Sunteți pe pagina 1din 10

Riscul de tara element determinant al

internationalizarii prin investitii directe

Voicu Corina-Nicoleta
Afaceri Internationale
Anul III
Grupa 2
Riscul de tara element determinant al internationalizarii prin investitii directe

Investitiile straine directe au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic asupra cresterii economice,
a comertului exterior si a structurilor productive din toate tarile lumii. Internationalizarea firmei prin investitii directe in
strainatate este o operatiune ce implica o larga varietate de riscuri inerente. Investitia intr-o tara se va realiza numai daca
exista un stimulent suficient de puternic, in masura sa motiveze firma sa-si asume riscurile implicate de desfasurarea
activitatii intr-un mediu caracterizat printr-un grad ridicat de instabilitate si incertitudine.
In aceste conditii, se poate spune ca analiza riscului de tara (care influenteaza semnificativ nivelul riscului total al
unei ISD) este un instrument de previziune si evaluare cu rol fundamental in cadrul procesului de internationalizare prin
ISD a firmelor transnationale.
Exista o perceptie generala gresita despre analiza riscului de tara, conform careia evaluarea riscului este strict legata
de adoptarea unei decizii de tipul gonogo (a investi sau a nu investi). Adevarata valoare a analizei consta in aceea ca
permite factorilor de decizie o mai corecta si completa evaluare a relatiei dintre risc si castigul potential al afacerii. O
afacere este cu atat mai profitabila cu cat cel ce o initiaza stie sa-si asume riscurile pe care aceasta le implica. In aceste
conditii este esential ca valoarea strategica sau financiara a proiectului de investitii sa justifice riscurile astfel asumate. Cu
cat dimensiunea si rezultatele estimate ale investitiei sunt mai mari, cu atat riscurile sunt mai complexe, fiind necesare
masuri mai sofisticate de gestionare a lor. Realizarea unor proiecte cu niveluri scazute de profitabilitate se justifica numai
in cazul unor medii relativ putin riscante. Oferind o imagine corecta asupra relatiei risc-castiguri potentiale, analiza
riscului de tara mareste calitatea evaluarii proiectului de investitii.
Evolutia conceptului de risc de tara
Riscul de tara este o componenta esentiala a riscului general al operatiunilor derulate in mediul international.
Definirea notiunii de risc de tara s-a realizat in timp, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta este perioada in
care in banci se acumuleaza cantitati insemnate de resurse valutare, in special dolari. Aceste excedente au fost folosite
pentru acordarea de credite unor firme si/sau guverne straine. Bancile, in calitate de creditori, s-au confruntat cu un
nou tip de risc: rambursarea imprumutului acordat firmei straine putea fi blocata de guvernul tarii debitorului care
impunea o serie de restrictii de ordin valutar. Astfel a aparut notiunea de risc de transfer, care in acceptiunea initiala a mai
fost cunoscut si ca risc de tara. Riscul de transfer afecteaza insa numai subiecti de drept privat si nu este similar cu
incapacitatea de plata a debitorului. Acest tip de risc este determinat nu de insolvabilitatea debitorului care este in masura
si doreste sa-si indeplineasca obligatiile, ci de localizarea sa intr-un anumit stat al carui guvern restrictioneaza iesirile de
devize in afara granitelor nationale, impiedicand astfel rambursarea creditului.
Dupa prabusirea imperiului colonial, pe piata financiara internationala isi face aparitia o noua categorie de
participanti: guvernele noilor state independente in calitate de solicitanti de imprumuturi. Riscurile legate de incapacitatea
sau din dorinta guvernelor respective de a nu rambursa creditele primite a fost denumit risc suveran. Acest tip de risc are o
natura specifica care provine din statutul de entitati suverane carora nu li se putea aplica executia silita. De asemenea,
investitiile facute de companiile private in alte tari decat cele din care provin erau adeseori afectate de evolutia climatului
politic al statului gazda. Altfel spus, investitiile straine directe se confruntau cu un alt tip de risc riscul politic. Toate
aceste notiuni au fost utilizate separat sau simultan pentru a descrie o categorie particulara de risc determinat de o
anumita localizare a investitiei sau a imprumutului, dar s-au dovedit insuficiente pentru acest deziderat. In aceste conditii
a aparut conceptul de risc de tara la inceputul deceniului opt. In literatura de specialitate se face de regula distinctia
intre riscul de tara aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru imprumuturi) si riscul de tara aferent ISD.
Riscul de tara este generat de interactiunea unei multitudini de factori politici, economici si sociali si se manifesta
ca o realitate complexa specifica unei tari, care afecteaza orice investitie, afacere straina localizata in acel spatiu national.
Riscul de tara reprezinta expunerea la pierderi ce pot aparea intr-o afacere cu un partener strain, cauzat de
evenimente specifice care sunt cel putin partial sub controlul guvernului tarii partenerului.
Deoarece materializarea riscului de tara este determinata de evenimente ce nu pot fi controlate de firma investitoare,
cauza ce sta la baza producerii acestor evenimente nu poate fi eliminata. Firma va putea doar sa prevada eventualitatea
producerii acestor evenimente, iar pentru a evita riscul fie nu va investi, fie va opta pentru o forma de internationalizare
adaptata la nivelul de risc din tara gazda.
Aspecte ale evaluarii riscului de tara
Nivelul riscului de tara este determinat in principal de evolutia mediului economic si a celui politic din tara gazda.
In aceste conditii, elaborarea metodologiei de evaluare a riscului de tara se va baza pe analiza, cu ajutorul unui sistem
complex de indicatori, a celor doua componente ale sale: cea economica si cea politica. Evaluarea riscului de tara in cazul
investitiilor straine presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
o buna informare asupra situatiei politice si economice actuale din tara gazda;
o analizarea factorilor de risc si elaborarea sistemului de indicatori;
o construirea matricei de tara prin modelarea matematica a sistemului de indicatori;
o calculul indicelui de risc de tara;
o formularea pe baza indicelui de risc de tara a unor alternative strategice care sa includa si elemente de managementul
riscului.
Calitatea analizei riscului de tara este determinata in mare masura de sursele de informatii aflate la indemana
investitorilor. Pentru a asigura o buna cunoastere a mediului politic sau economic, firmele trebuie sa aiba acces la
informatii pertinente si reale despre tara gazda. Informatii cat mai numeroase si mai detaliate sunt absolut necesare in
analiza riscului de tara. Cantitatea de informatii necesara este mai mare decat in cazul extinderii activitatii pe plan intern.
Exista o diferenta evidenta intre informatiile de care o firma are nevoie si informatiile disponibile pe care le poate culege
si utiliza. Problemele care pot aparea in legatura cu informatiile la care firmele au acces sunt: gradul de detaliere diferit
dintr-o tara in alta, subiectivism ridicat, dificultati in realizarea unor studii comparative sau grad de actualitate diferit.
O alta problema apare datorita deselor schimbari in plan politic sau economic. Aceste schimbari pot provoca
modificari repetate si la intervale scurte de timp ale nivelului de risc al unei tari. Deoarece investitia in sine presupune
derularea de operatiuni pe termen lung, iar previziunile privind schimbarile de mediu vizeaza o perioada limitata de timp,
pentru investitor nu este suficienta o determinare anuala a nivelului riscului de tara. Evaluarea riscului de tara trebuie
facuta ori de cate ori apare un eveniment capabil sa impinga tara intr-o clasa de risc inferioara. Firma trebuie sa mentina
contactul cu tara gazda si sa monitorizeze in permanenta nivelul riscului de tara al acesteia pentru a putea reactiona
operativ la orice schimbare nefavorabila de mediu. In aceste conditii, investitorul va putea adopta in timp util o serie de
strategii menite sa reduca la maxim posibilele pierderi ce ar putea sa apara.
S-a observat ca nu intotdeauna orice inrautatire a situatiei economice sau politice in tara gazda se reflecta imediat
asupra riscului de tara. Trecerea unei tari intr-o clasa de risc inferioara se face la un moment ulterior producerii
perturbatiilor in mediul economic sau politic, atunci cand se dovedeste ca aceste perturbatii actioneaza pe termen lung si
economia tarii gazda nu este capabila sa le faca fata. Un exemplu in acest sens il constituie Suedia, care pe la jumatatea
deceniului VIII a intrat intr-o perioada de criza. Majoritatea indicatorilor aratau o deteriorare reala a economiei suedeze
(rata inflatiei in crestere, deteriorarea balantei de plati, deficit comercial ridicat). In aceste conditii, pentru a acoperi
deficitele create, se impunea o devalorizare rapida a coroanei suedeze. Totodata, pentru acoperirea necesarului de fonduri
interne, s-au realizat imprumuturi masive din strainatate. Au avut loc, de asemenea, o serie de framantari in plan politic
finalizate cu schimbarea guvernului cu unul mai slab. Cu toate acestea, s-a considerat ca economia Suediei este capabila
de redresare, ea ramanand cotata ca facand parte din aceeasi clasa de risc. Cu cat economia unei tari este mai solida in
ansamblul ei, cu atat ea va rezista mai mult in fata unor socuri puternice, fiind mai stabila din punct de vedere al riscului
de tara.
In aceste conditii, evaluarea si pozitionarea cat mai corecta a riscului de tara este foarte importanta pentru sistemul
decizional al unei firme. Cunoasterea nivelului de risc al unei tari si a premiselor care stau la baza modificarii sale in timp
ofera operatorilor economici o mai mare siguranta si posibilitatea adoptarii unor masuri adecvate de reducere a gradului
de expunere la risc al operatiunilor lor internationale.
Importanta analizei riscului de tara
Pierderile inregistrate ca urmare a materializarii riscului de tara sunt percepute ca diferenta intre veniturile
preconizate a fi realizate si veniturile efectiv realizate in urma derularii afacerilor supuse riscului de tara. Aceste pierderi,
in cazul investitiilor in strainatate, pot fi:
pierderi de oportunitati: generate de blocarea profiturilor rezultate de pe urma investitiei realizate;
costuri suplimentare: ocazionate de adoptarea unor strategii de diminuare sau de evitare a efectelor negative
generate de materializarea riscurilor;
pierderi reale: reprezentate de capitalul investit ce nu mai poate fi recuperat din tara gazda.
Cunoscand nivelul de risc al unei tari si pierderile potentiale la care se expun, firmele transnationale vor decide daca
este oportun sa patrunda pe acea piata sau nu. Totodata, in functie de nivelul riscului, firma va putea opta pentru crearea
de structuri proprii in tara gazda (realizate exclusiv prin eforturile investitorului sau prin asociere cu un partener local) sau
va participa la structuri preexistente. Gradul de implicare pe o anumita piata creste direct proportional cu nivelul de risc al
acesteia. In aceste conditii, analiza riscului de tara este importanta nu numai la luarea deciziei de implantare in strainatate,
ci si in elaborarea unor strategii de implantare, in alegerea tipului de operatiuni care sa fie desfasurate pe o anumita piata
sau in procesul de planificare strategica a firmei.
Analiza riscului de tara presupune o evaluare a premiselor care stau la baza modificarilor din mediul intern sau
extern. Fara o cunoastere deplina a situatiei economice si politice din tara gazda nu se poate anticipa care va fi reactia
economiei acestei tari la schimbarile bruste intervenite la nivel mondial. Totodata, investitorul trebuie sa aiba in vedere
vulnerabilitatile cheie ale economiei tarii gazda, chiar daca, pe moment, acestea nu se reflecta in situatia economica
actuala. Nivelul de risc al tarii este amplificat de dependenta de importuri de materii prime, dependenta energetica de
alte state (importuri de petrol, gaze naturale sau carbuni), dependenta de ajutoare din strainatate, dependenta de veniturile
celor care lucreaza in strainatate, de existenta unor tensiuni regionale latente sau de dependenta de exportul unui numar
limitat de marfuri (exemplul fostelor colonii axate pe monoproductia unor bunuri indigene). Analiza riscului de tara
trebuie sa aiba in vedere aceste vulnerabilitati care nu fac altceva decat sa amplifice efectul evolutiei nefavorabile ale
conjuncturii mondiale asupra economiei tarii gazda.
Orice analiza de risc de tara permite identificarea tuturor riscurilor majore cu care o sa se confrunte investitorul. In
mod evident, aceste riscuri nu pot fi in totalitate identificate de firma straina. Cu cat riscurile ramase neidentificate sunt
mai putine, cu atat gradul de incertitudine al analizei este mai mic. Trebuie avut, de asemenea, in vedere faptul ca nivelul
de risc al unei tari poate depinde si de situatia tarilor din jur. Izbucnirea unui razboi civil (exemplul Iugoslaviei), a unor
conflicte religioase sau a unor revolte cauzate de diferende etnice, prabusirea economiei sunt fenomene negative care pot
genera o serie de probleme si pentru tara receptoare a investitiei aflata in vecinatatea unor astfel de focare. Nu putine sunt
cazurile in care razboaiele civile dintr-o tara au provocat exodul populatiei catre tari vecine sau au blocat legaturile
comerciale ale acestora cu restul lumii, siguranta afacerilor fiind astfel afectata in intreaga zona.
Cunoasterea si intelegerea riscului de tara este importanta si sub un alt aspect: riscul de tara este un concept
multidimensional care nu poate fi exprimat sub forma unei cifre. Riscul de tara reprezinta o notiune agregata care ofera o
imagine sintetica asupra gradului de risc la care este expusa o afacere, o investitie localizata in spatiul geografic al unei
tari; nivelul riscului nu este acelasi pentru fiecare din componentele sale, ci desi riscul de tara, ca notiune agregata, se
situeaza la un nivel acceptabil, una sau mai multe din componentele sale pot avea un nivel extrem de ridicat, in masura sa
pericliteze realizarea obiectivelor firmei. In ecuatia riscului trebuie astfel introdus un nou termen: descompunerea sa pe
componente (pana la nivelul unor componente ireductibile) si estimarea gradului de expunere a investitiei la riscul de tara
si la diferitele componente ale sale.
Natura specifica a riscului de tara aferent investitiilor straine directe
Firmele transnationale, ce actioneaza simultan pe mai multe piete, se confrunta cu niveluri diferite de risc de la o
tara la alta. Sub actiunea unor factori interni sau externi, riscul de tara suporta totodata modificari in timp. Prin
cunoasterea nivelului de risc al unei tari, precum si prin intelegerea cauzelor care stau la baza modificarii sale in timp,
firmele transnationale vor putea derula operatiuni in mediul international in conditii de siguranta maxima. Managerii vor
putea astfel sa decida daca este necesar sau nu sa se asigure impotriva posibilelor pagube generate de materializarea
riscurilor.
Riscul de tara aferent investitiilor straine directe reprezinta expunerea la pierdere a unei afaceri sau a unor bunuri
(active) care pot sa apara in cazul investitiilor directe intr-o tara straina. Aceste pierderi sunt cauzate de evenimente
specifice ce se afla, cel putin partial, sub controlul guvernului din tara gazda sau sunt controlabile de acesta si care nu pot
fi influentate decat intr-o mica masura de proprietarul bunurilor sau de managerii (administratorii) afacerii respective.
Pornind de la aceasta definitie, se pot deduce doua caracteristici esentiale ale riscului de tara:
factorii care il determina sunt rezultatul evolutiei specifice climatului general de afaceri al tarii gazda;
evenimentele care conduc la aparitia riscului de tara sunt controlate sau controlabile de catre guvernul tarii receptoare
a investitiei.
Riscul de tara este determinat in principal de producerea unor evenimente interne dintre care cele mai importante
sunt framantarile politice (schimbarile de guvern, politica guvernului, preluarea puterii de partide nationaliste, instaurarea
dictaturii, etc.). Aceste schimbari pot fi anticipate cu greu pe o perioada mai mare de 5-10 ani. In plus, nivelul riscului de
tara este influentat si de conjunctura economica si politica mondiala. In ultimele decenii, o serie de evenimente
nefavorabile (cele doua socuri petroliere din 1973 si 1989, socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si al deprecierii
succesive a dolarului de-a lungul celui de-al optulea deceniu, crizele economice ciclice din 1975, 1981 sau 1990, crizele
politice internationale) au imprimat economiei mondiale o evolutie fluctuanta. Din aceste motive, perceptia notiunii
riscului de tara s-a modificat si ea continuu. Altfel spus, riscul de tara este determinat nu numai de evenimente interne, ci
si de factori externi, mai corect spus, nivelul riscului de tara este influentat si de impactul si efectele diverselor conjuncturi
economice si politice in spatiul national al tarii receptoare. Problema care apare este cea a controlului guvernului asupra
acestor evenimente externe in masura sa creasca nivelul de risc. Daca in cazul evenimentelor interne controlul guvernului
este evident, in cazul evenimentelor externe, fie guvernul respectiv controleaza direct sau indirect acei factori (spre ex. in
cazul unui conflict in care tara respectiva este implicata direct), fie, desi nu poate exercita nici un control asupra factorului
generator de risc, guvernul poate controla, administra efectele materializarii acestuia in tara gazda; masurile prin care
gestioneaza impactul acestor evenimente pot fi restrictive sau chiar discriminatorii uneori, fapt de natura sa
influenteze nivelul de risc.
Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international
O mare parte din succesul activitatii internationale a unei firme se datoreaza modului in care managementul acesteia
este capabil sa controleze influenta factorilor externi conditiile mediului de afaceri in care va opera respectiv sa
speculeze oportunitatile si sa minimizeze riscurile induse de permanenta modificare a acestor factori.
Macrorisc risc de tara microrisc
Riscul de tara este rezultatul evolutiei intr-un anumit sens al conditiilor economice si politice globale din tara
respectiva. Se poate aprecia deci ca riscul de tara este o rezultanta a unui macromediu national. In aceasta acceptiune este
justificata incadrarea riscului de tara ca risc de mediu. Riscul de tara este un risc de mediu, dar nu orice risc de mediu este
risc de tara. Riscul de tara este o componenta a riscului de mediu, deoarece este rezultatul actiunii unui complex de factori
care de la un anumit nivel in sus se afla, cel putin, partial, sub controlul guvernului. Riscul de mediu este determinat si de
factori care nu sunt sau nu pot fi controlabili de guvern; pe aceste coordonate de analiza sfera de cuprindere a riscului de
mediu este mai mare decat cea a riscului de tara.
Deoarece este rezultanta evolutiei climatului de afaceri al unui stat, riscul de tara face parte din categoria
macroriscurilor. Diversele componente ale riscului de tara politica, economica, sociala, institutionala sunt determinate
la randul lor de evolutia la nivel macro a unor conditii specifice si ca atare sunt incadrate in aceiasi categorie.
Totodata, trebuie facuta distinctia intre riscul de tara si microriscuri, in speta riscul comercial, riscul de proiect si
riscul specific de firma. Riscul de proiect este privit in literatura de specialitate ca implicatiile existentei unui grad ridicat
de incertitudine cu privire la performantele ce pot fi realizate de proiectul respectiv. Riscul de firma este rezultatul unei
incompatibilitati intre caracteristicile proprii unei firme si cerintele de organizare, coordonare, control implicate de
derularea unor afaceri in afara granitelor nationale ale tarii de origine. Riscul comercial provine din insuficienta
informatiilor despre o piata nationala care determina incorecta adaptare a tehnicilor de comercializare la caracteristicile
acesteia. Microriscurile sunt rezultatul materializarii unor evolutii nefavorabile care se manifesta la nivelul unor
sectoare si activitati individuale si nu caracterizeaza evolutia climatului de afaceri la nivel macro. Distinctia intre
riscul de tara si microriscuri se face pe doua axe: amploarea fenomenului, pe de o parte, si nivelul de localizare al
controlului, pe de alta parte. Microriscurile sunt riscuri care deriva din natura specifica a fiecarei activitati si firme, in
timp ce riscul de tara deriva din caracteristicile specifice ale unui mediu national. In marea lor majoritate aceste riscuri
sunt microriscuri produse de evenimente si factori care deriva din incompleta cunoastere a efectelor viitoare ale unei
decizii adoptate in prezent in conditiile evolutiei continue a mediului. Acest risc se afla in mare masura sub controlul
managerilor sau proprietarilor afacerii / activitatii respective, spre deosebire de riscul de tara ai carui factori se afla sub
control guvernamental.
Relatia dintre riscul de tara, macroriscuri si microriscuri este mult mai complexa. Daca materializarea anumitor
factori ai riscului de tara se manifesta la nivel macro si sunt afectate toate firmele care actioneaza in interiorul unei
economii nationale (indiferent de natura activitatii si de sectorul in care actioneaza sau de gradul de implicare pe piata),
atunci riscul de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa materializarea factorilor de risc afecteaza numai
anumite categorii de firme sau sectoare specifice, in timp ce alte activitati nu sunt afectate, forma sub care s-a materializat
riscul de tara este inclusa in categoria microriscurilor. Spre ex. daca au loc confiscari ale activelor tuturor firmelor straine
localizate intr-un spatiu national, riscul de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa sunt afectate numai
firmele straine care actioneaza intr-un anumit sector, cum ar fi sectorul constructiilor de masini, materializarea riscului de
tara imbraca forma unui microrisc.
Riscul de tara si relatia sa cu alte riscuri
Pozitionarea riscului de tara in raport cu riscul de piata este o problema delicata. Daca riscul de piata este rezultatul
evolutiei nefavorabile a unei piete specifice (ex. piata bunurilor, piata capitalului) sau a unui sector al pietei nationale, este
vorba de un microrisc, iar relatia cu riscul de tara este similara cu cea prezentata mai sus; daca insa privim piata ca piata
nationala a carei caracterizare se realizeaza prin intermediul indicatorilor macroeconomici agregati si a carei evolutie
reflecta situatia generala a unei tari, este vorba de un macrorisc. In acest ultim caz, daca factorii care determina evolutia
pietei nationale sunt controlabili sau sunt rezultatul politicii promovate de guvern se poate vorbi de risc de tara, daca
factorii respectivi sunt independenti de vointa si controlul guvernului, atunci se poate vorbi de macrorisc sau risc de mediu
neinclus in riscul de tara.
De foarte multe ori riscul tara este confundat in mod eronat cu riscul politic. Confuzia are la baza un fapt
binecunoscut: succesul actiunilor unei firme straine depinde in mare masura de politica si stabilitatea guvernului din tara
unde se desfasoara afacerea, dar, in acelasi timp, trebuie avut in vedere ca mediul politic nu este decat o componenta a
climatului national. Riscul politic este totodata o forma de macrorisc.
Desi riscul de tara este considerat un risc sistematic (nediversificabil), sfera de cuprindere a celui din urma este mult
mai larga. Riscul sistematic se datoreaza impactului pe care il au fenomenele globale asupra economiilor nationale si
afecteaza toate tarile indiferent de caracteristici sau dimensiuni. Daca spre ex. recesiunea este un fenomen care se
manifesta la nivel mondial si guvernul unei tari adopta si aplica toate masurile necesare pentru iesirea din criza, atunci
riscul sistematic nu este catalogat drept risc de tara. Daca insa guvernul respectiv nu adopta o politica corecta pentru
depasirea efectelor negative ale recesiunii ale carei efecte vor fi din acest motiv mai accentuate decat in alte tari, atunci
acest risc sistematic este considerat risc de tara. Materializarea unui risc sistematic depinde, ca si in cazul riscului de tara,
de factori generali care determina o anumita conjunctura economica si/sau politica a tarii gazda si care nu pot fi influentati
de firma straina. Riscul de tara este un risc preponderent sistematic deoarece este rezultatul unor evolutii la nivel national,
nu poate fi eliminat prin diversificarea activitatii unei firme (nu este controlabil la nivelul managementului firmei) si
afecteaza toate ISD localizate in tara respectiva. Totusi, riscul de tara are si o componenta nesistematica (diversificabila)
determinata de anumiti factori a caror materializare afecteaza anumite activitati sau sectoare individuale si efectele
negative pot fi reduse, chiar eliminate, prin diversificarea activitatii firmei. Data fiind posibilitatea de eliminare a riscului
nesistematic, importanta sa in analiza riscului de tara este minora. In aceste conditii, in analiza riscului de tara se insista pe
componenta sistematica.
Riscul suveran este un macrorisc care afecteaza in special creditele externe acordate unui stat (riscul de tara
afecteaza nu numai conditiile de acordare si rambursare ale unui credit extern, ci si afacerile internationale localizate intr-
un anumit spatiu national) si poate fi considerat ca risc de tara in masura in care nerambursarea imprumuturilor
internationale primite se datoreaza masurilor neadecvate de politica economica adoptate de guvern, care limiteaza
capacitatea tarii respective de a face fata serviciului datoriei externe si/sau in conditiile in care guvernul respectiv nu
doreste acest lucru si interzice iesirile de capital in afara granitelor.
De multe ori riscul de tara este asimilat riscului de transfer. Riscul de transfer apare atunci cand firma
multinationala intampina dificultati a repatria profiturile obtinute in tara gazda, in tara de origine a operatorului economic
(sau o alta tara). In masura in care aceste dificultati sunt determinate de masurile de limitare a iesirilor de capital adoptate
de guvern si afecteaza toate firmele care au investitii localizate in acel spatiu, riscul de transfer devine o componenta a
riscului de tara. In caz contrar, este vorba de microrisc care determina o crestere a riscului total asociat investitiei si nu o
crestere a riscului de tara.
Daca privim investitiile directe pe care o firma le realizeaza in tari diferite ca active, compania respectiva va detine
la un moment dat un portofoliu diversificat de active financiare si reale care ii ofera rentabilitati diferite in functie si de
localizarea geografica. Impactul localizarii unui activ pe piata nationala a unui stat receptor este dat de nivelul riscului de
tara. Fiecarui astfel de activ ii este asociat un anumit risc de tara care influenteaza riscul total al portofoliului unui
investitor. Cu cat un activ din portofoliu este expus unui risc de tara mai mare cu atat profitul adus de acestea trebuie sa
fie mai mare (cel putin egal cu profitul acceptabil plus o prima de risc proportionala cu riscul de tara asumat).
Riscul de tara trebuie privit si in relatie cu experienta firmei in realizarea unui produs si experienta in a actiona pe
pietele internationale. Cu cat o firma transnationala are mai multa experienta de piata si experienta in realizarea produselor
sale cu atat ea are posibilitati mai mari de reducere a riscului de tara. In general, aceasta experienta se acumuleaza in timp
si un rol determinant in acest sens il are experienta individual a factorilor de decizie.
Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international permite evidentierea naturii specifice a
riscului de tara aferent ISD, ofera o imagine generala asupra cadrului general in care se deruleaza o ISD si asupra
alternativelor de actiune de care dispun firmele cu activitati rezidente intr-un spatiu national caracterizat printr-un anumit
nivel al riscului de tara.
Relatia risc de tara in cazul ISD risc de tara pentru credite externe (rating pentru imprumuturi)
Notiunea de risc de tara a aparut si s-a dezvoltat in sfera activitatii financiar-bancare internationale riscul de tara
aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru imprumuturi).
Riscul de tara in cazul creditelor externe este definit ca pierderi financiare potentiale (ale unui creditor extern)
datorate problemelor macroeconomice si/sau politice survenite intr-o tara, factorii de risc fiind controlati sau controlabili,
de la un anumit nivel in sus, de catre guvernul tarii debitoare. Practic, acest concept se refera la riscul ca la un anumit
moment dat guvernul debitor sa nu doreasca sau sa se afle in imposibilitatea de a rambursa imprumutul respective. In
unele lucrari, se apreciaza ca riscul de tara pentru imprumuturile acordate unor debitori privati sau publici straini este un
risc de nerambursare a unui credit extern generat de o insolvabilitate determinata de localizarea geografica a debitorului si
nu de deteriorarea situatiei sale financiare. Altfel spus, localizarea debitorului intr-o anumita tara determina un risc de
nerambursare care poate fi catalogat drept risc de tara in masura in care factorii care determina materializarea sa sunt
intr-o anumita masura sub control guvernamental si nu sub controlul debitorului.
Relatia intre riscul de tara in cazul afacerilor internationale si riscul de tara aferent imprumuturilor externe poate fi
urmarita pe urmatoarele coordonate principale:
sfera de cuprindere;
semnificatia conceptelor;
orizontul maxim de timp pentru care se face analiza riscului de tara;
efectele diferite pe care le poate produce materializarea acestor riscuri;
pierderile probabile care pot sa apara;
reactia fata de riscurile identificate;
necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare;
factorii de risc.
Sfera de cuprindere
Atat in cazul imprumuturilor externe, cat si in cazul investitiilor straine directe, riscul actioneaza atat asupra
activelor, cat si asupra veniturilor obtinute prin exploatarea acestor active. Riscul de tara aferent imprumuturilor externe
actioneaza asupra activului reprezentat de creanta externa si asupra venitului obtinut din exploatarea acestui activ
dobanda financiara. Riscul de tara aferent ISD actioneaza asupra activelor create in tara gazda (linii de productie, de
prelucrare, de prestari servicii etc.), cat si asupra veniturilor obtinute din exploatarea investitiei ca urmare a
comercializarii bunurilor produse. In aceste conditii, riscul este generat de incapacitatea debitorului de a rambursa datoria
si dobanda aferenta, respectiv de incapacitatea subsidiarei de a produce sau de a comercializa bunurile realizate. Riscul de
tara poate avea astfel ca efect pierderea unor sume de bani (in cazul imprumuturilor externe acordate) sau pierderea unor
active si a unor sume de bani (in cazul investitiilor straine).
Semnificatia conceptelor
In cazul creditelor externe ratingul de tara se refera la increderea pe care creditorii externi (bancile) o au in
capacitatea economica si financiara a tarii debitoare de a rambursa datoria externa. Ratingul de tara pentru investitiile
straine reflecta increderea pe care oamenii de afaceri straini o au in conditiile oferite de tara gazda pentru desfasurarea
unor tranzactii profitabile. Distinctia intre aceste doua concepte nu trebuie privita exhaustiv, intre ele exista anumite
intercorelatii. Spre ex. daca tara respectiva are o capacitate redusa de rambursare a datoriei externe (ratingul sau este
scazut) rezultatul existentei unei situatii economice precare sau al unei instabilitati politice accentuate , este putin
probabil ca oportunitatile de afaceri pe care le ofera sa fie atractive pentru oamenii de afaceri, investitiile straine se reduc.
In realizarea acestor corelatii trebuie sa se tina cont si de perspectiva temporala pentru care se face analiza si de caracterul
temporar sau permanent al situatiei respective. Daca este vorba de o incapacitate temporara a tarii respective de a face fata
serviciului scadent al datoriei externe, atunci acest fapt nu va avea efecte negative decat pentru afacerile derulate pe
termen scurt, profitabilitatea pe termen lung va fi putin afectata. Daca situatia precara (economic, politic si social)
tinde sa se permanentizeze, atunci riscul de tara se va deteriora, tara respectiva devenind atractiva pe termen lung nici
pentru creditori, nici pentru investitori; pe termen scurt se vor intensifica actiunile speculative.
Orizontul de timp
Imprumuturile externe pot fi facute pe o perioada care variaza de la cateva zile la maximum 10-12 ani. Analiza
riscului de tara are in vedere acest lucru astfel ca, in cazul imprumuturilor externe, orizontul de timp pentru care se face
analiza este de maxim 12 ani. Investitiile straine presupun derularea de operatiuni complexe in tara gazda pe o perioada de
timp mult mai indelungata. Perioada pentru care este facuta o investitie straina este de regula de 3-5 ani. Acesta este de
fapt si orizontul minim de timp pe care trebuie sa-1 aiba in vedere analiza riscului de tara in cazul ISD. Previziunile pot sa
mearga pana la un orizont maxim de timp de 30 de ani pentru operatiuni cum ar fi extractia si prelucrarea petrolului sau
minerit.
Efectele generate de materializarea riscurilor
Este evident faptul ca producerea unor evenimente care sa conduca la materializarea riscului de tara ar avea efecte
dezastruoase atat asupra celui care imprumuta, cat si asupra celui care investeste intr-o tara straina. Razboaie civile,
revolutii, invazie straina, calamitati naturale, convulsii sociale, greve ar putea distruge activele debitorului si el ar fi nevoit
sa-si inceteze activitatea de productie, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a-si rambursa datoria, dupa cum ar putea, de
asemenea, distruge activele subsidiarei intrerupand activitatea acesteia. Imprumuturile externe cu titlu privat negarantate
sunt expuse unui astfel de risc. Cele cu titlu public, sunt de regula garantate de stat fiind incluse in datoria externa a tarii,
astfel ca sunt expuse intr-o masura mai mica la un astfel de risc. Firmele care investesc sunt si ele vulnerabile in mare
masura la acest risc care ar putea atrage dupa sine pierderi financiare, distrugerea unor active sau chiar falimentul.
Exproprierea sau indigenizarea afecteaza in mare masura doar investitiile straine sau creditele externe private
negarantate. Ea poate produce substantiale pierderi de capital firmei investitoare, pierderi de oportunitati, precum si
pierderea unor castiguri potentiale avute in vedere la realizarea investitiei. Pentru creditele acordate guvernelor straine
acest risc este mai redus.
Imposibilitatea de transfer al ratei creditului, dobanzii aferente sau al castigurilor obtinute din exploatarea investitiei
priveaza creditorul sau investitorul de niste fonduri pe care le-ar putea plasa in alte afaceri. Blocarea fondurilor o face
guvernul tarii gazda printr-o serie de masuri administrative privind schimburile valutare. In multe din cazuri blocarea
acestor fonduri este facuta in scopul determinarii investitorului sau creditorului sa le reinvesteasca in economia tarii
gazda. Efectele sunt insa contrare, firmele gasind intotdeauna cai de recuperare a acestor fonduri. In plus, aceasta masura
are ca rezultat o indepartare a potentialilor investitori. Afectate de acest risc sunt in principal firmele investitoare si
creditorii ce au acordat imprumuturi negarantate unor firme straine.
Deteriorarea balantei de plati a tarii gazda, generata de actiunea concertata a unui numar mare de factori politici,
economici sau sociali, afecteaza in mare masura imprumuturile acordate de diverse institutii financiare unor guverne
straine. In ceea ce priveste investitiile straine sau imprumuturile private negarantate, ele sunt afectate decat in masura in
care acest dezechilibru economic va conduce la blocarea fondurilor transferate in strainatate. Diminuarea profiturilor sau
falimentul (cauzate de proasta politica economica a guvernului, de restrangerea creditelor in economie, de scaderea
produsului intern brut, de greve, de o majorare intr-o perioada scurta de timp a costurilor de productie) afecteaza in
principal imprumuturile cu titlu privat negarantate. Investitiile straine sunt afectate numai in cazul in care productia este
destinata exclusiv pietei tarii gazda.
Pierderile probabile ce pot sa apara
In cazul imprumuturilor private externe, riscul de tara poate genera atat pierderi de capital, cat si pierderea unor
castiguri potentiale. Probabilitatea pierderilor de capital in cazul imprumuturilor publice externe este insa redusa.
Investitorul strain poate inregistra de asemenea atat pierderi de capital, cat si pierderi de oportunitati datorate pierderii
unor castiguri potentiale.
Reactia fata de riscurile identificate
O data ce riscul de tara a fost identificat, inainte de a acorda imprumutul sau de a investi, atat investitorul, cat si
creditorul pot opta pentru diferite variante de actiune in functie de nivelul acestui risc. Creditorul fie isi va asuma riscul si
va acorda imprumutul, fie refuza cererea debitorului datorita riscului prea mare pe care-1 prezinta operatiunea.
Investitorul strain poate si el sa investeasca asumandu-si riscul sau poate renunta la proiectul de investitii. In plus,
investitorul mai are la indemana o optiune suplimentara, aceea de a-si modifica proiectul de investitii in vederea
minimizarii posibilelor pierderi care ar putea sa apara. Dupa ce creditul a fost acordat sau dupa ce investitia a fost facuta,
creditorul nu va mai putea intreprinde nimic pentru a reduce posibilele pierderi. Investitorul insa poate adopta o serie de
strategii de actiune capabile sa minimizeze efectele materializarii riscului.
Necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare
In ceea ce priveste necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare a riscului de tara, in cazul imprumuturilor
externe exista o piata financiara internationala in cadrul careia se confrunta cererea cu oferta de capital de imprumut.
Pentru creditele acordate, exista o metodologie unanim acceptata de calcul si evaluare a riscului de tara. O banca poate
evolua pe piata financiara la un nivel apropiat de media pietei fara a utiliza analiza riscului de tara, doar urmand piata.
Analiza riscului de tara este necesara numai daca creditorul (o banca de regula) doreste sa evolueze peste media de piata.
In cazul investitiilor straine nu exista o piata internationala a investitiilor si nici o metoda unanim acceptata de
evaluare a riscului de tara. In aceste conditii, investitorul trebuie sa realizeze propria sa analiza care sa aiba la baza o
metodologie elaborata de specialistii sai. Ceea ce diferentiaza firmele transnationale intre ele este capacitatea lor de a
identifica cat mai bine riscurile cu care se confrunta pe o anumita piata. Aceasta capacitate este determinata, in ultima
instanta, de experienta profesionala a specialistilor din compartimentul de analiza al firmei, precum si de sursele de
informatii la care aceasta are acces. Elaborarea unui proiect de investitii in strainatate fara o evaluare a riscului de tara il
va face vulnerabil in fata tuturor riscurilor majore care actioneaza in mediul international si deci lipsit de sanse de reusita.
Oferind o imagine de ansamblu asupra tarii gazda, analiza riscului de tara se dovedeste a fi, pentru firmele care investesc
in strainatate, un bun instrument de identificare a posibilelor riscuri care actioneaza intr-un anumit mediu, reducand astfel
incertitudinea operatiunii investitionale. Totodata, utilizarea acestui instrument va creste eficienta investitiei, prin
diminuarea pierderilor sau costurilor suplimentare generate de materializarea riscurilor.
Factorii de risc
Riscul de tara aferent creditelor externe este un risc cu pronuntat caracter financiar, ce are in vedere capacitatea
debitorului de a rambursa creditul contractat la termenul si conditiile prestabilite. Analiza acestui tip de risc de tara (rating
financiar) este facut de institutii specializate, iar indicatorii pe care este construit modelul de evaluare pun accent mai mult
pe aspecte financiare, cum ar fi: gradul de indatorare externa, gradul de lichiditate, sursele de lichiditati, etc. O investitie
straina este vulnerabila la un numar mai mare de factori de risc. Acest lucru face ca sistemul de indicatori sa fie mai
complex si sa aiba in vedere mult mai multe aspecte: avantaje comparative, avantaje competitive, accesibilitatea
infrastructurii, mediul social, dimensiunea pietei interne, concurenta, etc. In conditiile actuale, rating-ul financiar se
dovedeste a fi insuficient pentru evaluarea riscului de tara aferent unui proiect de investitii, el avand doar o valoare
orientativa (arata increderea cercurilor financiar-bancare internationale in economia unei tari).
Dupa cum se poate observa, desi metodologia de evaluare este apropriata, riscul de tara aferent ISD prezinta
caracteristici diferite de riscul de tara aferent imprumuturilor externe, mai ales in ceea ce priveste sistemul de indicatori.
Totusi, sub aspectul riscului mai mare pe care-1 implica, investitiile straine se apropie intrucatva de creditele externe
negarantate, acordate unor firme din strainatate (imprumuturi private). Cele doua operatiuni sunt vulnerabile aproape la
aceleasi evenimente, cu diferenta ca pierderile inregistrate in cazul investitiilor pot fi mult mai mari.
Intre cele doua categorii de risc de tara exista uneori o puternica legatura mai ales atunci cand investitia are valoare
mare si necesita finantare directa din partea unor banci sau consortii bancare. In acest caz, investitorul face propria sa
evaluare a riscului de tara pentru a determina riscul total al proiectului de investitii si ia deciziile in acest sens. Banca, la
randul sau, face o evaluare a proiectului, iar conditiile in care acorda creditul (spread-ul la dobanda, termene, perioade de
gratie, etc.) le stabileste in functie de riscul proiectului in contrapartida cu riscul de tara (evaluat de banca). Tot o legatura
directa intre cele doua tipuri de riscuri apare si in cazul conversiei datoriei externe ale unei tari in active, inovatie
financiara practicata cu succes pe piata secundara a creantelor: o banca decide sa vanda creante pe piata secundara unui
investitor care le cumpara beneficiind de o decotare stabilita in contrapartida cu riscul de tara (evaluat de banca); Banca
Centrala a tarii debitoare rascumpara creantele in moneda locala, investitorul folosind suma obtinuta la finantarea
proiectului de investitii.
Nivelul riscului de tara influenteaza nu numai conditiile de realizare a unei ISD de catre o firma multinationala, ci si
conditiile si accesul unei tari la diferite surse internationale de finantare. In functie de ratingul calculat de diverse institutii
pentru o anumita tara, state diferite beneficiaza de acces si conditii de creditare diferite. O tara cu un risc de tara ridicat nu
va putea obtine un imprumut de la o banca sau institutie financiara internationala, sau daca il va obtine conditiile in care a
fost acordat vor fi extrem de oneroase si restrictive. Pozitia in care se situeaza o tara din punct de vedere al riscului de tara
este foarte bine evidentiata pe piata internationala de capital. Diferenta dintre pretul cerut si pretul oferit pentru emisiunile
obligatori ale unui stat se realizeaza o buna aproximare a cotei de risc aferent tarii emitente, asa cum este el perceput de
investitori. Problema care apare in acest caz este aceea a unui grad mai ridicat de subiectivism; de asemenea, o cota de risc
ridicata poate fi in mare parte datorata nu doar deteriorarii atractivitatii conditiilor din tara respectiva, ci mai ales
comportamentului colectiv indus de piata. Daca un numar mare de participanti sunt retinuti in a-si plasa disponibilitatile in
obligatiunile emise de un stat, atunci se poate produce o reactie in lant, cererea se va reduce semnificativ (singurii
interesati vor fi speculatorii sau iubitorii de risc risk takers ) si deteriorarea ratingului apreciat pe aceasta piata va fi
mai puternica decat in realitate (apreciata in mod obiectiv).
Riscul de tara vazut din perspectiva investitorilor este o problema interesanta, cu atat mai mult cu cat in prezent
evaluarea sa constituie o etapa fundamentala in adoptarea deciziei de internationalizare.
Importanta analizei riscului de tara nu trebuie subestimata. Analiza riscului de tara trebuie sa fie etapa cu greutatea
specifica cea mai mare in fundamentarea unui proiect de investitii. Cunoasterea tipologiei si a componentelor care
formeaza riscul de tara permite investitorilor fundamentarea corecta a proiectului propriu-zis, determinarea gradului de
expunere la risc a ISD si adoptarea masurilor necesare pentru limitarea efectelor negative ale materializarii factorilor de
risc.
Riscul de tara este un indicator agregat, o variabila sintetica corelata in mod direct cu castigul potential si real al
unei investitii in strainatate. Pentru ca o firma care investeste in strainatate sa aiba succes in realizarea obiectivului de
rentabilitate propus este important sa evalueze probabilitatea materializarii factorilor de risc si sa adopte masuri adecvate
pentru diminuarea posibilelor efecte negative.