Strategii de conservare ex-sity 351 copul conservarii este de a proteja diversitatea biologica in natura, pentru a mentine co- munitati biologice snatoase la toate nivelurile de organizare a ecosistemelor. Pentru multe specii, strategia ideala de conservare pe termen lung ar fi conservarea popula- fillor si comunitatilor biologice in sAlbaticic, prin asa numita conservare in-situ. Numai in co munitii biologice naturale ficcare specie este capabild sd igi continue evolutia si si se adapteze laschimbarile de mediu. Relatiile dintre speci la nivel de comunitate, abordate in Capitolul 2, sunt adesea cruciale pentru supravietuirea speciilor rare. Aceste relafii pot fi foarte complexe si dificil de replicat in captivitate, Mai mult, populatiile de animale captive nu sunt atat de mari ineat si prevind pierderca variabilitétii genctice prin drift genctic. De asemenea, acelasi lucru poate fi valabil la speciile de plante de cultura, mai ales cdnd ele au cerinte speciale pentru polenizare si nu este posibild asigurarea unei polenizari incrucigate adecvate intre indivizi. Pentru fiecare din- treaceste speci, conservarea in-sitt este cea mai buna solutie, infelegdnd prin aceasta conservarca si managementul atent al habitatului natural. Pentru speciile rare, in conditiile intensificdrii activititii umane, utilizarea doar a conserva tii in-situ nu este o solutie viabila. In aceste conditii, populatiile speciilor sub management de con- servare in-situ pot inregistra un declin semnificativ sau chiar pot dispairea prin distrugerca habi- tatelor, pierderea diversitatii genetice, consangvinizare, deteriorarea calititii habitatului, fragmentarea habitatului, colectarea si vanarea excesiva, stocasticitatea demografica si a mediu- ui, competitia cu speciile invazive, boli, daunatori. Daca o populatie este prea mic pentru a men- tine specia, daci ca continua si scada in ciuda eforturilor de conservare ori daca indivizii rimasi sunt situati in afara ariilor protejate, atunci conservarea in-situ poate si nu fie o metod’ adeevati. in aceste circumstante, singura calc este de a mentine indivizii specici in conditii artificiale, sub supraveghere antropicd (Kleiman si alfii; Guerrant si alfii, 2004; Miller si alfii, 2004). Conservarea ex-situ, utilizata in locul sau pentru completarea actiunilor de conservare in-situ, poate insemna diferenta intre viata si moarte pentru unele speci. In prezent, pentru unele speci, ‘conservarea ex-s ‘tu este mai adecvati decit cea in-situ, att datoritd costurilor mai reduse, cat gi a abilititilor lor de a inregistra cresteri rapide pornind de la populatii mici de indivizi crescuti in captivitate cu un fond mare de gene. Cu toate c4 intotdeauna este de preferat si avem o popula- fie in-situ (conservarea urmareste pastrarea diversititii biologice in natura, nu in conditii artifi- ciale), metodele de conservare ex-situ tind si fie vazute ca a doua strategie pentru conservare sau ca si componente ale strategiilor integrate de conservare (Falk, 1987, 1990). Exista cateva spe- ii pentru care situl initial din slbaticie, amenintat sau puternic degradat, ar insemna sentinta la moarte, Metodele de conservare ex-sifu sunt mult mai simple decat programele de sustinere. Ele pot arita diferenta dintre un plan viabil de conservare si unul inaplicabil. intradevar, un numar de specii care au disput din libertate au supravietuit datoritd menti- nerii lor in colonii captive. Astfel de exemple sunt cprioara lui David (Elaphurus davidianus) sicalul Prezwalski (Equus caballus prezwalski) (Fig, 13.1). Arborele lui Franklin (Franklinia ala- tamaha) creste numai in culturi si nu mai este intalnit in sAlbaticic. in astfel de situatii, obiecti- vele pe termen lung ale majoritafii programelor de conservare ex-situ sunt eventuala stabilizare anoilor populatii in libertate, dacd exist un numér suficient de indivizi si habitat disponibil ne- degradat. in cazul calului lui Prezwalski, grupuri de indivizi au fost cliberate intr-un pare natio- nal din Mongolia inca din 1992, Populatia a crescut, in prezent numarand circa 250 indivizi (King si Gurnell, 2005). Facilitatile pentru conservarea ex-situ pentru animale includ gradini zoologice, acvarii,362 Fundamentele conservrii diversitatii biologice FIG. 13.1 (A) Caprioara lui David (Elaphurus (a) davidinus) a disparut din salbéticie din anul 1200 B.C. Specia s-a pastrat doar in rezervati de vanatoare administrate de dinastille chi- neze si a supravieluit in turme captive. (B) Calul lui Przewalski (Equus caballus prez- walski) tréieste in captivitate, dar probabil a disparut din salbaticie. Aceasta specie era ‘data abundenta in Asia Centrala. Calul lui Przewalski este acum reintrodus in habitate de Pajisti din Mongolia (foto Jessie Cohen, National Zoological Park, Smithsonian Institution). tuare, domenii intretinute pentru vanatoare, crescatorii private, iar pentru plante gradini botanice, parcuri dendrologice sau banci de seminte. O strategie intermediara, care combina elementele de conservare in-situ si ex-situ, este monitorizarea si managementul populatiilor de specii rare si ame- ninfate, in arii protejate mici, unde populatiile se simt ca in libertate, dar interventia antropicd este realizata ocazional pentru evitarea declinului populatiei. ‘Cum s-a mentionat anterior, strategiile de conservare ex-sitw si in-situ sunt complementare (Miller si altii, 2004). Indivizii din populatiile ex-situ pot fi cliberati periodic in silbaticie pen- tru imbunattirea eforturilor de conservare in-situ (Fig.3.2). Cercetirile asupra populatiilor cap- tive pot evidentia elemente de baz pentru biologia speciilor gi pot sugera strategii noi de con- servare in-situ. Accesul facil la animale captive permite oamenilor de stiinta si dezvolte gi sii testeze tehno- logii relevante (de exemplu radio-colare), care fundamenteaza studiile si masurile de conservare a speciilor in sdlbaticie. Mult timp, populatiile viabile ex-sitw au redus necesarul de colectare a indivizilor din silbaticie pentru expunere sau cercetare. Indivizii crescuti in captivitate pot ajuta la educarea publicului cu privire la necesitatea conservarii speciilor, astfel putdnd fi protejati alti membri ai specici in salbaticie. Numiarul de vizitatori al grdinilor zoologice este foarte mare, peste 600 milioane de persoane vizitand anual gradiniile zoologice ale lumii (Fig. 13.3). Gradinile zoo- logice, acvariile si gradinile botanice, impreund cu persoanele care le viziteaza, contribuie ade- sea cu bani la programele de conservare in-situ. in completare, programele de conservare ex-sit pot fi utilizate pentru a dezvolta produse noi generatoare fonduri, din profitul rezultat ori din taxe de licentiere, utilizabile pentru protectia speciilor din libertate. Conservarea in-situ este vital pen-Strategii de conservare ex-situ 353 specilin pericol studi pe teren, | strategii de conservare as ne conserva xs conserve ns a Ss chic aaconverrar NE Banc! de sperms, out, ridin zologce, ._ antondon publce_ Protect management, rowan > poplai viable reproducere Refacerea populatilor din silbaticie rmentinetea programelor srahentl ace Fondur pentru deeper | basen SRO a Ae ahem FIG, 13.2 Acest model al conservarii biodiversitaii arata felul in care eforturile de conservare in-situ si ex- situ sunt interrelationate si indica strategii de conservare alternative. Nici o specie nu respecta intru totul acest ‘model ideal, programul pentru panda fiind cel mai apropiat (dupa Maxted, 2001). FIG. 13.3 Gradinile zoologice moderne ‘ofera oportunitati educationale pentru pu- biic, pe Inga faptul cd servesc drept ada- post pentru animale. Acesti vizitatori ai gradinilor zoologice se bucuré de vederea pinguinilor imperial, o pasare pe care nu ar putea s& 0 vada in séibaticie (foto © Rough Guides/Alamy).354 Fundamentele conservarii diversitatii biologice tru supravietuirea speciilor care au dificultati in a se mentine in captivitate. La fel de important este si continuarea expunerii speciilor in gradini zoologice, aevarii si gridini botanice. Limitele conservarii ex-situ Conservarea ex-situ nu trebuie priviti ca o solufie ideal pentru conservarea tuturor specti- Jor ameninfate cu extinctia. Costurile pe termen scurt si lung, mérimea limitatd a populatiilor, adap- tarea dificil& a indiviziilor la un mediu artificial, incapacitatea indiviziilor dea invata tehnicile supravietuirii si riscul de aparitie a driftului genetic sunt probleme reale cu care se confrunti con- servarea ex-situ (Snyder $i alfii, 1996) Limitele conservarii ex-situ sunt: + Costurite. Conservarea ex-sitt este extrem de costisitoare, mai ales pentru animalele mari. Gridinile zoologice au costuri foarte mari in comparatie cu multe alte programe de conservare, costurile de ingrijire ale fiecarui individ nefiind decat o parte din costurile to- tale. De exemplu costul pentru mentinerea elefantului african si rinocerului negru in gridi- nile zoologice este de peste 50 de ori mai mare decat menfinerea aceluiasi numar de indivi in parcurile nationale din estul Afticii (Leader-Williams, 1990), deci este clar c& protectia acestor animale in slbiiticie este de departe cea mai bun’ optiune. in aceste cazuri, o intreaga comunitate alcituita din mii sau zeci de mii de specii este conservati, alaturi de serviciile ecosistemului. Este de asemenea adevarat cA gradinile zoologice si acvariile sunt capabile atraga bani din vizitare si donatii care ajuti la mentinerea populatiilor de animale captive gi la utilizarea lor drept instrumente pentru cresterea fondurilor de protectie a populatiilor aces- tor specii din silbiticie. Pentru speciile de animale mici ori pentru plante sau animale pentt care managementul si conservarea habitatelor sunt scumpe, conservarea ex-situ poate s8 fi o metoda mai viabila decit incercirile de mentinere a populatiilor salbatice. Costul pentn mentinerea fiecarui pui captiv de papagal portorican este de 22 000 dolari, sum mult mare decat cea cheltuita anual pentru mentinerea a 28 de populatii de pasiiri in declin (1 lion dolari) (Engeman si altii, 2003). nivel global, doar cdteva specii de vertebrate sunt mentinute in captivitate ridicate, iar aceste populafii sunt distribuite intre zeci, chiar sute de institutii. tanice sunt menfinute doar unul sau céteva exemplare din fiecare specie, mai ales la s| de arbori. + ADAPTAREA, Populatile ev-situ pot avea adaptari genetice la mediul artificial. De exe plu, speciile de animale adaptate la a fugi rapid de pridatori nu se pot dezvolta bine in sp mici inchise. In urma reproducerii sunt obtinute exemplare prea docile, fara reactie la p datori, si astfel gradinile zoologice pot determina mutatii genetice in timp. Daca animalele populatiile captive se intore prea tarziu in silbaticie, ele pot si fie incapabile sa se ap pridatorii naturali, + INSTRUMENTELE DE INVATARE. Indivizii din populatiile ex-sitw pot fi ignoranti in diul lor natural, incapabili si supraviefuiasca in silbaticie, De exemplu, animalele cres¢ in captivitate, cliberate in sAlbaticie, pot s4 nu recunoasca hrana natural ca find comestil sau prdatorii ca fiind periculosi sau pot si nu fic capabili si-si localizeze resursele deStrategii de conservare ex-situ 355 Aceasti problema este mai des intalnita la pasarile si mamiferele sociale, ai cAror juvenili in- vat’ instrumentele de supravietuire si localizare a resurselor critice de la membri adulti ai po- pulatiei. Animalele migratoare pot s nu stie unde si cnd s migreze. + VaRIATIA GENETICA. Populatiile ex-situ pot define doar o cantitate limitata de gene ale specie. Daca populatia captiva este format din indivizi colectati din regiuni joase, mai calde, aceste animale pot s nu se adapteze fiziologic la zonele inalte, mai reci, ocupate odinioar’i de reprezentantii aceleiasi speci. + Continurtate, Eforturile de conservare ecesit o aprovizionare cu fonduri si o politica institutional, Intreruperea aprovizioniiii gridinilor zoologice, acvariilor sau serelor, doar zile sau sptimani, poate genera pierderi considerabile de indivizi gi speci. Colectiile inghefate sau refrigerate de sperma, ou, fesuturi sau seminfe sunt vulnerabile la cAderile de curent electric. Caderea URSS, declinul economiei ruse si razboaicle civile in regiunile si re- publicile componente, ilustreazii cat de rapid se pot schimba condiftiile dintr-o fara. In aceste circumstanfe, gradinile zoologice nu sunt capabile sa isi menfina colectiile. + CONCENTRARE. Deoarece eforturile de conservare ex-situ sunt de cele mai multe ori con- centrate intr-un spatiu relativ redus, exist pericolul ca intreaga populatie a specici amenin- tate si fie distrusa de catastrofe precum incendii, uragane, epidemii. + SURPLUSUL DE ANIMALE. CAteva speci crese prea usor in captivitate. Ce se poate face cu acest surplus de animale, daca gradinile zoologice nu sunt dispuse sa le primeasca si daca ele nu au sanse de supraviefuire in salbaticie? Aceasta problema etica trebuie abordata astfel: bundstarea animalelor aflate in custodia omului este responsabilitatea celui care le detine. Este inacceptabil s& ucizi sau si vinzi un animal, mai ales cnd fiecare individ al unei specii amenintate poate reprezenta cheia pentru supraviefuirea viitoare a specie. Dincolo dea este limitari, strategiile de conservare ex-situ se pot dovedi cele mai bune (ca ingurele) alternative, cnd conservarea in-situ a speciilor este dificila sau imposibild. M Soule (1987) afirma Nu exista cazuri fara speranya, doar oameni férd speranja si cazuri scumpe teodati Facilitatile pentru conservarea ex situ in prezent, cele mai comune facilititi pentru conservarea ex-situ sunt gradinile zoologice, ac- variile, gridinile botanice si bancile de seminte. Gradinile zoologice Scopu! actual al gradinilor zoologice este de a mentine in captivitate cat mai multe popula- {ii de animale rare sau amenintate, viabile (Lyles, 2001). Gradinile zoologice au fost orientate in mod obignuit in mentinerea vertebratelor mari (in special mamifere), deoarece aceste specii sunt atractive pentru publicul larg, iar taxcle de intrare alimenteazi bugetul gradinilor zoologice. in trecut, animalele erau expuse de obicci in custi, fara nici o relatie cu mediul natural. in lume; 2.000 de gridini zoologice si acvarii au incorporat in expunerile citre publicul lor teme ecolo- gice si de informare despre ameninfarile specifice speciilor vulnerabile. De asemenea, cerceti- Tile lor se realizeazi sub egida Zoo Conservation Strategy, care relationeazi rezultatele obtinute cu eforturile de conservare din silbiticie (Ben-Ari, 2001; Hancocks, 2001; Praded, 2002).356 Fundamentele conservarii diversitatii biologice Varietatea speciilor amenintate a crescut, dar in continuare importanta cea mai mare este acor dat megafaunei carismatice, cum ar fi panda, girafele si clefantii. Acest lucru se datoreaza fap- tului c& ele ajuti la atragerea publicului larg pe care il influenteaza favorabil pentru conservare. Adesea, gradinile zoologice trebuic sa mentind un cchilibru intre expunerca de animale mari pen- tru atragerea vizitatorilor si expunerea animalelor mici, cum ar fi insectele, care reprezinta cele mai numeroase specii de animale de pe Glob. Impactul financiar si educational potenfial al gradinilor zoologice este foarte mare, deoarece ele primese anual circa 600 milioane de vizitatori, Programele educationale din gridinile zoolo- gice, articolele scrise despre programele si proiectele gradiniilor zoologice atrag atentia publiculai asupra importanfei conservarii habitatelor si animalclor. Daca, de cxemplu, publicul larg devine interesat de protejarea panda, dupa ce I-au vazut in gradini zoologice si au citit despre el, ¢i pot dona bani, exercita presiuni la nivel guvernamental sau daca triiesc in apropierea habitatelor lui din China, pot facilita crearea de arii protejate (Caseta 13.1). in acelasi timp, mii de alte plante si animale ocupa aceste medii care vor fi protejate. Gridinile zoologice cu universititile afiliate, departamentele guvernamentale responsabile de viata salbatic’, si organizatiile conservationiste, mentin in prezent peste 400 000 de indivizi de’ vertebrate terestre, reprezentand 7 895 specii si subspecii de mamifere, pasari, reptile si amfibieni (Tabel 13.1). in Romania exist 25 gridini zoologice, cu suprafete intre 0,4 - 490 ha, care ada- posteste circa 5 900 indivizi din 600 specii si subspecii. Conditiile in care acestea sunt expuse nu pot fi considerate propice nici macar pentru actiunile de educatic, nemaivorbind de cercetare sau’ aspecte etice (Popescu, 2005). Desi aceasta cifré pare mare, ea este foarte redusa in comparatie cu numérul de pisici, cAini sau pasdri finute ca animale de companic. in Statele Unite ale Americii, 50 milioane de pisici sunt tinute ca animale de companie, de 100 de ori mai multe decdt numérul total de animale din gradinile zoologice. Gradinile zoologice pot stabili colonii de cres- tere pentru mai multe specii daca eforturile lor sunt directionate spre speciile mici, cum ar fi in- sectele, amfibienii i reptilele, care sunt mai ieftine in a fi mentinute in captivitate, in compara- tic cu animalele mari, precum panda, elefantii si rinocerii (Balmford si altii, 1986), Multe gradini zoologice s-au orientat spre aceasta directie, expundnd speeii de broaste si fluturi colorati, ca ani- male atractive. Griidinile zoologice lucreaz& cu universititi afiliate, departamente guvernamentale respon- sabile pentru viata salbatica si organizatii conscrvationiste, pentru dezvoltarea populatiilor cap- tive de specii rare si amenintate, deoarece ele au nevoie de cunostinte si experiente referitoare la metodele de ingrijire a animalelor, medicina veterinara, etologie, biologia reproducerii si gene- ticd. Gridinile zoologice si organizatiile conservationiste au facut eforturi insemnate pentru a con- strui facilitafi si dezvolta tehnologiile necesare stabilirii coloniilor de erestere a acestor specii gi dezvolta noi metode si programe pentru introducerca speciilor in silbaticie (Conway si alfii, 2001). CAteva din aceste facilitigi sunt inalt specializate, cum ar fi cea care functioneaza prin International Crane Foundation, din Wisconsin, care este concentrati pe stabilirea de colonii de crestere in cap tivitate pentru toate speciile de cocori. Acest efort este recompensat pe termen lung. In prezent mai putin de 7% din mamiferele terestre jinute in gradinile zoologice sunt capturate din salbati- cie si numérul lor scade pe misuri ce gridinile zoologice capita mai mult experienfa. Pentru ma- miferele amenintate, numai 7% din animalele captive sunt capturate din salbaticic. Pentru animalele comune, cum ar fi ratonii si c&prioara cu coada alba (Odocoileus virginia- nus), nu este nevoie si fie stabilite colonii de crestere in captivitate si programe de conservare,357 Strategli de conservare ex-situ 218 yumauadond ap psu19se easope puny sojo}eULUE LULL “(moray 18 opndas nawod jrdods uw) aneuuEseade a9 9794 ‘foyo02 soy lmoseu Ezaypul 3p |mU0014, ‘S119 uoatop wove gs nuns 338 SINS, yaadsnyy tuoxe) 1 apnjout 9809p “Hoods 9p myrURMY apundsa409 HU WORE ap TUBA (eyeuosied aseayunuu “9992) A297 weureug UNE 8 (yexdou 999c) SISI ¥dNP eC :ESINS SL EL Heb ol eye HOH us |inoseU % oz ‘SBP 262 4 988 ‘lUOXe} Op JBWNN 4SZ 2 e19 Le 029 $6 ed ve qoues wads 8 8b Heb el EYE! UI HiNISBU % slp GLE ese Bele e[UOXe} Op JBWNN oss Sz +28 09 £89 O81 Sze Srl oyjoeds ayeol Teo, ez erst eure soz pou Spo 402 & vSL8 0zzS eyeqsny e8z sevz v0 91 vied esy Me el | rior vezz png ap eouawy 61 dy ze0¥ soa piequag eouewy 629 91 ous az 61025 1990s PION 9p eouowy ose L 928 1Z 262 28 68222 edoun3, porny aindoy ueSEd SaWeW ‘auezye007, JeuoneussIUy 9} UL (SISL) Woyshg Aroquaauy so1sodg sHers ednp 99:8o]00z fupEIs uF ouTfuoU onso19) gyeGaNaA OP [MEUM |-E | TIGVL \Fundamentele conservarii diversitatii biologice CASETA 13.1- DOAR DRAGOSTEA NU POATE SA SAL\ PANDA | Panda este una din cele mai popu lare speci amenintate din lume. Este foarte bine cunoscut de milioane de oa- meni, jar imaginea sa este simbolul unor organizatii conservationiste, cea mai cu- noscuta fiind WWF (World Wildlife Fund). in ciuda celebritatii sale, viitorul siu este pus in pericol. Ca numeroase specii ameninfate, distrugerea si frag- mentarea habitatului, lipsa de cunostinge referitoare la comportament si vantoa- rea ilegald sunt cele mai cunoscute ame- ningari pentru supravietuirea sa (Loucks si alfii, 2003; Lindburg si Baragona, 2004). Mai mult, presiunea umand pare si determine exagerarea anumitor tra- situri neobignuite ale comportamentului si fizicului ursului panda, ce il fac vul- nerabil la extinetie. Una dintre trasaturile cele mai ne- Folosind tehnici de inseminare artificial, un numar record de 16 panda s-au na tate in Chi “obignuite ale ursului panda este dieta sa] alcituiti din bambus. Adesea, speciile | de bambus se reproduc in cicluri pe ter- | men lung de la 15 la 100 ani, in mod | normal, intr-o arie oarecare inflorese si | mor intr-un singur sezon aproape tofi | indivizii. in trecut, in anii cand totbam- | busul murea, panda migra in finuturile | joase sd giseasca hrana. Acum, cand te- | renurile agricole, drumurile si asezirile umane impiedicd migratia lor catre zo- nele joase, panda nu mai au unde si mi- greze. in anii 1970, cfind mai multe spe- cii de bambus au inflorit simultan intr-un spatiu mare, cel putin 138 de panda au murit de foame si populatia a scdzut cu 14%. Dupa aceasta catastrofa, Guvernul | chinez a incercat s& stabileasc o popu- | latic in captivitate care sa se autosustina.. | in captivie ‘in 2005. Panda sunt crescuti in grup, intr-un mediu controlat ce este foarte dife- rit de habitatul lor natural de pdure (Foto © Li Wei/ChinaFotoPress). |Succesul @ fost mic, panda” | fiind extrem de selectivi in Strategii de conservare ex-situ 359 a-si alege partenerul, mai ales cénd sunt in captivitate. Astfel, facilititile oferite de grdinile zoologice s-au do- ‘+ fosile din Pleistocen © Distribusie actuals ita campiel rdurilor Yangtze si Galben |_vedit a fi incompatibile, ori numérul de parteneri si tim- pul acordat pentru impere- chere a fost prea scurt. De asemenea, in mod obisnuit, panda da nastere unui singur pui pe sezon, rata de crestere ‘a populatici fiind foarte mic’, chiar si in cele mai bune con- ditii. Dincolo de aceste pro- bleme, cresterea panda in captivitate s-a dovedit un suc- 4993), ces datoriti intelegerii mai bune a unor aspecte legate de modul de hranire, condifiile de locuire si biologie. Intre 1963, cand China a inceput si | creasca in captivitate panda, si 1989, s-au ndscut numai 90 de pui panda, din care doar 37 ay-supravietuit mai mult de 6 GMa hee treruretiere tode, inseminarea artificial s-a dovedit a fi cheia reproducerii panda in captivitate. Numai in 2005, in Wolong Panda Protection and Breeding Center, din Provincia Sichuan, au fost inseminate ar- tificial 38 femele. Problema este insi le- gat de lipsa deprinderilor comporta- mentale pentru lasarea in libertate a exemplarelor de panda captive. in pre- zent, programul de crestere in captivi- tate al panda este valorificat, atrigind interesul publicului si fondurile necesare | pentru conservarea in-situ, Gradinile z00- logice din SUA si Europa, cu perechi de panda imprumutate din China, genereazi fonduri importante pentru programele de conservare din China. Aceste contributii sunt condifii ale programelor de impru- ‘MYANMAR chiar in Myanmar (Burma) si Vietnam. Ei sunt acum intai doar de-a iungul limitei estice a platoului Tibet (dupa Schaller, in sudul si estul Chinei, si mut a ursilor panda. Fragmentarea habitatelor este o al problema care afecteaza supraviefuirea speciei pe termen lung. (Loucks $i altii, 2003; Lindburg si Bragona, 2004). Dup ultimul recensamént al panda din 2004, exista in jur de 1 600 de exemplare de panda gigant, distribuite in mai mult de 20 populatii din 6 regiuni muntoase, ocu- pand un habitat de 22 000 km®, S-a sta- bilit c4 populatiile mici, cu mai putin de 30 de indivizi, pot suferi datorita cosan- gvinizirii, Multe rezervafii naturale de panda au devenit in timp prea izolate, datoriti degradarii habitatelor prin pro- iecte guvernamentale sau ale comunita- tilor rurale din afara limitelor acestor arii protejate (Li si altii, 2003). Braconajul pentru bland constituie o problema serioasi care este acum redusa datoriti masurilor ‘mpuse de Guvernul chinez, dar panda continua si moard in capcanele puse de vandtori pentru anti- continuare360 Fundamentele conservarii diversitatii biologice CASETA 13.1 - CONTINUARE lope, caprioare si alte animale (Li si alfii, 2003). Guvernul chinez a alocat importante resurse financiare pentru a delimita su- prafefe mai mari de habitat pentru panda. in prezent, 40 rezervatii naturale acopera 60 % din habitatul panda. Nu este usor pentru rezervafiile naturale si reziste pre- siunii impuse de enorma populatie a | Chinei. Eforturile pentru mentinerea panda urmaresc delimitarea unor supra faje mari de padure si bambus, asigurarea protectiei in fafa vanatorilor, precum si pentru a renunta la exploatarea regiunilor montane. in viitor vom vedea daci re- zultatele objinute concorda cu nevoile populatiilor de panda, t i f oferirca de resurse alternative populatici | | i cat timp indivizii acestor speci pot fi obtinuti usor din slbaticie. Pentru gridini zoologice, ade~ viirata necesitate este si stabileascd populatii captive durabile de speci rare care nu pot fi captue rate din slbaticie, cum ar fi urangutanul, aligatorul chinez, leopardul zipezii Obiectivele si metodele cresterii in captivitate _- Suecesul programelor de crestere in captivitate a sustinut eforturile de a colecta si disemina cunostinfe despre conscrvarea speciilor rare si amenintate. Conservation Breedings Specialist Group din Species Survival Commission, 0 divizie a IUCN, impreuna cu organizatiile afiliate, cum ar fi American Zoos and Aquarium Association, European Association of Zoos and Aquaria gi Australasian Regional Association of Zoological Park and Aquaria, aprovizioneaza gridinile zoo- logice cu informatiile necesare pentru ingrijirea si manipularea propriilor speci, precum si cu ac- tualizari referitoare la statutul si conservarea speciilor (www.aza.org). Ele includ date privind con- ditiile de hranire, tehnicile de anesteziere pentru imobilizarca animalelor si reducerca stressului in timpul procedurilor de transport sau medicale, condifiile optime de locuire, vaccinurile si an- tibioticele necesare pentru prevenirea raspandirii bolilor si inregistrari de crestere, Rezultatele sunt adaugate intr-o baz de date centrala numiti ARKS (Animal Record Keeping Systems), menti- nut de International Species Inventory Systems (ISIS), care urmireste informatii relevante pri- vind 2 milioane de animale apartinand a 10 000 de specii de la 650 institujii membre din 70 de ari. Asemenea baze de date sunt instrumente importante in monitorizarea tendintelor star de si natate a populatiilor din gradinile zoologice. Unele specii de animale rare nu se adapteazi sau nu se reproduc corespunzator in captivitate, in unele cazuri, conditii mai bune de hranire si de locuire rezolva aceste probleme. in plus, au fost dezvoltate tehnici noi care tin cont de ratele reduse de reproducere ale unor speci (Lanza si alti, 2000; Holt si altii, 2003), Unele dintre acestea sunt preluate direct din medicina umand sau veterinara, pe cind altele sunt metode inovatoare dezvoltate prin facilitatile speciale de cercetare, precum cele din San Diego Zoo's Centre for Reproduction of Endangered Species, Audubon Institute Species Survival Centre din New Orleans si Durrell Wildlife Conservation Trust din New Jersey Zoo. De exem- plu, parinti adoptivi ai unei specii comune pot fi utilizati pentru cresterea puilor speciilor rare, abor= re incrucisat’, Multe specii de pasiri, cum ar fi vulturul plesuv, depun nor mal o singura pont pe an, dar daca biologii schimba aceasta prima pont, mama pasire va depuneStrategii de conservare ex-sity 361 si cloci inc& o pont, Daca prima pontd este dat unei alte pastiri cu tehnici comune de crestere, vor fi produse 2 ponte pe an pentru fiecare femela de specie rar. Aceasti tehnicd, numita pont dubli, creste numdrul de pui pe care femela unei speci rare fi poate produce. Unalt ajutor pentru reproducere, similar cu ingrijirea incrucigatd, este incubarea artificiala. Daci mama nu are condifii optime pentru a-si ingriji puii sau acestia sunt atacafi de pridatori, pa raziti sau boli, oamenii pot sé o ingrijeasca pe perioada stadiului de vulnerabilitate. Aceast abor- dare a fost incercatd mai ales pentru speciile care depun oui, cum ar fi festoasele, pasirile, pe- stii si amfibienii, Ouale sunt colectate si plasate in condifii ideale de incubare, incubarea este protejata in primele stadii, iar puii sunt ldsafi in libertate ori crescuti in captivitate (Patroescu si altii, 2005; Rozylowicz, 2008). Aceasta abordare, se numeste in unele cazuri head-starting. Indivizii unor specii de animale igi pierd interesul pentru reproducere in captivitate ori nu- mirul de indivizi de specii rare din gradini zoologice este mic (de exemplu, panda). in aceste cir- cumstante, inseminarea artificial poate fi utilizata cand o femela izolata trece prin perioada de rut, aparuti natural sau indus& chimic. Sperma este colectat de la masculi vigurosi, finut’ la tem- peraturi sczute pnd la utilizare si folositd pentru inseminarea artificiala a femelelor receptoare. Desi inseminarea artificial este utilizati cu succes la mai multe speci domestice, tehnicile de colectare a spermei, depozitare, recunoasterea femelelor receptoare si eliberarea spermei trebuie adaptate pentru fiecare specie, functie de datele furnizate de programele de crestere in captivi- tate. ‘ransferul de embrioni a fost utilizat cu succes la unele speci, cum ar fi bongo (Tragelaphus eurycerus eurycerus), gaurul (Bos gaurus) sau calul lui Przewalski (Equus caballus przewalskii). Superovulatia sau producerea a numeroase oud este indusa utili- zind medicamente de fertilizare si extractia chirurgicala a ouilor. La mamifere se practicd fertili- zarea cu sperma si implantarea de ovule la mame surogat din ran- dul speciilor comune. Mamele surogat tin puii si fi nase la ter- men (Fig. 13.4). In viitor, aceasta tehnica poate fi utilizata pentru cresterea ratei de reproducere a speciilor rare. Tehnologiile medicale vete- rinare de varf au potential de dez- FIG. 13.4 Acest pui de antilopa bongo (Tragelaphus eurycerus), 0 specie amenintatd, a fost ndscut prin transfer de embrioni c&tre o antilopa- elan (Taurotagus oryx), folosita drept mama surogat la Center for Reproduction of Endangered Wildlife al Gradinii Zoologice din Cincinnati (oto © The Cincinnati Zoo).362 Fundamentele conservarii diversitafii biologice voltare a unor abordari inovative pentru unele specii dificil de reprodus in captivitate altii, 2000). Acestea includ clonarea indivizilor dintr-o singura celula (cand mai ram4n in doar unul sau cateva exemplare), hibridizarea inerucisata (cand indivizii ramasi ai speci se pot inmulfi), hibernare si somnolenti indusi, ca o cale de a mentine populafii in cuplare chirurgical sau biochimici a animalelor fara diferente externe de sex, m: chimicd la nivel hormonal cu urind si fecale pentru a creste receptivitatea femelelor, Una cembrioni si alte fesuturi ale speciilor in pragul extinctiei, care se spera ca vor fi utilizate in pentru restabilirea speciei sau pentru a contribui la cercetari stiintifice (Ryder si alfii, 200 Aceasta tebnica este puternic controversata pentru cd priveste din perspectiva tehnologiei de problema extinctiei. De asemenea, multe din aceste tehnici sunt foarte scumpe si nu sunt bile si dea nastere in prezent unor indivizi sinatosi. in orice caz, gridinile zoologice ingh relatiile ecologice necesare pentru supravietuirea in salbaticie. Cosangvinizarea este o problema important la populatiile mici, cum sunt cele din zoologice, in mod normal, populatiile captive din gridinile zoologice sunt cosangvinizate pe se larga, ins managerii gridinilor zoologice sunt foarte atenti acum pentru a evita problen netice (Fig. 13.5). Gri gestionate de ISIS, si studii de specialitate, pentru o abordare atenta a relatiilor genetice la ciile captive ameninfate, pentru a preveni imperecherea anumitor animale si cosangviniza parte a planurilor de supravictuire. Exist sute de studii referitoare la animalele captive din America de Nord, Japonia, Australia gi altcle. Studiile internationale referitoare la girafe, de ex plu, includ 7 000 de animale vii si moarte, cu toate informatiile legate de relatiile ge paternitate, Acest arbore genealogic poate fi utilizat pentru crearea programelor de crester derea evitarii pierderii graduale a populatiilor mici (vezi Capitolul 10). Eforturile de conservare ex-situ au crescut direct si pentru speciile de nevertebrate an tate. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al melcilor Partulidae, din Insulele din Oceanul Pacific (Coote si alti, 2004). Toate cele sapte speci ale acestei familii de m disparut din sAlbaticie dupa ce pridatorii lor au fost introdusi pentru a controla un da col. in prezent ase din cele sapte specii ale acestei familii au supravietuit numai prin ct captivitate. Incercarea de a reintroduce speciile native in Insulele Moore a fost un esec dé atacurilor pradatorilor. Alt obiectiv important pentru programele de crestere in captivitate este sporirea num: animale domestice de care depinde societatea umanA. Acestea produc proteine animale, lactate, pici, lind, sunt folosite pentru munci agricole, transport si recreere. Exist un numa de animale domestice (peste | miliard de bovine, | miliard de ovine), la care sunt p tode diverse si distncte de erestere, adaptate la conditile locale. Aceste conditii de male domestice, cum ar fi mgarii, bivolii, vitele, caii, caprele, porcii si ile, care ¢: timii 100 de ani, 16% au disparut, iar 23% sunt in pericol de disparitie (Ruane, 2000). din pisarile de curte domesticite sunt amenintate. Conservarea variabilitatii genetice a acest locale, pentru diferite caracteristici, cum ar fi rezistenta la boli, toleranfa la secet, imut productia de came (sau de alte produse) este crucial in programele de crestere a 13.6). Guvernele si organizatiile conservationiste mentin populatii de siguranti din fiecsStrategii de conservare ex-situ 363 ‘ femelereproducstoare ‘8 mascull reproductton | nivia care nu au prods Inch urmasi FIG. 13.5 in trecut, populatiile captive sufereau un inbreeding ridicat, aga cum este ilustrat de arborele genealogic al unui grup captiv de cai ai lui Przewalski. Cei 13 indivizi fondatori sunt reprezentati prin nu- mere. Imperecherea intre rude apropriate a devenit comuna; unele imperecheri intre frati (S) si parinte- turmag (P) sunt subliniate cu asterix (dupa Thomas, 1995). FIG. 13.6 Oaia Soay este o rasa relicta (a unui grup extinct) de oi din Insulele St. Kilda, Scotia, Ea retine caracteristici ale primelor oi aduse in Britania acum mai mult de 5 000 de ani, unele din aceste caracteristci putand fi utile pentru administrarea animalelor in vitor: marimea mic& | (25-36 kg), sainatate bund si abilitatea de a-si pierde lana (foto de Stephen J.G. Hall). }364 Fundamentele conservarii diversitatii biologice locala si dezvolt& colectii inghefate de sperma si embrioni pentru utilizari viitoare. Cele mai multe necesitifi de protectie a acestor resurse globale sunt legate de sénatatea si productivitatea ani- malelor domestice. Probleme etice Metodele ex-situ promoveaza solutii tehnice la problemele cauzate de activitatile antropice. Adesea cele mai ieftine si agreate solutii sunt legate de protectia speciei si habitatului in silbati- cie. Populatia ex-situ ajuta la punerea in practica a acestor solutii prin programe de cercetare si educationale, iar in acclasi timp creeaza siguranfa pentru aceste specii, care pot deveni extincte, fGrd intervenjie uman’. Cand oamenii de stiinf aleg metode ex-situ pentru speciile ameninfate, ei au nevoie de rispunsuri la o serie de probleme etice (Norton $i alti, 1995; Agoramoorthy, 2004): 1. Este populatia ex-situ cu adevarat benefica populatiei silbatice? Este mai bine pentru ultimii cativa indivizi ai specici s4 traiasca in slbaticie sau in conditii de captivitate, putdnd si nu se mai adapteze la conditiile din natura? 2. O populatie a unei specii rare care a crescut in captivitate si nu stie s4 supravietuiasca in mediul ei natural reprezint& 0 victorie pentru specie? 3. Adue speciile tinute in captivitate pentru beneficiul indivizilor din salbiticie si pentru intreaga specie, beneficii economice pentru gradinile zoologice sau vizitatori? Auanimalele din captivitate o siguranta bazati pe nevoile lor biologice? Beneficiile in- tregii specii pot depasi costurile pentru indivizi? O specie poate inregistra o scddere serioasi a numarului de indivizi, datorita succesului redus al cresterii in captivitate gi ratei foarte mari a mortalitatii infantile ca urmare a cosangvinizarii, Unele animale, in special mamiferele marine, sunt prea mari ori cer un mediu specializat, nefi« ind posibil& mentinerea unor populatii numeroase pentru un succes pe termen lung. Unele ne vertebrate au un ciclu de viata foarte complex, in care dieta lor se schimba pe masura ce crese si in care nevoile legate de mediul de viata variaz foarte subtil. Multe dintre aceste specii sunt im- posibil de crescut in captivitate cu cunostintele actuale. in sfarsit, unele specii sunt greu de cres- cut in captivitate in ciuda eforturilor cercetatorilor. Pot fi date in acest sens doua exemple: panda si rinocerul de Sumatra, nici una din aceste speci nereproducndu-se corespunzitor in captivi- tate, in ciuda resurselor investite pentru cresterea numirului puilor. Cao concluzie a acestor con- sideratii putem spune cd griidinile zoologice au marit valoarea animalelor crescute in captivitate pentru programele de conservare din silbaticic. Acvariile Acvariile publice au fost utilizate pentru expunerea de specii de pesti neobignuite i atractive, fiind completate uneori cu foci, delfini si alte mamifere marine. Pe msura ce s-au extins, aeva- riile au promovat conservarea pe teme educationale majore. Nevoia de protectic este mare, in con= ditiile in care mii de specii acvatice sunt amenintate cu disparitia, Numai in America de Nord, 2 de speci sunt cunoscute ca fiind extincte dupa venirea europenilor, iar 154 de specii sunt ¢Strategii de conservare ex-situ 365 ficate ca find ameninjate (Williams si Nowak, 1993; Baillie si alti, 2004), Extinctia pe scara larga a speciilor de pesti a afectat numeroase zone la nivel mondial, cum ar fi Marile Lacuri Africane, lacurile andine, Madagascar si Filipine. Molustele de api din lume sunt prioritare pentru protectie datorita distributiei restrictive si vulnerabilitatii la schimbarile determinate de poluarea apci, ba~ raje si speci invazive. Ca rispuns la aceste amenintari ale speciilor acvatice, ihtiologii, mamalogii marini si exper- {ii in recife de corali care lucreazi in acvarii publice au intensificat legaturile cu colegii din in- stitute de cercetare marina, departamente guvernamentale pentru pescuit si organizatii conser- vationiste, pentru dezvoltarea de programe in vederea conservarii comunititilor naturale si speciilor. in prezent, circa 600 000 indivizi de pesti sunt mentinuti in acvarii, multi din acestia fiind colectati din natura, Sunt realizate eforturi mari pentru dezvoltarea de tehnici de crestere, pentru ca speciile rare sa fie tinute in acvarii fara o eventuala colectare din sAlbaticie si chiar pen- tru eliberarea lor in natura. Aceste programe de crestere utilizeazi facilitatile acvariilor, apelor seminaturale gi crescatoriilor piscicole, Sunt dezvoltate numeroase tehnici de crestere a pestilor de inters comercial, cum ar fi ps- trivul, somonul sia alte specii. Alte tchnici au fost descoperite in acvariile comerciale, unde exist interesul de a inmulti pesti tropicali pentru vanzare. Programele pentru cresterea speciilor ma- rine de pesti si corali sunt in stadiu incipient, dar grupuri private si publice fac eforturi pentru a descoperi secretele reproducerii multora dintre aceste specii. Productia comercial’ este atractiva si detinatori privati de acvarii asteapta pesti, corali si alte creaturi pentru a le creste in captivi- tate, unii solicitind certificat de colectare sustenabilA din salbaticie. Acvariile joaca un rol important pentru conservarea cetaceelor amenintate. Lectiile invaitate din activitatea cu speciile comune pot fi utilizate de comunitatea acvariilor in vederea dezvolta- tii de programe pentru a ajuta speciile amenintate. Experienta cu populatiile captive ale delfinu- lui mare saritor, cea mai popular specie a acvariilor, a inceput sé fie aplicatd si pentru alte spe- cii (Fig. 13.7). Cercetatorii sunt capabili si menjin colonii, s& crease puii si s& fi elibereze in mediul natural. Tehnicile utilizate pentru delfini pot fi aplicate si altor specii de cetacee amenin- tate, cum ar fi delfinul baiji din fluviul Yantze, vaquita din Golful California sau delfinii dungati din Marea Mediterana, O problema practica in stabilirea populatiilor de mamifere marine cap- tive este legatd de volumul foarte mare de api necesar. Conservarea ex-situ a biodiversititii acvatice are o mare importanta datorita cresterii semni- ficative a acvaculturii, care genereaz in jur de 27% din productia de peste si fructe de mare la nivel mondial. Acvacultura include fermele de salmonidae, crap si somn din zonele temperate, fermele de creveti de la tropice etc. in China si Japonia se produc 12 milioane de tone de pro- duse acvatice. Pestii, broastele, molustele si crustaceii tind si devina speci domestice si si fic crescute pentru a furniza bunuri pentru oameni, de aceca este necesar si conservam stocurile ge- netice gi sa le protejam impotriva bolilor sia altor amenintari. Ironic, pestii si nevertebratele care au scpat accidental din acvacultura se constituie in amenintiri majore pentru diversitatea spe- ciilor indigene, deoarece aceste specii exotice tind s4 devind invazive, sunt rezistente la boli si hibridizeaza cu specii locale. in viitor trebuie sa se imbine necesarul de productie de hrana pen- tru om si necesitatea protejarii diversitafii acvatice de ameninfarile umane in crestere.366 Fundamentele conservarii diversitatii biologice FIG. 13.7 Imperecherea in captivitate a delfinilor mari saritori (Tursiops truncatus) a de- monstrat necesitatea existentei unui personal cu experienta mare, pentru a putea salva specille de cetacee amenintate. In imagine mama $i puiul ei (foto prin amabilitatea Sea World). Gradinile botanice $i parcurile dendrologice Gradinaritul are o istorie de mii de ani si este practicat de milioane de oameni din int lume. Gradinile au furnizat legume si ierburi pentru consumul casnic. in trecut, doctorii gi deciitorii cultivau in gradini plante medicinale pentru tratarea pacientilor. Familiile regale mitau gradini private mari, pentru utilizare personald, iar guvernele au infiintat gradini bot pentru publicul urban. Plantele joaca un rol important in activitatea economic, multe titi pene infiintind gradini botanice incd din timpul imperiilor coloniale. Un parc dendrologie gridina botanica specializata pe arbori si alte plante lemnoase. Scopul gradinilor botanice a expunerea de plante frumoase pentru ilustrarea diversitatii lumii vii si asistarea disemin&ii gi pagarii plantelor utilizate in horticulturd, agriculturd, silvicultura, peisagisticd si industrie, in lume, 1 600 de gridini botanice contin colecfii importante de plante si reprezinta o cruciala pentru conservarea plantelor, Ele detin in prezent circa 4 miliarde de plante la 80 000 de speci, adic& 30% din flora mondial’ (Guerrant si altii, 2004; BGCT, 2005). Dac& gm speciile crescute in sere, gradini sau spafii verzi, numarul lor creste. Una din cele mai gridini botanice din lume, Royal Botanic Gardens Kew, din Anglia, are circa 25 000 sp plante cultivate, 10% din totalul mondial, 2 700 fiind listate de IUCN ca ameninfate cu extin (Fig. 13.8). Una dintre cele mai interesante gridini botanice este Eden Project, din sudul care urmareste prezentarea si explicarea a peste 5 000 specii de plante importante pentru mie intr-o serie de domuri-seri gigant (Fig. 13.9). Eden Project primeste anual 1,4 mili vizitatori (Readman, 2004), Gridinile botanice si-au crescut interesul pentru cultivarea de specii de plante rare gi nintate, specializindu-se pe anumite tipuri de plante (Given, 1995). Arnold Arbors Universititii Harvard creste mii de speci de arbori din zone temperate, New England Wild!Strategii de conservare ex-situ 367 si oe i a SN | FIG. 13.8 Gradina Botanica Regalé Kew este binecunoscutd pentru cursurile de instruire $i cercetal in domeniul conservarii plantelor. In imagine o sesiune de instruire langa 0 co- lectie de plante de desert in Princess of Wales Conservatory (Foto prin amabilitatea Royal Botanic Gardens, Kew). FIG. 13.9 Proiectul Eden, din Anglia, consta in cresterea a peste 5 000 de plante de im- portant economica in sere gigantice gi are si o imagine publica buna (foto © Greenshoots Communication/Alamy),368 Fundamentele conservarii diversitatii biologice Society are 0 colectie de mii de specii ierboase perene din zone temperate. Africa de Sud define in gradini botanice 25% din speciile de plante. Mai mult de 250 de gridini botanice mentin re- zerve naturale care pot fi importante pentru conservarea speciilor. in plus, gradinile botanice sunt capabile sa-i educe pe cei 200 milioane de vizitatori anual in legaturd cu problemele de conser- vare (BGCI, 2005). in cele mai multe cazuri, plantele sunt mai usor de menfinut in conditii controlate decat ani- malele. Mostrele de populatii pot adesea s& furnizeze seminfe, boboci, radicini sau alte parti ale plantelor pentru colectiile de cultura a tesuturilor. Multe plante au nevoi de baz (lumind, apa si minerale) care pot fi obtinute in sere si gridini. Este relativ usor sa ajustim lumina, temperatura, nivelul de umiditate, tipul si umiditatea solului pentru fiecare specie, intrucdt informatiile des- pre cresterea natural’ a acestora sunt disponibile. Chiar daca plantele nu se mised, ele pot tri ade- sea in densititi foarte ridicate, Daca spatiul este un factor limitatiy, ele se pot dezvolta pe supra- fete foarte mici. Plantele se pot dezvolta adesea in afara gradinilor, avand nevoie de masuri minime pentru supravietuire, Unele plante perene, mai ales tufarigurile si arborii, au viata lungé, deci divizii acestora pot ramane in viata timp de decenii si secole, Unele speci au nevoie de cativa divizi pentru a-si menfine variabilitatea genetic’, pe cand speciile outcrossing, cum este porum- bul, de mai multi, Unele specii de plante produc seminte care pot fi germinate pentru a genera mai multe plantule, in afard de expunerea de plante, gradinile botanice si institutele de cercetare au dezvoltat colectii de seminfe, numite banci de seminte, din plante sAlbatice sau cultivate, care produc resurse cruciale pentru colectiile de plante vii. Numeroase plante, mai ales cele din z0- nele temperate, climat arid si acelea din zonele afectate, au seminte care pot dormi cativa ani chiar decenii in frig si condifii de uscdciune. Gradinile botanice sunt in pozitia de a contribui la eforturile de conservare deoarece col {iile vii din gradinile botanice si ierbarele asociate, reprezinta cea mai buna sursi de informal referitoare la distributia plantelor si condifiile de habitat necesare. Personalul gradinilor botani este adesea autoritatea recunoscuta pentru identificarea, distribuirea si statutul de cons Expeditiile trimise de gridinile botanice descopera noi specii si determina distributia gi sta speciilor cunoscute. d Conservarea speciilor amenintate a devenit unul din obiectivele gradinilor botanice ca grdinilor zoologice. in Statele Unite ale Americii, eforturile de conservare din reteaua de 34 gridini botanice este coordonata de Center for Plant Conservation, din cadrul Missouri Botani Garden. Aceste graidini botanice mengin colectii cu peste 600 de plante rare. Cele mai multe pl provin din zone tropicale, Statele Unite ale Americii avand singura 3 000 speci care sunt ninfate, din care mai mult de 450 speci sunt cultivate in gradini botanice. Astfel se menti material genetic adeevat si expertiza necesard pentru reintroducerea speciilor in salbaticie. Programul Botanical Garden Conservation International (BGCI) al IUCN coordoneaza la mondial eforturile de conservare ale gridinilor botanice. Priorititile acestor programe se la crearea unor baze de date internationale pentru coordonarea activititilor de colectare gi i tificare a speciilor importante care sunt subreprezentate ori absente din coleetiile vii. Se lu Ja crearea unei baze de date online referitoare la plante, care in prezent are listate peste 90 de specii si varictiti genetice, crescute in gridini botanice, dintre care 9 000 sunt rare sau ninfate, Sc pot identifica care gradini botanice mentin astfel de plante, exist legaturi hij cu baza de date IUCN cu plante ameninfate si oferd imagini sugestive ale plantelor (SI 2004).Strategii de conservare ex-sity 369 Malte gradini botanice sunt localizate in zonele temperate, cu toate c& cele mai multe plante giisesc la tropice. in Singapore, Sri Lanka, Java si Columbia exista un numér mic de gradini, fel cd inflintarea de noi gridini botanice la tropice este o prioritate pentru comunitatea inter- onal’, alituri de perfectionarea taxonomistilor, geneticicnilor si horticulorilor locali. In cazul gridinilor botanice din Romania situatia este destul de dificil, ele find prea mici si fonduri prea reduse pentru a putea tine pasul cu cele din lume. Astfel, desi cele mai im- ie gridini botanice din Romania (Iasi ~ 100 ha, Macea — 20,5 ha, Galati — 18 ha, Cluj-Napoca 14 ha, Bucuresti ~ 7 ha, Tg, Mures ~ 3,8 ha) apartin universitatilor, ele nu au resurse de spatiu ru a derula programe de conservare ex-situ, avand doar un rol educational, desi se fac efor- i remarcabile de a se akitura si eforturilor de conservare. Desi, rolul gradinilor botanice din finia pentru conservarca diversitatii floristice a fost in trecut foarte mare, in perioada inter- icd avand in custodie numeroase rezervatii naturale, in prezent implicarea este mult mai redusi. Bancile de seminte Gridinile botanice si institutele de cercetare au dezvoltat biinci de seminte, adica colectii de eminte de plante salbatice sau cultivate (Guerrant si altii, 2004), Cum s-a mentionat anterior. emintele a numeroase plante pot fi depozitate in banci de seminte la rece, in conditii de usca- june, pentru o perioada lunga de timp, avand capacitatea de germina mai tarziu pentru a produce oi indivizi (Fig. 13.10) (Linington si Pritchhard, 2001; Guerrant si altii, 2004). La temperaturi ie, metabolismul seminfelor ineetineste, astfel c& rezervele de hrand ale embrionului se men- in. Aceasta proprictate face ca scmintele sa sustind eforturile de conservare, semintele a nume- ¢ plante putind fi depozitate intr-un spatiu mic, cu minima supraveghere si costuri. United e Departament of Agricultural Research Services (USDA-ARS), National Center for Genetic ources Preservation (NCGRP), numita formal National Seed Storage Laboratory (NSSL), n Fort Collins, Colorado, pistreazi seminte Ia temperaturi de -196 °C. NCGRP depoziteazt 70 000 seminfe apartinand a 11 000 specii. Institute of Crop Germplasm Ressources, Bejing, ina, are peste 370 000 seminte. La nivel mondial exist4 mai mult de 50 de banci de seminte i, multe dintre cle localizate in tari dezvoltate. La acestea mai adaugim circa 1 300 colectii |, regionale. Bancile de seminte colective mentin in jur de 6 milioane de seminte (Maunder, 001; BGCI, 2005). Scopul acestor facilitati este legat de conservarea resurselor genetice nece- cultivarii speciilor. Tn prezent, intre 10 000 - 20 000 de specii salbatice sunt reprezentate in banci de seminte, adicd ai putin de 10% din totalul speciilor la nivel mondial. Bancile de seminte mentin cu precddere ial de la circa 100 de specii de plante, 90% fiind legate de hrana populatiei, astfel c& tre- ie acordati o atentie mai mare speciilor amenintate cu disparitia sau de pierderca variabili ii genetice, Pentru a acoperi acest deficit al colectiilor, multe gradini botanice au stabilit bnci e seminte pentru conservarea variabilitatii genetice a speciilor silbatice, in special a acelora in icol de extinctic. Bincile de seminte permit conservarea unei mari parti a variabilititii gene- ce in colectiile vii. Cel mai ambitios proicct, care va dura pana in 2010, este Millenium Sced Project al Royal Botanic Garden, Kew, care are ca scop conservarea semintelor a 10% din 250 000 plante estimate !a nivel mondial. Colectia este axata in special pe speciile din cli- jatele uscate ale lumii si pe flora Mari Britanii. in prezent, peste 23 700 seminte a peste 11 870 ecii din 131 ari au fost stocate, incluzdnd 96 % din flora Mari Britanii. Alt proiect este 0 co-370 Fundamentele conservarii diversitatii biologice (A) FIG. 13.10 (A) Centrul National pentru Conservarea Resurselor Genetice (NCGRP) din Fort Collins, Colorado. (B) Semintele multor varietati de plant sunt sortate, catalogate si depozitate. Etichete detaliate descriu caracterist cile plantei, locul si data colectarii. (C) In instalatile NCGRP, unele seminte sunt pastrate in pachete inchise ermatic la -20° C. (D) Semintele sunt pas- trate de asemenea in azot lichid la -196°C (foto prin amabilitatea U.S. Department of Agriculture). laborare cu gradinile botanice din Spania pentru furnizarea de seminje de plante specifice ace tei firi, Bancile de seminfe sunt de asemenea extinse pentru a include polen si spori de ferigi, muschi, ciuperci si microorganisme. 7 Desi biincile de seminfe au un potential mare pentru conservarea speciilor, ele sunt li deo serie de probleme, Daca aprovizionarea cu energie se opreste ori echipamentul se stricd, fi in pericol intreaga colectie inghefati. Unele seminte isi pierd gradual abilitatea de a gi dupa ce rezervele energetice sunt consumate sau sunt acumulate o serie de mutatii. Semingele vee! pot s& nu mai germineze. Pentru a depisi deteriorarea graduala a calitafii, semintele trebuie generate periodic prin inlocuire, crestere de noi plante pani la maturitate, polenizare contra si depozitarea noilor seminge. Testarile si reimprospatirile bancilor de seminte pot fi o incerear serioasi pentru bancile mari de seminfe. Reinnoirea seminfelor in numar mare si cresterea lor a maturitate, poate fi extrem de scumpa i consumatoare de timp (de exemplu perioada in ef ajung arborii la maturitate).—<$—<$_$—$_ _—— Strategii de conservare ex-situ 371 Aproximativ 10% din speciile de plante de pe Glob au seminte recalcitrante, care nu intra in hi- bernare sau nu tolereazi conditiile de depozitare la temperaturi scizute si in consecinfi nu pot fi depo- zitate in banci de seminfe. Semintele acestor speci trebuie s& germineze imediat sau mor, Speciile cu se- mine recalcitrante sunt prezente mai ales in padurile tropicale. Semingele unor specii importante economic de arbori fructiferi tropicali, arbori pentru lemn si plante de cultura (arborele de cauciue, arborele de cacao) nu pot fi depozitate din acest motiv. Au fost efectuate investigatii de amploare pentru gisirea modului corect de stocare al semintelor re- calcitrante. O posibilitate poate fi stocarea doar a cembrionului din interiorul seminfei ori a semintei ti- nere (Fig. 13.11). Una din caile de prezervare a va- riatiei genetice a acestor specii este stabilirea unor gradini botanice speciale cunoscute ca depozite de clone sau sere de clone, care solicit suprafete con- siderabile si sunt foarte scumpe. in trecut, plantele de FIG. 13.11 Plantulelor de cereale le este veri cultura cu bulbi si tuberculi, cum ar fi maniocul si ficata calitatea inainte de conservarea lor pe tess fermen lung prin eriogenie (Foto prin amabil. Cartoful dulce, erau slab reprezentate in bancile de se- tatea U.S. Department of Agriculture). minfe deoarece ele nu formeaza in mod obisnuit minte, Variatia genetica a acestor specii este prezer- vati prin inmultirea vegetativa in gridini speciale, cum ar fi International Potato Centre, din Peru, si International Centre for Tropical Agriculture, din Columbia, Aceasta sarcina este crucial, mai ales c& acesti tuberculi sunt foarte importanti in dieta populatiei din farile tropicale in curs de dez- yoltare, O metoda alternativa pentru conservarea variabilititii lor genetice presupune prezerva- rea in-situ a practicilor agricole traditionale. Inmultirea vegetativa este de asemenea utilizat pen- tru speciile de plante devenite foarte rare, care au in unele cazuri doar un exemplar rimas (Milinus, 2003). Pentru fiecare specie, parti ale unei singure frunze pot fi crescute in culturi de fesuturi si folosite la propagarea intregii plante. BANCILE DE SEMINTE AGRICOLE, Bancile de seminfe agricole au fost adoptate de cdtre insti- tufiile agronomice de cercetare si de industrie alimentara ca o resursi efectiva pentru conserva- rea si utilizarea variabilitatii genctice care exist in culturile agricole si a corespondentilor aces- tora din silbiticie. Adesea rezistenfa la anumite boli si daunatori este preze: varietii ale unei culturi, numite soiuri locale, care cresc doar in areale mic’, deseori in salbi cie, Conservarea variabilitafii genetice a soiurilor locale este cruciala pentru agricultura inten: interesata in a-si mentine si creste productivitatea culturilor moderne gi abilitatea de a rispunde la schimbarile conditiilor de mediu, cum ar fi ploile acide, schimbérile climatice globale, eroziunea solului. Cercetitori agronomi au strabatut lumea pentru a descoperi soiuri locale ale culturilor im- portante in alimentatia oamenilor, care pot fi depozitate si mai tarziu hibridizate in varietditi mo- deme, prin programele de imbunatatire a plantelor de cultura. Multe din culturile de plante agri- doar la unele372 Fundamentele conservarii diversitatii biologice cole utilizate in alimentatie, cum ar fi graul, porumbul, ovazul, cartoful, soia si legumele sunt bine reprezentate in bncile de seminfe, iar seminfele de orez, mei gi sorg sunt intens colectate in pre= zent, Cercetatorii sunt intr-o curs& contratimp pentru prezervarea variabilitatii genetice, deoareee culturile traditionale din toati lumea, care ocupa doar 10-15% din suprafetele cultivate pe Glob (Altieri, 2004) tind sa fie inlocuite de culturi de varietati standard, de productivitate mai ridicat (Brush, 2004; Caseta 13.2). Acest fenomen la scar mondial este ilustrat de fermierii din Sti Lanka care eresteau in anii 1950, 2000 de varietati de orez, pistrdnd in prezent doar 5 varietati, de productivitate ridicat’ (Rhoades, 1991). Pentru o mai bund infelegere a valorii bincilor de seminge agricole putem vorbi de UHI rul exemplu clasic, Culturile de orez din Africa au fost devastate de un virus numit grassy stunt. Pentru gisirca unei solutii la aceasta problem’ agronomii au crescut si cultivat plante de orez di mii de tipuri de seminte obtinute din colectii din intreaga lume (Lin si Yuan, 1980). Un tip des manga de orez silbatic din Gonda, Uttar Pardesh, India, continea 0 gena pentru rezistenta Ia ac boala virala, Plantele slbatice au fost imediat incorporate intr-un program major de crestere tru transferul genei ce conferea rezistenta la boala viral, de la planta silbatica in varietatile orez, crescute intensiv. Dacd samanta de orez silbatic nu ar fi fost colectatd ori ar fi murit ina dea fi descoperiti, viitorul culturilor de orez din Africa ar fi fost incert. Dincolo de acest succes de renume in colectarea si depozitarea de material, bincile de ser agricole au eateva limitiri importante. Colectiile sunt adesea slab documentate din punct de atiei colectarii si conditiilor de crestere. Multe din seminte sunt de calitate necu cutd gi pot si nu germineze. Speciile de cultura de importanta regionala ale unor plante, preeum: cele medicinale, pentru fibre si alte plante utile nu sunt reprezentate, chiar daca cle au o impor) tant deosebitd in fZrile topicale. a Multe dintre bancile de seminte sunt coordonate de Consultative Group of Internati Agricultural Research (CGIAR) si International Board for Plant Genetic Ressources (IBPGI (Fucillo si alfii, 1998; Linington si Pritchard, 2001). Una din cele mai mari bainci de seminte din lume, cu aproximativ 80 000 de colectii separate de seminfe de orez, este mentinuti International Rice Research Institute (IRRI), 0 organizatie ce urmareste dezvoltarea sojurilor pen= tru culturi intensive, asa numita revolutic verde a plantelor de cultura. ‘ CGIAR a stabilit n prezent un buget de 250 milioane dolar prin Global Crop Diversity Fund pentru a mentine aceste colectii. in Romania reprezentativa este Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava. Proiectata din 1982, Banca de Gene Suceava a inceput si functioneze din anul 1987, avand ca obiective prin- cipale explorarea, colectarea, evaluarea si conservarea resurselor genetice vegetale autohtone, Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava cuprinde in prezent o clidire de 3550 m? (labora- toare, birouri de reprezentare, oficiu de calcul, un compartiment pentru uscarea semintelor gi de- pozitul pentru conservarea probelor) si un cmp experimental de 1,5 ha (1 ha arabil si 0,5 ha ocu- pate de sapte sere neinealzite). in prezent, in banca de resurse genctice se regisesc sub forma de seminte sau in forma vie 14 307 probe, apartinand la 88 genuti, fiind reprezentate atat speciile de cultura (in special po- rumbul cu 4 778 probe si cartofill cu 273 probe), cat si specii din natura. Cea mai mare parte a probelor (10 394) provin din Romania, 105 find colectate din silbaticie. De remareat faptul in cadrul bincii de resurse genetice se regisesc 8 196 probe ale unor specii locale utilizate in eul- turi traditionale. De exemplu, in colectie sunt inregistrate 120 variet3ti locale de cartof colectateStrategii de conservare ex-situ CASETA 13.2 - SALVATORII DE SEMINTE SI VARIETATILE DE CULTURI Conservarea diversitatii genetice prezintd un scop important pentru con- servationisti. Diversitatea genetic’ re- dusa poate face o populatie vulnerabila la boli chiar si la populatiile sinatoase, consecinfele putind fi dezastruoase pen- tru speciile amenintate. Multe plante de cultura comune, ineluzand aici si fruc- tele si legumele pe care omul le con- suma regulat, sunt potential amenintate de diversitatea genetica redusa. Motivul este simplu: fermicrii tind si utilizeze cfteva varictati care au productivitate ridicaté si sunt valorificate pentru con- sum datoritd gustului, aspectului, mari- mii si culorii, Multe varietafi unice ale plantelor de cultura comune au fost ig- norate si sunt relativ neobignuite acum, chiar rare. Unele varietafi foarte rare sunt crescute de gradinari sau cultivato- rii de plante apartinind organizatici Seed Savers Exchange (SSE), fondati in 1975. SSE se concentreaza pe conservarea unor varietZti, numite de ei amintiri de familie, putin cunoscute ca plante de cultura, care au fost cumparate din America de Nord de imigranti (www.se- eddavers.org). SSE indeplineste acest rol intr-un mod simplu. Ei fac aceste varietati disponibile pentru gridinari gi cultivatorii de plante (cei care crese plante in grdini din pasiune sau pentru comert) dar si programe agronomice ale universititilor si societatilor de conser- vare, prin publicarea disponibilitatii lor in cataloage. fn 30 de ani de existenti, SSE a organizat un grup de 750 de gri- dinari si cultivatori de plante, responsa- bili pentru conservarea a 12 000 de va- rietiti de plante de cultura, oferite prin catalogul SSE. Peste 65% din aceste va- riet&ti au fost oferite doar cate unui cul- tivator, care are datoria de a observa di- ferentele fata de alte varietati. Multe din aceste plante au o istorie lunga si fasci- nanti, in special plantele amintire de fa- milie, care pot fi urmirite de secole sau chiar de milenii in habitatul lor natural Uncle sunt legate de traditiile culturale: fermierii peruvieni din satele andine izo- late cresteau varietii de cartofi care au fost transmise din generatie in generatic, din timpurile pre-columbicne, ins ne- cunoscute in regiunile apropiate, Alte plante pot fi interesante datorita pro- prietitilor medicinale, aromelor si culo- tilor deosebite. Aceste motive, chiar luate separat, sunt suficient de rationale pentru multi gridinari in vederea obti- nerii acestor varictati. Pentru multi gra- dinari, oportunitatea de a cultiva plante rare, neobisnuite si interesante, este una dintre cele mai mari pliceri, SSE fiind o sursi excelent pentru aceste plante. SSE lucreazi intr-un sistem unic. Membrii ei plitesc 0 taxi nominala in schimbul unui catalog care descrie va- rietitile disponibile si detinatorii se- mingelor. Fondatorii SSE, Kent si Diane Whrealy, au infiinfat o ferma cu multe varietiti de plante. Ei au incurajat culti- vatorii amatori si profesionisti din mai multe locafii pentru a actiona in vederea ameliorarii unor plante de cultura spe- cifice. Ei sunt responsabili pentru men- finerea unui numar mic de exemplare din varietati individuale si aproviziona- rea cu seminte a celo. interesati. Pentru asigurarea acestui obicetiv nici o cultura mu este abandonati datoritd limitirilor continuare 373374 Fundamentele conservarii diversitatii biologice CASETA 13.2 - CONTINUARE SSE produce Inventarul Semintelor de Gradina, un inventar ce cuprinde 245 de cataloage cu seminte ale 6 483 varietati de legume. Sediul SSE este Heritage Farm din lowa, unde sunt crescute multe legume obignuite gi rare. Cutile previn pole~ nizarea incrucigata intre varietat. de climat sau habitat, cultivatorii find localizati in diferite parti ale SUA si in diferite zone climatice. SSE genereazi un numir mare de plante unice si interesante, disponible pentru gradinarii amatori. Un custode din Iowa ofera in jur de 200 de tipuri di- ferite de bostani si 53 varietiti de pe- peni, Pentru tofi cultivatorii ce cauti 0 varictate particulara (c&teodata una care si-o amintese din copilirie, dar care nu are un nume), Plant Finder Service, scoate anual in Seed Savers Harvest Edition descrieri ale plantelor cerute de membrii ei, care fi ajuta si le giseasca. Marile organizafii agronomice, in- ternationale si nationale, sunt concen- trate pe conservarea variabilitatii gene- tice a plantelor de cultura utilizate pentru alimentafie, neglijand plantele de cultura mai putin cunoscute. Organizatii private, cum ar fi SSE, care recent a lansat o incercare de conservare a plan- telor amintire, in special din Europa de Est, au umplut goluri intr-o anumité ma- sura. Intorcandu-ne la entuziasmul pa- sionatilor de gradinarit ca instrument de conservare, aceste organizatii au generat mesaje cu audient& general pentru gri- dinari, cultivator, agronomi si institutii de invafmant. Dincolo de toate, pier- derea variet&tilor de plante de cultura este 0 amenintare serioasd la adresa se- curititii alimentare mondiale si trebuie acordati o atentie special acestei pro- bleme. ‘Cu toate acestea daca restul lumii nu porneste in a-si salva resursele gene- tice, ei sunt incapabili si stopeze dezas- trul iminent.‘Strategii de conservare ex-situ 375 g g ey 019, teste de zal grau, cafea ie bumbac uf banane, cartofi alune yam, cocos: FIG. 13.12 In anumite parti ale planetei, speciile cu importanta agricola prezinta o diversitate ge- netic’ ridicata. Aceste arii sunt deseori acelea unde specia a fost prima oara domesticita sau unde este Inca crescuta printr-o agricultura traditionalai (prin amabilitatea lui Garrison Wilkes). din judete din zona de munte a Bucovinei, Maramuresului, Muntilor Apuseni, Sibiului si Brasovului, plantate manual pe cdmpul experimental. in prezent Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava are o bazii de date care ofera infor- matii detaliate asupra varietafilor existente in aceasta locatie (Strajeru si altii, 2006; www.svge- nebank.ro). O controversi majora in dezvoltarea bincilor de seminfe agricole este legati de cine posed si controleaza resursele genetice ale plantelor de cultura (Brusch si Stabinsky, 1996; Guerrant si altii, 2004), Genele soiurilor locale ale plantelor de cultura si corespondentii din salbaticie ai plan- telor reprezinté componentele esentiale pentru dezvoltarea varietitilor de elit’, de productivitate ridicati, potrivite pentru agricultura modem’. Aproximativ 96% din varietatile genetice brute ne- cesare agriculturii moderne vin din {ari in curs de dezvoltare, precum India, Etiopia, Peru, Mexic, Indonezia si China, pe cdnd programele de dezvoltare a soiurilor de eliti sunt dezvoltate in tarile industrializate din America de Nord si Europa (Fig. 13.12). in trecut, materialul genetic era liber pentru a fi colectat. Echipele bancilor internationale de seminte colectau gratis seminte si parti din fesuturile plantelor din farile in curs de dezvoltare si le furnizau statiunilor de cercetare si com- paniilor semincere. Companiile semincere au dezvoltat atunci noi soiuri prin metode sofisticate, au testat si vandut seminfele la preturi mari, profiturile totalizénd sute de milioane de dolari, Din aceste profituri farile din care seminjele erau colectate nu obtineau nimic. Tarile in curs de dezvoltare se intreab& acum de ce impart materialele lor biologice gratuit, daci ci trebuie s& plateascd pentru varietatile de seminte si plante cultivate, care sunt obfinute pe aza resurselor lor genetice. in fapt, toate firile Globului beneficiazii din liberul schimb de seminte376 +Fundamentele conservarii diversitatii biologice si fesuturi de plante. Varictitile moderne dezvoltate de centrele de cultura internationale si cul- tivate acum in intreaga lume, detin cele mai bune calitati ale soiurilor locale, care au fost gasite in diferite fari. Multe companii contribuie cu resurse genetice la eforturile de obtinere a unor noi varietiti la nivel international, obindnd beneficii de pe urma cultivarii acestora. Intradevir 2/3 din agricultura farilor in curs de dezvoltare se bazeaza pe culturi care au fost adaptate in alte re- giuni ale Globului. In 1992, un grup de tari au promovat Conventia asupra conservarii diversitatii biologice, intr-un efort de a stabili reguli corecte legate de aceste situatii. Conventia, semnata de 170 de tari, stabileste un cadru general pentru impartirea beneficiilor generate de resursele genetice si ofera stimulente {arilor care conserva diversitatea biologica. Printre cele mai importante recomandari ale acestei conventii retinem: - farile au dreptul de a controla accesul la resursele lor biologice gi sa primeasca bani pen- tru utilizarea acestora; - {rile sunt responsabile pentru inventarierea si protejarca diversitatii biologice; - colectorii trebuie si aiba permisiunea de a colecta mostre de la {arile gazda, comunitatile locale si proprietarii de terenuri; pe cat posibil, cercetarea, cultivarea, procesarea si productia unor noi varictai trebuic si se realizeze in farile in care au fost obtinute resursele biologice; - beneficiile financiare, noile produse si varictitile obtinute trebuie sa fie impartite coreet cu farile care contribuie cu resurse genetice la obtinerea produsului final Malte fri, agentii internationale, organizatii conservafioniste si corporatii dezvolt in prezent mecanisme financiare si legale pentru a implementa prevederile Conventici. Diferentele de opi- nii dintre aceste grupuri de interese sunt o problema dificil de surmontat, astfel c4 aplicarea Conventiei este greoaic. Au fost negociate cateva contracte, cum ar fi cel dintre guvernul costa- rican si Merck Company pentru dezvoltarea de produse bazate pe speciile colectate din salbati cie (vezi Capitolul 4), el fiind in prezent foarte atent urmarit pentru a se vedea daca exist avan- taje reciproce si daca poate fi un exemplu pentru viitor. STRATEGULE DE COLECTARE A SEMINTELOR. Gridinile botanice si institutele de cercetare au crescut eforturile de dezvoltare a bancilor de seminte ca parte a colectiilor lor de plante, Strategiile de colectare a semintelor de plante slbatice rare sau amenintate si depozitarea lor in banci de se- minte este influentati de distributia variabilitatii genetice, deoarece speciile care sunt variabile genetic pot solicita o colectare mai vastd, pentru a obtine mai multe alele decat speciile care sunt mai uniforme din punct de vedere genetic. Centre for Plant Conservation (Falk si Holsinger, 1991) si alte organizatii au stabilit cinci re guli de prelevare a seminfelor pentru conservarea variabilititii genetice a speciilor de plante ame~ ninfate (Gurrant si altii, 2004). Aceste reguli pot fi modificate pentru alte grupuri de speci, cum) ar fi animalele, ciupercile sau microorganismele:Strategii de conservare ex-situ 377 1. Prioritatea maxima la colectare 0 au speciile care: a) sunt in pericol de extinctie, spe- ciile care inregistreaz un declin rapid al numarului de indivizi sau de populatii; b) speciile care sunt evolutionar sau taxonomic unice; c) pot fi reintroduse in sdlbaticie; d) au potential de conservare in conditii ex-situ; e) au valoare economica potential pentru agricultura, sil- vicultura sau industrie. 2. Mostrele trebuie sa fie colectate din cel putin 5 populafii/specie pentru a asigurara va- riabilitatea geneticd din cadrul populatiilor. Acolo unde este posibil, populatiile vor fi sclec- tate pentru acoperirea conditiilor geografice i de mediu ale speciei. Pentru 70% din speciile ameninfate, care au 5 sau mai pufine popula, toate populatiile trebuie colectate. 3. Mostrele trebuie aledtuite din 10-50 indivizi/populatie. Colectarile a mai putin de 10 indivizi pot inregistra lipsa alelelor, iar cele de peste 50 indivizi nu aduc destule alele noi pentru a justifica efortul. 4. Numarul de seminfe, bulbi, tuberculi ete., colectate pentru fiecare plant’ este determi- nat de viabilitatea seminfelor speciei. Daci viabilitatea semintei este mare, atunci sunt nece- sare putine seminte; daca viabilitatea este mica, atunci trebuic colectate mai multe seminte per individ. 5. Daca indivizii speciei au o rata de inmultire redus, colectare mai multor seminfe intr- un an poate avea un efect negativ asupra populatiei din care se face colectarea, Aceste pro- bleme pot aparea la plantele anuale sau cu ciclu vegetativ mai redus. In aceste cazuri, cea mai buna strategie este de a prelungi colectarea pe cAjiva ani Aceste colectii de semine nu reprezint& scopul final al eforturilor de conservare, dar uneori sunt punctul de plecare in stabilirea colectiilor vii $i eventual reintroducerea plantelor in- apoi in sAlbiticie. CONSERVAREA RESURSELOR GENETICE ALE ARBORILOR, Silvicultura este 0 industric global care depinde pe termen lung de variabilitatea genetic a arborilor (Rogers si Lodig, 1996). Colectarea de seminte din silbaticie pentru stabilirea de plantatii are dezavantaje, datorita mo- dalitatilor diferite de inmultire a arborilor. Rezultatul colectarii de seminte slabe se poate vedea in ani si decade in cresterea inceati, diformitate, vulnerabilitate la boli, lemn de proasta calitate. Pentru conservarea variabilitatii genetice a speciilor de arbori, silvicultorii utilizeaza taieri si pe- piniere de seminte cu circuit inchis, pe cele mai bune plantafii, renumite pentru calitatea lor ge- netic’ superioara. Ele sunt numite rezervatii de seminte si au drept scop mentinerea pe termen lung a unei valori comerciale ridicate a speciilor de arbori, Pentru pinul Loblolly, au fost crescute circa 8 000 de clone, in banci de clone din sud-estul Statelor Unite ale Americii. Arborii sclec- tati au fost utilizati pentru a genera seminte in scop comercial. Depozitarea semintelor este difi- cila pentru mai multe genuri de arbori cum ar fi Quercus si Populus. Chiar si semintele genului Pinus nu pot fi stocate la infinit si trebuie in final insaménjate. Ariile de conservare unde specii de arbori cu uz comercial traiese natural reprezinta o im- portant cale pentru protectia variabilitatii genetice. Cooperarea internationali este importanta in cercetiirile silvice si de conservare deoarece speciile comerciale cresc adesea departe de tarile lor de origine. De exemplu pinul Loblolly si pinul Monterey, din America de Nord, au fost plantati378 Fundamentele conservarii diversitatii biologice pe 5,8 milioane ha terenuri situate in afara continentului. in Noua Zeelanda, 1,3 milioane ha au fost plantate cu pin Monterey, ficdndu-l un element cheie al economiei nationale. in Ungaria, 19% din suprafata impiiduritd a fost plantatt cu salcdm, deoarece specia produce lemn durabil si creste in situri degradate si cu deficit de nutrienfi. Aceste plantafii departe de situl initial depind de po- pulatiile naturale ale speciei pentru aprovizionarea cu variabilitate genetic, pentru o imbunati- {ire continua si supravietuire intr-un mediu ostil. Bibliografie recomandata Balmford, A.,G. M, Mace siN. Leader-Williams. 1996. Designing the Ark: Setting priorities for captive bree- ding. Conservation Biology 10: 719-727. Conway, W. G., M. Hutchins, M. Souza, Y. Kapentanakos si E. Paul. 2001. The AZA Field Conservation Re- source Guide. Zoo Atlanta, Atlanta, GA. Given, D. R. 1995. Principles and Practice of Plant Conservation. Timber Press, Portland, OR. Guerrant, E. O. Jr, K. Havens si M. Maunder. 2004. Ex Situ Conservation: Supporting Species Survival in the Wild. Island Press, Washington, D.C. Hancocks, D. 2001. A Different Nature: The Paradoxical World of Zoos and their Uncertain Future. Univer- sity of California Press, Berkeley, CA. Holt, W. V., A. R. Pickard, J. C. Rodger, D. E. Wikdt, M. L. Gosling, G. Cowlishaw si alii, (eds.). 2003. Re- productive Seience and Integrated Conservation. Conservation Biology Series, No. 8. Cambridge University Press, New York. Lanza, R. P., B. L. Dresser si P. Damiani. 2000. Cloning Noah’s Ark, Scientific American 283: 84-89. Lyles, A. M. 2001. Zoos and zoological parks. In S. A. Levin (ed.), Encyclopedia of Biodiversity, Vol. 5, pp. 901-912, Academic Press, San Diego, CA. Maunder, M. 2001. Plant conservation, overview. In S. A. Levin (ed.), Encyclopedia of Biodiversity, Vol. 4, pp. 645-658. Academic Press, San Diego, Miller, B., W. Conway, R. P. Reading, C. Wemmer, D. Wildt, D. Kleiman si alfii 2004. Evaluating the con- servation mission of zoos, aquariums, botanical gardens, and natural history museums. Conservation Biology 18: 86-93 Norton, B. G.,M. Hutchins, E. F, Stevens si. L. Maple. 1995. Evhics on the Ark: Zoos, Animal Welfare, and Wildlife Conservation. Smithsonian Institution Press, Washington, D.C. Praded, J. 2002. Reinventing the 200. The Environmental Magazine 13: 24-31 Readman, J. 2004. Conservation... onnection...curiosity...conversation,..communication, Plant Talk: 27-31 Ryder, 0. A., A. McLaren, S. Brenner, Y. P. Zhang si K. Benirschke. 2000. DNA banks for endangered ani- mal species. Science 288: 275.