UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE BUCURESTI

Programul de studii universitare de masterat (4 SEMESTRE, Ciclul II Bologna):

CONTABILITATEA AGENTILOR ECONOMICI SI A INSTITUTIILOR PUBLICE

EVALUARE FINALA- DOCUMENTARE CERCETARE IN DOMENIUL

CONTABILITATII

Bilantul, model de reflectare a pozitiei financiare a ntreprinderii

Titularul disciplinei:

Conf. univ. dr. Aurelian BALU

Masterand:

DOBRICA Eugenia- Cristina

BUCURESTI

2017
1.1 Delimitari privind pozitia financiara a intreprinderii

Cea mai potrivita abordare a unei intreprinderi este abordarea traditionala, careia sa i se opuna o
viziune moderna bazata pe comportamente.

Adeptii conceptiei traditionale privesc intreprinderea prin prisma unor termeni precum: factori de
productie, comercializare, profit. In general, ei definesc intreprinderea ca o unitate economica ce
produce sau cumpara, pentru ca prin vanzarea a ceea ce a produs sau cumparat sa obtina castig[1]
sau o intreprindere este un ansamblu unic de mijloace umane, materiale si financiare, coordonate si
organizate in scopul realizarii unui obiectiv economic si, in general, a unui profit. Intr-o asemenea
abordare, scopul crearii unei intreprinderii este obtinerea de profit.

Intr-o conceptie moderna, scopul intreprinderii este de a satisface, la un nivel rezonabil, interesele
m Intreprinderile sunt entitati in care realitatea ia forme diferite datorita dimensiunilor multiple care
le caracterizeaza: juridica, economica, sociala etc. In organizarea si aplicarea contabilitatii trebuie
sa se tina seama de dimensiunile prezentate mai sus astfel incat, in situatiile financiare, aceasta
realitate sa poata fi redata celor interesati sa o cunoasca.ajore ale exponentilor mediului ei intern si
extern.

Acceptat ca fiind o situatie financiara care reda capitalurile proprii prin diferenta intre active si
datorii, se considera ca bilantul furnizeaza informatii privind natura si sumele investite in activele
intreprinderii, obligatiile ei vizavi de creditori, precum si partea care se cuvine proprietarilor in
aceste resurse.

Pe langa rolul sau de a completa informatiile referitoare la modul de compunere al beneficiului

unei intreprinderi, bilantul contribuie si la furnizarea unor informatii privind:

- calculul ratei de randament;

- evaluarea structurii capitalului intreprinderii;

- determinarea lichiditatii si flexibilitatii intreprinderii[2]

Trebuie mentionat si faptul ca bilantul nu prezinta valoarea unei intreprinderi, pentru ca nu toate
componentele valorii sunt active si pentru ca metodele utilizate in evaluarea activelor sunt bazate,
in mod normal, mai degraba pe costuri istorice decat pe valori actuale de piata. Aceasta afirmatie ar
putea fi considerata un paradox, daca tinem cont de faptul ca, in trecut, bilantul era considerat ca
fiind o situatie a averii, a bogatiei unei intreprinderi.

2
1.2 Abordari conceptuale privind bilantul intreprinderii

1.2.1 Abordarea patrimoniala

O prima grupa de abordari este centrata pe conceptul de patrimoniu. Determinarea, structura si

cunoasterea patrimoniului se realizeaza cu ajutorul bilantului. Pentru a primi girul contabilitatii,
componentele patrimoniului trebuie sa fie exprimate in etalon monetar. Totodata, patrimoniul
trebuie sa fie atasat unei persoane fizice sau juridice, care desfasoara acte de comert, numit titular
de patrimoniu.

Daca avem in vedere evolutia sa, conceptul de patrimoniu este, mai degraba, un concept juridic. El
isi gaseste originea in dreptul latin si este legat de proprietatea asupra bunurilor.

Sub aspect juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
caracter patrimonial care apartine unei societati si cuprinde activul social si pasivul social[3]. In
activul social se inscriu drepturile patrimoniale, reale sau de creanta, adica bunurile aduse de
asociati ca aport la constituirea societatii, precum si bunurile dobandite de societate ulterior
constituirii, iar in pasivul social se inscriu obligatiile patrimoniale, contractuale si extracontractuale
ale societatii .

Este vorba despre bunurile utilizate in baza unui contract de leasing, precum si unele investitii
imateriale care contribuie la mentinerea si dezvoltarea potentialului firmei, cum sunt investitiile in
capitalul uman si cele pentru cresterea fortei de vanzare a firmei. Mai mult decat atat, referentialul
contabil international consacra principiul substance over form, conform caruia operatiile trebuie
sa fie inregistrate si prezentate tinand cont de realitatea economica, fara sa se mai ia in considerare
forma juridica.

Conceptia juridica asupra bilantului intreprinderii se afla in stransa legatura cu optica prudential-
pesimista in evaluarea elementelor patrimoniale. Astfel, activul bilantului este evaluat la o valoare
minima (valoarea de intrare din care se deduc amortismentele si provizioanele), iar pasivul este
evaluat la o valoare maxima, care include si datoriile probabile sub forma provizioanelor pentru
riscuri si cheltuieli.

In prezent, ea este cea mai larga acceptiune contemporana, iar bilantul, in aceasta conceptie, este un
inventar al averii intreprinderii intocmit in vederea masurarii valorii reale a patrimoniului.

3
1.2.2 Modul de prezentare a bilantului patrimonial

Modelarea patrimoniului in contabilitate se realizeaza prin intermediul bilantului. Din punct de

vedere patrimonial, bilantul reflecta, la un moment dat, situatia patrimoniului intreprinderii, adica
prezinta situatia activelor si pasivelor sale. De aceea, bilantul, abordat din punct de vedere juridic,
se prezinta ca un tablou bilateral, partea stanga fiind denumita prin conventie activ, iar partea
dreapta, pasiv. Schema de prezentare este urmatoarea:[4]

ACTIV PASIV
Ceea ce datorez asociatilor (capitaluri
proprii)
Ceea ce posed (drepturi de proprietate si
creanta) Ceea ce datorez tertilor (Capitaluri
imprumutate)

TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV

Pentru obtinerea bilantului patrimonial[5] pornindu-se de la bilantul contabil se impun unele

corectii ale informatiilor cuprinse in acesta din urma.

Astfel, in activ:

a) se elimina activele de natura nonvalorilor;

Nonvalorile sunt elemente inscrise in activul contabil dar care, din punct de vedere al lichiditatii, nu
dau nastere unui flux de numerar.

b) se includ in cadrul activelor imobilizate activele circulante cu termen de lichiditate mai mare de
un an;

c) se cuprind in cadrul activelor circulante sau in cadrul celor imobilizate, in functie de lichiditate,
sumele inregistrate la Decontari in curs de clarificare (soldul debitor al contului 473);

d) efectele scontate neajunse la scadenta sunt creante cedate bancii pentru care s-a inregistrat o
crestere a disponibilitatilor si, in consecinta, cu valoarea acestora se majoreaza activele circulante
(creantele) concomitent cu majorarea creditelor pe termen scurt.

In pasiv:

4
a) datoria fiscala latenta, aferenta subventiilor pentru investitii, provizioanele reglementate si
provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se includ in categoria datoriilor pe termen scurt sau pe
termen mediu si lung, in functie de natura acestora;

b) veniturile inscrise in avans, in functie de continutul lor, se includ in datorii pe termen scurt sau
datorii pe termen mediu si lung;

c) cu diferentele de conversie pasiv se majoreaza capitalurile proprii, pentru ca se considera ca ele

reprezinta un profit potential;

d) datoriile totale ale intreprinderii se grupeaza in doua mari categorii: datorii pe termen scurt (cele
care au o scadenta mai mica de un an) si datorii pe termen mediu si lung (cele care au scadenta mai
mare de un an).

Dupa efectuarea acestor corectii, bilantul patrimonial va avea urmatoarea forma:

ACTIV PASIV

I. Active imobilizate: I. Capitaluri proprii

- necorporale II. Datorii pe termen mediu si lung

- corporale III. Datorii pe termen scurt

II. Active circulante:

- stocuri

- creante

- disponibilitati

1.2.3 Abordarea economica

Conceptia economica, de factura mai recenta, abordeaza cele doua elemente structurale ale
bilantului astfel: activul bilantului ca un ansamblu de utilizari, iar pasivul bilantului ca un
ansamblu de resurse ce stau la baza finantarii utilizarilor.

Potrivit conceptiei economice, activul bilantului cuprinde toate bunurile utilizate in scopuri
economice de catre intreprinderi si nu numai bunurile asupra carora ea are drepturi de proprietate,
dupa cum accepta conceptia juridica pe baza principiului patrimonialitatii. Ca utilizari, bunurile
devin mijloace care sunt grupate dupa destinatie in mijloace imobilizate si mijloace circulante.

5
In pasiv, resursele indica sursele de finantare ale utilizarilor, delimitandu-se pentru fiecare
categorie sau fel de utilizari sursa de finantare. Astfel, pot fi identificate sursele de finantare a
mijloacelor imobilizate, ca resurse stabile (capitalul social, profitul, fondul de dezvoltare din
amortizare, imprumuturi pe termen lung, etc.) si sursele de finantare ale mijloacelor circulante ca
resurse ale activitatii curente (fondul de rulment, credite pe termen scurt, obligatii fata de terti, etc.).

Trebuie mentionat faptul ca, pe baza conceptiei economice a bilantului, a fost elaborat un important
instrument de analiza Tabloul de finantare. Prin intermediul acestuia se face o reprezentare
completa a echilibrului patrimonial general al intreprinderii si totodata, se pot analiza miscarile care
afecteaza patrimoniul prin variatia utilizarilor si a resurselor in cursul unor perioade de referinta
(exercitii).

Totodata, conceptia economica permite investigarea activitatii pe cicluri de operatiuni, luand in

considerare rolul fiecaruia in functionarea intreprinderii.

1.2.4 Modul de prezentare a bilantului functional

Bilantul functional[6] are rolul de a oferi o imagine asupra modului de functionare din punct de
vedere economic a intreprinderii, punand in echivalenta utilizarile si sursele corespunzatoare
fiecarui ciclu de functionare (se are in vedere ciclul de investitii, ciclul de exploatare, ciclul de
finantare si ciclul trezoreriei).

Analiza financiara pe baza bilantului patrimonial este un demers static, care nu permite evidentierea
legaturilor semnificative dintre resurse si alocarea lor.

Analiza bilantului functional nu are ca scop investigarea averii si a angajamentelor de finantare ale
intreprinderii, ci intelegerea nevoilor acestora si a modului lor de finantare. De aceea, elementele de
activ si pasiv reflecta valori tranzitorii, structuri trecatoare in procesualitatea patrimoniului.

Bilantul functional are la baza principiul continuitatii activitatii, ceea ce inseamna ca intreprinderea
este intr-o stare normala, adica nu se afla in stare de lichidare sau de reducere semnificativa a
activitatii intr-un viitor apropiat.

Analiza bilantului functional permite evidentierea structurilor specifice acestei optici, a modului de
acoperire a activelor de catre resursele disponibile, a riscului de faliment.

6
1.2.5 Conceptia financiara

In aceasta optica, intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un patrimoniu,

inventariat in activul (bunuri, creante) si pasivul (datorii) bilantului. Expresia cea mai simpla a
valorii patrimoniale a unei intreprinderi la data inchiderii exercitiului o reprezinta activul net
contabil, respectiv capitalurile proprii, calculat ca diferenta intre activul total (exclusiv elementele
de activ fictiv) si datoriile totale externe (numai fata de terti nu si fata de actionari).

Activul net contabil este indicatorul care ofera informatii cu privire la situatia patrimoniului net
(situatia neta) si care evidentiaza activul care nu este angajat in datorii. In principiu, situatia neta se
determina pe baza relatiei:

SN = AE DC

SN = situatia neta;

AE = activul economic;

DC = datorii totale contractate;

La sfarsitul exercitiului contabil, situatia neta poate fi pozitiva sau negativa si privita in dinamica,
poate inregistra valori crescatoare sau descrescatoare.

Atunci cand situatia neta este pozitiva si crescatoare, aceasta reflecta o gestiune economica
sanatoasa. Cu alte cuvinte, situatia neta pozitiva reflecta existenta unui patrimoniu net la sfarsitul
exercitiului, deci un activ neangajat in datorii care reprezinta, de fapt, averea de care dispun
proprietarii.

Cresterea situatiei nete este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de
acumulari (subventii pentru investitii, reportari din exercitiile precedente, etc.) si se concretizeaza
intr-o crestere a averii proprietarilor.

1.2.6 Modul de prezentare a bilantul financiar

Pentru realizarea bilantului financiar, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:[7]

a) optica de evaluare care se manifesta prin:

- evaluarea activelor dupa reguli economice;

7
- inscrierea in bilant a activelor proprii si inchiriate, precum si a tuturor pasivelor
intreprinderii;

- renuntarea la optica lichidativa si inscrierea in bilant a imobilizarilor care produc efecte,

avandu-se in vedere principiul exploatarii;

b) folosirea unor modalitati diferite de grupare a posturilor de activ si de pasiv respectiv, activele
vor fi grupate in functie de ordinea inversa a lichiditatii, iar pasivele in functie de termenele de
exigibilitate.

Gruparea posturilor din bilant in vederea analizei financiare are la baza criteriile de lichiditate,
respectiv exigibilitate.

Lichiditatea se refera la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ sa fie realizat sau
convertit in disponibilitati, iar exigibilitatea la intervalul de timp necesar pentru ca o datorie sa fie
achitata. (In general, se afirma ca pentru o intreprindere, cu cat lichiditatea si exigibilitatea sunt mai
mari, cu atat aceasta risca mai putin sa dea faliment).

1.3 Rolul si functiile bilantului

Pentru a putea satisface necesitatile managementului unitatii economice, contabilitatea a fost

confruntata cu necesitatea de a elabora un procedeu propriu de generalizare si de sintetizare a
datelor, ceea ce a implicat si elaborarea unui instrument corespunzator, si anume bilantul.

Bilantul este un instrument foarte important pentru conducerea unei unitati economice, fiind necesar
atat pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea
fondurilor, precum si pentru stabilirea unor drepturi si obligatii, a unor raspunderi si cointeresari
rezultate din activitatea de gospodarire si dezvoltare a patrimoniului.

De asemenea, importanta bilantului isi pune amprenta si pe deciziile organelor de conducere care
vizeaza activitatea curenta si, indeosebi, cea de perspectiva, precum si pe activitatea de control
referitoare la modul de indeplinire a prevederilor legale de natura economica si financiara.

Dumitru Cotlet reliefeaza, in mod succint, importanta pe care o are bilantul. El remarca ca:[8]

- bilantul constituie mijloc de cunoastere, control si analiza a agentilor economici de catre

Consiliul de Administratie, Adunarea Generala a Actionarilor (Asociatilor), de organele fiscale s.a.

- datele pe care le contine si care se refera la prezentarea indicatorilor efectivi privind

exercitiile curent si precedent asigura analiza evolutiei acestora de la un an la altul;

8
- informatiile pe care le ofera stau la baza fundamentarii a numeroase decizii privind
activitatea curenta si in deosebi cea de perspectiva;

- constituie un factor mobilizator pentru imbunatatirea continutului si organizarii evidentei

contabile, care trebuie sa asigure datele necesare, exacte si la timp, in vederea elaborarii sale in mod
corespunzator si la termenele prevazute.

De asemenea, autorul mentioneaza faptul ca bilantul poate sa-si indeplineasca rolul important ce-i
revine in procesul conducerii, numai in masura in care indeplineste anumite conditii sau cerinte,
dintre care cele mai importante sunt:[9]

- reflectarea realitatii elementelor de activ si de pasiv este conditia fundamentala pe care

trebuie sa o indeplineasca bilantul intreprinderii. Pentru aceasta este necesar ca operatiile
economice sa fie inregistrate corect si la timp, pe baza documentelor justificative in care au fost
consemnate;

- sistem unitar bilantul trebuie sa prezinte datele dupa aceleasi norme metodologice, o
conditie necesara pentru aprecierea corecta si comparativa a activitatii si pentru realizarea
centralizarii la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat si la alte
organisme;

- caracter complet adica, bilantul trebuie sa contina toate formularele cerute, iar acestea sa
fie completate cu toti indicatorii pe care ii contin;

- respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor si a corelatiilor dintre acestia numai asa,

concluziile la care se ajunge in urma analizei acestora redau corect atat aspectele pozitive, cat si pe
cele negative, existente in activitatea desfasurata de agentii economici, ceea ce permite luarea
deciziilor corespunzatoare care sa inlature deficientele constatate;

- intocmirea si prezentarea la termenele stabilite este o alta conditie pentru bilant, prin care
se contribuie la asigurarea conducerii controlului si analizei activitatii desfasurate, in mod
operativ si eficient, precum si la asigurarea centralizarii datelor la termenele prevazute.

Rolul bilantului contabil este subliniat si de alti autori precum Toma M., Chivulescu M., care arata
ca:[10] orice evaluare de activitate sau de firma are ca punct de plecare bilantul contabil, care este
motorul tuturor operatiilor de evaluare, caci in el se reflecta volumul fondurilor proprii, piata,
strategiile aplicate de firma; el reflecta situatia patrimoniului, a averii cumulate de intreprindere de
la infiintare si rezultatele financiare din ultimul exercitiu incheiat, sau N. Feleaga care considera
ca[11] bilantul contribuie la furnizarea bazei informationale privind calculul ratei de randament,
9
evaluarea structurii capitalului intreprinderii, determinarea lichiditatii si flexibilitatii sale
financiare.

Pentru reliefarea rolului si implicit a calitatii bilantului intreprinderii, prezinta importanta

sublinierea functiilor acestuia:[12]

- functia de reflectare consta in aceea ca bilantul constituie un sistem de indicatori

economico-financiari cu caracter rezultativ prin care se consolideaza si se reprezinta informatiile
referitoare la alocarea si finantarea, productia si reproductia capitalurilor distincte din punct de
vedere patrimonial. Prin generalizare se intelege ca indicatorii dau expresie trasaturilor comune ale
elementelor de patrimoniu avansate si consumate in circuitul economico-financiar;

- functia de control si analiza se manifesta in procesul de urmarire si interpretare a modului

de realizare a obiectivelor programate privind angajarea si utilizarea capitalurilor delimitate
patrimonial, determinarea abaterilor de la indicatorii economico-financiari prevazuti, stabilirea
masurilor necesare, precum si a deciziilor corespunzatoare pentru imbunatatirea activitatii de
gospodarire. Aceasta functie se realizeaza atunci cand are loc analiza pe baza de bilant a activitatii
economico-financiare a agentilor economici;

- functia de instrument de echilibru economico-financiar se manifesta in cunoasterea,

dirijarea si stapanirea relatiilor bilantiere dintre activ si pasiv, venituri si cheltuieli. Acest echilibru
este controlat, reflectat si reglat atat din punct de vedere dimensional (la nivelul patrimoniului), cat
si la nivel structural (ca parti ale patrimoniului);

- functia de decontare a patrimoniului se realizeaza la sfarsitul perioadei de gestiune, de

regula, la inchiderea exercitiului financiar. In acest scop bilantul este folosit ca instrument de
justificare a recuperarii cheltuielilor si veniturilor sau finantarilor destinate in acest sens, precum si
de stabilire a raspunderilor si cointeresarilor materiale privind asigurarea relatiei de conservare si de
crestere a patrimoniului.

2.2 Elementele de activ si evaluarea acestora

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice, ca avere concreta, si drepturile de creanta ale
unui agent economic.

Prin compozitia sa, activul evidentiaza modul de valorificare si gradul de lichiditate ale mijloacelor
economice.

10
Modul de valorificare a mijloacelor economice se refera la felul in care ele participa la procesul de
productie, cum se consuma si isi transmit valoarea asupra produselor obtinute, inclusiv la felul cum
se asigura reproductia lor. Astfel, mijloacele economice pot fi de doua categorii: unele, care au o
durata mare de functionare si se consuma in mod treptat, pe parcursul mai multor cicluri de
productie (ex.: activele impbilizate), si altele, care se consuma in cadrul unui singur ciclu de
productie, transmitandu-si dintr-o data valoarea asupra produselor obtinute (ex.: activele
circulante).

Lichiditatea reprezinta capacitatea fiecarui mijloc economic de a parcurge calea normala a ciclului
de exploatare pana la transformarea lui in bani.

Gradul de lichiditate reprezinta capacitatea unui bun de a se transforma in bani.

Din punct de vedere al criteriilor mentionate (valorificarea si lichiditatea), se pot delimita

urmatoarele structuri de activ:

A. Active imobilizate

B. Active circulante

C. Cheltuieli in avans

I. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezinta bunurile si valorile cu o durata de folosinta

indelungata (mai mare de un an) in activitatea intreprinderii si care nu se consuma la prima
utilizare. Activele imobilizate cuprind:

1. Imobilizari necorporale;

2. Imobilizari corporale;

3. Imobilizari financiare.

1. Imobilizarile necorporale[13] (numite si active intangibile sau nemateriale) sunt imobilizari

care nu se concretizeaza in bunuri, ci intr-un document juridic sau comercial.

In structura imobilizarilor necorporale sunt incluse: cheltuieli de constituire; cheltuielile de

dezvoltare; concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare; fondul comercial si
avansuri si imobilizari necorporale in curs.

a) Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu infiintarea, dezvoltarea si fuziunea intreprinderii

(taxe de inregistrare si inmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni, cheltuieli de
11
prospectare a pietei si de publicitate) numai cand reglementarile permit imobilizarea acestora.
Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe parcursul unei perioadei de maxim 5 ani.

b) Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor

obiective strict individualizate, a caror fezabilitate tehnologica a fost demonstrata si care vor fi
utilizate in intreprindere sau comercializate.

Aceste cheltuieli se amortizeaza sistematic pe durata utila de viata.

c) Concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si valorile similare si alte imobilizari

necorporale cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare ale
unui bun, activitate sau serviciu (in cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei
licente, a unei marci si altor drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala.

Alte imobilizari necorporale includ active nenominalizate in grupele mentionate, cum ar fi:
programele informatice create de intreprindere sau achizitionate de la terti in scopul utilizarii pentru
nevoile proprii etc.

Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe perioada cat intreprinderea a achizitionat

dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizari.

d) Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci cand rezulta din achizitia unei alte
intreprinderi al carei cost de achizitie este superior valorii de piata a activelor nete dobandite
(activele dobandite mai putin datoriile preluate) . Cauza existentei fondului comercial o constituie
existenta unor elemente necorporale generate de intreprindere care nu sunt recunoscute distinct in
contabilitate (reputatia, clientela, vadul comercial, firma etc.)

Fondul comercial este supus unei amortizari sistematice pe durata de utilizare, fara a depasi 20 de
ani de la data achizitiei.

e) Avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie sunt active imobilizate care nu au fost
terminate pana la sfarsitul exercitiului financiar, inclusiv sumele in bani achitate in contul activelor
necorporale.

2. Imobilizarile corporale cuprind acele bunuri cu continut material (corporal).

In structura imobilizarilor corporale se includ:

a. terenuri si constructii

12
b. instalatii tehnice si masini

c. alte instalatii, utilaje si mobilier

d. avansuri si imobilizari corporale in curs de executie

a) Terenuri si constructii.

Terenurile sunt urmarite in contabilitate pe doua categorii: terenuri (propriu-zise) si amenajari de

terenuri.

Terenurile au durata de utilizare nelimitata, fiind singurele elemente ale imobilizarilor corporale ce
nu se amortizeaza. In schimb, investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor si alte lucrari
similare sunt supuse amortizarii.

Constructiile sunt mijloace fixe reprezentate de cladiri achizitionate de la terti sau din productie
proprie. Acestea sunt supuse amortizarii deoarece au durata de viata limitata. Cu toate ca o
constructie nu poate fi separata de terenul pe care il ocupa, este important sa se evidentieze in
contabilitate separat terenurile si constructiile.

b) Instalatiile tehnice si masini sunt mijloace fixe reprezentate de echipamente tehnologice (masini,
utilaje si instalatii de lucru), aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de
transport, animale si plantatii.

Potrivit legislatiei din tara noastra, sunt considerate mijloace obiectul singular sau complexul de
obiecte care se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele doua conditii:

- are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege;

- are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca
mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului lot, set sau corp.

Costul de achizitie sau de productie al mijloacelor fixe se include treptat in cheltuielile activitatii
prin procesul amirtizarii. Amortizarea se determina pe baza unui plan de amortiozare, de la data
punerii acestora in functiune si pana la expirarea duratei utile de viata, tinand seama de conditiile
specifice de urilizare ale mijloacelor fixe.

13
c) Alte instalatii, utilaj si mobilier includ active nenominalizate in grupele mai sus mentionate, cum
ar fi: mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte
active corporale.

d) Avansurile si imobilizarile corporale in curs de executuie includ imobilizarile in curs de executie

(care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de intreprindere sau de terti, inclusiv
sumele de bani achitate in contul activelor corporale.

3. Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare pe termen lung, cuprind valorile

financiare investite de intreprindere pe termen lung, sub forma de titluri si creante financiare, in
scopul obtinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii
capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investitii.

Dobanzile, redeventele, dividendele si chiriile atasate unei imobilizari financiare sunt considerate,
de regula, venituri, constituind performanta investitiei. In structura acestora sunt cuprinse: titluri de
participare sau interese de participare; alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

a)Titlurile de participare si interesele de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau
alte titluri de valoare in capitalul altor intreprinderi, care asigura intreprinderii detinatoare
exercitarea controlului, respectiv a unei influente semnificative in gestiunea intreprinderii
detinatoare de titluri. Acestea nu pot fi detinute si din alte interese strategice.

b) Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decat categoriile mentionate, pe care
intreprinderea le detine si nu are nici intentia, nici posibilitatea sa le revanda.

c) Creantele imobilizate reprezinta creante legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen

lung si alte creante imobilizate.

Creantele legate de participatii sunt acele creante ale intreprinderii create cu ocazia acordarii de
imprumuturi intreprinderilor la care detine titluri de participare.

Imprumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate de intreprindere tertilor in baza unor
contracte pentru care intreprinderea percepe dobanzi, potrivit normelor legale.

Alte creante imobilizate includ garantiile si cautiunile depuse de intreprindere la terti in vedere
garantarii bunei executii a unei obligatii.

II. ACTIVELE CIRCULANTE[14] (numite si active curente) cuprind bunuri si valori care se
utilizeaza pe o perioada scurta in activitatea intreprinderii si, in general, participa la un singur
circuit economic.
14
Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante isi schimba continuu forma materiala
in cadrul circuitului economic. Astfel, in faza de aprovizionare, activele circulante sub forma de
bani se transforma in stocuri de materii prime si materiale; in faza de productie, stocurile de materii
prime si materiale se consuma integral, rezultand stocuri de productie in curs de executie, care, dupa
operatia de prelucrare, devin produse finite; in faza de desfacere produsele finite sunt revandute
clientilor, transformandu-se astfel in bani.

Din punct de vedere al lichiditatii, activele circulante se caracterizeaza prin faptul ca durata ciclului
de exploatare este mai mica de un an: ele intra si ies, in si din intreprindere de mai multe ori in
cursul unui exercitiu financiar.

In structura activelor circulante se includ:

1. Stocuri

2. Creante

3. Investitii financiare pe termen scurt

4. Casa si conturi la banci

1. Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul intreprinderii detinute fie pentru
a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie fie pentru a fi
consumate la prima lor utilizare.

In categoria stocurilor se includ: Materii prime si materilale consumabile; Productia in curs de

executie; Produse finite si marfuri; Avansuri pentru cumparari de stocuri.

a) Materiile prime si materialele consumabile includ: materiile prime, materialele consumabile,

materialele de natura obiectelor de inventar, stocurile aflate la terti, ambalajele.

b) Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de
prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei
tehnice sau necompletate in intregime. In aceasta categorie se mai includ lucrarile sau serviciile in
curs de executie.

c) Produsele finite si marfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite, produse
reziduale, animale si marfuri.

15
Semifabricatele sunt bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o faza de fabricatie si
care urmeaza a trece in continuare in procesul tehnologic al altor faze de fabricatie sau se livreaza
tertilor.

d) Avansurile pentru cumparari de stocuri reprezinta sume de bani platite cu anticipatie furnizorilor
in contul aprovizionarii cu stocuri.

2. Creantele (numite si valori in curs de decontare) reprezinta valori economice avansate temporar
de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice, pentru care acesta urmeaza sa primeasca
un echivalent valoric.

Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansata si care urmeaza sa dea
un echivalent corespunzator se numesc generic debitori. Debitorii intreprinderii sub forma
creantelor din vanzari sunt delimitati in contabilitate prin structurile de clienti si conturi asimilate.

In structura creantelor se includ: Creante comerciale; Creante in cadrul grupului; Creante din
interese de participare; Alte creante; Creante privind capitalul subscris si nevarsat.

a) Creantele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creantele fata de clienti si
efectele de primit.

Clientii includ creantele rezultate din bunurile vandute, lucrarile executate, serviciile prestate, a
caror valoare urmeaza a se incasa ulterior.

Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub forma de cambie, bilet la ordin etc., care atesta
existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce va fi incasata pe termen scurt, de obicei pana
la 90 de zile.

b) Creantele in cadrul grupului sunt generate de relatiile de decontare intre societatea-mama (o

intreprindere care are una sau mai multe filiale) si filialele ei (intreprinderi controlate de societatea-
mama).

c) Creantele din interese de participare reprezinta creantele generate de relatiile de decontare ale
intreprinderii cu intreprinderile asociate (asupra carora se exercita o influenta semnificativa).

d) Alte creante sunt reprezentate de creantele generate de relatiile de decontare ale intreprinderii cu
personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurarile sociale, protectia sociala, debitori
diversi etc.

16
e) Creantele privind capitalul subscris si nevarsat sunt reprezentate de creantele generate de relatiile
intreprinderii cu actionarii sai, referitoare la subscrierile de capiutal social, efectuate si nedepuse
inca.

3. Investitiile financiare pe termen scurt (numite si titluri de plasament sau valori de trezorerie)
reprezinta valorile financiare investite de intreprindere in vederea realizarii unui castig pe termen
scurt.

In structura acestora se includ: Actiuni proprii; Alte investitii financiare.

a) Actiunile proprii sunt actiunile proprii rascumparate temporar de intreprindere in vederea

distribuirii lor personalului propriu sau tertilor, regularizarii cursului bursier sau reducerii
capitalului social

b) Alte investitii financiare sunt reprezentate de actiuni cotate si necotate, obligatiuni emise si
rascumparate, obligatiuni cotate si necotate achizitionate de intreprindere in vederea obtinerii de
venituri financiare intr-un termen scurt.

4. Casa si conturi la banci sunt reprezentate de valorile care imbraca efectiv forma de bani, fiind
separate disponibilitatile in devize de cele in lei.

In structura disponibilitatilor se includ: Conturi la banci; Casa; Acreditive; Avansurile de trezorerie.

a) Conturile la banci se refera la disponibilitatile banesti in lei si devize aflate in conturile bancare,
sumele in curs de decontare, cecuri de incasat.

b) Casa delimiteaza disponibilitatile banesti in lei si devize aflate in casieria intreprinderii si alte
valori cum sunt: timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorie.

c) Acreditivele reprezinta lichiditati pastrate la banca intr-un cont distinct, la dispozitia unui
furnizor, din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii bunurilor, prestarii
serviciilor, executarii lucrarilor.

d) Avansurile de trezorerie reprezinta sume virate la banci sau sume in numerar, puse la dispozitia
angajatilor sau tertilor, persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unor plati in numele
intreprinderii.

III. CHELTUIELILE IN AVANS reprezinta valori care asigura alocarea fiecarui exercitiu
financiar numai a cheltuielilor care ii sunt proprii.

17
Cheltuielile inregistrate in avans sunt sume de bani achitate in cursul exercitiului curent, dar care se
refera la servicii care vor fi primite in cursul exercitiului urmator (abonamente, chirii platite in
avans).

2.3 Elementele de pasiv si evaluarea acestora

Pasivul, prin componenta sa, reflecta modul de finantare a mijloacelor economice si gradul de
exigibilitate al surselor de finantare (exigibilitatea reprezinta timpul de decontare a unei datorii).

Finantarea mijloacelor economice se refera la modul de dobandire si sustinere financiara a

elementelor de activ.

Pentru procurarea bunurilor economice, o intreprindere recurge la finantare proprie si finantare

straina.

Finantarea proprie este facuta direct, de catre intreprindere, sub forma de capital social, rezerve,
profit etc.

Finantarea straina a activului este asigurata de terte persoane care-i imprumuta intreprinderii
capitaluri sub diverse forme, cum ar fi: credite bancare, imprumuturi pe baza de titluri si datorii in
curs de decontare.

Corespunzator celor doua categorii de finantare, sursele de finantare pot fi: surse de finantare
proprii si surse de finantare straine.

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a pasivului, delimitata in patru categorii,
in ordinea crescatoare a exigibilitatii acestora:

I. Capital si rezerve

II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

III. Datorii

IV.Venituri in avans

I. CAPITALUL SI REZERVELE[15] (numit si capital propriu) reprezinta sursele de finantare

stabile de care dispune intreprinderea. Alaturi de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac
parte din categoria capitalurilor permanente.

18
In structura capitalurilor proprii se includ: capital; prime de capital; rezerve din reevaluare ;
rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exercitiului.

1. Capitalul este reprezentat de aportul in bani si/sau bunuri in natura al proprietarilor. Capitalul se
diferentiaza in capital subscris nevarsat si capital subscris varsat.

Capitalul subscris nevarsat reprezinta capitalul pe care proprietarii s-au angajat sa-l puna la
dispozitia intreprinderii.

Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusa de catre
proprietari la dispozitia intreprinderii.

2. Primele de capital corespund capitalului aditional creat prin primele de emisiune, fuziune si aport
in natura, care sunt determinate de operatiile de crestere a capitalului prin aporturi noi sau prin
fuziune. In cazul aporturilor noi, primele de emisiune si cele privind aportul in natura se creeaza ca
diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai
mica). Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta
diferenta dintre valoarea contabila sau intrinseca a actiunilor si valoarea lor nominala.

3. Rezervele din reevaluare reprezinta plusurile create prin reevaluarea imobilizarilor corporale si a
celor financiare. Cu ocazia reevaluarii, valoarea acestor active creste fata de valoarea contabila
anterioara, cresterea fiind considerata sigura si durabila.

4. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul intreprinderii, in limitele prevazute de
reglementarile in vigoare, de statutele intreprinderilor sau conform deciziei adunarii generale a
actionarilor sau asociatilor.

5. Rezultatul reportat reprezinta fie rezultatul sub forma de profit realizat in exercitiul financiar
anterior / anterioare si care, pana la data inchiderii exercitiului financiar precedent nu a fost inca
repartizat pe destinatiile prevazute de lege, fie rezultatul sub forma de pierdere obtinut in exercitiul
financiar anterior / anterioare care, pana la data inchiderii exercitiului financiar anterior nu a fost
acoperita.

6. Rezultatul exercitiului poate fi favorabil, caz in care reprezinta un profit sau nefavorabil, caz in
care reprezinta o pierdere pentru intreprindere.

Profitul net al exercitiului financiar incheiat figureaza ca sursa proprie de finantare pana in
momentul repartizarii lui pe destinatiile stabilite prin lege sau statutul societatii comerciale.

19
Rezultatele negative se iau in calcul cu semnul minus si, in consecinta, diminueaza capitalul
propriu.

II. PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI reprezinta datorii ale

intreprinderii constituite la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de
patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila, ori pentru cheltuieli care devin exigibile in
perioadele urmatoare. Cazurile cele mai tipice de provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt: litigii,
amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de
service in perioada de garantie, cheltuieli cu reparatiile capitale esalonate, potrivit programului, pe
mai multe perioade etc.

Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romania definesc

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incerta.

Recunoasterea unor astfel de provizioane se face numai in momentul in care sunt respectate,
cumulativ, urmatoarele conditii:

o intreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment

anterior;

este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice viitoare sa fie
necesara pentru a stinge obligatia respectiva, si

poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei.

III. DATORIILE (numite si capital strain) sunt sursele de finantare externe puse la dispozitia
intreprinderii fie de banci sau alte institutii financiare, fie de furnizori, fie de terti pentru care
intreprinderea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.

Reglementarile introduse de Programul de Dezvoltasre a contabilitatii din romania clasifica

datoriile in datorii curente si datorii pe termen lung.

O datorie este curenta daca:

se asteapta sa fie achitata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii sau

este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

20
Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor
prime care intra intr-un proces de productie si finalizarea sa in numerar sau sub forma unui
instrument usor convertibil in numerar.

Datoriile functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul platii lor.

In structura datoriilor se includ: imprumuturi si datorii asimilate; datorii comerciale; datorii in

cadrul grupului; datorii din interese de participare; alte datorii.

1. Imprumuturile si datoriile asimilate reprezinta datoriile financiare ale intreprinderii privind:

imprumuturi din emisiunea de obligatiuni; credite bancare pe termen lung primite de la banci si alte
institutii financiare.

2. Datoriile comerciale se creeaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru

aprovizionari de bunuri materiale, lucrari si servicii primite. Ele sunt delimitate sub forma
furnizorilor si efectelor de platit.

3. Datoriile in cadrul grupului reprezinta obligatiile datorate societatilor din cadrul grupului in
relatiile de decontare ale societatii-mama cu filialele sale.

4. Datoriile din interese de participare reprezinta datoriile generate de relatiile de decontare ale
intreprinderii cu societatile asociate.

5. Alte datorii sunt reprezentate de:

datoriile fiscale, cu valoarea impozitelor si taxelor fata de bugetul statului;

datoriile salariale, cu valoarea salariilor si altor drepturi salariale fata de personalul angajat;

datoriile sociale, cu valoarea contributiilor la asigurarile sociale fata de bugetul asigurarilor

sociale;

datorii fata de asociati, cu valoarea capitalului de restituit si a dividendelor de plata;

datorii fata de creditorii diversi ai intreprinderii.

IV. VENITURILE IN AVANS reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu
financiar numai a veniturilor care ii sunt proprii. In structura lor se includ: subventiile pentru
investitii si veniturile inregistrate in avans.

21
1. Subventiile pentru investitii sunt surse de finantare alocate de la bugetul de stat sau alte surse
nerambursabile de care beneficiaza o intreprindere, destinate achizitionarii sau producerii de
echipamente sau alte bunuri de natura imobilizarilor, dezvoltarii unor activitati pe termen lung sau
pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investitiilor.

2. Veniturile inregistrate in avans sunt sume incasate in timpul exercitiului financiar, in contul unor
servicii care vor fi prestate in cursul exercitiului urmator, cand acestea vor fi recunoscute ca
venituri. Exemplu: chirii incasate anticipat, abonamente incasate in avans etc.

2.4 Concluzii si propuneri

Pornind de la o interpretare simpla, bilantul este documentul de sinteza care prezinta situatia
afacerilor unei intreprinderi la un moment dat. El reda capitalurile proprii prin diferenta intre active
si datorii si furnizeaza informatii referitoare la natura si sumele investite in resursele intreprinderii,
obligatiile ei fata de creditori, precum si partea care revine proprietarilor din aceste resurse.

Bilantul furnizeaza si baza informationala privind calculul ratei de randament, evaluarea structurii
capitalului intreprinderii, determinarea lichiditatii si flexibilitatii intreprinderii. Totodata, el permite
formularea de judecati de valoare referitoare la riscul pe care si-l asuma o intreprindere.

De asemenea, trebuie sa mentionez si faptul ca bilantul nu prezinta valoarea intreprinderii,

deoarece nu toate componentele valorii sunt active si pentru ca metodele utilizate in evaluarea
activelor sunt bazate mai degraba pe costuri istorice, decit pe pe valori actuale de piata.

In continuare as dori sa ma opresc asupra modelului de bilant adaptat unei analize de tip financiar-
functional. Desi interesant pentru ca reda marile functii ale intreprinderii, acest model aduce
inconsecvente si elemente subiective in analiza financiara si in procesul de luare a deciziilor.
Concluzia de baza potrivit careia fondul de rulment poate fi utilizat pentru acoperirea financiara a
necesarului de fond de rulment, prin ajustarea de catre trezoreria neta, este o concluzie criticabila,
pentru ca fondul de rulment nu ascunde in valoarea sa un disponibil. Cu alte cuvinte, finantarea
exploatarii prin partea disponibilizata din activitatea de investitii nu are acoperire baneasca, ci este
numai o simpla exploatare.

De asemenea, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta nu exprima

elemente reale, disponibilitati. Ele sunt niste abstractii rezultate dintr-o contabilitate bazata pe
principii contabile. Mai trebuie remarcat si faptul ca acest model de bilant, din punct de vedere

22
financiar, nu ofera nici un raspuns despre pozitia financiara a intreprinderii. El nu a fost construit
dupa criteriile de lichiditate si solvabilitate.

Pornind de la necesitatea alinierii contabilitatii romanesti la principiile si rigorile contabilitatii

internationale, dar si de la starea actuala a majoritatii firmelor romanesti care au nevoie de finantare,
trebuie incurajat efortul de imbunatatire a prezentarii formei si continutului bilantului romanesc.

Acesta, odata cu OMF 94/2001 a trecut la formatul lista, concentrindu-se practic, in relatia:
ACTIV TOTAL - DATORII = CAPITALURI PROPRII. Aceasta noua orientare a prezentarii
sale aduce in prim-plan ideea de finantare din exterior si releva prioritatea tertilor in fata
actionarilor.

Avand la baza continutul si valentele acestei relatii, precum si climatul economic actual (instabil) al
Romaniei, cind informatia furnizata de bilant este fundamentala nu numai pentru actionarii
societatii, dar mai ales pentru potentiali investitori, consider ca exista un aspect esential ce trebuie
punctat in mod deosebit astfel incit imaginea si bonitatea unei societati comerciale sa fie cit mai
clar evidentiate. Acest aspect este legat de ideea riscului financiar, factor de larg interes aflat
dincolo de relatia fundamentala a bilantului. Astfel, actionarii, dar mai ales tertii sunt interesati de
incidenta pe care indatorarea intrepinderii ar avea-o asupra rentabilitatii capitalurilor proprii. De aici
se naste necesitatea cunoasterii efectului levierului financiar:

Rf = Re + (Re Rd) * Datori / Capitaluri proprii

Rf = Re + Efectul de levier

Astfel, actionarii, dar si potentialii investitori vor stii daca apelarea la credite apare ca un mijloc de
ameliorare a rentabilitatii capitalului propriu sau dimpotriva, deterioreaza performantele firmei.

Stabilirea acestei rate si includerea ei in formatul bilantului ar actiona ca un diagnostic preliminar in

fata potentialilor investitor, care ar sti daca, costul capitalului imprumutat depaseste sau nu
rentabilitatea utilizarii activelor intreprinderii.

As dori sa ma opresc si asupra perceptiei bilantului contabil in tara noastra. Remarc faptul ca, in
Romania inceputului de mileniu trei, perceptia bilantului contabil mai este inca o perceptie gresita.
Intreprinderile romanesti au inteles ca la fiecare sfirsit de exercitiu financiar trebuie sa intocmeasca
bilantul pentru a-l depune la Administratia Financiara si nu pentru a servi drept suport in analiza
financiara si implicit in luarea deciziilor. In mod cert aceasta situatie trebuie sa se schimbe. Bilantul
trebuie sa devina si la noi, acel document de sinteza care sa ofere diferitelor categorii de utilizatori
informatiile de care ei au nevoie si pe care acestia sa le foloseasca in functie de interesele specifice.
23
BIBLIOGRAFIE

[1] Virgil Madgearu citat de Constantin Barbulescu si Tatiana Gavrila, Economia si gestiunea
intreprinderii, Ed. Economica, 1999, pag. 25

[2] N Feleaga, L Malciu, St. Bunea, Bazele contabilitatii, Ed. Economica, Bucuresti, 2002, pag 45

[3] Stanciu D. Carpeneru Drept comercial roman, vol II, Bucuresti 1993, definitie regasita si in
Revista Gestiunea si contabilitatea firmei nr. 5 / 1999, p 51

[4] Ion Ionascu-Bilantul patrimonial, art. publicat in revista Gestiunea si contabilitatea firmei,
nr. 5 /1999, p51

[5] V. Robu, N. Georgescu Analiza economico-financiara, Ed. Omnia, Brasov 2000, p 232

[6] V. Robu, N. Georgescu Analiza economico-financiara, Ed. Omnia, Brasov 2000, p 234

[7] Anca Tutu Bilantul contabil in gestiunea firmei, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti 1999, p
63

[8] Dumitru Cotlet Bilantul contabil, Ed. Mirton, Timisoara 1998, p 12

[9] Dumitru Cotlet, Bilantul contabil, Ed. Mirton, Timisoara 1998, p 13

[10] Toma M., Chivulescu M., Finante si gestiune financiara, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1994, p48

[11] N. Feleaga, Controverse contabile, Ed. Economica, Bucuresti 1996, p 127

[12] Dumitru Cotlet, Bilantul contabil, Ed. Mirton, Timisoara 1998, p 15

[13] C. Ionescu -Informarea financiara in contextul internationaliarii contabilitatii, Ed.

Economica, Bucuresti 2003 p 54

[14] C. Ionescu -Informarea financiara in contextul internationaliarii contabilitatii, Ed. Economica,

Bucuresti 2003 p 58

[15] C. Ionescu -Informarea financiara in contextul internationaliarii contabilitatii, Ed. Economica,

Bucuresti 2003 p 62

24