Sunteți pe pagina 1din 1

Din zi n zi mai trista, sarmana Romnie;

De doua veacuri jalea ti creste ne-ncetat!

Traian se mira, plnge, priveste-a ta cmpie

Ce-o stie cmp, odata de Acvil-aparat.

O! Trista-i suvenirea la cei n agonie!

Amar e cnd te doare, sa vezi ca-esti mpilat,

Sa-neci a tale lacrami; sa vii, cu bucurie,

A saruta si mna ce stii ca te-a tradat!

Pe cine astepti oare s-aline-a ta durere?

Pe-acela ce te suge? te calca n picere?

Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?

Te amagesti!... Dar, afla si crede n tacere:

Oricare slabiciune n chinuri ia putere...

n fiare creste iute vrtutea lui Samson!