Sunteți pe pagina 1din 7

Comentariu: Camil Petrescu Jocul ielelor

BY #NOISCRIEM 9/07/2013 COMENTARII, ROMANA

a) Jocul ielelor este o dram realist, fiindc tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaa social.

Gelu Ruscanu, eroul principal, este director la ziarulDreptatea socia/i reprezint categoria intelectualilor
angajai n lupta social. De aceea, n biroul redaciei, are o lozinc de tip socialist:Proletari din toate rile,
unii-vf pus n circulaie de Inteniaionalasiomst, organizat de Marx, i devenit slogan al celorlalte
organizaii cu caracter revoluionar socialist. Sosirea unui delegat al Internaionalei, care le cere s declaneze
revoluia o dat cu rzboiul mondial, nu este o utopie, cum pare n pies, ci o realitate devenit istorie.

Momentul este semnificativ pentru declanarea conflictului lui Gelu Ruscanu cu aru Sineti, ministrul justiiei.
Gelu Ruscanu are o scrisoare a Mriei aru Sineti, care-i povestete un episod din viaa ei de familie, cnd aru
Sineti a ucis-o pe btrna Manitti, spre a-i lua caseta cu valori: bani, aur, devize. Btrna locuia n casa lor,
fiindc fusese o prieten a familiei Mriei i rmsese singur. Ca s nu nstrineze banii i valorile, fcnd o
donaie filantropic, aa cum btrna avea de gnd, aru Sineti o omoar, sufocnd-o cu o pern. i ia hrtiile
de valoare, aurul, banii i cu aceast avere face carier politic, ajunge ministru. De aceea Gelu Ruscanu i
propune s arate ct de putred este societatea burghez, dac pune un criminal ministru al justiiei, i s arate
superioritatea micrii socialiste.

Gelu Ruscanu ne apare construit pe conceptul de dreptate absolut, abstract, filosofic. De aici titlul piesei
Jocul ielelor, adic jocul ideilor absolute. Este o metafor de specific naional, fiindc ielele sunt znele, care
joac un joc arhetipal, hora, n noaptea de Snziene, sugernd deschiderea drumului spre cer la solstiiul de
var. Dac un flcu vede znele, i pierde minile. Eroii lui Camil Petrescu triesc acest miraj al ideilor
absolute, care-i duce la pierderea minii. De aceea comportamentul lor este ciudat. Se poate face o relaie cu
romanul lui Mircea Eliade Noaptea de Snziene.

aru Sineti i propune lui Gelu Ruscanu, n schimbul scrisorii compromitoare, eliberarea lui Petre Boruga, un
frunta al micrii socialiste, care era arestat i condamnat la muli ani de pucrie, fiindc lovise un procuror.

Gelu Ruscanu este supus unui presing social. Praida, care susine conceptul de dreptate de clas, vede n
aceast propunere un ctig pentru micare. Ea dovedete c micarea socialist este puternic i ar fi dat mai
mult curaj membrilor ei. Pe de alt parte, la Gelu Ruscanu vine apoi soia lui Petre Boruga, cerndu-i s-i
elibereze soul, fiindc nu poate s creasc singur copiii. O mtua a lui Gelu Ruscanu vine i-i povestete cum
aru Sineti i-a salvat tatl dintr-o situaie disperat. Mria aru Sineti vine i-i spune s n-o compromit,
fiindc, dac scrisoarea ar fi publicat, ei nu i-ar mai rmne dect s se sinucid. Pentru a-1 convinge, scoate
un revolver. Gelu i-1 ia, dar prbuirea luntric a conceptului de dreptate absolut l face s-1 utilizeze, pentru
a se sinucide. Fr a-i realiza idealul su de dreptate absolut, el consider c viaa lui nu mai are sens, e
ratat, e absurd.

b) Jocul ieleloreste o dram expresionist, o dram de idei, care pune n discuie problema intelectualului, a
rolului su n revoluia social. De aceea tema, conflictul, eroii, subiectul sunt structurate pe conceptul de
cunoatere, sugerat prin metafora din titlul: Jocul ielelor,care este jocul ideilor. n acest sens, scriitorul utilizeaz
sugestia ca n simbolism.

n ziar se transmite, de la un corespondent de la Paris, o situaie asemntoare, ca s se dea valoare tipic


actelor din pies, dar i pentru a se folosi laitmotivul n structura textului dramatic. Dna Caillaux, soia
ministrului justiiei din Frana, l ucide pe Albert Calmette, directorul ziarului Le Figaro, care public o scrisoare
compromitoare.

Se prefigureaz astfel de la nceputul piesei evenimentele, ce se vor derula n actele urmtoare, n biroul ziarului
Dreptatea social.

La fel este vorba despre Saint-Just, care-1 trimite pe Danton la ghilotin, fiindc aa cerea conceptul de
revoluie absolut.

n planul social este o dram realist, ns n planul intim este o dram de idei. Una din cele mai semnificative
scene este, n acest sens, cea a discuiei dintre Gelu Ruscanu i Praida, n care cei doi i expun conceptele de
dreptate absolut i de dreptate social. Dreptatea e absolut, aparine socialismului utopic, pe care Gelu
Ruscanu l reprezint.

Conceptul de dreptate absolut, de esen iluminist, este realizat prin separarea puterii legislative de puterea
executiv. Separarea puterilor n stat este un principiu aplicat n legislaia burghez. Conceptul de dreptate
social, de clas, a fost aplicat de statele comuniste, unde puterea n stat este unic. Aplicarea conceptului de
dreptate de clas a stat la baza asasinatelor n mas ale regimurilor comuniste n perioada de dictatur a
proletariatului. Se pun astfel n discuie dou concepte, de fapt dou structuri sociale diferite.

Pentru a-i exprima conceptul de dreptate n afara contextului social, Gelu Ruscanu vrea s publice scrisoarea,
sacrificnd-o pe Mria aru Sineti, fiindc pentru un lupttor social cauza este mai presus de persoane. El nu
preget s-i jertfeasc iubita pentru cauz, aa cum Meterul Manole nu ovie s-i jertfeasc fiina iubit
pentru idealul su.

Toi eroii par a-i cuta destinul, drumul prin labirintul vieii, care este vzut ca un drum n cunoatere, ca o
continu descoperire. Cnd Gelu Ruscanu l viziteaz pe Petre Boruga n nchisoare sau cnd st de vorb cu
agentul de la siguran, cnd vorbete cu aru Sineti, cu mtua sa, cu Mria aru Sineti, cu Praida, el are o
continu confruntare de idei. Scrima de idei se desfoar sub panoul de sbii din biroul lui Gelu Ruscanu,
fiindc tatl 1-a nvat de mic s dueleze, adic s fie un lupttor pentru idealurile socialiste, de fapt masonice.

Moartea lui Gelu Ruscanu este, de fapt, eecul filosofiei, n sensul c limitele eroilor provin din adevrul, c fr
credin n Dumnezeu ei nu pot s se autodepeasc. Moartea lor este un strigt de ajutor, de neputin, un
mesaj expresionist, un drum spre iad, acolo unde se duc ateii, sinucigaii, masonii, sectanii, satanitii, toi
dumanii lui Dumnezeu, toi dumanii ortodoxiei.

c) Problema intelectualului la Camil Petrescu implic, n primul rnd, o definiie a termenului. Prin intelectual,
Camil Petrescu nelege un om care i pune probleme, adic un om care caut s-i defineasc raportul su fa
de societate, de mediul n care triete.

Pe o treapt de nelegere mai nalt, el ar trebui s fie cel care tie s rezolve problemele, ca n panseul lui
Shaw: Cel care tie face. cel care nu tie nva pe alii, cel care nici nu tie, nici nu face, este pus s conduc.

n Bhagavad-Gita, el ar fi definit prin Cel care are Cunoaterea, adic cel care cunoate drumul de integrare n
inele Suprem. Dac pentru Immanuel Kant filosoful, adic intelectualul, este cel ce gndete pe categorii,
pentru gnditorii indieni el ar fi definit prin cel ce are cunoaterea discriminativ. Pentru a avea o imagine mai
bun a discuiei, n continuare redm un verset din Bhagavad-Gita: Cunoaterea este mai bun dect exerciiul;
concentrarea minii ntrece Cunoaterea; renunarea la fructul (faptelor) ntrece concentrarea minii, iar linitea
vine imediat dup renunare. {Bhagavad-Gita, XII, 12)

Ca filosof, Camil Petrescu ar fi trebuit s cunoasc aceste versete, care l-ar fi ajutat s-i depeasc limitele de
nelegere. Pentru continuarea argumentaiei, trebuie s redm alte cteva versete din Bhagavad-Gita:

Cel care nu se bucur, nu urte, nu se supr, nu dorete, care renun la bine i la ru, cel astfel druit, acela
mi-e drag.

Acelai cu dumanii sau prietenii, ca i la cinste i dispre, la frig i cldur, acelai la fericire i durere, scpat
de nlnuire.

Nepstor la insult sau laud, tcut, mulumit cu orice, fr cas, cu mintea neclintit, druit mie aa este
omul drag (mie).

ns cei care ador aceast Lege nemuritoare, aa cum (i-)a fost spus, credincioi, a vndu-m pe mine drept
ultim scop, druii, aceia mi sunt foarte dragi. (Bhagavad-Gita. XII, 17-20)

Limitele filosofiei i fac pe eroii lui Camil Petrescu s se sinucid. Cunoaterea le d un orgoliu absurd, fiindc nu
au Dumnezeu i nu neleg c prin smerenie se ajunge la Adevr. Ei i fac din propriul eu un idol, fiindc nu au
virtuile cretine: smerenia, mila, curenia, cumptarea, rbdarea, hrnicia, buntatea, blndeea, credina,
ndejdea i iubirea lui Dumnezeu. Orgoliul i orbete, nu fac voia lui Dumnezeu, ci voia proprie. Sunt atei, adic
sunt czui pe treapta a dousprezecea a pcatului, sau rtcii, ieii de sub scutul Duhului Sfnt. De aceea se
sinucid, fiindc valoarea omului o d credina, semnul apropierii de Dumnezeu, adic ortodoxia, care este unica
i adevrata credin, care izvorte din Duhul Bunei-Credine. Intelectualul adevrat este un adnc teolog, el
ajunge un om de principii, nu accept compromisuri, nu este ateu, nu cade la secte, nu se leapd de ortodoxie,
deci de Domnul Iisus Hristos, aa cum s-a lepdat n mod simbolic Sfntul apostol Petru, ca s arate cum se va
lepda de Domnul Iisus Hristos biserica cretin din Apus, genernd haosul spiritual contemporan i justificnd
apocalipsa.

Drama - specie a genului dramatic , in versuri sau in proza cu un continut grav, serios, uneori tragic, prezentat
intr-o forma familiara, fara a exclude elementele comice. Principala componenta o reprezinta conflictul;
exprima intreaga complexitate a vietii reale; contine diferite tipuri de personaje.

Tipuri de drama:

- D.p.d.v. tematic: sociala, istorica, de idei, psihologica;

- D.p.d.v. al curentului literar: romantica, realista, naturalista, simbolista,

expresionista etc.
Jocul ielelor (l9l8) este o drama de idei, o "drama a absolutului". De fapt, C. Petrescu disociaza drama absoluta
de drama de idei. Dramaturgul considera ca actiunea dramei absolute se desfasoara exclusiv sub influenta unor
acte de cunoastere, la nivelul constiintei, iar evolutia dramatica se constituie

din sirul revelatiilor succesive in constiinta personajului principal; imposibilitatea de a gasi certitudini provoaca
drama.

Teatrul de idei inseamna, dupa C. Petrescu "punerea in dialog dramatic a unor teorii filosofice de ultima ora".

"Jocul ielelor" prezinta trasaturile unei drame de idei:

- tema - drama autoiluzionarii;

- conflictul se declanseaza in constiinta personajului principal; se naste dintr-o criza de

constiinta, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realitatii degradate moral;

- un nou tip de personaj - intelectualul care se raporteaza la absolut ,dar inadaptat in societatea in care traieste
- actiunea este redusa, confruntarile petrecandu-se in planul constiintei;

Tema dramei - drama intelectualului, care se raporteaza la absolut si intra astfel in conflict cu sine si cu ceilalti.

Titlul piesei este o metafora pe care o "descifreaza" chiar dramaturgul: "Jocul ielelor este jocul ideilor".
Metafora sugereaza de fapt, suprematia constiintei (a ideilor) asupra existentei."Jocul ielelor" inseamna "o
drama a iluzionarii". (EIena Zaharia-Filipos)

Piesa este structurata in trei acte, alcatuite din XII tablouri si din scene. Este structurata pentru a putea fi
reprezentata scenic; dramaturgul intervine doar prin indicatiile scenice (didascalii).

In ceea ce priveste reperele temporale si spatiale, actiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului
razboi mondial, in mai l9l4 , la redactia unui ziar bucurestean, "Dreptatea sociala", organ al partidului socialist.
Drama personajului central, Gelu Ruscanu, provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptatea absoluta
si ordinea concret - istorica, ce nu corespunde imaginii teoretice.

Vindecat de o iubire esuata, Gelu Ruscanu se angajeaza intr-o noua actiune a spiritului, dar acum in plan social,
pentru apararea ideii de dreptate absoluta. Personajul se afla in posesia unei scrisori a fostei sale iubite Maria
Sinesti, din care reiese ca ministrul Justitiei a comis o crima pentru a-si insusi averea batranei ucise. Ruscanu
traieste cu sentimentul complicitatii si, pentru a scapa de acest sentiment apasator, hotaraste sa publice
scrisoarea ce-l incrimineaza pe ministrul serban Saru-Sinesti.

Piesa incepe cu momentul hotararii lui Gelu de a publica scrisoarea in ziarul "Dreptatea sociala", dar aceasta
hotarare este mereu amanata. Amanarea devine astfel un pretext scenic (truc de retorica dramatica) ce va
dinamiza actiunea piesei (tot o scrisoare de amor, niciodata publicata, constituie si intriga comediei lui I.
L.Caragiale, "O scrisoare pierduta").

Pe scena se perinda mai multe personaje, care vor sa-l convinga , fiecare aducand argumente diferite, ca o
asemenea campanie este periculoasa. Prima scena importanta in acest sens o reprezinta intalnirea dintre
Ruscanu si Irena, matusa care l-a crescut. Femeia invoca imaginea lui Grigore Ruscanu, tatal lui Gelu, fata de
care are o datorie etica. Afla ca Sinesti a facut un gest de generozitate sufleteasca fata de Grigore Ruscanu, pe
care l-a acoperit financiar si moral atunci cand acesta delapidase o suma importanta de bani pierduta la carti.

In sufletul "pustiit" al eroului are loc o rasturnare a imaginii tatalui; revoltat si "coplesit" are taria sa-si continue
campania impotriva lui Sinesti.

O alta confruntare importanta este aceea dintre Ruscanu si Praida, din actul al treilea, doi prieteni cu conceptii
filosofice diferite. Pentru Gelu, dreptatea este absoluta, dar pentru Praida aceasta este un factor istoric
determinat de circumstantele istorice si social-politice: "Criteriul dreptatii e totdeuna o cauza". Asadar in
conceptia lui Praida, ideea de drepatate trebuie coborata din sfera abstracta a teoriei si aplicata la necesitatea
istorica, concreta.

O scena cheie a piesei este intalnirea lui Gelu cu Saru-Sinesti din actul al III-lea. Ministrul vine in redactia ziarului
socialist si-l ataca prin surprindere pe Ruscanu, invocand tocmai moralitatea pe care redactorul o apara. Astfel,
Gelu, care a trait in imoralitate chiar cu sotia ministrului nu are acum deloc autoritatea sa dea lectii altora. De
asemenea, ii atrage atentia ca scrisoarea unei femei nevropate, labile emotional nu poate constitui o proba
juridica. Replicile sarcastice ale lui Sinesti dezvaluie abilitatea personajului, care conduce discutia pe terenul
logicii. Este surprinzator faptul ca Sinesti nu foloseste drept arma scrisoarea compromitatoare a tatalui lui Gelu,
care afla acum ca tatal sau s-a sinucis, nu a murit intr-un accident. Nici macar vizita Mariei Sinesti nu schimba
hotararea eroului.

Femeia este acum pentru Gelu o straina, precum femeia necunoscuta pe care a iubit-o tatal sau si din cauza
careia s-a sinucis. Personajul repeta destinul tatalui; retraind in constiinta ultimele clipe ale vietii tatalui sau
Gelu se sinucide. Pentru el sinuciderea este un act lucid de constiinta; eroul lui C. Petrescu a crezut ca intre o
moarte obisnuita si sinucidere este chiar distanta de la traire la constiinta. De fapt, eroul s-a sinucis nu pentru ca
partidul socialist i-a impus incetarea campaniei impotriva lui Sinesti, ci pentru ca a descoperit identitatea tragica
intre el si tatal sau.

Gelu Ruscanu este caracterizat in mod direct in didascalii (indicatiile scenice sunt ample, semn al implicarii
nemijlocite a dramaturgului in arta spectacolului): "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani, de o frumusete mai
curand feminina, cu un soi de melancolie in privire..."; ".. .prins sub zodia umbrelor si a contrazicerilor".

Personajul se autocaracterizeaza: "Cata luciditate, atata existenta si deci, atata drama".

Dramaturgul foloseste tehnica moderna a relativizarii perspectivelor (a oglinzilor paralele), utilizata in


caracterizarea indirecta. Astfel, pentru Praida si Penciulescu Ruscanu este "omul care vede idei", pentru Sinesti
este un insetat de absolut: ".. .judeci pe toata lumea dupa mentalitatea dumitale..."; "Cine e de vina ca iei
fumurile dumitale drept realiate".

Asadar, Gelu Ruscanu este tipul intelectualului lucid, orgolios, dar inadaptat, care se defineste ca atare si prin
relatiile cu celelalte personaje. Desi prieten cu Praida, nu impartaseste aceeasi filosofie cu el, adica o filosofie
pragmatica. Pe Maria Sinesti a iubit-o candva, dar femeia nu a raspuns chemarii barbatului si acum a devenit o
straina.

Un tip uman opus lui Gelu este Sinesti, ministrul justitiei. Acesta este inteligent si, in acelasi timp fara scrupule,
necrutator, tipul politicianului versat si orgolios. Sinesti e un luptator mai abil decat Gelu Ruscanu, stie sa atace
prin surprindere, sa-si domine adversarul. Cei doi se confrunta direct in actul al III-lea, dar rezultatul este
nedecis, pentru ca oricat ar incerca temutul avocat sa indrepte discutia pe terenul strict al logicii, acesta se
loveste de firea fanatica, insetata de absolut, pe care tanarul redactor a mostenit-o de la tatal sau.

Personajul are o relatie speciala cu imaginea tatalui sau. Rasturnarea imaginii tatalui il copleseste, se simte lovit
in zona cea pura a fiintei lui. Atunci cand Gelu afla ca tatal sau s-a sinucis, imaginea parintelui reinvie in
constiinta fiului, acum purificata, intensa. Cei doi se regasesc definitiv in absolut, prin acelasi destin.
"Jocul ielelor" este o drama , prezentand toate trasaturile acestei specii literare: actiune exterioara redusa,
conflict interior, personaje care se releva pe baza trairilor interioare.