii, activitatile din gradinita, reprezentand o etapa necesara in constituirea
motivelor invatarii scolare. Constituindu-se permanent la nivelul a doua planuri
(in cadrul relatiilor cu cei din jur - motive social- morale si prin activitatile
desfasurate cu copiii - motive intrinseci) , motivatia la varsta prescolara
prezinta o structura destul de simpla, are caracter predominant afectiv, situativ
si de perspectiva imediata, instabilitatea, trasaturi determinante de
particularitatile psihologice ale varstei respective.(A. Chircev) Modificarile
care survin la prescolar (comparative cu anteprescolarul), in ceea ce priveste
afectivitatea, sunt atat de natura calitativa, cat si cantitativa. Restructurarea
afectivitatii este conditionata de contradictia dintre trebuinta de autonomie a
prescolarului si interdictiile manifestate de adult fata de el. Structurile
afective sunt in plin proces de formare, satisfacerea trebuintelor, dorintelor
copilului asociindu-se cu stari afective , in timp ce contrazicerea, blocarea lor
determinand stari emotionale de insatisfactie, nemultumire. Cercetarile psihologice
au pus in evident prezenta la prescolari a starilor afective de vinovatie (3 ani),
de mandrie (4 ani), de pudoare (la 3-4 ani), fiind inscrise si doua XX Xsindroame :
sindromul bomboanei amare (starea afectiva de rusine ce apare in urma unei
recompense nemeritate) si sindormul de spitalizare (reactia afectiva violent a
copilului ce urmeaza sa se desparta de cei dragi pentru a fi internat in vederea
urmaririi tratamentului). In acest stadiu se face trecerea de la emotii la
sentimente, se contureaza mai clar unele sentimente morale, incep sa se
cristalizeze si diverse sentimente intelectuale, n rol important in aceatsa
evolutie avandu-l adultul si realatia copilului cu el. Prin mecanismele imitatiei
se preiau stari afective, expresii emotionale, iar conduitele emotionale ale
prescolarului se diversifica, se imbogatesc, devin mai coerente si mai adaptate
situatiilor, realizandu-se un adevarat process de invatare afectiva.
43

Atentia , ca fenomen psihic de activare selectiva, de concentrare si orientare a


energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice ( cu
deosebire a proceselor senzoriale si cognitive-logice), capata in prescolaritate un
tot mai pronuntat caracter activ si selectiv, isi mareste volumul, cresc
concentarea si stabilitatea ei. Pana la inceputul prescolaritatii, copilul a
achizitionat ambele forme de atentie : involuntara si voluntara. In etapa
prescolara, incepe procesul organizarii atentiei volunatre , mai ales sub influenta
dezvoltarii gandirii si limbajului. Educatoarei ii revine sarcina de a trezi
atentia involuntara (prin utilizarea unor stimuli caracterizati prin noutate,
exprsesivitatea, conturare speciala, contrast cromatic) si de a determina si
mentine atentia voluntara asupraactivitatii desfasurate pe o perioada mai lunga de
timp. Aceasta se realizeaza prin : fixarea unor sarcini de catre adult, exprimarea
clara, calda, expresiva, precizarea obiectivelor activitatii, solicitarea copiilor
prin intrebari, indrumarea lor pe parcursul activitatii. Prescolaritatea reprezinta
stadiul aparitiei si inceputul organizarii vointei, ca forma complexa de reglaj
psihic. Capacitatea de a-si dirija activitatea se dezvolta laprescolar o data cu
functia reglatoare a limbajului: prin intermediul limbajului intern copilul isi da
singur comenzi cu privire la declansarea sau franarea unor miscari sau actiuni
simple. Motivatia devine unul dintre factorii important ai sustinerii vointei,
dezvoltarea acesteia contribuind totodata la dezvoltarea si educarea vointei sale.
Principalele faze ale actului voluntar(fixarea scopurilor, lupta motivelor, luarea
hotararii, executia) nu sunt suficient stabilizate, facand sa apara piedici in
functionalitatea lor, ceea ce demonstreaza faptul ca la acesta varsta(varsta
prescolara) vointa este in curs de organizare , dezvoltarea ei fiind un process
foarte complex, de lunga durata. Desi exista mai multe teori , modele de abordare a
personalitatii, aceasta poate fi studiata si este mai ales de catre pedagogie sub
aspectul dezvoltarii, cautandu-se identificarea celor mai eficace modalitati,
metode, mijloace de stimulare. Dezvoltarea este un process complex, de trecere de
la vechi la nou, de la inferior la superior, de la simplu la complex, printr-o
succesiune de etape, de stadia, fiecare reprezentand o unitatea functional , mai
mult sau mai putin inchegata, dar cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la
o etapa la alta implica atat modificari cantitative , cat si salturi calitative.

44

In plan psihic, dezvoltarea semnifica formarea proceselor si insusirilor psihice,


dar si restructurarea lor,la nivele functionale tot mai inalte, care sa permita
adaptarea individului la conditiile si cerintele mediului natural si sociocultural.
Azi, este unanim acceptata teza ca la nastere, copilul este doar un candidat la
umanitate, si ca aceasta calitate va fi dobandita prin invatare si educatie, prin
socializare, potentialul uman fiind astfel stimulat, dezvoltat si valorificat sub
influenta mediului si a educatiei. Intreaga evolutie a omului, ca subiect
pragmatic, axiologic, depinde de imprejurarile maturizarii sale biologice, pshice,
sociale ,ale modelarii culturale si integrarii sociale. Daca trebuinta de
independenta si autonomie, mobilitatea si spiritul de initiativa, tendinta
afirmarii de sine, erau considerate ca cele mai proeminente trasaturi ale primei
copilarii, prescolaritatea, reprezinta perioada formarii initiale a
personalitatii. Esenta profilului psihologic al acestei etape de dezvoltare, se
exprima prin trezirea sentimentului de personalitatea, exprimat dupa opinia lui
H.Wallon, prin atitudine de opozitie , cat si printr-o parada a Eului . Cele
mai importante achizitii ale personalitatii in prescolaritate sunt: existenta
Eului, formarea constiintei morale, socializarea conduitei. Psihologul American G.
Allport, care a studiat procesul elaborarii ontogenice a Eului , precizeaza ca
pana la 3 ani acesta a parcurs 3 etape: simtul eului corporal; simtul unei
identitati de sine continue; respectful fata de sine, mandria. In perioada
prescolaritatii, aceste procese se perfectioneaza adaugandu-se alte doua dimensiuni
importante ce contrbuie la sporirea individualitatii copilului: extensia eului si
imaginea eului (G. Allport) Primul aspect este legat de simtul de proprietate,
echivaleaza cu largirea sferei sale de cuprindere, copilul vorbind despre fratele
meu, mingea mea etc. Cel de-al doilea aspect se carcterizeaza printr-un inceput
rudimentar de constiinta a copilului, care ajunge sa cunoasca ce asteapta parintii
de la el si sa compare aceasta asteptare cu propriul sau comportament. Referitor la
aparitia cunostiintei morale a copilului, specialistii sunt de accord ca ea este
strans legata de imaginea de sine a acestuia. El isi formeaza imaginea de sine prin
preluarea ei de la parinti, asa incat in aceasta intra, de fapt, atitudinile,
exigentele, interdictiile si expectatiile parintilor.

45

Cercetarile lui J. Piaget cu privire la psihogeneza judecatilor morale la copil


disting faza eterogena (copilul preia norme ,reguli, interdictii in mod neselectiv
din anturajul imediat) si faza autonomiei morale, ce corespund din punct de vedere
genetic vasrtei intre 7 si 12 ani. Este un stadiu al cooperarii, in care respectul
este reciproc, regulile si normele morale fiind ineriorizate si transformate in
mobiluri interioare ale conduitelor, fiind implicat si propriul sistem valoric in
actul de apreciere, judecare a faptelor, situatiilor. Piaget considera ca exista un
paralelism intre constituirea cunostintei logice si a constiintei morale. Astfel,
daca in dezvoltarea gandirii exista o perioada de egocentrism, si apoi de realism,
tot asa in dezvoltarea timpurie a cunostintei morale exista faza compotamnetului
moral egocentric si faza realismului moral. Ca si J. Piaget, L.Kohlberg este
interest de evolutia si formarea morala a copilului, evidentiind cele 3 niveluri de
dezvoltare morala ce cuprind sase stadii ale rationamentului moral: Nivelul 1
premoral (4-10 ani): stadiul moralitatii ascultarii; stadiul moralitatii
hedonismului instrumental naiv; Nivelul 2 al moralitatii conventionale (10-13
ani): stadiul moralitatii bunelor relatii; stadiul moralitatii legii si
ordinii; Nivelul 3 al autonomiei morale sau ineriorizarii si acceptarii personale
a principiilor morale: stadiul moralitatii contractual si acceptarii democratice
a legii; stadiul moralitatii principiilor individuale de conduit. Cele sase
stadii, pot constituii indicatori ai procesului de interiorizare a judecatilor
morale si a motivarilor actiunii morale. Se realizaeaza astfel trecerea de la
morala eteronoma a asculatrii (ce vizeaza evitarea pedepsei, dezabrobarii,
blamului), la o morala a respectului reciproc si la o morala autonoma, in care
acceptarea normelor morale apare ca o forma de identificare cu grupul de referinta.
Prin urmare, in conceptia piagetiana, prescolaritatea corespunde celor doua
substadii ale etapei initiale: al moralei ascultarii , eteronome si al
realismului moral. In conceptia lui Kohlberg, prescolaritatea se inacreaza in
primul nivel al dezvoltarii morale.
46

Respectarea normelor este mai mult rezultatul ascultarii decat al cunoasterii si


intelegrii lor. Conformarea la norma se intemeiaza pe afectiune si pe teama.
Deoarece sensul actiunii educative este de la conduita spre constiinta, o atentie
deosebita trebuie acordata formularii cerintelor si urmaririi respectarii lor in
cadrul actiunilor zilnice in vederea formarii deprinderilor elemetare de
comportare. Acestea, treptat, prin stimulare din interior si stabilizare, vor
devein trasaturi positive de carcter ce intra tot in sfera conduitei morale.
Referitor la socializarea conduitei copilului, literature de specialitate
evidentiaza ca acest process realizeaza in contextual social ,prin amplificarea
relatiilor interpersonal, prin asimilarea si interiorizarea treptata a cerintelor,
normelor in cadrul familiei si gradinitei. Din perspective psihologica,
socializarea este privita ca interiorizarea a valorilor culturale, formare a
atitudinilor si reprezentarilor sociale commune grupurilor. Un instrument important
al socializarii este limbajul, invatarea lui facilitand stabilizarea relatiilor
sociale din ce in ce mai diferentiate. Se considera ca o multitudine de factori
influenteaza socializarea copilului prescolar: conceptiile filosofice, politice,
religioase etc , la nivelul familiei si statului; personalitatea parintilor si a
celorlati copii, temperamental si capacitatile lor cognitive; interventiile si
influentele mediului; conflictele dintre copil si adulti- pe de o parte si intre
diversele aparente ale copilului- pe de alta parte. Sunt numeroase lucrarile care
subliniaza importanta interactiunilor sociale,implicate la mai multe niveluri ale
constructiei socializarii: modul de comunicare, transmiterea cunostintelor,
cooperarea si confruntarea in rezolvarea unor problem, asimilarea unor concept. M.
Zlate constata ca evolutia sociabilitatii poate fi evidentiata prin modul in care
prescolarii realizeaza perceptia altora. Astfel, in jurul varstei de 3 ani, altul
este perceput ca o amenintare; putin inainte de 4 ani altul este perceput ca
rival; abia pe la 5 ani altul este perceput ca partener egal de activitate.
Cooperarea este, dupa opinia specialistilor, slab prefigurata, confuza la
prescolari, iar criteriile rationamentului moral cuprind o doza mai mare de
subiectivism, motivarea faptei morale realizandu-se mai mult din perspective
afectiva decat cognitive.

47

Practica educationala a scos in evidenta faptul ca integrarea copiilor in


activitatile obligatorii si liber-creative, repartizarea si incredintarea unor
responsabilitati sociale, utilizarea echilibrata a aprobarii si dezaprobarii
stimuleaza mecanismul socializarii conduitei copilului, dezvolta autonomia
acestuia, faciliteaza aparitia premiselor, trasaturilor caracteriale. Selectarea si
utilizarea unor strategii metodologice unitarea, organizarea unor jocuri-exercitii
de imitare a vorbirii altuia, a unor gesture, a mimicii s pantomimicii, valorizarea
pozitiva a modelelor de interactiune contribuie,de asemnea, la educarea
sensibilitatii, a atitudinii lor fata de sine si fata de altii, la interiorizarea
treptata a unor modele de conduita. Limbajul, fiind o conduit de tip superior,
restructureaz activitatea psihic a omului,avand un rol mediator important in
desfsurarea si dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice: _ perceptia
capt sens, semnificatie, se imbogteste, se transform in observatie perceptia
ca scop; _ reprezentrile devin generalizate cand sunt evocate sau formate cu
ajutorul cuvintelor; _ fr limbaj nu se poate vorbi de formarea notiunilor,
judectilor si rationamentelor, nu exist abstractizri si generalizri, nu pot fi
rezolvri de probleme; _ memoria - formulrile verbale sunt garantia memorrii de
durat; _ imaginatia in combinatorica imaginativ, cuvintele apar ca vehiculatori
de imagine; _ motivatia verbalizarea permite definirea motivelor si departajarea
lor de scopuri; _ vointa - este un proces de autoreglaj verbal; _ personalitatea -
se formeaz si isi exteriorizeaz mare parte din continutul ei prin limbaj;
Limbajul devine un ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul
constiintei; rolul limbajului este atat de mare incat activitatea lui nu se
intrerupe odat cu intreruperea comunicrii cu altii, dimpotriv ea se pstreaz pe
tot parcursul strii de veghe uneori sub forma limbajului interior si chiar in
timpul somnului; Iata de ce cunoasterea profilului psihologic al varstei prescolare
devine un etalon important, nu numai pentru evaluarea nivelului de dezvoltare,
pentru intelegera

48

universului psihointelectual , socioafectiv si comportamental, dar si din


perspectiva optimizarii strategiilor practice de actiune eficienta la aceasta
varsta . Datorita faptului ca in utilizarea basmului in cadrul domeniului
experiential limba si comunicare sunt antrenate limbajul, gandirea, memoria,
atentia, imaginatia,vointa, motivatia, in acest capitol am incercat sa subliniez
relatia stransa dintre educarea limbajului si dezvoltarea intelectuala a copilului
prescolar.

49

CAPITOLUL III. 2.

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN UTILIZAREA BASMULUI IN GRADINITA

Inca de la o varsta frageda, copilul are nevoie sa dobandeasca capacitatea de a


comunica cu cei din jur, de a-si putea transmite idei, impresii , ganduri, dar si
pentru a se putea face inteles. Insusirea treptata si temeinica a vorbirii si,
ulterior, a limbajului scris, constituie un fundament in activitatea scolara si
sociala a viitorului cetatean si de aici reise necesitatea studierii acestora inca
de la gradinita. In modernizarea procesului de invatamant din gradinita sunt
implicate toate componentele activitatii: de la proiectarea didactica la tehnicile
de cunoastere a copiilor, la evaluare, dotari materiale, parteneriate, activitati
extracurriculare, metodologie didactica activa. Finalitatea demersului de
modernizare se constituie in desfasurarea unui proces de invatamant carte sa se
adreseze individualizat fiecarui copil in gradinita. In acceptiunea moderna,
metodele de invatamant reprezinta modalitati de actiune, instrumente cu ajutorul
carora copiii, sub indrumarea educatoarei, isi insusesc cunostinte, isi formeaza si
dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini si atitudini.
Teoretic, ideea de metoda vine dinspre stiinta, dinspre cunoasterea stiintifica.
Metoda, in limba greaca methodos (odos=cale si metha=spre ), inseamna calea de
urmat in scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de cautare (si descoperire)
a adevarului. Metodele de instruire isi au sorgintea in metodele de cercetare
stiintifica, cu deosebirea ca in invatamant metodele capata un specific aparte, au
o semnificatie pedagogica ( au alta menire decat cea destinata cunoasterii
stiintifice propriu-zise). Acest specific aparte consta in faptul ca metoda devine
o cale de dezvaluire a advarului in fata celor care invata; se transforma intr-o
cale de acces la aflarea advarului, intr-o cale de transmitere si respectiv de
achizitie a unui sistem de cunostinte care redau anumite adevaruri; devine o cale
de formare a unor reprezentari care reflecta o anumita realitate.

50

Metoda include in structura ei operatii-procedee de natura mentala sau fizica.


Procedeul este o tehnica mai limitata de actiune, un detaliu, o particularizare a
metodei. De aceea, metoda mai este definita ca un ansamblu organizat de procedee.
A descrie metoda inseamna a prezenta seria de procedee integrate in ea. Varietatea
procedeelor face metoda mai eficienta. Intre metode si procedee exista relatii
dinamice. Metoda poate deveni procedeu in cadrul altei metode, dupa cum procedeul
poate deveni metoda. De exemplu, demonstrarea unui fenomen, prezentarea unei
planse, a unui tablou pot construi procedee didactice in cadrul utilizarii metodei
povestirii, explicatiei, descrierii sau conversatiei. Metoda explicatiei poate
deveni procedeu in cazul demonstratiei. Esenta si adevarata valoare a metodei nu
pot fi deduse decat prin raportare la specificitatea insasi a procesului de
invatamant pe care il deserveste, din analiza situatiei date si a multiplelor
functii pe care ea le indeplineste in cadrul acesteia. Ansamblul metodelor si
procedeelor didactice de predare, invatare si evaluare formeaza metodologia
procesului de invatamant sau metodologia instruirii. In procesul instructiv-
educativ, metodele didactice indeplinesc anumite functii care vizeaza deopotriva
cunoasterea (asimilarea cunostintelor, gandirea), instruirea (formarea priceperilor
si deprinderilor, abilitatilor), cat si formarea trasaturilor personalitatii:
functia cognitiva, de dobandire de noi cunostinte; functia normativa. Prin metodele
de care dispune, profesorul organizeaza, dirijeaza si corecteaza in mod continuu
procesul de instruire, in vederea optimizarii acestuia; functia motivationala,
potrivit careia, o metoda bine aleasa poate starni si mentine interesul elevului,
curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune; functia operationala sau
instrumentala, potrivit careia, metoda este un intermediar intre elev si unitatea
de continut; functia formativ-educativa care atribuie metodei calitatea de
instrument de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu
insusirea cunostintelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor,
opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale.

51

Ca si intreaga activitate educativa din gradinita, metodele fac obiectul unei


activitati comune a adultului educator si a copilului educat. In afara de eficienta
limitata, concretizata la un moment dat in dobandirea anumitor cunostinte,
priceperi , deprinderi si atitudini, de atingerea unor scopuri, de economia de timp
si de mijloacele necesare educatiei, metodele sunt importante si pentru ca vor
genera atitudini pozitive fata de propria educatie, fata de educatie, in general,
precum si ca vor initia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai putin
productiv, mai mult sau mai putin aducator de rezultate, satisfactii, ceea ce
constituie aporturi formative majore. Metodele nu au o valoare fixa, ci capata
valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv in
conditii date. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesita, in ansamblul
sau, metode diferite, fiecare utila in anumite situatii, singura sau in asociatie
cu altele si nepotrivita in alte situatii. Pentru obiective restranse si in
conditii date, este de obicei mai utila o anumita metoda. Pentru obiective
complexe, se apeleaza la strategii didactice, adica la asamblari in care metode
diferite isi completeaza reciproc efectele si constituie un demers coerent de
educare. Pentru ca mesajul etic al basmelor sa ajunga pana in constiinta copilului,
sunt deosebit de importante modalitatile de realizare a activitatilor cu acest
continut educativ.Ca o conditie psihologica importanta, am cautat sa asigur acestor
activitati un cadru intim, misterios, adecvat prin expresivitate, astfel incat
mesajul etic transmis sa determine un ecou afectiv puternic, pe masura
sensibilitatii mintii si sufletului copilului. Pentru clasificarea metodelor, in
functie de scopul principal, se adopta drept criterii: evolutia istorica, in
functie de care sunt distinse metode traditionale si metode moderne; sarcina
didactica pe care o servesc, conform careia exista metode de dobandire de
cunostinte sau deprinderi, metode de consolidare, de verificare si evaluare; in
functie de natura activitatii pe care o solicita preponderent metodele, dupa care
metodele pot fi activ-practice (exercitiul, lucrarea practica), intuitive
(observatia, demonstratia) sau verbale (explicatia, conversatia,povestirea).

In activitatea la grupa, pe parcursul anilor, am folosit numeroase modalitati de


predare a basmului, atat la nivelul I, cat si la nivelul II. Povestirea o consider
ca fiind mijlocul cel mai placut, eficient atat pentru copil cat si pentru
educatoare de a transmite
52

continutul unui basm. Basmul presupune o desfasurare epica mai ampla, cu mai multe
episoade, in care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice si are
rol distractiv, de incurajare a istetimii care invinge prostia sau moralizator, de
condamnare a raului care este totdeauna infrant de bine. Caracterul antitetic al
personajelor le face usor de distins si de retinut. Morala alb-negru corespunde
intelegerii prescolarului. La grupa mica, povestirea trebuie sa fie simpla,
neancarcata cu multe comentarii si fara multe episoade. Esentiala nu este retinerea
pur si simplu a episoadelor in succesiunea lor, ci intelegerea cauzei pentru care
actiunea evolueaza intr-un anumit fel, a motivelor care pun in miscare diferite
personaje. Treptat, se trece la povestiri mai ample. Importanta este nu numai
cantitatea de informatie, abundenta de fapte prezentate, ci si de forma de redare.
Pentru a asigura intelegerea si reactia afectiva, in povestire educatoarea trebuie
sa foloseasca stilul literar oral intr-o forma cat mai ingrijita, sa apeleze la
comparatii plastice, sa foloseasca imagini de o reala calitate estetica, cu
posibilitati de sensibilizare adecvate varstei prescolare. Povestirea insotita de
imagini constituie un mijloc foarte atragator de fixare a principalelor episoade
ale basmului. Repovestirea este modalitatea prin care se poate fixa basmul predat
in memoria copiilor. Activitatea de repovestire este foarte indragita de copii
pentru ca le da posibilitatea de a patrunde in lumea imaginarului, de a fi
ascultati si de a se afirma. Rezultatele copilului in activitatea de repovestire
depind, in cea mai mare masura, de calitatea povestirii educatoarei si de ajutorul
acordat copilului la primele reluari. Educatoarea intervine in momentele de impas
cu intrebari sau ii reaminteste episodul. La grupa mare-pregatitoare (nivel II),
copiii pot ajunge sa stapaneasca destul de bine mai multe basme: Alba ca Zapada,
Cenusareasa, Scufita Rosie, Fat-Frumos din lacrima etc. Prescolarul cere
celui ce repovesteste, oricine ar fi el, fidelitate fata de prima versiune a
povestirii. El accepta usor fictiunea, planul ireal al povestirii, dar o data
expusa o varianta, e necesara pastrarea ei. Altfel copilul contesta adevarul si
calitatea povestirii. Explicatia o constituie caracterul relativ rigid al gandirii
copilului. Povestirea cu inceput dat prefigureaza in mare parte desfasurarea
actiunii., copilului revenindu-i sa creeze un plan de desfasurare in concordanta cu
premisele din partea povestita de educatoare. De obicei copilul nu-si face un plan
riguros care sa redea linia de desfasurare a intregii povestiri, ci doar pentru
unul-doua episoade. In povestirea cu

53

inceput dat, copilul este scutit de momentele tensionale de la inceput, cand


trebuie sa aleaga un subiect, un personaj si totodata are suficient timp pentru
imaginatie. Jocurile didactice au valentele lor formative. Ca metoda de invatare,
jocul didactic da rezultate deosebite, specificul lui constand in combinarea
elementelor instructive cu activitatea de joc. El ne ajuta sa organizam activitatea
intelectuala a copiilor in forme cat mai placute, atragatoare, accesibile si de o
vadita eficienta. Jocul didactic l-am folosit ca mijloc: de fixare a continutului
basmului, de apreciere a caracterelor unor personaje, a modului lor de comportare.
Exemple de jocuri didactice: Ma cunosti?- are ca sarcina didactica identificarea
cat mai rapida a personajelor dintr-un basm povestit, cat si a calitatilor
acestora; Televizorul-are ca sarcina didactica recunoasterea si denumirea
basmului dupa ilustratii cu personaje reprezentative. Conversatia este o metoda
verbala de invatare cu ajutorul intrebarilor si raspunsurilor. Bazandu-se pe
cuvant, este o metoda de cunoastere mediata. Noile cunostinte sunt derivate din
cunostintele anterioare. Conversatia este indispensabila copilului in ciuda
cunoasterii sarace de care dispune si a limbajului insuficient dezvoltat al
acestuia. Exista doua forme principale ale conversatiei: cea euristica si cea
examinatoare. La prescolarul mic se intalneste si conversatia-joc. Conversatia
euristica, de descoperire il conduce pe copil la cunostinte noi prin intrebari
asupra altor cunostinte dobandite deja. Se porneste de la o situatie problematica,
insuficient inteleasa de copil si a carei solutionare, interpretare adultul o
cunoaste. Pentru ca rezolvarea nu poate fi sesizata dintr-o data de copil,
educatoarea il conduce prin intrebari. Daca intrebarile acesteia sunt prea simple,
dirijeaza strict raspunsurle copilului, atunci si efortul de intelegere este redus,
iar contributia conversatiei la descoperirea cunostintelor este redusa. Conversatia
de verificare urmareste sa evidentieze gradul de insusire a anumitor cunostinte.
Aceasta forma poate solicita reproducerea de cunostiinte, dar poate sa si ceara
demonstrarea cunostiintelor in contexte mai largi sau noi, decci organizare,
selectare, prelucrare. Intrebarile conditioneaza calitatea cunoasterii copilului
prin adecvarea continutului de idei la principiile euristice prin accesibilitatea
lor, prin corectitudinea si claritatea formei lor. Ele nu trebuie sa sugereze
raspunsul in mod

54

direct. Folosite corect, intrebarile gradeaza dificultatile si sistematizeaza,


conduc pe copil spre sinteze. Conversatia-joc are la origine nevoia copilului de a-
si afirma posibilitatea de a pune intrebari. El ne va adresa uneori mai multe zile
la rand o intrebare, care i-a retinut atentia sau va incerca sa prelungeasca la
nesfarsit o conversatie gratuita. Conversatia prescolarului este marcata de
particularitatile limbajului sau si ale gandirii sale: saracia vocabularului,
insuficienta structurii gramaticale. Acesta din urma, (care, dupa psihologul J.
Piaget se defineste prin incapacitatea copilului de a se situa pe punctul de vedere
al interlocutorului si deci prin incapacitatea de a-l intelege pe acesta intr-un
numar mare de cazuri), il conduce pe copil la forme de manifestare verbala cum sunt
monologul, monologul colectiv, adica vorbire pentru sine in prezenta celorlalti(ca
si cum s-ar adresa celorlalti, dar nefiind interesat daca este ascultat sau nu si
daca i se raspunde). Conversatia dintre copii poate fi stimulata prin crearea de
conditii care sa permita reunirea libera a copiilor in grupuri. Aceste conditii se
refera la materialele adecvate puse la dispozitia copiilor care pot sa trezeasca
interesul pentru audierea unui basm sau repovestirea acestuia. Explicatia este
metoda verbala prin care se progreseaza in cunoastere in sensul intelegerii
carcateristicilor unui aspect din realitate, justificarii unei idei. Formele pe
care le poate imbraca explicatia sunt multiple: descrierea , caracterizarea,
definitia, naratiunea, iar fiecare dintre aceste forme de baza comporta variante. A
explica inseamna a descoperi, a face sa apara clare pentru copil relatii
explicative de tipul cauza-efect. Explicatia presupune anumite cerinte: sa fie
precisa, concentrand atentia copilului asupra unui aspect; sa fie corecta; sa fie
accesibila, adaptata nivelului experientei lingvistice si cognitive ale copilului.

Probelmatizarea este o metoda care solicita copilului un efort intelectual


orientata spre descoperirea de noi cunostiinte sau procedee de actiune si de
verificare a solutiior gasite. Aceasta metoda constituie o modalitate de instruire
prin crearea unor situatii problema ce solicita copiilor utilizarea cunostiintelor
dobandite anterior in vederea rezolvarii situatiei problema pe baza experientei si
a efortului personal. Situatia
55
problema reprezinta o sarcina cu caracter de noutate prin a carei rezolvare,
copilul isi insuseste noi cunostiinte. Contactul cu situatia problema creaza o
stare conflictuala in gandire, copilul observand un dezacord intre cunostiintele
anterioare si sarcina de rezolvat. Situatia problema pune in evidenta dezacordul
intre nivelul de cunostiinte si situatia creata (copilul este angajat intr-o
sarcina de cunoastere pentru rezolvarea careia are o experienta insuficienta);
declanseaza o trebuinta de cunoastere; orienteaza captivitatea copilului spre
descoperirea unor cunostiinte menite sa rezolve dezacordul existent.
Problematizarea, ca metoda folosita in utilizarea basmului, are o insemnatate
deosebita in : organizarea situatiei problema (fondul problematizat); formularea
sarcinilor (actiunea concreta); dirijarea copiilor in descoperirea solutiilor
(munca independenta); sistematizarea si fixarea cunostiintelor dobandite prin
rezolvarea sarcinilor. Activitatea cu cartea. Desi in general nu stiu sa citeasca,
prescolarii folosesc, incipient, si aceasta metoda. Rasfoind carti cu basme
cunoscute ce au text alaturi de imagini ei memoreaza, privesc desenele, le
comenteaza. Insasi tinerea corecta a cartii, rasfoirea fila cu fila de la inceput
spre sfarsit, cunoasterea sensului evolutiv al basmelor din fiecare carte, sunt
achizitii importante pentru prescolari. Vor recunoaste, de asemenea: pozitia
corecta arandului scris, litere, cuvinte, sintagme, cum ar fi titlurile basmelor.
In randurile exemplificate anterior, am incercat sa fac referire la metodele
traditionale folosite in utilizarea basmului. In cele ce urmeaza voi aborda
metodele interactive. Metodele interactive de grup sunt nodalitati moderne de
stimulare a invatarii si dezvoltarii personale inca de la varstele timpurii, sunt
instrumente didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experiente, de
cunostiinte. Interactivitatea presupune o invatare prin comunicare, prin
colaborare, produce o confrunatre de idei, opini si argumente, creaza situatii de
invatare centrate pe disponibilitatea si dorinta de cooperare a copiilor, pe
implicarea lor directa si activa, pe influenta reciproca din interiorul
microgrupurilor si interactiunea sociala a membrilor unui grup. Implementarea
acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calitati si
disponibilitati din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea

56

stilului didactic, mobilizare, dorinta de autoperfectionare, gandire reflexiva si


moderna, creativitate, inteligenta de a accepta noul si o mare flexibilitate in
conceptii. Metoda de predare-invatare reciproca presupune o strategie de invatare
prin studiu pe text , sau pe imagine pentu a dezvolta comunicarea intre copii in
cadrul colectivului. Ca obiective, amintim: inregistrarea performantelor proprii
prin exersarea capacitatii de invatare de la altii, antrenarea activa a copiilor in
activitatile de grup, darsi in cele frontale, precum si dezvoltarea increderii in
capacitatile proprii de a intra in contact si de responsabilizare a acestora.
Metoda predarii-invatarii reciproce are 4 strategii de invatare, acestea fiind:
rezumarea (fiecare lider prezinta rezumatul textului sau al imaginii urmarite
cateva minute si fiecare dintre membrii grupului alcatuieste cate un enunt, imbinat
intr-o succesiune logica), adresarea de intrebari (copiii analizeza textul sau
imaginea in cadrul grupului si apoi fiecare dintre ei alcatuieste cate o intrebare
utilizand paletele cu intrebari, iar aceste intrebari vor viza aspecte importante
despre personaje, timp, actiune, desfasurarea faptelor, etc), clasificarea datelor
(retin cuvintele si expresiile literare, atitudini, comportamente si gasesc
raspunsul pentru a clarifica toate aspectele care sunt neclare atat pentru grupul
lor, cat si pentru celelalte grupuri), precizarea( in cadrul aceluias grup, copiii
fac predictii, exprimand finaluri neasteptate, luand in considerare logica ideilor
anterioare). Exista patru etape pentru aceasta metoda: analizarea textului sau
imaginilor; stabilirea celor patru grupuri; distribuirea rolurilor fiecarui grup;
rezolvarea sarcinilor de grup; rezumatorii-rezuma textul; intrebatorii-
formuleaza intrebari; clarificatorii-clarifica problema; prezicatorii-fac
predictii.
Avantajele acestei metode interactive sunt majore: prescolarul invata sa analizeze
un text, invata sa coopereze in cadrul unui grup pentru implinirea unui rol, invata
sa fie responsabili in implicarea individuala in grup, invata sa argumenteze si sa
sustina o opinie , isi dezvolta capacitatea de exrimare,atentia, gandirea cu
operatiile ei si
57

capacitatea de ascultare activa, stimuleaza capacitatea de concentrare asupra


textului audiat si priceperea de a selectiona esentialul. Metoda palariutelor
ganditoare. Acest nou tip de metoda de predare-invatare este o tehnica de stimulare
a creativitatii, prin care prescolarii se exprima liber , in acord cu semnificatia
palariilor. Copiii se impart in sase grupe - pentru sase palarii. Ca material vor
fi folosite sase palarii ganditoare, fiacre avand cate o culoare: alb,rosu, galben,
verde, albastru si negru. Bineinteles ca rolurile se pot inversa, participanti
fiind liberi sa spua ce gandesc dar sa fie in acord cu rolul pe care il joaca.
Aplicatie: Scufita Rosie Povestirea copiilor Palaria alba este povestitorul,
cel ce reda pe scurt continutul textului, exact cum s-a intamplat actiunea. El este
neutru, informeaza. - Reda pe scurt textul povestirii. Palaria albastra este
liderul, conduce activitatea. Este palaria responsabila pentru controlul
discutiilor. Formuleaza concluzii, clarifica. - O caracterizeaza pe Scufita Rosie
in comparatie cu lupul: e vesela, prietenoasa, buna la suflet, in timp ce lupul
este rau, lacom, siret, prefacut. Palaria rosie isi exprima emotiile,
snetimentele, supararea, fata de personajele intalnite. Nu se justifica, spune ce
simte. - Arata cum Scufita Rosie isi iubea mama si bunica, de care a ascultat
intotdeauna, iubeste florle, animalele, ii place sa se joace in natura, isi exprima
compasiunea fata de bunica, bucuria penru vanator si supararea fata de lup.
Palaria neagra este criticul, prezinta aspectele negative ale intamplarilor,
exprima doar judecati negative, identifica greselile. - Critica atitudinea Scufitei
Rosii care atrebuia sa asculte sfaturile mamei. Considera ca nu trebuia sa aiba
incredere in animale, nu trebuia sa dea informatii despre intentiile ei. Este
suparata pe viclesugul lupului. Palaria verde este ganditorul care ofera solutii
alternative, idei noi, da frau imaginatiei. Genereaza idei noi. - Acorda variante
Scufitei Rosii: daca dorea sa ofere flori bunicii, trebuia sa ceara mamei sa-I
cumpere un buchet de flori; daca dorea a culeaga flori
BIBLIOGRAFIE

1. Andersen, Ch. H. Basme , Ed. Europontic, 2004


2. Albu, G. n cutarea educaiei autentice , Ed. Polirom, 2002
3. Aniei, M. Psihologie experimental , Ed. Polirom, 2007
4. Bogdan, T. , Stanculescu, I. Psihologia copilului i psihologia pedagogic,
EDP Bucureti, 1971
5. Bratu, B. Precolarul i literatura , EDP Bucureti, 1977
6. Bulboac, A. Poveti, povestiri, basme i legende (Antologie pentru
precolari i colari ), EDP Bucureti, 1999
7. Barbu, H. , Mateia, A. , Rafail, E. , Popescu, E , erban, F. Pedagogie
precolar (Didactica) , EDP, RA , Bucureti, 1996
8. Clinescu, G. Estetica basmului , Ed. Pentru literatur, 1965
9. Cerghit, I. Metode de nvmnt , EDP, RA, Bucureti, 1997
10. Costea, O. , Mitu, F. , Vasilescu, E. , Stoica, C. , Vldu, A. Literatura
pentru copii , EDP, RA, Bucureti, 1996
11. Cuco, C. Pedagogie , Ed. Polirom, 2002
12. Cuco, C. Teoria i metodologia evalurii, Ed. Polirom, 2008
13. Dumitrana, M. Educarea limbajului n nvmntul precolar (Comunicarea
oral, vol. I), Ed. Compania, Bucureti, 1999
14. Dumitrana, M. - Didactica precolar , Ed. V & I Integral, Bucureti, 1998
15. Grimm, J. i Grimm, W. Poveti, Ed. Flamingo GD, 2005
16. Inspectoratul colar al Judeului Prahova Cuvntul educatoarelor , Ed.
Cuvntul Info, 2008
17. Inspectoratul colar al Judeului Prahova Cuvntul educatoarelor , Ed.
Cuvntul Info, 2010
18. Joia, E. , Ilie, V. , Vlad, M. , Frsineanu, E. Pedagogie i elemente de
psihologie colar, Ed. Arves , 2003
19. Macovei, E. pedagogie. Teoria educaiei , Ed. Aramis, 2001
20. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul
precolar 3-4 / 2008, Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2008
21. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul
precolar 2/2007, Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2007
22. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul
precolar 4/2007 , Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2007
23. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul
precolar 1-2/ 1997, Ed. Coressi, Bucureti, 1997
24. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul
precolar 3-4/ 1997, Ed. Coressi, Bucureti, 1997
25. Munteanu, G. , Bolog, E. , Goia, V. Literatura pentru copii EDP, Bucureti,
1970
26. Nicola, I. , Frca, D. Pedagogie general , EDP, RA, Bucureti, 1996
27. Ona, N. , Petrescu, C. , tefnescu, M. , Pop, I. , Moraru, F. Laborator
metodic pentru domeniul experienial limb i comunicare Ed. Diana, 2007
28. Popa, L. N. , Antonesei, L. , Labr, V.A. Ghid pentru cercetarea educaiei
Ed. Polirom, 2009
29. Preda, V. , necula, G. , Dan, S. , Roman, L. , Lucua, M. , Manolache, A. ,
Mateiu, R. , Pan, C. , Tomescu, V. , Mocanu, S. , Paca, A. , Sorieu, E. ,
Cojocaru, L. Metodica activitilor instructive-educative n grdinia de
copii, Ed. Gheorghe-Cru Alexandru , Craio
30. Roianu, N. Stereotipia basmului, Ed. Univers, Bucureti, 1973
31. Soare, H. , Soare, Ghe. Limba i literature romn Ed. Carminis, 2004
32. Stanciu, I. Literatura pentru copii i ndrumarea lecturii copiilor Ed. De
Stat pentru Imprimate i Publicaii,Bucureti, 1957
33. Stoica, C. , Vasilescu, E. Literatura pentru copii EDP, RA, Bucureti,
1996 34. erdean, I. Teme de pedagogie,Ed. V & I Integral, Bucureti, 1999