Sunteți pe pagina 1din 123

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Suport de curs

ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

Dr. Ioana Letiţia Şerban

Cluj-Napoca, 2016

ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

INFORMAŢII GENERALE. DATE DE IDENTIFICARE A CURSULUI

Date de contact ale titularului de curs

Date de identificare curs si contact tutori

Nume : Dr. Ioana Letiţia Şerban

Numele cursului: Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

Birou: Str. Sindicatelor nr.7, camera 23

Codul cursului: PLR2205

Telefon: +40-264-598.814 int.6102

Anul I, semestrul 2

Fax: +40-264-598.814

Tipul cursului: DO

E-mail: ioana.serban@gmail.com

Pagina web a cursului:

psihoped.psiedu.ubbcluj.ro

Consultaţii: luni 12-14

 

Recomandări:

 

CONDIŢIONĂRI ȘI CUNOȘTINŢE PRERECHIZITE

Înscrierea la acest curs este condiționată de parcurgerea și promovarea disciplinei Psihologia dezvoltării. În totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi utile pentru achiziționarea cunoștințelor și pentru elaborarea lucrărilor de evaluare ce încheie fiecare capitol şi subcapitol şi, respectiv în promovarea examenului de evaluare finală.

DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de Asistența socială a persoanelor cu dizabilități face parte din pachetul de discipline opționale ale specializării psihopedagogie specială, nivel licență, din cadrul Facultății de Psihologie şi Științe ale Educației a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Disciplina continuă familiarizarea studenților cu problematica psihologiei umane situându-se într-o prelungire firească a cursului de Psihologie dezvoltării, precum şi într-o relație strânsă cu cursurile de Psihologie educațională şi cursurile de Psihopedagogie referitoare la diferite categorii de persoane cu dizabilități. Tematica tuturor acestor discipline se completează reciproc.

Prin lectura capitolelor dar si a lucrărilor bibliografice reiese limpede faptul ca nu putem vorbi de o interpretare unică si rigidă cu privire la natura, dezvoltarea şi funcționarea diferitelor substructuri ale personalității copilului si adolescentului valid sau cu diferite dizabilități.

ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat pe trei capitole mari. Nivelul de înțelegere si, implicit, utilitatea informațiilor pe care le regăsiți in fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

2

Introducere

parcurgerii suportului de curs, veți consulta sursele bibliografice recomandate. De altfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune, cel puțin, parcurgerea referințelor obligatorii, menționate la finele fiecărui subcapitol. În situația în care nu veți reuși să accesați anumite materialele bibliografice, sunteți invitați să contactați tutorii disciplinei.

FORMATUL ȘI TIPUL ACTIVITĂŢILOR IMPLICATE DE CURS

Așa cum am menționat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe trei capitole, fiecare capitol având pe mai multe subcapitole. Parcurgerea acestora va presupune mai ales muncă individuală, dar și întâlniri față în față (activități asistate şi consultații). Consultațiile, inclusiv prin e-mail trimis tutorilor sau titularului de curs, pentru care prezenta este facultativă, reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului si a tutorilor.

În ceea ce priveşte activitatea individuala, aceasta o veti gestiona dumneavoastra si se va concretiza in parcurgera cursului şi a tuturor materilelor bibliografice obligatorii şi rezolvarea lucrarilor de verificare. Reperele de timp si implicit perioadele in care veti rezolva fiecare activitate (lucrari de verificare, proiect etc) sunt monitorizate de catre noi prin intermediul calendarului disciplinei. Modalitatea de notare si, respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secţiunea de evaluare şi notare. Pe scurt, având în vedere particularităţile învăţământului la distanţă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenţilor în următoarele tipuri de activităţi:

a. pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de activităţi asistate/consultaţii faţă în faţă; prezența la aceste întâlniri este facultativă;

b. un set de sarcini anunţate cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de depunere a acestuia.

c. trei lucrări de evaluare care vor fi rezolvate şi, respectiv trimise tutorilor în conformitate cu

precizările din calendarul disciplinei.

d. forumul de discuţii pe internet – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de

titularul disciplinei.

MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII

În suportul de curs, la finele fiecarui subcapitol sunt precizate referinţele biblilografice obligatorii, cât şi cele facultative.

Surse bibliografice de baza:

1). Buzducea D. (coord.) (2010) - Asistența socială a grupurilor de risc, Iași, Editura Polirom

2). Gherguţ, A. (2003), Managementul serviciilor de asistenţă psihopedagogică şi socială, Iaşi, Editura Polirom

3). Neamţu, G., Stan, D. (coord.) (2005), Asistenţă socială. Studii şi aplicaţii., Iaşi, Editura Polirom.

Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si, implicit, comprehensiunea fiecărui curs. Lucrările menţionate la bibliografia obligatorie se găsesc şi pot fi împrumutate de la Biblioteca Facultăţii de Psihologie din cadrul

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

3

Introducere

Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga” şi

specială.

de la Biblioteca departamentului de psihopedagogie

MATERIALE ŞI INSTRUMENTE NECESARE PENTRU CURS

Optimizarea secvenţelor de invatare reclama accesul studentilor la urmatoarele resurse:

- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secventele de formare interactivă on line)

- imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz)

- acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”)

- acces la echipamente de fotocopiere

CALENDAR AL CURSULUI

Pe parcursul semestrului II, în care se studiaza disciplina de faţă, sunt programate

întâlniri faţă în faţă (activitati asistate si consultaţii) cu toţi studenţii; ele sunt destinate solutionarii, nemediate, a oricaror nelamuriri de continut sau a celor privind sarcinile individuale. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primului capitol; la cea de a doua se discuta ultimele doua capitole si se realizeaza o secventa recapitulativa pentru pregatirea examenului final. De asemenea in cadrul celor doua intalniri studentii au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru, in cazul in care nu au reusit singuri. Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua intalniri studenţii sunt atenţionaţi asupra necesităţii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel putin uneia dintre sursele bibliografice de referinta. Datele celor doua întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei, vezi anexa A. În acelaşi calendar se regasesc şi termenele la care trebuie transmise/depuse lucrarile de verificare aferente fiecărui capitol precum si data limita pentru depunerea proiectului de semestru.

POLITICA DE EVALUARE ŞI NOTARE

Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris desfasurat in sesiunea de la finele semestrului II. Nota finală se compune din:

a. punctajul obtinut la acest examen în proporţie de 70% (7puncte)

b. aprecierea lucrărilor de evaluare pe parcurs – 30% (3 puncte, adica 0.10 puncte/lucrare) ;

Cele trei lucrări de verificare vor fi transmise tutorelui la termenele precizate în calendarul disciplinei. Tematica lucrărilor se regăseşte la sfârşitul fiecărui capitol.

Instrucţiuni suplimentare privind modalităţile de elaborare, redactare, dar şi criteriile de notare

ale lucrărilor, vă vor fi furnizate de către titularul de curs sau tutori în cadrul întâlnirilor faţă în

faţă.

Pentru predarea temelor realizate se vor respecta cu stricteţe cerintele formatorilor. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizari sau pierderea punctajului corespunzator acelei lucrări.Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

4

Introducere

notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.

ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICA

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:

- Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităţilor va face dovada originalitatii.

Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala.

- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare.

- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studentilor prin afisaj electronic.

- Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii.

STUDENŢI CU DIZABILITĂŢI:

Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita constrangerilor tehnice si de timp, de a adapta conţinutul şi metodelor de transmitere a informaţiilor precum şi modalităţile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice si de evaluare.

STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE:

Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă, se recomandă studenţilor o planificare foarte riguroasa a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu secvenţe de dialog, mediate on line, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura tuturor temelor din fiecare subcapitol şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înţelegere a conţinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

5

Introducere

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități

Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII – delimitări teoretice, principii, modele de evaluare și bune practici

Subcapitolul 1 Cadrul conceptual – terminologie, principii și caracteristici ale asistenței sociale pentru
Subcapitolul 1
Cadrul conceptual – terminologie, principii și caracteristici
ale asistenței sociale pentru persoanele cu dizabilități
ale asistenței sociale pentru persoanele cu dizabilități Cuprinsul secventei: 1. Terminologie 2. Principii 3.

Cuprinsul secventei:

1. Terminologie

2. Principii

3. Caracteristici ale asistenţei sociale pentru persoanele cu dizabilităţi

4. Evaluare

5. Bibliografie

persoanele cu dizabilităţi 4. Evaluare 5. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Însuşirea terminologiei

Obiectivele secventei:

1. Însuşirea terminologiei specifice şi operarea cu aceasta

2. Identificarea principiilor asistenţei sociale; definirea conceptului de discriminare şi descrierea principalelor forme ale acesteia

3. Sublinierea implicaţiilor identificate în descrierea cadrului legislativ , respectiv în

prezentarea principalelor tipuri de dificultăţi pentru persoanele cu dizabilităţi

Cuvinte cheie:

1. asistenţa socială ; dizabilităţi

2. discriminarea

3. intervenţie individualizată

TERMINOLOGIE

TERMINOLOGIE În domeniul asistenței sociale există o serie de denumiri specifice care fac referire la asisten

În domeniul asistenței sociale există o serie de denumiri specifice care fac referire la asistența persoanelor cu dizabilități. Dintre acestea amintim:

persoane cu cerințe speciale, persoane cu nevoi speciale, grupuri de risc, grupe de dificultăți, familia copilului cu dizabilități.

În literatura de specialitate, unul dintre cei mai utilizați termeni în relație cu

dizabilitatea este cel de nevoi speciale. Conceptul descrie acele nevoi umane care nu sunt întâlnite în mod obișnuit la toate persoanele și care apar datorită unor caracteristici individuale de natură fizică ori psihică sau în urma unui deficit de resurse economico-sociale necesare în mod firesc oricărei persoane. Desigur, în numeroase cazuri vom întâlni o combinație a celor doi factori descriși mai sus.

Citire
Citire

Gherguț A. (2013) conturează următoarele categorii de beneficiari cărora li se aplică Strategia națională privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu dizabilități emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap (ANPH):

Copii cu dizabilităţi (0-18 ani) •
Copii cu dizabilităţi (0-18 ani)

aflaţi în familie, în structuri rezidenţiale sau alternative

Tineri cu dizabilităţi (18-26 ani) •
Tineri cu dizabilităţi (18-26 ani)

aflaţi în familie, în structuri rezidenţiale sau alternative

Adulţi cu dizabilităţi •
Adulţi cu dizabilităţi

de vârstă activă, integraţi sau nu în muncă

Adulţi după vârsta de pensionare •
Adulţi după vârsta de pensionare

care posedă certificat de încadrare într-o categorie de handicap

Familii cu risc de naştere a unui copil cu dizabilităţi
Familii cu risc de naştere a unui copil cu dizabilităţi

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

7

Capitolul I; subcapitolul 1

Definiţie
Definiţie

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, modificată și completată în 2010 este cea mai importantă lege românească în sfera dizabilității. În cadrul acestei legi vom regăsi termenul de handicap și nu pe cel de dizabilitate, iar conform conținutului acestei legi, „persoanele cu handicap sunt acele persoane

cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mintale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale”.

în sprijinul integrării ș i incluziunii sociale”. De reţinut 2. PRINCIPII 2.1. PREZENTARE GENERALĂ Asisten
De reţinut
De reţinut

2. PRINCIPII

2.1. PREZENTARE GENERALĂ

Asistența socială a persoanelor cu dizabilități funcționează în baza unor principii clare care reglementează statutul și relația dintre persoana asistată (client) și asistentul social.

Principiul nondiscriminării • Toate persoanele beneficiază de dreptul la asistenţă socială, indiferent de
Principiul
nondiscriminării
• Toate persoanele
beneficiază de
dreptul la asistenţă
socială, indiferent de
rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie
publică, origine
etnică sau socială,
dizabilitate sau altă
situaţie care ar putea
crea un dezavantaj
sau ar aduce un
prejudiciu persoanei
în cauză .
Principiul parteneriatului activ • Clientul este partener activ şi participă în toate fazele procesului de
Principiul
parteneriatului activ
• Clientul este partener
activ şi participă în
toate fazele
procesului de
acordare a serviciilor
sociale.
Principiul oportunităţilor egale • Fiecare persoană are dreptul de a avea acces în mod echitabil,
Principiul
oportunităţilor egale
• Fiecare persoană are
dreptul de a avea
acces în mod
echitabil, egal, şi
nondiscriminator la
asistenţă şi servicii
sociale oferite in
condiţiile legii.

Problematica discriminării în contextul asistenței sociale a persoanelor cu dizabilități ocupă un loc foarte important și trebuie privită din mai multe unghiuri. În primul rând ca profesie și ca disciplină, asistența socială a acceptat provocarea de a aborda și de a elimina discriminarea din viața persoanelor pe care le deservește în mod direct sau indirect (prin practică, cercetare, politică sau educație).

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

8

Capitolul I; subcapitolul 1

Definiţie
Definiţie

Discriminarea este definită ca răspunsul comportamental exterior al unui grup avantajat, grup care este dominant și puternic și care are o atitudine negativă sau neprielnică față de un grup țintă căruia îi lipsește puterea și privilegiul (Lum, 2004 în McCutcheon, 2014).

Ştiaţi că?
Ştiaţi că?

Precursorul discriminării este prejudiciul; ideea că un anumit grup este mai bun sau mai valoros decât un alt grup este premergătoare discriminării. Discriminarea reprezintă un act sau o serie de acțiuni întreprinse împotriva unui grup țintă cu intenția de a-i umili, obstrucționa, devaloriza sau desființa membrii componenți. Atunci când discriminarea are loc, un grup privilegiat primește o serie de

oportunități în detrimentul grupului discriminat. De asemenea, în acest context grupul privilegiat creează posibilități de avansare pentru membrii săi prin tăinuirea de informații și resurse, respectiv limitând accesul grupului/grupurilor țintă. Prin urmare, produsul secundar al discriminării poate fi împărțit în două direcții:

(a). membrii grupului privilegiat ar putea obține oportunități pe care nu le merită;

(b). membrii grupului discriminat care au calificări foarte bune ar putea fi trecuți cu vederea, dați la o parte sau li s-ar putea nega o serie de privilegii bine meritate.

Prin intermediul acțiunilor discriminatorii, membrii grupului privilegiat primesc tratament preferențial nejustificat, asistență sau informații adiționale adjuvante sau măsuri punitive mult mai puțin severe decât membrii grupului discriminat.

mai pu țin severe decât membrii grupului discriminat. Discriminarea afectează grupuri de persoane în mod

Discriminarea afectează grupuri de persoane în mod diferit, în funcție de tipul de grup căruia îi aparține un anumit individ. Un grup țintă sau membrii unui grup țintă fac obiectul discriminării și reprezintă persoane care experimentează pe propria piele marginalizarea sau pierderea drepturilor în cel mai înalt grad (Hardiman & Jackson, 2007 în McCutcheon, 2014). De exemplu, grupurile țintă se pot referi la

persoane de culoare, femei cu copii, persoane homosexuale, persoane care pun multe întrebări, persoane care suferă de sărăcie, refugiați, imigranți, persoane cu dizabilități. Grupurile privilegiate sau membrii grupurilor privilegiate reprezintă persoane care dețin o poziție de putere, care aparțin unui grup dominant sau care primesc avantaje datorită aparteneei lor la acel grup (Hardiman & Jackson, 2007 în McCutcheon, 2014). Acești

Citire& Jackson, 2007 în McCutcheon, 2014 ). Ace ș ti termeni descriu următoarele componente ale identităț

termeni descriu următoarele componente ale identității unei persoane: bio-psiho-socială, istorică, culturală, economică, spirituală. Poziția socială a unei persoane însă, este mobilă; prin

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

9

Capitolul I; subcapitolul 1

urmare, o persoană poate să aibă mai multe identități din această perspectivă și fiecare dintre acestea, în funcție de contextul situațional sau comportamental, o poate plasa într-un grup privilegiat sau discriminat (Chavis & Hill, 2009 în McCutcheon, 2014).

Există diferite forme ale discriminării, unele prezentate în mod deschis, fățiș, respectiv explicit și expus sau în mod ascuns, adică implicit și tăinuit. Din punct de vedere legal, actele discriminatorii au fost abordate în instanță în relație cu angajarea la un loc de muncă sau cu violența, ambele ducând la stipularea unor prevederi legale care să prevină diferite forme de discriminare fățișă în aceste contexte. Prin urmare, este mult mai dificil de a preveni forme ale discriminării ascunse datorită complexității și naturii clandestine a acesteia (Beratan, 2006). Formele de discriminare fățișă sunt mai ușor de abordat din punct de vedere legal datorită prezenței artefactului vizual sau a declarației verbale a unei persoane căreia îi sunt negate accesul, resursele, serviciile sau anumite activități (Beratan, 2006). Exemple ale unor forme deschise de discriminare sunt școlile care nu includ în serviciile lor elevi care prezintă dizabilități sau refuzul de a promova un angajat care poartă proteze ortopedice, proteze dentare, piercing sau extensii de păr. Atunci când discriminarea are loc fățiș este mai ușor de a identifica un anumit act ca discriminator (Major, Quinton, & Schmader, 2003). Însă atunci când discriminarea este ascunsă, natura clandestină a acesteia declanșează doar sentimentul de a fi discriminat, dar lipsa dovezii explicite și palpabile promovează îndoiala și nesiguranța evaluării și identificării sale acurate.

nesiguran ț a evaluării și identificării sale acurate. De reţinut 2.2. FORME ALE DISCRIMINĂRII Negarea
De reţinut
De reţinut

2.2. FORME ALE DISCRIMINĂRII

Negarea egalității șanselor unor indivizi bazată pe diferențiere se poate manifesta în multiple moduri. Acestea pot să includă: discriminarea în funcție de vârstă, dizabilitate, sex, naționalitate, rasă, religie, identitate sexuală sau discriminare la locul de muncă (Lum, 2004; Palmer, 1993;

Quiros & Dawson, 2013 în McCutcheon, 2014). Atunci când o persoană sau un grup de indivizi își exercită puterea și controlul pentru a decide cine are acces și obține resurse, servicii și oportunități, atunci ei au practicat acțiuni discriminatorii. Conștient sau inconștient, fiecare persoană a manifestat un moment nefast, defavorabil care a influențat o anumită decizie și care a condus mai apoi la o formă de discriminare (Dovidio & Fiske, 2012). Discriminarea este un concept vechi, iar moștenirea sa persistă încă astăzi făcând-o de neevitat chiar și pentru cei mai conștiincioși și corecți oameni.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

10

Capitolul I; subcapitolul 1

Citire 2.3. DISCRIMINARE A ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢ II Discriminarea bazată pe dizabilitate este definită de

Citire2.3. DISCRIMINARE A ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢ II Discriminarea bazată pe dizabilitate este definită de ADA

2.3. DISCRIMINAREA ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII

Discriminarea bazată pe dizabilitate este definită de ADA (Americans with Disabilities Act) în anul 1990. Persoana cu dizabilitate conform ADA:

are o deficiență mintală sau fizică care îi limitează activitățile vieții de zi cu zi,

are un istoric privind aceste deficiențe

este privită ca având deficiențe chiar și în lipsa unei dizabilități propriu zise.

Ca o consecință a dizabilității unei persoane, se pot acorda și garanta (în unele situații bine definite de ADA) servicii de asistență socială și personală și de adaptare a mediului. Serviciile de adaptare a mediului constituie:

schimbări fizice ale casei/apartamentului persoanei în cauză,

sprijin oferit persoanei cu dizabilități,

restructurarea activităților zilnice ale acesteia,

oferirea unor interpreți calificați

alocarea timpului suplimentar pentru a realiza anumite sarcini sau teme

obținerea ori instalarea unui tip de echipament care ar îmbunătăți performanța persoanei în efectuarea unor activități.

Scopul urmărit prin oferirea de servicii adaptative este de a crea un mediu în care persoana cu dizabilități să poată activa la un nivel, dacă nu egal, măcar similar cu cel al unei persoane fără dizabilități.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

11

Capitolul I; subcapitolul 1

3.

CARACTERISTICI

ALE

ASISTENŢEI

SOCIALE

A

PERSOANELOR

CU

DIZABILITĂŢI

3.1. CADRUL LEGISLATIV DE PROTECŢIE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII
3.1.
CADRUL
LEGISLATIV
DE
PROTECŢIE
A
PERSOANELOR
CU
DIZABILITĂŢI
ÎMPOTRIVA
DISCRIMINĂRII
PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII De reţinut În anul 2008, Comisia Europeană a adoptat un
De reţinut
De reţinut

În anul 2008, Comisia Europeană a adoptat un pachet referitor la nondiscriminare care cuprindea:

O propunere de interzicere a discriminării în funcție de vârstă, dizabilitate, identitate sexuală sau credințe religioase;

Un comunicat care urmărea printr-un program concret promovarea egalității șanselor și amplificarea activităților și acțiunilor împotriva discriminării;

Crearea unui grup de experți guvernamentali în problematica nondiscriminării;

Un document de lucru privind serviciile comisiei pentru integrarea rromilor.

Prin acest pachet, Comisia Europeană viza următoarele obiective:

Accesul populaţiei la informaţii privind combaterea discriminării şi avantajele diversităţii. Formarea şi
Accesul populaţiei la informaţii privind combaterea
discriminării şi avantajele diversităţii.
Formarea şi îmbunătăţirea abilităţii de combatere a
discriminării în rândul ONG-urilor şi al partenerilor
sociali.
Dezvoltarea politicilor de egalitate şi încurajarea
schimburilor de bune practici.
Organizarea activităţilor de formare în domeniul
prevenirii şi combaterii discriminării.
Administrarea diversităţii orientate către afaceri
(clientela, structura pieţei, angajaţii).

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

12

Capitolul I; subcapitolul 1

În anul 1975, adunarea generală a ONU a adoptat „Declarația cu privire la Drepturile Persoanelor cu Handicap”. Conceptul fundamental al acestei declarații îl reprezintă egalitatea și libertatea care constituie pentru persoana cu dizabilități calea de acces la condiții îmbunătățite de viață prin dezvoltare economică și socială.

Printre drepturile persoanei cu dizabilități stipulate în această declarație, amintim mai jos câteva:

Dreptul la respectarea demnităţii lor umane

Dreptul la tratament medical, psihologic şi funcţional, la recuperare medicală şi socială, la

şcolarizare, pregătire şi

orientare profesională

Dreptul la asistenţă juridică în scopul protejării lor şi a domeniilor care le aparţin

Dreptul la servicii pentru a deveni cât mai

independenţi posibil

Dreptul de a locui cu propria familie şi de a participa la activităţi sociale, culturale şi recreative

Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi profunde care nu îşi pot exercita drepturile, se impune protejarea lor de către societate

La nivel național, Strategia națională privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu dizabilități, se aliniază cu principiile delimitate de Regulile Standard ONU pentru Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Dizabilități.

Strategia urmărește îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități din România și promovează:

Egalitatea de șanse privind drepturile, responsabilitățile și acordarea asistenței individuale persoanelor cu dizabilități;

Susținerea persoanelor cu dizabilități în îmbunătățirea competențelor personale;

Crearea unui mediu accesibil: transport, locuință, acces la informații, medii de comunicare și tipuri de servicii;

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

13

Capitolul I; subcapitolul 1

Promovarea unei atitudini pozitive a comunității către persoanele cu dizabilități, respectiv a persoanelor cu dizabilități către comunitate.

Această strategie cuprinde următoarele principii:

Principiul egalităţii drepturilor

Nevoile fiecărei persoane sunt la fel de importante, iar societatea trebuie să asigure tuturor drepturi egale de participare şi implicare.

Toţi cetăţenii au acces în mod egal la următoarele sisteme ale societăţii:

economico-financiar, servicii sociale şi medicale, informaţii, documentare, activităţi

Principiul egalizării

şanselor

documentare, activităţi Principiul egalizării şanselor Principiul asigurării serviciilor de sprijin

Principiul asigurării serviciilor de sprijin

Principiul obligaţiilor egale

serviciilor de sprijin Principiul obligaţiilor egale 3.2. INTERVEN ŢIE INDIVIDUALIZATĂ SISTEMUL DE

3.2.

INTERVENŢIE INDIVIDUALIZATĂ

SISTEMUL

DE

Citire3.2. INTERVEN ŢIE INDIVIDUALIZATĂ SISTEMUL DE

Persoanele cu dizabilităţi, ca membri ai societăţii , au dreptul să rămână în comunitatea locală. Ei trebuie să beneficieze de sprijinul de care au nevoie în educaţie, sănătate, angajare sau servicii sociale.

Persoanele cu dizabilităţi trebuie sprijinite în înţelegerea şi adoptarea responsabilităţilor ce le revin ca membri ai societăţii.

SOCIALĂ

PENTRU

PERSOANELE

CU

DIZABILITĂŢI

Capitolul I; subcapitolul 1

ASISTENŢĂ

Persoanele cu dizabilități întâmpină o multitudine de dificultăți de natură mai mult sau mai pu țin complexă și variată. Gherguț A.(2003) a realizat o structurare a mult sau mai puțin complexă și variată. Gherguț A.(2003) a realizat o structurare a acestora și a propus următoarea clasificare a grupelor de dificultăți:

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

14

propus următoarea clasificare a grupelor de dificultăț i : Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 14
Dificultăţi generale •Dificultăţi de deplasare şi mişcare pentru persoanele cu dizabilităţi fizice;
Dificultăţi
generale
•Dificultăţi de deplasare şi mişcare pentru persoanele
cu dizabilităţi fizice;
•Dificultăţi de exprimare şi comunicare;
•Dificultăţi de adaptare la aspectele vieţii cotidiene;
•Dificultăţi de întreţinere pentru persoanele cu
venituri foarte mici;
Dificultăţi de
ordin
profesional
•Dificultăţi în privinţa instruirii şi pregătirii
profesionale;
•Dificultăţi de plasare în locuri de muncă
corespunzătoare profesiei;
•Lipsa serviciilor de muncă protejate;
Dificultăţi
psihologice şi
sociale
•Existenţa unor bariere psihologice între persoanele
cu şi cele fără dizabilităţi;
•Existenţa unor bariere fizice şi psihologice la nivelul
includerii sociale a persoanelor cu dizabilităţi,
inclusiv ca urmare a unor prejudecăţi sau
reprezentări deformate a posibilităţilor şi
competenţelor acestora.

Pentru ca serviciile de asistență socială oferite persoanei cu dizabilități să fie competente și potrivite nevoilor clare ale acesteia, există o serie de caracteristici de care trebuie să se țină cont și care au un impact considerabil asupra alegerii tipului și formei de sprijin pentru respectiva persoană. Vom prezenta mai jos câteva dintre aceste caracteristici:

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

15

Capitolul I; subcapitolul 1

• Toate serviciile sunt individualizate şi centrate pe persoană; • Serviciile de asistenţă se acordă
• Toate serviciile sunt individualizate şi centrate pe persoană;
• Serviciile de asistenţă se acordă ţinând cont de programul persoanei sau al
familiei sale;
Programul
• Dacă persoana cu dizabilităţi frecventează un centru de zi, trebuie pus accentul pe
abilităţile acesteia, evitând situaţiile de neglijare, izolare socială sau ignorare.
zilnic
Serviciile de asistenţă socială trebuie să valorifice informaţiile oferite de familia
persoanei cu dizabilităţi şi să ţină cont de observaţiile acestora;
Relaţionare
• Serviciile competente de asistenţă acordate persoanelor cu dizabilităţi sunt
susţinute de relaţii interpersonale de calitate între asistentul personal şi persoana
cu dizabilitate.
Asistentul personal trebuie să posede abilităţi de comunicare variate pentru a
interacţiona eficient cu persoana asistată, indiferent de tipul de comunicare pe
care aceasta îl prezintă.
Eficienţă
• Serviciile de asistenţă pentru persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie adecvate din
punctul de vedere al eficienţei costurilor (inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi
severe şi profunde).

4. EVALUARE

TEMA NR. 1

Temă de reflecție
Temă de
reflecție

Realizați în format PPT un inventar al principalelor acțiuni pe care considerați că trebuie să le întreprindă societatea prin autoritățile locale, respectiv prin cetățenii săi, pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la toate serviciile și oportunitățile sale.

TEMA NR. 2

Prezentați într -o lucrare de 300- 400 de cuvinte argumente care să susțină promovarea ac ți într-o lucrare de 300-400 de cuvinte argumente care să susțină promovarea acțiunilor nondiscriminatorii față de persoanele cu dizabilități.

Scrieţi

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

16

Capitolul I; subcapitolul 1

5. BIBLIOGRAFIE

1. Beratan, G. D. (2006). Institutionalizing inequity: Ableism, racism and IDEA 2004. Disability Studies Quarterly, 26(2), 3.

2. Council on Social Work Education (2008) Educational Policy and Accreditation Standards, www.cswe.org

3. Dovidio, J., & Fiske, S. (2012). Under the Radar: How unexamined biases in decision- making processes in clinical interactions can contribute to health care disparities. American Journal of Public Health, 102(5), 945952

4. Gherguț, A. (2003) Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială. Ghid practic, Editura Polirom, Iași

5. Gherguț, A. (2013) Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași.

6. Kendra DeLoach McCutcheon (2014) Discrimination, Encyclopedia of Social Work, National Association of Social Workers Press and Oxford University Press,

7. Major, B., Quinton, W. J., & Schmader, T. (2003). Attributions to discrimination and self- esteem: Impact of group identification and situational ambiguity. Journal of Experimental Social Psychology, 39(3), 220231 doi:10.1016/S0022-1031(02)00547-4

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

17

Capitolul I; subcapitolul 1

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități

Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice, principii, modele de evaluare și bune practici

Subcapitolul 2 Elementele componente ale asistenței psihopedagogice și sociale – direcții de evaluare
Subcapitolul 2
Elementele componente ale asistenței psihopedagogice și
sociale – direcții de evaluare
psihopedagogice și sociale – direcții de evaluare Cuprinsul secventei: 1. Prezentare generală 2.

Cuprinsul secventei:

1. Prezentare generală

2. Evaluarea complexă a copiilor cu dizabilităţi

3. Evaluare

4. Bibliografie

a copiilor cu dizabilităţi 3. Evaluare 4. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Identificarea principalelor

Obiectivele secventei:

1. Identificarea principalelor caracteristici psihologice, pedagogice şi sociale implicate în evaluarea complexă a copiilor cu dizabilităţi

2. Însuşirea principalelor obiective şi scopuri ale evaluării complexe a copiilor cu dizabilităţi

3. Analiza structurii componente a documentelor specifice prezentate

Cuvinte cheie:

1. evaluare complexă

2. plan de servicii personalizat

3. echipă multidisciplinară

1.

PREZENTARE GENERALĂ

1. PREZENTARE GENERALĂ Citire Asisten ța psihopedagogică și socială a persoanelor cu dizabilităț i se

Citire1. PREZENTARE GENERALĂ Asisten ța psihopedagogică și socială a persoanelor cu dizabilităț i se conturează ca

Asistența psihopedagogică și socială a persoanelor cu dizabilități se conturează ca o totalitate a măsurilor psihologice, medicale, pedagogice și sociale în vederea depistării, diagnosticării, recuperării, educării, instruirii, profesionalizării, adaptării și integrării sociale a persoanelor cu dizabilități sau a persoanelor aflate în situații de risc, datorită mediului de trai, resurselor scăzute de subzistență, prezenței unor boli cronice sau a unor fenomene degenerative.

Din punct de vedere psihologic, accentul se pune pe următoarele direcții de acțiune:

Identificarea şi descrierea particularităţilor dezvoltării psihice a persoanei şi a tuturor componentelor
Identificarea şi descrierea particularităţilor dezvoltării psihice a persoanei şi a
tuturor componentelor personalităţii sale;
Atitudinea şi reacţiile persoanei în raport cu dizabilitatea, respectiv relaţiile cu
cei din jurul său;
Observaţii asupra manifestării comportamentale în diferite situaţii;
Identificarea disfuncţiilor la nivel psihic;
Identificarea tipurilor de terapie, recuperare, compensare a funcţiilor şi
proceselor afectate;
Asigurarea unui climat de confort afectiv şi siguranţă pentru menţinerea
echilibrului psihic şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

19

Capitolul I; subcapitolul 2

Din punct de vedere pedagogic se impun următoarele observații:

Identificarea problemelor specifice în educarea şi instruirea profesională a persoanelor cu dizabilităţi; Adaptarea
Identificarea problemelor specifice în educarea şi instruirea profesională a
persoanelor cu dizabilităţi;
Adaptarea obiectivelor şi resurselor materiale şi procedurale la specificul
dezvoltării psihofiziologice a persoanelor cu diferite tipuri şi grade de dizabilităţi;
Adaptarea programelor curriculare în funcţie de evoluţia elevilor cu dizabilităţi;
Diversificarea ofertelor educaţionale şi dezvoltarea instituţiilor şcolare de tip
incluziv.

Componenta socială a acestui sistem funcționează pe baza următoarelor responsabilități:

Inserţia bio-psiho-socio-culturală a persoanei cu dizabilităţi în realitatea socială; Prevenirea şi combaterea
Inserţia bio-psiho-socio-culturală a persoanei cu dizabilităţi în realitatea socială;
Prevenirea şi combaterea acţiunilor discriminatorii faţă de persoanele cu
dizabilităţi;
Organizarea unor servicii competente pentru protecţia şi asistenţa socială a
persoanelor cu dizabilităţi;
Informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civică a membrilor
comunităţii faţă de persoanele cu dizabilităţi.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

20

Capitolul I; subcapitolul 2

2.

EVALUAREA COMPLEXĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI

2. EVALUAREA COMPLEXĂ A COPIILOR CU DIZABILI TĂŢ I De reţinut Evaluarea reprezintă un proces continuu
De reţinut
De reţinut

Evaluarea reprezintă un proces continuu de planificare și organizare care orientează elaborarea planului de servicii individualizate și programele de intervenție personalizate. Demersul de evaluare al copiilor cu dizabilități presupune următoarele etape:

A. Evaluarea inițială sau constatativă care are următoarele obiective:

Stabilirea potenţialului actual al copilului: abilităţi, nivel intelectual, competenţe Prognosticul dezvoltării
Stabilirea potenţialului actual al copilului: abilităţi, nivel
intelectual, competenţe
Prognosticul dezvoltării viitoare în funcţie de potenţialul
individual şi mediul de viaţă şi educaţie
Încadrarea într-un grad de handicap, respectiv nivel
educaţional
Stabilirea obiectivelor generale ale programului de
intervenţie personalizată

B. Evaluarea continuă care prezintă următoarele caracteristici:

Subliniază potenţialul activ copilului
Subliniază
potenţialul activ
copilului
Identifică abilităţile şi competenţele însuşite de copil într- un anumit stadiu
Identifică abilităţile şi
competenţele
însuşite de copil într-
un anumit stadiu

C. Evaluarea finală care își propune:

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

21

Identifică deprinderile şi aptitudinile prezente într-o etapă specifică de dezvoltare
Identifică
deprinderile şi
aptitudinile prezente
într-o etapă specifică
de dezvoltare

Capitolul I; subcapitolul 2

Modificarea copilului şi programului în funcţie de constatări intervenţie
Modificarea
copilului şi
programului în
funcţie de
constatări
intervenţie

Aprecierea eficienţei programului propus

Reevaluarea

orientarea către noul program de

propus Reevaluarea orientarea către noul program de De reţinut În domeniul evaluării copiilor cu
De reţinut
De reţinut

În domeniul evaluării copiilor cu dizabilități, unul din cele mai importante

aspecte îl constituie apartenența fiecărui specialist implicat în aceasta la

o echipă. Această echipă multidisciplinară conlucrează și își bazează

rezultatele și recomandările pe efortul implicat în actul evaluării de către fiecare dintre membrii săi. Echipa este formată din următorii specialiști

(cu ușoare modificări în funcție de tipul de dizabilitate):

Cadre medicale (medic de familie, pediatru, psihiatru, neurolog, oftalmolog, ORL-ist, foniatru, ortoped)

Psiholog

Kinetoterapeut

Logoped

Profesor psihopedagog/Consilier școlar

Asistent social

Părinți/Familia

Principalele arii de evaluare în orientarea și stabilirea programului de intervenție pentru un copil cu dizabilități realizate de membrii echipei mai sus menționate – sunt următoarele:

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

22

Capitolul I; subcapitolul 2

Evaluarea medicală

Evaluarea psihologică

Evaluarea educațională

Evaluarea socială

Ne vom apleca în cele ce urmează asupra evaluării sociale, pentru a-i descrie caracteristicile. Acest tip de evaluare se ocupă în special cu examinarea condițiilor din mediul de dezvoltare al copilului (locuința – tipul, organizarea, curățenia, încălzirea, lumina; hrana; îmbrăcămintea; igiena; asigurarea siguranței fizice și psihice a copilului), a factorilor de mediu (limite sau facilitatori) și a factorilor personali.

Evaluarea socială este coordonată de asistentul social. Pentru a stabili calitatea condițiilor și gradul de funcționare al copilului în mediul său, acesta trebuie să realizeze următoarele acțiuni în procesul său de evaluare:

Interpretarea omogenă a rezultatelor evaluării inițiale medicale, educaționale, psihologice și sociale;

Stabilirea prin investigații tip a calității activităților copilului cu dizabilități evidențiind limitările; respectiv a participării copilului cu dizabilități la viața comunității în care trăiește evidențiind restricțiile.

Indiferent de domeniul evaluat, persoana care realizează evaluarea trebuie să precizeze capacitatea copilului evaluat – definită ca ceea ce el poate să facă în mediul său natural și performanța – definită ca cel mai înalt nivel de funcționare pe care un individ îl poate atinge. De asemenea, în relație cu aceste două concepte se va analiza progresul obținut de copil între etapele de evaluare.

progresul obținut de copil între etapele de evaluare. Citire În cadrul serviciului public specializat pentru

Citireprogresul obținut de copil între etapele de evaluare. În cadrul serviciului public specializat pentru protec ț

În cadrul serviciului public specializat pentru protecția copilului, funcționează serviciul de evaluare complexă, care realizează evaluări ale copiilor cu dizabilități prin intermediul unei comisii. Obiectivul acestor evaluări este confirmarea unui diagnostic complex, formulat de către specialiștii din domeniul medical, educațional și social, în scopul formulării unor propuneri de încadrare într-un grad de handicap, de orientare școlară sau profesională sau de urmare a unui plan de servicii personalizat.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

23

Capitolul I; subcapitolul 2

Ştiaţi că?
Ştiaţi că?

O astfel de evaluare se realizează din primul moment în care situația unui copil este adusă la cunoștința Comisiei pentru Protecția Copilului.

În fiecare an are loc o reevaluare a copilului, pentru a stabili o nouă hotărâre.

Comisia are datoria de a monitoriza situația copilului și de a se asigura de îndeplinirea corectă și la timp a măsurilor stipulate în planul de servicii personalizat.

Conform Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap realizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, după propunerea Serviciului de Evaluare Complexă – descrisă mai sus – Comisia pentru Protecția Copilului se întrunește și discută cazul, urmând să ia una sau mai multe dintre deciziile prezentate în continuare – consemnate într-o hotărâre unică:

Acordarea unui grad de handicap •Prin eliberarea unui certificat de încadrare într-o categorie de persoane
Acordarea unui grad de
handicap
•Prin eliberarea unui certificat de încadrare
într-o categorie de persoane cu dizabilităţi
•Pe baza acestuia, copilul beneficiază de o
serie de drepturi şi facilităţi sociale,
conform legii în vigoare.
Acordarea orientării şcolare
•Prin eliberarea unui certificat de expertiză şi
orientare şcolară
•Pe baza acestuia, copilul va beneficia de
educaţie, conform legii în vigoare.
Acordarea unor măsuri de
protecţie specială
•Inclusiv de natură juridică, pentru protejarea
intereselor copilului, conform Convenţiei
Naţiunilor Unite, respectiv legii româneşti nr.
18/1990.
Acordarea de ajutor material
sau financiar în situaţii de criză
•Pe o perioadă de timp determinată.
situaţii de criză •Pe o perioadă de timp determinată. De reţinut Indiferent de tipul evaluării, membrii
De reţinut
De reţinut

Indiferent de tipul evaluării, membrii echipei de evaluare trebuie să aibă în permanență viziunea includerii sociale a copiilor cu dizabilități care se află în fața lor. Prin urmare una dintre cele mai importante întrebări trebuie să rămână Pentru ce evaluăm un copil cu dizabilități? Ce scop dorim să atingem prin evaluarea propusă?

Mai jos se regăsesc câteva răspunsuri posibile.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

24

Capitolul I; subcapitolul 2

Pentru a identifica cele mai bune servicii educaţionale sau terapeutice Pentru a acorda drepturile şi
Pentru a identifica cele
mai bune servicii
educaţionale sau
terapeutice
Pentru a acorda
drepturile şi serviciile
necesare conform
legilor în vigoare
Pentru a identifica serviciile de asistenţă socială necesare
Pentru a identifica
serviciile de asistenţă
socială necesare
Pentru a stabili progresele educaţionale sau de recuperare
Pentru a stabili
progresele
educaţionale sau de
recuperare
Pentru stabilirea compatibilităţii între asistentul social şi copilul cu dizabilităţi
Pentru stabilirea
compatibilităţii între
asistentul social şi
copilul cu dizabilităţi
Pentru a stabili cerinţele individuale specifice copilului cu dizabilităţi în cauză
Pentru a stabili
cerinţele individuale
specifice copilului cu
dizabilităţi în cauză
Pentru a aprecia eficienţa planului de servicii propus
Pentru a aprecia
eficienţa planului de
servicii propus
Pentru a sprijini pregătirea profesională şi găsirea unui loc de muncă în comunitatea de care
Pentru a sprijini
pregătirea profesională
şi găsirea unui loc de
muncă în comunitatea
de care aparţine
persoana vizată

3.

EVALUARE

TEMA NR. 1

de care aparţine persoana vizată 3. EVALUARE TEMA NR. 1 Temă de reflecţie Eviden ț ia
Temă de reflecţie
Temă de
reflecţie

Evidențiați modalitățile prin care componenta psihologică, cea pedagogică și cea socială se influențează reciproc în cadrul evaluării complexe a copilului cu dizabilități.

TEMA NR. 2

complexe a copilului cu dizabilităț i. TEMA NR. 2 Dezbatere Analiza ți documentele prezentate în anexele

Dezbatere

Analizați documentele prezentate în anexele 1 și 2 (model de traseu educațional, respectiv anchetă socială) și prezentați argumente pro și contra privind modul în care se reflectă scopurile evaluării copiilor cu dizabilități în structura documentelor menționate.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

25

Capitolul I; subcapitolul 2

4.

BIBLIOGRAFIE

1. Bocancea, C. (2005) Principii ale acțiunii în asistența socială în G. Neamțu și G. Stan (coord.) - Asistența socială. Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași

2. Council on Social Work Education (2008) Educational Policy and Accreditation Standards, www.cswe.org

3. Gherguț, A. (2003) Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială. Ghid practic, Editura Polirom, Iași

4. Gherguț, A. (2013) Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași.

5. *** Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (2003) Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități

6. *** Disability Law Service (2009) - Assessments and Services for Disabled Children; www.dls.org.uk

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

26

Capitolul I; subcapitolul 2

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități

Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice, principii, modele de evaluare și bune practici

Subcapitolul 3 Calitatea vieții în contextul dizabilității – dimensiuni și evaluare
Subcapitolul 3
Calitatea vieții în contextul dizabilității – dimensiuni și
evaluare
în contextul dizabilității – dimensiuni și evaluare Cuprinsul secventei: 1.Conceptul designului universal –

Cuprinsul secventei:

1.Conceptul designului universal – strategie de promovare a integrării în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi

2. Aspecte ale calităţii vieţii pentru persoanele cu dizabilităţi

3. Evaluarea calităţii vieţii

4. Evaluare

5. Bibliografie

valuarea calităţii vieţii 4. Evaluare 5. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Identificarea principiilor

Obiectivele secventei:

1. Identificarea principiilor designului universal

2. Însuşirea principalilor factori de influenţă ai calităţii vieţii

3. Caracterizarea calităţii vieţii pentru persoanele cu dizabilităţi

Cuvinte cheie:

1. calitatea vieţii

2. design universal

3. persoane cu dizabilităţi

1.

CONCEPTUL DESIGNULUI UNIVERSAL STRATEGIE DE PROMOVARE A INTEGRĂRII ÎN COMUNITATE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

Ştiaţi că?
Ştiaţi că?

Designul universal își are originile în Statele Unite și a fost promovat ca o alternativă la conceptele de accesibil și accesibilitate.

Designul universal a evoluat prin două mișcări de amploare care au avut următoarele scopuri: a). De a desființa dihotomia noi-ei și b). De a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor.

Prima mișcare ne indică faptul că suntem cu toții mai mult sau mai puțin vulnerabili, asemenea persoanelor cu dizabilități, în anumite momente din viața noastră: în postura de copii, sau atunci când vizităm o țară străină ale cărei obiceiuri nu le cunoaștem, sau atunci când nu vorbim limba ori dialectul locului în care ne aflăm. Cea de-a doua mișcare, ne pune în evidență faptul că diversele nevoi ale persoanelor din jurul nostru sunt de înțeles și clare: fiecare își dorește să fie în siguranță, să aibă acces la informații și activități sau să poată utiliza o serie de produse (Asmervik S., 2006).

Atunci când discutăm despre accesul persoanelor cu dizabilități la diverse servicii sau produse, este important să înțelegem Regulile Standard ale ONU asupra egalizării șanselor pentru persoanele cu dizabilități (1993). Acestea stipulează faptul că există persoane cu dizabilități peste tot în lume, la toate nivelurile fiecărei societăți. Numărul mondial al persoanelor cu dizabilități este mare și în continuă creștere.

Atât cauzele cât și consecințele dizabilităților diferă în diverse părți pe glob. Aceste variații sunt rezultatul circumstanțelor socio-economice diferite și al multiplelor dispoziții pe care statele lumii le aplică pentru bunăstarea cetățenilor lor.

Universitatea din Carolina de Nord a dezvoltat șapte principii ale designului universal:

1. Utilizarea echitabilă

2. Flexibilitatea

3. Simplu și intuitiv

4. Informații perceptibile

5. Toleranță la erori

6. Efort fizic redus

7. Spațiu și măsură în abordare și utilizare

Pentru a înțelege mai bine rolul acestor principii, ele sunt detaliate în cele ce urmează.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

28

Capitolul I; subcapitolul 3

Utilizarea echitabilă Designul este util şi accesibil persoanelor cu diverse abilităţi În contextul academic,
Utilizarea
echitabilă
Designul este util şi accesibil
persoanelor cu diverse abilităţi
În contextul academic, acest
principiu este respectat atunci
când materialele puse la
dispoziţia studenţilor pot să fie
accesate şi de către persoane cu
dizabilităţi auditive sau vizuale
Simplu şi intuitiv Modul de utilizare al produsului este uşor de înţeles indiferent de experienţa,
Simplu şi
intuitiv
Modul de utilizare al produsului
este uşor de înţeles indiferent de
experienţa, cunoştinţele,
competenţele de limbaj sau
nivelul de concentrare al
persoanei.
Un exemplu al aplicării acestui
principiu îl constituie
echipamentele de laborator care
au butoane/taste de control
explicite, clare şi uşor de folosit.
Flexibilitatea Designul este adaptat pentru o varietate de preferinţe şi abilităţi individuale. Un exemplu sunt
Flexibilitatea
Designul este adaptat pentru
o varietate de preferinţe şi
abilităţi individuale.
Un exemplu sunt muzeele
care permit vizitatorilor să
aleagă între ascultarea, citirea
în negru sau citirea în Braille a
descrierilor exponatelor.
Informaţii perceptibile Designul comunică eficient informaţiile necesare către utilizator, indiferent de
Informaţii
perceptibile
Designul comunică eficient
informaţiile necesare către utilizator,
indiferent de condiţiile de mediu sau
de abilităţile senzoriale ale persoanei.
De exemplu atunci când o
prezentare multimedia include şi
subtitrări.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

29

Capitolul I; subcapitolul 3

Toleranţă la erori Designul reduce la minimum riscurile şi consecinţele nefaste ale acţiunilor neintenţionate
Toleranţă la
erori
Designul reduce la minimum riscurile şi
consecinţele nefaste ale acţiunilor
neintenţionate sau accidentale.
Un exemplu de produs este un soft
educaţional care oferă informaţii
suplimentare şi ghidaj unui elev care a
făcut o selecţie greşită sau o rezolvare
incompletă.
Efort fizic redus Designul poate să fie utilizat eficient şi confortabil cu un minim de
Efort fizic
redus
Designul poate să fie utilizat
eficient şi confortabil cu un minim
de efort.
De exemplu atunci când uşile unei
săli de curs se deschid automat.
Astfel, vor putea intra în sală atât
persoane care merg pe propriile
picioare, cât şi persoane care
folosesc un cadru, un scaun cu
rotile, un baston, etc.
Spaţiu şi măsură în abordare şi utilizare Se oferă măsura şi spaţiul potrivit pentru abordare,
Spaţiu şi măsură în abordare şi utilizare
Se oferă măsura şi spaţiul potrivit pentru abordare, raza de acţiune,
manipulare şi utilizare indiferent de înălţimea utilizatorului, postura sau
mobilitatea sa.
Un exemplu îl constituie spaţiile de lucru din laboratoarele pentru
studenţi. Acestea pot să fie dotate atât pentru persoane care lucrează
preponderent cu mâna dreaptă cât şi pentru cei care folosesc mai
degrabă stânga; sau pentru persoane care posedă diferite caracteristici
fizice.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

30

Capitolul I; subcapitolul 3

2.

ASPECTE ALE CALITĂŢII VIEŢII PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

Video
Video

Urmăriţi materialul video şi corelaţi factorii identificaţi în modelul prezentat cu factorii identificaţi de Johnstone (descrişi mai jos), respectiv cu cei identificaţi de Schalock (descrişi la pagina 34).

Citire
Citire

O serie de cercetări care au investigat variabile ale calității vieții așa cum au fost ele identificate de către persoanele cu dizabilități, sugerează faptul că acest concept de calitate a vieții poate să fie rezultatul interdependenței unor factori (Johnstone, D, 1998). Acești factori sunt descriși în detaliu în cele ce urmează.

A.
A.

Bunăstarea materială. Acest factor include atât veniturile unei persoane, cât și observații

asupra condițiilor de locuit, schimbări de domiciliu, situația financiară sau accesul la mijloace de transport.

Bunăstarea fizică. Aceasta include orice tip de dizabilitate adi țională, nevoia de adaptări Aceasta include orice tip de dizabilitate adițională, nevoia de adaptări

specifice în mediul de viață sau utilizarea unui echipament protetic. Vorbim aici și despre servicii specializate în domeniul terapiei de limbaj, kinetoterapiei, nutriţiei, etc. Este importantă și conștientizarea menținerii sănătății și a unei bune forme fizice, a mișcării zilnice și a siguranței personale.

C.
C.

Bunăstarea socială. Aceasta sugerează pe lângă relațiile personale și implicarea

comunității în care trăiește persoana în cauză. Este vorba despre cunoașterea tipurilor de sprijin, implicarea comunității în susținerea unei persoane sau a unei familii în aspecte ale vieții de zi cu zi.

D.
D.

Dezvoltare și activitate. Deși acest factor este legat de măsuri obiective ale angajării pe

piața muncii, el are o legătură puternică și cu modul personal de percepere al gradului de independență și al oportunităților de alegere și control din viețile oamenilor. Se poate referi la oportunitățile de educație și formare profesională sau la cele oferite prin diverse activități și formări educaționale în centrele de zi.

E.
E.

Bunăstarea emoțională. Este legată de valorizarea personală, de statut și de gradul de

respect primit și asumat subiectiv de către o persoană, precum și cu simțul de împlinire a vieții.

F.
F.

Mobilitatea. Pentru o bună dezvoltare a calității vieții trebuie abordată și promovată

mobilitatea persoanelor cu dizabilități. Conștientizarea și înlăturarea unui număr considerabil de bariere arhitecturale (scări, accesul în clădiri, toaletele clădirilor publice, scările rulante) au fost reglementate prin lege, iar în prezent persoanele cu dizabilități au o posibilitate mai mare de mobilitate și deplasare în siguranță. Aceste reglementări, împreună cu o serie de adaptări ale mijloacelor de transport sau ale marcajelor stradale (semnalizări acustice la trecerile de pietoni, aplicații speciale pentru persoanele cu dizabilități vizuale pe telefoane mobile sau

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

31

Capitolul I; subcapitolul 3

tablete), oferirea de informații tactile sau în limbajul mimico-gestual sunt considerente fundamentale pentru aprecierea calității vieții.

G.
G.

Condiții de locuit. În cazul acestui factor este important să distingem între nevoile diferite

ale persoanelor cu dizabilități atunci când abordăm problema locuinței. Pe de o parte trebuie luate în calcul toate dificultățile legate de nivelul de autonomie personală, iar pe de altă parte vorbim de considerente de ordin practic în cazul persoanelor cu dizabilități fizice sau senzoriale. Trebuie subliniate nevoile distincte ale persoanelor cu dizabilități care locuiesc în cadrul unei instituții, respectiv ale celor care împart o locuință cu alte persoane și ale celor care trăiesc independent.

Timpul liber. Calitatea vie ții nu este determinată doar de starea de sănătate sau de Calitatea vieții nu este determinată doar de starea de sănătate sau de

perspectivele angajării pe piața muncii ale unei persoane, ci și de oportunitățile care apar în timpul liber. Locuri de vacanță, tabere, excursii, facilități sportive sau de altă natură trebuie luate în considerare și promovate pentru a deveni accesibile pentru persoanele cu dizabilități.

Formarea profesională. Datorită segregării educaționale prin școlarizarea în instituții

specializate a copiilor cu dizabilități, aceștia din urmă, ajunși la vârsta adultă, sunt puțin vizibili în contextul publicului larg. În plus, datorită abandonului școlar, ei nu au abilitățile necesare angajării pe piața muncii (Johnstone, D. 1998). Acest aspect îi include într-un grup de persoane cu nevoi speciale și specifice de formare profesională. Freeman (1988) susținea că tinerii cu dizabilități care au abandonat sistemul educațional au fost etichetați ca lipsiți de orice fel de abilități și declarați incompetenți din punct de vedere social. Există acum o mare varietate de programe de formare profesională care se bazează pe principiile dezvoltării satisfăcătoare și de succes atât la locul de muncă cât și în cadrul comunității. Aceste programe sunt concepute pentru a forma abilități specifice, dar și comportamente și deprinderi sociale care sunt considerate dezirabile la locul de muncă. Se păstrează educarea și formarea abilităților de bază cu un accent specific pe susținerea proprie, independență, autodeterminare și apartenență socială. Aceste programe de formare profesională apar în comunitate ca o extensie a principiilor educaționale incluzive din școlile generale. Prin urmare aceste tipuri de programe care pledează pentru autodeterminare și independență subliniază și importanța schimbării atitudinale față de persoanele cu dizabilități. În opinia lui Johnstone (1998) acest lucru presupune și o renegociere a relațiilor dintre tineri, părinții lor, profesori și asistenți sociali.

I.
I.
J.
J.

Accesibilitatea în câmpul muncii/angajarea. În societățile tradiționale, valoarea unei

persoane la locul de muncă era considerată în felul următor: potențialul de angajare este determinat de eficiența și productivitatea unei persoane, iar acele persoane care nu sunt capabile să beneficieze de pe urma programelor de formare profesională nu vor fi considerate ca angajați eficienți sau profitabili. Ori prin definiție, persoanele cu dizabilități au capacități mai reduse și un grad mai mare de dependență față de persoanele fără dizabilități. Prin urmare prezintă atât un dezavantaj cât și costuri mai ridicate (pentru accesibilizare, adaptarea mediului de lucru, etc). Cu toate acestea, în ultimii ani s-au făcut o serie de reglementări legale care susțin dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilități, precum și avantajele angajatorilor din momentul în care oferă un loc de muncă unei persoane cu dizabilități.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

32

Capitolul I; subcapitolul 3

3. EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII

3.1. CALITATEA VIEŢII ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII INTELECTUALE

Domeniul dizabilității intelectuale este puternic influențat de paradigma calității vieții, atât din perspectiva cercetării, cât și a practicii și a politicilor din domeniu (Claes et al., 2010). Acest context al calității vieții susține egalitatea persoanelor, lucru care se reflectă în concepte precum autodeterminarea, emanciparea sau incluziunea. În viața de zi cu zi însă, unde conceptele sunt traduse în acțiuni palpabile, specialiștii se confruntă

deseori cu dificultăți în aplicarea principiilor calității vieții. Acestea din urmă ar trebui în condiții ideale să conducă la rezultate pozitive în ceea ce privește participarea socială, independența și bunăstarea persoanelor cu dizabilități (Schalock et al., 2005). Totuși specialiștii în domeniu indică faptul că dezvoltarea independenței și a unei voci proprii este înlocuită uneori de acțiuni al căror unic scop este „controlul”, „dominarea și excluderea” persoanelor cu dizabilități intelectuale.

Citire
Citire

Inițial evaluarea calității vieții a fost abordată din mai multe perspective, lucru care a dus la peste 1234 de evaluări raportate în literatura de specialitate până la mijlocul anilor ’90 (Hughes et al. 1995). Abordarea actuală a evaluării calității vieții poate fi caracterizată prin următoarele aspecte (adaptate după Verdugo et al., 2005):

CARACTERUL

MULTIDIMENSIONAL

care implică cele opt domenii esenţiale şi indicatorii acestora

UTILIZAREA UNEI VARIETĂŢI DE METODE

care includ atât factori subiectivi cât şi obiectivi

O PERSPECTIVĂ

SISTEMICĂ

care surprinde impactul unor medii diferite asupra persoanelor cu dizabilitate intelectuală

IMPLICAREA TOT MAI ACCENTUATĂ

a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în procesele de implementare a principiilor calităţii vieţii

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

33

Capitolul I; subcapitolul 3

Definiţie Calitatea vie ții reprezintă un fenomen multidimensional alcătuit din domenii esen ț iale care

Definiţie

Calitatea vieții reprezintă un fenomen multidimensional alcătuit din domenii esențiale care sunt influențate de caracteristici și trăsături personale precum și de variabile care țin de mediu. Aceste domenii sunt aceleași pentru toate persoanele chiar dacă vor fluctua din punct de vedere al importanței și al valorii. Evaluarea domeniilor calității vieții se face pe baza unor indicatori sensibili la variațiile culturale ( Schalock et. al

2010).

Modelul de calitate a vieții propus de Schalock (2010) este alcătuit din opt domenii esențiale care au fost validate printr-o serie de studii interculturale (Wang et al., 2010; Jenaro et al., 2005). Aceste domenii sunt:

et al., 2010; Jenaro et al., 2005). Aceste domenii sunt: De reţinut  dezvoltarea personală ș

De reţinut

dezvoltarea personală și autodeterminarea (care reflectă nivelul de independență al unei persoane),

relațiile interpersonale, incluziunea socială, drepturile (care reflectă implicarea socială a unei persoane),

bunăstarea emoțională, fizică și materială.

În literatura de specialitate nu se menționează o ierarhie a acestor domenii și nici nu s-au demonstrat relații de tip cauză-efect între acestea (Bonham et al., 2004).

Indicatorii pe baza cărora se realizează evaluarea calității vieții reprezintă percepții, comportamente și condiții care definesc operațional fiecare domeniu în parte (Morisse et al., 2013).

3.2. PARTICULARITĂŢI

ÎN

EVALUAREA

DIZABILITATE VIZUALĂ

CALITĂŢII

VIEŢII

PENTRU

PERSOANELE

CU

CALITĂŢ II VIE Ţ II PENTRU PERSOANELE CU Citire A șa cum am discutat în subcapitolele

Citire

Așa cum am discutat în subcapitolele anterioare, calitatea vieții este strâns legată de o serie de factori care țin de domeniul sănătății, de cel social sau psihologic. În cazul persoanelor cu dizabilități trebuie luate în considerare pe lângă acești factori și următoarele aspecte (Karwat, Jabłoński, & Krupa

2000):

Tipul și gradul dizabilității

Relația persoanei cu dizabilități cu familia

Starea materială

Gradul de funcționare în mediul apropiat

Activitățile de mișcare realizate cu regularitate aduc o serie de beneficii atât pe plan fiziologic cât și pe plan psihologic. Kamelska și Mazurek (2015) subliniază îmbunătățirea capacității fizice generale, scăderea ritmului cardiac și stabilizarea tensiunii arteriale. Desigur că în cazul

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

34

Capitolul I; subcapitolul 3

Ştiaţi că?
Ştiaţi că?

persoanelor cu dizabilități se va pune accentul mai degrabă pe elemente ale calității vieții decât pe îmbunătățirea acestor variabile fiziologice.

În urma noilor norme și reglementări în domeniul sportiv, persoanele cu dizabilități vizuale pot avea acces la foarte multe activități recreaționale și sportive. Dintre acestea menționăm goalball, ciclism (rutier și pe pistă), atletism, judo, călărie, canotaj, înot și multe altele.

Există de asemenea o serie de tehnologii nou introduse cum ar fi jocurile interactive combinate cu exerciții fizice exergames - adaptate special pentru persoanele cu vedere slabă (Morelli, Folmer, Foley et al., 2011).

cu vedere slabă ( Morelli, Folmer, Foley et al., 2011). De reţinut Efectele pe plan psihologic

De reţinut

Efectele pe plan psihologic obținute prin intermediul activităților de mișcare se leagă în primul rând de îmbunătățirea bunăstării emoționale, de reducerea nivelului de anxietate și de o creștere a calității somnului. Exercițiile fizice reduc de asemenea și riscul depresiei (Mikkelsen,

Tolstrup, Flachs et al.,2010; Teychenne, Ball, & Salmon, 2008), îi diminuează simptomatologia și au un impact pozitiv asupra dispoziției generale (Ströhle, 2009). Mai mult decât atât, activitățile sportive și de mișcare realizate de persoanele cu dizabilități vizuale vor influența relațiile

pozitive cu alte persoane și vor modela integrarea socială.

Avantaje ale activităților sportive și ale exercițiilor de mișcare pentru persoanele cu dizabilități vizuale:

Gąciarz, Ostrowska, & Pańków (2008)

• îmbunătăţirea stimei de sine • implicare mai mare pe plan profesional şi social
• îmbunătăţirea stimei de sine
• implicare mai mare pe plan profesional şi social

Movahedi, Mojtahedi, & Farazyani (2011)

• îmbunătăţirea procesului de socializare
• îmbunătăţirea procesului de socializare

Kuru, & Karahan (2008)

• abilitatea de a explora propriile trăsături de personalitate • dezvoltarea creativităţii
• abilitatea de a explora propriile trăsături de personalitate
• dezvoltarea creativităţii

Özer (2001)

• dorinţă şi motivaţie crecute de a depăşi dificultăţile asociate cu dizabilitatea vizuală
• dorinţă şi motivaţie crecute de a depăşi dificultăţile asociate
cu dizabilitatea vizuală

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

35

Capitolul I; subcapitolul 3

4.

EVALUARE

TEMA NR. 1

4. EVALUARE TEMA NR. 1 Lucru pe grupuri Lucra ți în grupuri de 2 -4 persoane

Lucru pe

grupuri

Lucrați în grupuri de 2-4 persoane și identificați exemple de produse (altele decât cele oferite în suportul de curs) care să respecte unul din cele șapte principii ale designului universal.

Realizați un poster cu exemplele tuturor grupurilor de lucru.

TEMA NR. 2

Redactaț i un eseu privind calitatea vie ții unei persoane cu dizabilităț i, subliniind impactul ți un eseu privind calitatea vieții unei persoane cu dizabilități, subliniind impactul celor 10 factori descriși de Johnstone (1998).

Scrieţi

TEMA NR. 3

factori descri ș i de Johnstone (1998). Scrieţi TEMA NR. 3 Temă de reflecţie Prezenta ți

Temă de

reflecţie

Prezentați principalele caracteristici ale evaluării calității vieții pentru persoanele cu dizabilitate intelectuală și pentru cele cu dizabilitate vizuală.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

36

Capitolul I; subcapitolul 3

5.

BIBLIOGRAFIE

1. Bonham, G. S., Basehart, S., Schalock, R. L., Marchand, C. B., Kirchner, N. and Rumenap, J. M. (2004) “Consumer-based quality of life assessment: The Maryland ask me! project,” American Journal on Mental Retardation, vol. 42, no. 5, pp. 338355

2. Claes, C., Hove, G. van , Loon, J. van, Vandevelde, S., Schalock, R. L.( 2010) “Quality of life measurement in the field of intellectual disabilities: eight principles for assessing quality of life-related personal outcomes,” Social Indicators Research, vol. 98, no. 1, pp.

6172

3. Jenaro, C., Verdugo, M. A., Caballo, C. et al., (2005) “Cross-cultural study of person- centred quality of life domains and indicators: a replication,” Journal of Intellectual Disability Research, vol. 49, no. 10, pp. 734739

4. Johnstone, D. (1998) „An Introduction to Disability Studies”, David Fulton Publishers, London

5. Morisse, F., Vandemaele, E., Claes, C., Claes, L., and Vandevelde, S. (2013) Quality of Life in Persons with Intellectual Disabilities and Mental Health Problems: An Explorative Study; The Scientific World Journal; Volume 2013, Article ID 491918; 2013

6. Schalock, R. L., Keith, K. D., Verdugo, M. A., Gomez, L. E.( 2010) “Quality of life model development and use in the field of intellectual disability,” in Quality of Life: Theory and Implementation, R. Kober, Ed., pp. 1732, Sage, New York, NY, USA

7. Schalock, R. L., Verdugo, M. A., Jenaro C. et al. (2005) “Cross-cultural study of quality of life indicators, American Journal on Mental Retardation, vol. 110, no. 4, pp. 298331

8. Verdugo, M. A., Schalock, R. L., Keith, K. D., Stancliffe, R. J. (2005) “Quality of life and its measurement: important principles and guidelines,” Journal of Intellectual Disability Research, vol. 49, no. 10, pp. 707717

9. Wang, M., Schalock, R. L., Verdugo, M. A., Jenaro, C. (2010) “Examining the factor structure and hierarchical nature of the quality of life construct,” American Journal on Intellectual and Developmental Disabilities, vol. 115, no. 3, pp. 218233

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

37

Capitolul I; subcapitolul 3

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități

Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice, principii, modele de evaluare și bune practici

TEST LA FINAL DE CAPITOL
TEST LA FINAL DE CAPITOL
de evaluare și bune practici TEST LA FINAL DE CAPITOL Cuprinsul secventei: Test grilă Obiectivele secventei:

Cuprinsul secventei:

Test grilă

TEST LA FINAL DE CAPITOL Cuprinsul secventei: Test grilă Obiectivele secventei: Evaluarea cunoştinţelor

Obiectivele secventei:

Evaluarea cunoştinţelor însuşite în urma parcurgerii primului capitol

Cuvinte cheie:

1. Evaluare

2. Test

TEST LA FINAL DE CAPITOL

Completați testul de mai jos alegând varianta sau variantele corecte și menționând la rubrica „Răspuns” a fiecărei întrebări litera răspunsului/răspunsurilor corecte.

1. Actele sau acțiunile de discriminare sunt întreprinse de către:

a. Un grup avantajat

b. Un grup dezavantajat

c. Un grup lipsit de privilegii

d. Un grup dominant și puternic

e. Un grup devalorizat

Răspuns:………………………

e. Un grup devalorizat Răspuns:……………………… Test 2. Strategia na țională privind egalizarea șanselor

Test

2. Strategia națională privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu dizabilități promovează prin principiile sale:

a. Drepturi speciale pentru persoanele cu dizabilități

b. Accesibilizarea mediului pentru persoanele cu dizabilități

c. O atitudine de toleranță din partea comunității pentru persoanele cu dizabilități

d. Sprijin în domeniul educației pentru persoanele cu dizabilități

e. Adoptarea responsabilităților ce le revin pentru persoanele cu dizabilități ca membri ai societății

Răspuns:…………

3. Demersul de evaluare complexă al copiilor cu dizabilități presupune următoarele etape:

a. Stabilirea programului educațional; modificarea programului și reevaluarea programului după un an școlar.

b. Identificarea potențialului activ al copilului; stabilirea sarcinilor de lucru și sublinierea abilităților și competențelor însușite de copil.

c. Stabilirea potențialului actual al copilului; prognosticul dezvoltării viitoare și încadrarea într-un grad de handicap.

d. Evaluarea inițială; evaluarea continuă și evaluarea finală.

e. Toate variantele de mai sus.

Răspuns:….……

…………

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

39

Capitolul I; Test

4.

Ariile de evaluare în stabilirea programului de intervenție pentru un copil cu dizabilități sunt:

a. Evaluarea medicală

b. Evaluarea psihologică

c. Evaluarea educațională

d. Evaluarea socială

e. Toate variantele de mai sus

Răspuns:…….………………

5. Modelul lui Schalock (2010) privind calitatea vieții cuprinde următoarele domenii esențiale:

a. Bunăstarea emoțională

b. Dezvoltare personală și autodeterminare

c. Bunăstarea fizică și materială

d. Relații interpersonale, incluziune socială și drepturi

e. Niciuna dintre variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

6. Persoana cu dizabilitate (conform ADA Americans with Disabilities Act) este cea care:

a. Are o deficienţă fizică sau intelectuală care îi limitează activităţile vieţii de zi cu zi

b. Solicită ajutor datorită unui program supraîncărcat sau datorită stresului

c. Are nevoie de sprijin pentru a lua o decizie în legătură cu viaţa sa

d. Solicită acces la serviciile sociale

e. Prezintă uşoare dificultăţi în adaptarea la viaţa de zi cu zi

Răspuns:…………………….

7. Printre drepturile persoanelor cu dizabilităţi menţionate în Declaraţia ONU (1975) se află:

a. Dreptul la servicii pentru a deveni cât mai independente posibil

b. Dreptul la respectarea demnităţii lor umane

c. Dreptul de a locui cu propria familie şi de a participa la activităţile sociale, culturale şi recreative

d. Dreptul la asistenţă juridică în scopul protejării lor şi a proprietăţilor pe care le deţin

e. Niciuna dintre variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

40

Capitolul I; Test

8.

Dificultăţile de ordin profesional întâmpinate de persoanele cu dizabilităţi constau în:

a. Dificultăţi de instruire şi pregătire profesională

b. Dificultăţi în a ajunge la timp la serviciu

c. Dificultăţi de plasare în locuri de muncă corespunzătoare profesiei

d. Lipsa serviciilor de muncă protejate

e. Toate variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

9. În evaluareqa complexă a copilului cu dizabilităţi se impun următoarele observaţii din punct de vedere pedagogic:

a. Identificarea problemelor specifice în educaţia şi pregătirea profesională

b. Adaptarea obiectivelor şi a resurselor materiale şi procedurale la specificul psihofiziologic al copilului

c. Adaptarea programelor curriculare în funcţie de evoluţia copilului cu dizabilităţi

d. Diversificarea ofertelor educaţionale şi dezvoltarea instituţiilor şcolare de tip incluziv

e. Toate variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

10. Printre scopurile evaluării unui copil cu dizabilităţi includem:

a. Identificarea serviciilor educaţionale sau terapeutice potrivite pentru fiecare copil

b. Stabilirea progreselor educaţionale sau de recuperare

c. Încadrarea copilului într-o anumită categorie socială

d. Aprecierea eficienţei planului de servicii propus

e. Toate variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

11. Dintre principiile designului universal amintim:

a. Utilizarea parţială sau sub supraveghere

b. Toleranţa la erori

c. Flexibilitatea

d. Efortul fizic

e. Simplu şi intuitiv

Răspuns:…………………….

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

41

Capitolul I; Test

12. Bunăstarea materială ca factor al calităţii vieţii include:

a. Condiţiile de locuit

b. Schimbările de domiciliu

c. Accesul la mijloace de transport

d. Situaţia financiară

e. Toate variantele de mai sus

Răspuns:…………………….

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

42

Capitolul I; Test

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități

Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT

Subcapitolul 1 Elemente introductive
Subcapitolul 1
Elemente introductive
A COPILULUI ADOPTAT Subcapitolul 1 Elemente introductive Cuprinsul secventei: 1. Familia – definiţii şi roluri

Cuprinsul secventei:

1. Familia – definiţii şi roluri

2. Funcţiile familiei

3. Protecţia familiei şi copilului

4. Evaluare

5. Bibliografie

familiei şi copilului 4. Evaluare 5. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Definirea familiei 2.

Obiectivele secventei:

1. Definirea familiei

2. Identificarea principalelor roluri ale familiei

3. Cunoaşterea principalelor aspecte privind protecţia familiei şi copilului

Cuvinte cheie:

1. familia

2. rolurile şi funcţiile familiei

3. protecţia familiei şi copilului

1.

FAMILIA DEFINIŢII ȘI ROLURI

1. FAMILIA – DEFINI Ţ II Ș I ROLURI Definiţie Familia este definită ca o formă

Definiţie

Familia este definită ca o formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care îi unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora - copiii necăsătoriți (Dicționarul Explicativ al Limbii Române, 2012).

Familia reprezintă un grup organizat, consolidat prin căsătorie, care constă din soț, soție și copiii acestora. Familia este unită prin drepturi și obligații morale, sociale, juridice, economice sau religioase.

În funcție de structură vom avea mai multe tipuri de familii:

FAMILIA simplă extinsă de origine proprie (în care se naşte copilul) până la rudele de
FAMILIA
simplă
extinsă
de origine
proprie
(în care se naşte
copilul)
până la rudele de
gradul IV
(prin căsătorie)

Legăturile de rudenie reprezintă acele relații care se stabilesc între persoane pe baza căsătoriei, a descendenței sau a adopției (Giddens & Sutton, 2012).

nden ț ei sau a adop ț iei (Giddens & Sutton, 2012). Ştiaţi că? Cuvântul familie

Ştiaţi că?

Cuvântul familie vine din latinescul famulus care însemna sclav în casă. Familia era în trecut proprietatea bărbatului (pater familias). Întreaga componență a familiei – soție, copii, sclavi și tot ce dețineau aceștia era proprietatea bărbatului. Acesta nu era numit tată, ci genitor.

Din punct de vedere juridic familia are la bază căsătoria liber consimțită. Relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membri. Aceștia sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material. Familia și relațiile de familie sunt reglementate de Codul Familiei.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 44

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

44

Capitolul II; subcapitolul 1

Atunci când vorbim despre conceptul de familie trebuie să avem în vedere familia completă formată

Atunci când vorbim despre conceptul de familie trebuie să avem în vedere familia completă formată din soț, soție și copii și familia incompletă – respectiv fără unul dintre soți sau fără copii. De asemenea este important să distingem între familia formată oficial, legal, în fața autorităților și familia fără un certificat de căsătorie, în care cei doi parteneri trăiesc în concubinaj.

Citire

O altă distincție se impune și între familia formată pe baza unor sentimente de iubire, respect și prețuire și familia formată pe baza unor interese

financiare sau sociale.

Familia organizată și funcțională este caracterizată de o viață demnă și cinstită în care copiilor li se asigură educația socială și academică. Părinții sunt cei care le oferă copiilor condiții de învățare și care îi sprijină cu toate resursele de care au nevoie atât material, cât și emoțional.

Vanier Institute of the Family din Canada definește familia ca orice tip de combinaVanier Institute of the Family din Canada define ș ție între două sau mai multe persoane ție între două sau mai multe persoane care sunt atașate unele de altele pe o perioadă îndelungată de timp prin legături consimțite mutual, naștere, adopție sau plasament familial și care își asumă împreună o parte sau o combinație a următoarelor aspecte (Mirabelli A., 2014):

Definiţie

Întreținerea și îngrijirea fizică a membrilor grupului

Adăugarea de noi membri prin procreare, adopție sau plasament familial

Socializarea copiilor

Viața socială a membrilor familiei

Producția, consumul, distribuția de bunuri și servicii

Stimularea afectivă

ț ia de bunuri ș i servicii  Stimularea afectivă Dezbatere Discuta ț i cele șase

Dezbatere

Discutați cele șase aspecte prezentate în definiția de mai sus și prezentați argumente pro și contra privind asumarea acestora de către o familie legal constituită și completă, respectiv de către un alt tip de familie – la alegere

2. FUNCŢIILE FAMILIEI

alt tip de familie – la alegere 2. FUNC Ţ IILE FAMILIEI De reţinut Familiile îndeplinesc

De reţinut

Familiile îndeplinesc o serie de funcții pentru a veni în sprijinul membrilor lor și al comunității din care fac parte. În cea mai mare parte, aceste funcții sunt îndeplinite de către familii în relație cu alte instituții (The Vanier Institute of the Family, 2016)

Mai jos sunt enumerate câteva dintre aceste funcții împreună cu instituțiile, serviciile sau sistemele care au un rol mai mare sau mai mic în exercitarea lor.

Primele șase funcții sunt cele care au impactul cel mai însemnat din punct de vedere juridic sau economic la nivel național. La nivel local însă persoanele care asigură servicii specializate familiei trebuie să ia în considerare și semnificația și interdependența dintre alte caracteristici

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 45

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

45

Capitolul II; subcapitolul 1

ale familiei, și anume: afectivitatea, identitatea, cultura, socializarea, religia, petrecerea timpului liber.

Alcătuirea familiei. Membri.

Naştere, adopţie, mariaj, divorţ, deces

Membri. Naştere, adopţie, mariaj, divorţ, deces Sprijin economic Satisfacerea nevoilor de locuit,

Sprijin economic

Satisfacerea nevoilor de locuit, hrană, îmbrăcăminte prin venituri, angajare, etc.

hrană, îmbrăcăminte prin venituri, angajare, etc. • bănci, sisteme de organizare a veniturilor, asigurări

• bănci, sisteme de organizare a veniturilor, asigurări de viaţă, pensii, asigurări sociale,

transport, sindicate

Educaţie

Transmiterea cunoştinţelor, formarea competenţelor, socializarea, abilităţile de viaţă

competenţelor, socializarea, abilităţile de viaţă • grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, licee,

grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, licee, şcoli profesionale, învăţământ superior, biblioteci, programe de formare profesională Promovarea bunăstării fizice şi psihice; îngrjijirea celor

Sănătate

bolnavi

şi psihice; îngrjijirea celor Sănătate bolnavi • Spitale, clinici, cabinete de medicină a familiei,

• Spitale, clinici, cabinete de medicină a familiei, dispensare, cabinete medicale şcolare, sisteme publice şi private de sănătate, servicii terapeutice şi de consiliere

Protecţia membrilor vulnerabili

Asigurarea bunăstării emoţionale şi a siguranţei fizice şi psihice

emoţionale şi a siguranţei fizice şi psihice servicii de asistenţă socială şi personală, servicii
emoţionale şi a siguranţei fizice şi psihice servicii de asistenţă socială şi personală, servicii

servicii de asistenţă socială şi personală, servicii publice sau private de îngrijire a persoanelor învârstă, adăposturi pentru persoanele abuzate. Stabilirea, învăţarea şi impunerea comportamentului,

normelor şi regulilor adecvate

Responsabilitate

socială

normelor şi regulilor adecvate Responsabilitate socială • • tribunale, curţi judecătoreşti, legi Asigurarea

şi regulilor adecvate Responsabilitate socială • • tribunale, curţi judecătoreşti, legi Asigurarea

• tribunale, curţi judecătoreşti, legi

Asigurarea afecţiunii, asertivităţii, intimităţii şi îngrijirii reciproce

Afecţiune şi grijă

Afecţiune şi grijă
şi îngrijirii reciproce Afecţiune şi grijă • familia extinsă, grupuri de sprijin, organizaţii din

şi îngrijirii reciproce Afecţiune şi grijă • familia extinsă, grupuri de sprijin, organizaţii din

familia extinsă, grupuri de sprijin, organizaţii din cadrul comunităţii, consiliere,

terapie

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 46

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

46

Capitolul II; subcapitolul 1

3.

PROTECŢIA FAMILIEI ȘI COPILULUI

3. PROTEC Ţ IA FAMILIEI Ș I COPILULUI 3.1. CADRUL LEGAL Ideea de a acorda aten

3.1. CADRUL LEGAL

Ideea de a acorda atenție și protecție specială copiilor a apărut prima dată în 1924 la Geneva în Declarația cu privire la drepturile copilului.

În 1959 adunarea generală a ONU a adoptat Declarația drepturilor copilului.

Citire

În 1989 ONU a adoptat Convenția cu privire la drepturile copilului, care a intrat în vigoare în luna septembrie a anului 1990 și a devenit o lege

internațională a drepturilor copilului.

Toate problemele și nevoile copiilor trebuie întâmpinate și în acest sens se acordă asistență calificată printr-un cadru de măsuri de prevenție și recuperare socială în scopul unei integrări sociale cât mai armonioase.

Conceptul de ocrotire presupune dezvoltarea normală și armonioasă a copilului (minorului), precum și înlăturarea oricăror cauze sau factori care stau în calea acesteia. Prin urmare, conceptul de ocrotire capătă și un caracter social.

3.2. ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI

Asistența socială a familiei este o abordare de lucru cu familiile și copiii care se află în situații de risc sau de criză. Câteva dintre principalele cauze care duc la un dezechilibru în interiorul

familiei

jos:

se

regăsesc

mai

lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor

lipsa de supraveghere a copiilor

lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor
lipsa de supraveghere a copiilor
locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată

locuinţa suprapopulată

locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată
locuinţa suprapopulată
scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei

scăderea veniturilor familiei

scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei
scăderea veniturilor familiei
structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei

structura deficitară a familiei

structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei
structura deficitară a familiei
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial

concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale

sau a bugetului familial

concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
concepţii diferite asupra condiţiilor materiale, sociale sau a bugetului familial
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi

comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi

comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei

influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei

influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile

prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile

prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile
Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 47

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

47

Capitolul II; subcapitolul 1

De reţinut Printre cele mai importante aspecte ale asisten ț ei sociale centrate pe familie

De reţinut

Printre cele mai importante aspecte ale asistenței sociale centrate pe familie se află un set explicit de principii și valori care susțin munca practicienilor și îndrumă toate interacțiunile cu familiile aflate în dificultate (Neamțu N, Toma M., 2010). Acestea sunt prezentate în continuare.

1. Servicii orientate spre punctele forte

2. Respectarea diversităţii culturale

spre punctele forte 2. Respectarea diversităţii culturale intervenţie bazată pe puncte forte şi competenţe

intervenţie bazată pe puncte forte şi competenţespre punctele forte 2. Respectarea diversităţii culturale susţinerea familiilor în dezvoltarea de abilităţi,

susţinerea familiilor în dezvoltarea de abilităţi, competenţe şi resurse care pot deveni puncte forte deveni puncte forte

prezentarea punctelor forte ale familiei şi celorlalţi membri din echipa multidisciplinară care realizează evaluarea şi intervenţia pentru respectiva familie şi celorlalţi membri din echipa multidisciplinară care realizează evaluarea şi intervenţia pentru respectiva familie

sensibilitate şi conştientizare faţă de diferenţele culturaleevaluarea şi intervenţia pentru respectiva familie respectarea şi onorarea credinţelor culturale ale

respectarea şi onorarea credinţelor culturale ale familiei şi ale tradiţiilor sale valorizarea resurselor etnice şi consolidarea sprijinului comunităţii locale sale valorizarea resurselor etnice şi consolidarea sprijinului comunităţii respectarea şi onorarea credinţelor culturale ale familiei şi ale tradiţiilor sale locale locale

3. Servicii asigurate într-un mediu primitor şi pozitiv

4. Servicii orientate spre dezvoltarea familiei

şi pozitiv 4. Servicii orientate spre dezvoltarea familiei menţinerea obiectivului de creştere a copilului în

menţinerea obiectivului de creştere a copilului în familia de origineşi pozitiv 4. Servicii orientate spre dezvoltarea familiei asigurarea serviciilor la domiciliu şi în comunitatea din

asigurarea serviciilor la domiciliu şi în comunitatea din care face parte familia comunitatea din care face parte familia

promovarea serviciilor flexibile din punct de vedere al tipului de intervenţie şi al disponibilităţii membrilor familiei punct de vedere al tipului de intervenţie şi al disponibilităţii membrilor familiei

dezvoltarea abilităţilor şi utilizarea resurselor pentru menţinerea împreună a familiei a familiei

încurajarea schimbărilor pe plan personal şi socialresurselor pentru menţinerea împreună a familiei dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor şi

dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor şi competenţelorîncurajarea schimbărilor pe plan personal şi social Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 48

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 48

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

48

Capitolul II; subcapitolul 1

5. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor

5. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei
5. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei
5. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei
5. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei

dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei parteneriatele familiei

împărţirea sarcinilor pentru îndeplinirea scopurilor intervenţiilor socialerelaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei loialitate, încredere, onestitate. promovarea relaţiilor

loialitate, încredere, onestitate.pentru îndeplinirea scopurilor intervenţiilor sociale promovarea relaţiilor mutuale bazate pe: respectarea

promovarea relaţiilor mutuale bazate pe:

respectarea autorităţii părinţilor şi a deciziilor luate de aceştiaonestitate. promovarea relaţiilor mutuale bazate pe: 3.3. IDENTIFICAREA ROLURI LOR ÎN FAMILIE Citire Rolurile

3.3. IDENTIFICAREA ROLURILOR ÎN FAMILIE

luate de aceştia 3.3. IDENTIFICAREA ROLURI LOR ÎN FAMILIE Citire Rolurile familiale reprezintă modele recurente de

Citire

Rolurile familiale reprezintă modele recurente de comportament cu ajutorul cărora persoanele îndeplinesc nevoile și funcțiile familiei din care fac parte (Epstein et al., 1993). Fiecare membru al familiei ocupă un astfel de rol:

copil, frate, nepot. Împreună cu aceste roluri apar desigur și o serie de expectanțe sociale și familiale referitor la modul lor de îndeplinire. Astfel, părinții trebuie să îi învețe pe copii, să îi disciplineze și să le ofere tot ce au nevoie. Iar copiii trebuie să colaboreze cu părinții lor și să îi respecte. Pe

măsură ce membrii familiei înaintează în vârstă, ei își asumă roluri suplimentare, precum cel de soț/soție, părinte sau bunic/bunică. Rolul unei persoane este în continuă dezvoltare sau schimbare în funcție de vârsta sau de stadiul familial la care se află

(Petersen R, Green S, 2009)

Persoanele care formează o familie au de îndeplinit atât roluri instrumentale cât și afective. Fiecare dintre acestea are o deosebită importanță în menținerea echilibrului familiei. Rolurile instrumentale se referă la:

procurarea resurselor fizice (mâncare, locuință, îmbrăcăminte)

luarea deciziilor

managementul familiei

Rolurile afective vizează:

sprijinul emoțional

încurajarea membrilor familiei

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 49

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

49

Capitolul II; subcapitolul 1

Ambele categorii de roluri trebuie să fie funcționale pentru ca o familie să fie echilibrată și armonioasă. În plus familiile trebuie să ia în considerare problematica atribuirii și responsabilității rolurilor.

atribuirii ș i responsabilităț ii rolurilor. De reţinut Există o multitudine de roluri pe care membrii

De reţinut

Există o multitudine de roluri pe care membrii familiei trebuie să le îndeplinească. Ei vor schimba aceste roluri o dată cu trecerea timpului, vor îmbunătăți calitatea și eficiența acțiunilor făcute în acest scop și își vor atribui noi roluri.

Câteva dintre cele mai importante roluri identificate în cadrul familiei se află descrise mai jos.

Asigurarea resurselor de trai
Asigurarea resurselor de trai

• bani, mâncare, îmbrăcăminte, locuinţă.

• este unul dintre rolurile fundamentale în cadrul unei familii

Îngrijire şi sprijin
Îngrijire şi sprijin

• oferirea alinării, consolării, căldurii sufleteşti şi încurajării membrilor familiei

• de exemplu atunci când un părinte îşi încurajează copilul care a avut o zi proastă la şcoală; sau atunci când cei din familie se sprijină reciproc după pierderea cuiva drag.

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă
Dezvoltarea abilităţilor de viaţă

• dezvoltarea fizică, emoţională, educaţională şi socială a copiilor şi adulţilor

• de exemplu atunci când un părinte îşi ajută copilul să facă faţă cerinţelor şcolare; sau când un părinte îl ajută pe tânărul adult în orientarea în carieră.

Întreţinerea şi managementul sistemului familial
Întreţinerea şi managementul sistemului familial

• acest rol implică mai multe sarcini, printre care: conducerea familiei, luarea

deciziilor, manevrarea resurselor financiare ale familiei şi menţinerea rolurilor

adecvate faţă de familia extinsă, prieteni, vecini.

• Alte responsabilităţi care apar o dată cu acest rol includ menţinerea disciplinei şi impunerea unor standarde comportamentale.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 50

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

50

Capitolul II; subcapitolul 1

4.

EVALUARE

TEMA NR. 1

4. EVALUARE TEMA NR. 1 Scrieţi Prezenta ți într -o lucrare de 300-400 de cuvinte rela

Scrieţi

Prezentați într-o lucrare de 300-400 de cuvinte relația dintre funcțiile familiei și principalele cauze care conduc la un dezechilibru în interiorul familiei.

TEMA NR. 2

la un dezechilibru în interiorul familiei. TEMA NR. 2 Lucru pe grupuri Alege ț i- vă

Lucru pe

grupuri

Alegeți-vă între 1 și 3 parteneri de lucru și corelați rolurile membrilor familiei (prezentate în subcapitolul 3.3) cu principiile și valorile asistenței sociale centrate pe familie.

Notați observațiile finale pe un poster în format electronic sau într-o prezentare Power Point.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 51

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

51

Capitolul II; subcapitolul 1

5.

BIBLIOGRAFIE

1. Bulgaru, M., Dilion, M., (2000) - Concepte fundamentale ale asistenței sociale (note de curs), Chișinău: USM, UNICEF

2. Epstein, N. B., Bishop, D., Ryan, C., Miller, & Keitner, G., (1993). The McMaster Model View of Healthy Family Functioning. In Froma Walsh (Eds.), Normal Family Processes (pp. 138-160). The Guilford Press: NewYork/London