Aproximativ trei sferturi (71%) din suprafaa Pmntului este acoperit de oceane, fiind un

corp global de ape srate (ap). Oceanele dein aproximativ 96,5% din toat apa de pe
Pmnt.[1] Oceanele sunt mprite de continente i arhipelaguri n cinci oceane:

Oceanul Antarctic
Oceanul Arctic
Oceanul Atlantic
Oceanul Indian
Oceanul Pacific

Graniele ntre oceane au fost stabilite de Organizaia Internaional de Hidrografie, astfel c

Oceanul Antarctic se extinde de la coasta Antarcticii pn la 60 de grade latitudine sudic.
Regiunile mai mici ale oceanelor se numesc mri, golfuri, strmtori, etc.

Cuprins
[ascunde]

1Zonarea pe adncime a oceanelor

o 1.1Sistemul
o 1.2Sistemul
o 1.3Sistemul .....
2Ecologie
3Economie
4Note
5Legturi externe

Zonarea pe adncime a
oceanelor[modificare | modificare surs]
Pe adncime, mrile i oceanele se pot zona n modul urmtor:

Sistemul[modificare | modificare surs]

Definirea subzonelor zonei pelagice

zona epipelagic sau zona euphotic pn la o adncime de 200 m.

zona mesopelagic sau zona disphotic ntre adncimile de 200 1000 m.
zona bathipelagic ntre adncimile de 1000 4000 m.
zona abissopelagic ntre adncimile de 4000 6000 m.
zona hadopelagic la adncimi peste 6000 m.
Sistemul[modificare | modificare surs]
Sub aspect biocenotic gsim trei zone:

zona litoral;
zona pelagic;
zona abisal;

Sistemul .....[modificare | modificare surs]

zona benthal care este sub influena fundului oceanului i care poate fi mprit la
rndul ei n urmtoarele zone:
zona bathyal (din greac bathys = admcime) este zona n care fundul mrii
coboar sub nivelul platformei continentale i este situat la adncimi ntre 200 -
2000/3000 m.
zona abisal (din latin abyssus - prpastie) este domeniul fundului mrilor
situat de la adncime de 2000/3000 m pn la 6000 m
zona hadal (din greac hades = lumea subteran), care cuprinde gropile
adnci ale oceanelor situate la adncimi de peste 5000 m.

Ecologie[modificare | modificare surs]

Oceanele sunt locul n care triesc multe forme de via, precum

peti
cetacee (balene i delfini)
cefalopode (caracatia, calmarul, sepia)
crustacee (crevete, homar)
viermi marini
plancton
alte specii

Populate de o multitudine de organisme care noata, plutesc si traiesc n

adncuri, oceanele si marile acopera peste doua treimi din suprafata
Pamntului. Pentru oameni, oceanele reprezinta o sursa de hrana foarte
importanta. De asemenea, ele joaca un rol central n reglarea climei,
deoarece nmagazineaza si elibereaza cantitati enorme de caldura. Multe
dintre suprafetele oceanelor nu au fost nca explorate. Pare mai simplu sa
lansezi o racheta n spatiu dect sa investighezi ntr-un submarin
adncimile aparent nelimitate ale oceanului.

Marea
Cea mai mare cantitate de apa sarata de pe planeta noastra este
continuta de vastele oceane ale Pamntului. Intre oceane si continente se
afla mari cu suprafete mai mici.

Aproape toata cantitatea de 1,3 miliarde km3 de apa sarata se mparte n

patru bazine gigantice: oceanele Atlantic, Pacific, Indian si Arctic. Marile
mai mici sunt despartite de bazinele principale de apa prin lanturi
insulare, strmtori sau peninsule.

De exemplu, Marea Mediterana si Marea Caraibilor sunt adiacente

Oceanului Atlantic. Multe dintre aceste suprafete de apa sunt mari
platforma, fiind mult mai putin adnci dect oceanele. Aici, fundul marii
se afla la cel mult 200 m de suprafata. Oceanele si marile difera n
continutul de sare, temperatura de la suprafata, adncime si curenti, dar
si n functie de flora si fauna din interior.

Mari sarate

Zi de zi, o varietate mare de substante n cantitati importante, este

transportata n mare de ruri, valuri de coasta, precipitatii si vnt. Aceste
substante se pot dizolva n apa sau pot deveni sedimente pe fundul marii.
Aproape toate elementele chimice de pe Pamnt se gasesc si n apa marii.
Cu toate acestea, cea mai mare proportie de substanta dizolvata contine
saruri.

Continutul mediu de sare, sau salinitatea oceanelor si a marilor, este de

3,5%. Aceasta nseamna ca, n medie, 35 g de sare se dizolva n fiecare
litru de apa de mare. Mai mult de jumatate din aceasta cantitate este sare
de masa sau clorura de sodiu. Aproape de gura rurilor, unde se
amesteca apa dulce si apa sarata, nivelul de salinitate e comparabil cu eel
din ocean. Cnd apa de mare se evapora, sarurile si maresc
concentratia. Cu ct clima este mai calda si mai uscata, cu att cantitatea
evaporata este mai mare si apa devine mai sarata.
In aceste conditii, concentratii deosebit de mari de sare se gasesc n
marile mai mici. Apa lor se amesteca mai putin cu cea a oceanului. Astfel,
Golful Persic are o concentrare de sare de 4%, n timp ce valoarea medie
n Oceanul Indian este de doar 3,48%. Zonele cu apa foarte rece, cum
sunt marile polare, au de asemenea concentratii mai mari de sare. Acest
lucru se ntmpla din cauza ca sarea nu se constituie n cristale atunci
cnd se formeaza gheata n mare.

Curentii oceanici si mareele

In oceane, vnturile si concentratiile variate de sare conduc mase uriase

de apa pe distante mari. Si Luna influenteaza apele marine, ridicndu-le
periodic nivelul. Asemenea unor curele de transmisie gigantice, numerosi
curenti de suprafata si de adncime circula prin oceanele lumii. Astfel are
loc amestecarea completa a apelor oceanelor de pe Pamnt pe o perioada
de la cteva sute pna la 2000 de ani.

Influenta vnturilor

Curentii de suprafata din oceane sunt pusi n miscare de vnturile

predominante. Alizeele circulante creeaza sisteme de curenti care
transporta apa calda departe de Ecuator si apa rece nspre el. Curentii
oceanici reci din apropierea tarmului conditioneaza formarea deserturilor
de coasta. Deoarece masele de aer din apropierea apei sunt mai reci
dect aerul de deasupra, aerul umed nu se ridica, deci, nu se formeaza
norii si ploaia. Fara curentii oceanici calzi, mai multe regiuni ale globului
ar avea o clima mai rece, deoarece curentii ncalzesc si uscatul din
apropiere. O componenta a acestui sistem de transport gigantic al apei
este Gulfstream, bogat n saruri, care se formeaza n Marea Caraibilor si
trece de-a lungul Atlanticului de Nord nspre Europa. Curentii de apa
adnca ntre Groenlanda si Norvegia, apele din Gulfstream ncep o
calatorie n adncuri. Pe parcurs, apa este racita puternic de vnturile
nghetate de la Polul Nord, iar concentratia de sare creste datorita
formarii ghetii n mare. Ambii factori sporesc att densitatea apei, ct si
greutatea ei. Apa mai grea se scufunda printre straturile de apa mai
usoara n zona polara, pna ajunge la fundul marii. Acolo curge la
adncimi mari spre extremitatea sudica a Atlanticului. La sosire, curentul
este canalizat prin Oceanul Indian pna n Pacificul de Sud, unde se
ncalzeste treptat. Dupa lunga sa calatorie la adncimi, apa se ridica din
nou la suprafata. De pe coasta Americii de Sud este preluata de un curent
circulant si transportata napoi n Marea Caraibilor, unde se reia circuitul
Gulfstream.

Puterea Lunii

Gravitatia Lunii si forta centrifuga a Pamntului formeaza o umflatura

de apa oceanica pe partea terestra din dreptul Lunii. Acelasi lucru se
ntmpla si pe partea opusa, datorita fortei centrifuge a Pamntului. Intre
cele doua umflaturi de apa se formeaza o adncitura.

Datorita rotatiei Pamntului, acest fenomen determina cresterea si

scaderea zilnica a nivelului marii. Perioada cnd apa creste se
numeste flux de maree, iar momentul n care descreste, reflux de
maree. Diferenta dintre nivelurile joase si cele ridicate ale mareei
variaza. Golfurile nguste de pe coasta de est a Canadei servesc drept
plnii datorita formei lor; acolo pot fi observate diferente mari de maree
(amplitudini): 15 m n Golful Fundy. Spre comparatie, amplitudinea
mareelor de pe coasta Marii Nordului este de 3,5 m.
 Insulele si recifele de corali

Multe insule au aparut in urma eruptiilor vulcanice; unele au fost formate

de recife de corali, iar altele risca sa dispara curnd complet. Cea mai
mare insula din lume este Groenlanda, cu o suprafata de peste 2
milioane km2; cele mai mici insule nu sunt dect firimituri n ocean.
Insulele sunt adesea asociate cu un continent. In aceste cazuri, ele
reprezinta de fapt zone naltate ale platformei continentale, care doar par
desprinse de pamnt, fiind nconjurate de apa. Printre acestea sunt
Newfoundland si Marea Britanie.

Insulele vulcanice, asemenea celor care se nalta din dorsalele medio-

oceanice, sunt rezultatul subductiei. Formarea poate avea loc si deasupra
punctelor fierbinti. Islanda si Arhipelagul Azore, care se ridica deasupra
nivelului marii cu cteva mii de metri, sunt insule ale dorsalei medio-
atlantice.

Atolii se gasesc doar ntre 30 latitudine nordica si 30 latitudine sudica,

fiind constituiti din colonii de corali, care traiesc preponderent n apa
calda. Atolii din Pacificul de Sud, cum arfi Bikini, au devenit cunoscuti
mai ales n urma testarii aici a armelor nucleare americane, britanice si
franceze ntre 1946 si 1996.

Paduri submarine
Recifele tropicale sunt formate n primul rnd din corali pietrosi. Coralii
(polipii) extrag ionii de calciu si dioxidul de carbon din apa marii si i
folosesc pentru a crea un schelet exterior din carbonat de calciu.
Deoarece peste materialul scheletic mort creste tesut viu, treptat se
formeaza recife gigantice. Marea Bariera de Corali din largul coastei
nord-estice a Australiei se ntinde pe 2 600 km.

Arctica si Antarctica

Mai mult de doua treimi din rezervele mondiale de apa curata sunt
blocate sub forma de gheata arctica si antarctica. Deoarece aceste regiuni
sunt att de izolate, apa nu este considerata accesibila pentru uz uman.
n plus, se crede ca Antarcticaadaposteste resurse valoroase, cum ar fi
petrol, gaze naturale, carbune, uraniu, f ier si metale pretioase. Deja
sapte tari au revendicat portiuni mari din Antarctica. Tratatul antarctic din
1 decembrie 1959 interzice exploatarea miniera pe continent pna n
2041.

Polipii de coral

Traiesc n simbioza cu algele coralilor. Aceste organisme se stabilesc sub

pielea polipilor. Prin fotosinteza, algele transforma dioxidul de carbon si
apa n oxigen si zahar, hranind polipii de coral, care le ofera n schimb
protectie si substante nutritive. Aportul de dioxid de carbon al algelor
sprijina, de asemenea, si productia de carbonat de calciu a coralilor. Unii
corali pietrosi se gasescn afara tropicelor, chiar si la adncimi de peste 6
000 m.

Acesti corali nu au alge; n schimb, ei si extrag substantele nutritive

direct din apa, fara ajutor simbiotic, construind recife mult mai mici.
Pamnt scufundat ncalzirea oceanelor n urma schimbarilor climatice
ameninta recifele tropicale de corali. Algele de corali sunt foarte sensibile:
o crestere a temperaturii de doar 1-2C le face sa emita substante toxice,
iar polipii coralilor si resping partenerii vitali pentru supravietuire.
Recifele intacte servesc si ca baraj natural contra valurilor. Fara ele,
insulele tropicale joase vor fi inundate mai des n viitor. Cresterea
nivelului marii datorata topirii ghetii polare va cauza chiar disparitia
anumitor insule.

Multi locuitori ai insulelor resimt deja efectele inundatiilor repetate. Solul

si sursele de apa dulce de pe unele insule sunt contaminate cu sare.

Oamenii si marea

Pescuitul anual global se estimeaza la 100 milioane de tone. Cantitatile

vor scadea semnificativ n curnd deoarece doua treimi din resursele
piscicole sunt deja supraexploatate.

Tonul cu notatoare albastra, unul dintre cele mai importante tipuri de

peste folosit pentru hrana, se afla n fata unui colaps ecologic. In largul
coastei Canadei si n Marea Nordului, abundenta populatie de cod de
odinioara aproape a disparut. Aceeasi soarta o are si codul din Marea
Baltica. Cauzele principale ale declinului dramatic al resurselor piscicole
sunt cotele de exploatare excesive si braconajul. O amenintare reala este
dragarea. Pentru ca pestii din apele adnci nu se pot reproduce n numar
suficient din cauza conditiilor de viata dificile, multe specii vor disparea n
curnd. In plus, navoadele gigantice ale vaselor de pescuit prind fara
discemamnt toate animalele din calea lor, pe masura ce strabat apele
marilor.

Maricultura

Intre timp, produsele pe care natura nu le mai poate produce

suntdisponibile prin acvacultura sau maricultura; aceasta s-a
transformatntr-o industrie prospera. Astazi, aproape orice somon pus n
vnzare provine dintr-o ferma piscicola; doar doi din fiecare suta au fost
prinsi n mare. Astfel sunt crescute si diferite tipuri de crustacee, alge. Cu
toate acestea, si maricultura ar putea intra n impas din cauza folosirii
intensive a fainii de peste. Din moment ce faina de peste deriva din
pescuit excesiv, populatiile oceanice nu se mai pot reface.

Un efect benefic ar putea avea masurile drastice de protectie, cum arfi

perioadele de prohibitie si stabilirea unor norme n fabricarea plaselor
(care sa permita pestilor mai mici sa treaca prin ele).

Mari poluate

Orasele varsa adesea n apa deseuri netratate. Poluarea cu fosfat este

foarte toxica pentru organismele marine. Epave ale submarinelor nucleare
ruginesc sub valurile arctice, iar cnd petrolierele se scufunda, mii de
tone de petrol sunt deversate n mare. Navele cu corp dublu ar putea
contribui la prevenirea acestor catastrofe, dar multe companii de
transport continua sa se expuna riscurilor.
Energie albastra

Chiar si o mare poluata ofera energie potentiala care ar putea fi folosita

pentru a genera electricitate. Miscarea maselor de apa de lnga tarm este
folosita pentru a roti turbinele centralelor hidroelectrice marine, dar
pentru ca este nevoie de o amplitudine a mareei de cel putin 8 m, nu
toate gurile de ru sau zonele de coasta se preteaza la astfel de
constructii. Tehnologia pentru centralele hidroelectrice marine este nca la
nceput. In aceste locuri, valurile oceanului sunt folosite pentru a
comprima si a elibera aerul, punnd n miscare o turbina.

Cercetarea stiintifica a marii

In 1872 a inceput 0 noua era in cercetarea oceanografica: vaporul cu

aburi britanic HMS Challenger si-a asumat o misiune de cinci ani pentru a
explora oceanele lumii. In timpul acestei expeditii a fost descoperita
dorsala medicatlantica. In 1960, batiscaful Trieste a ajuns la adncimi de
pna la 10 916 m n Groapa Marianelor din Oceanul Pacific. In 1964,
S.U.A. a nceput sa construiasca statii de cercetare n largul coastei
Californiei. La sfrsitul anilor 1970 au fost descoperite craterele
submarine sau izvoarele fierbinti din adncuri. In 2006, Daniel P. Jackson
din S.U.A. a ajuns la o adncime de 609 m.