Sunteți pe pagina 1din 5

Ordinea internationala actuala.

Imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, ordinea internationala a cunoscut
mutatii severe. Puterile invingatoare nu reprezentau un bloc monolit cu aceleasi idei politice sau
sociale ci, putem spune ca erau chiar antagoniste. Blocul Vestic, reprezentat in general de tarile
din vestul Europei impreuna cu SUA, avand ca sistem social capitalismul, era condus
incontestabil de Statele Unite ale Americii. De cealalta parte insa, tarile din Est au cazut sub
dominatia URSS care si-a impus modelul socio-politic si economic transformandu-le in tari
comuniste, tari satelite URSS. Iata cum apare conturat, deja, tabloul international dominat de
doua sisteme sociale, capitalist si comunist, un tablou care poate defini o lume bipolara. Acest
lucru insemnand, in mod direct, o competitie intre SUA si Europa Occidentala pe de o parte
versus URSS impreuna cu tarile comuniste, satelit, pe de alta parte. Dupa 1990 si caderea
URSS, SUA s-au vazut singura putere mondiala care avea un potential ridicat pentru a se implica
in politica internationala in mod decisiv.A aparut astfel conceptul de hiperputere si de lume
unipolara.
Desigur insa, toate aceste aspecte legate de ordinea mondiala au la baza anumite reflexii
provenite din concepte ale politicii internationale.
R. Jervis, n Security Regimes, International Organization (1982), consider ca ntr-un
sistem multipolar, security regimes este stabil deoarece statele apreciaz pacea i cooperarea,
urmrirea obinerii n mod unilateral a pcii fiind prea costisitoare.
Unipolarismul actual gsete n SUA singurul centru recunoscut internaional ca adevrata
autoritate mondial; totui, unipolarismul tinde a fi contrabalansat de multipolarism, desemnat ca
fiind un reviriment al unor state care i-au dovedit n ultimul timp influena i superioritatea
(cum ar fi spre exemplu: Japonia, statele U.E., Rusia chiar, etc).

Conform lui Charles Hill, consilierul secretarilor de Stat ai SUA George Schultz i Henry
Kissinger, dar i al secretarului general ONU, Boutros Boutros-Ghali, principalul conflict care
pune sub semnul intrebarii unipolaritatea ordinii internationale actuale, este declansat de Rusia si
China in principal, dar si de tendintele de universalizare ale terorismului islamic.

Trebuie s vedem asta ntr-un context global. Nu cred c trebuie s analizm fiecare conflict de
pe glob separat. Trebuie privit totul n cadrul sistemului internaional de state. Este sistemul n care
marile puteri ale lumii au fost de acord s interacioneze ncepnd de acum cteva sute de ani.

Ceea ce Rusia a fcut prin preluarea Crimeii i destabilizarea estului Ucrainei indiferent cine ar
fi de vin pentru aceste evenimente este duntor pentru ordinea internaional. Ceea ce face
China n zonele maritime disputate din Asia, turbulenele din Orientul Mijlociu si aciunile Statului
Islamic sunt de asemenea duntoare pentru ordinea internaional. Deci, fiecare criz local i
regional este diferit, dar n acelai timp trebuie pus n legatura cu stabilitatea globala i efectele
duntoare asupra cooperrii globale. spune Charles Hill intr-un interviu dat pentru publicatia de
limba engleza The Moscow Times, in care a vorbit despre criza actuala a sistemului internaional
si despre rolul puterilor globale si regionale in meninerea sau subminarea ordinii mondiale.

Principalele teorii ale relatiilor internationale.

Perspectiva realista.
Prin perspectiva realista aplicata secolului XXI, putem privi statele-natiune ca fiind principalii
actori pe scena politica internationala deoarece aceste entitati supranumite state-natiune nu se
supun niciunei alte autoritti politice. De fapt, conflictul dintre acesti actori internationali apare
inevitabil. Realismul subliniaz modul n care realitile politicii internaionale dicteaz
opiunile celor care formuleaz politica extern a statelor, n perspectiv raional.
https://philpapers.org/

Statele reprezinta actorii principali ai tabloului mondial. In fapt, existenta statelor este definita
prin necesitatea supravietuirii nationale intr-un mediul international ostil.

Putem enumera cateva principii ale tezei realiste cu privire la natura umana si impactul acesteia
asupra relatiilor internationale;

1.O privire istorica ne arata ca oamenii sunt in general rai si pacatosi;


2.Dintre toate pacatele oamenilor nu exista altele mai relevante si permanente ca acelea legate de
dorinta de putere si cea de dominatie asupra altora;
3.Nu este decat o simpla aspiratie utopica dorinta de a eradica instinctul spre putere al omului;
4.In astfel de conditii politica internationala nu este altceva decat, vorba lui Thomas Hobbes, o
permanenta lupta pentru putere, un razboi al tuturor contra tuturor (bellum omnium contra
omnes);

5.Obligatia fundamentala comandamentul central al oricarui stat care evolueaz in arena


internaionala este sa-si promoveze interesul national prin dobandirea de putere;

6.Natura anarhica a sistemului international impune dezvoltarea capabilittilor militare la nivelul


respingerii si descurajarii oricarui potential inamic;

7.Economia este mai puin relevanta decat puterea militara din perspectiva securittii nationale
dar ea are un rol important in ceea ce priveste puterea si prestigiul national;

8.Aliatii pot creste capacitatea de aparare a statului, dar loialitatea si disponibilitatea


credibilitatea lor nu trebuie supraestimata si nici asumata ab initio;

9.Niciodata nu trebuie incredintata sarcina apararii proprii organizatiilor sau legii internationale;
10.Daca toate statele cauta sa-si extinda puterea, stabilitatea va rezulta din stabilirea unui
echilibru al puterii. Un puternic adjuvant al stabilitatii ordinii internationale ar fi mecanismul
flexibil al unor sisteme de alianta.

Putem spune ca, in perioada postbelica, teoria realista a ocupat un prim plan in randul teoriilor
relatiilor internationale timp de mai bine de 30 de ani si este inca puternica in ciuda atacurilor tot
mai vehemente din partea celor care nu considera necesitatea si factorii anarhici ca elemente
fundamentale ale politicii intre natiuni.

Perspectiva liberala.
Principul liberal care contrazice teoria realista a statelor-natiune spune ca exista un interes
superior acestora si anume acela al omenirii in ansamblul ei. Putem sintetiza cateva aspecte ale
perspectivei liberale asupra relatiilor internationale astfel;
1.Natura umana este esentialmente buna si altruista. Oamenii sunt capabili (inclinati, in acelasi
timp), spre ajutor reciproc si colaborare;
2.Preocuparea fundamentala a omului pentru binele semenilor sai face posibil progresul. De
exemplu, credinta iluministilor de a ameliora civilizatia prin difuziunea cat mai larga a cunoasterii
de tip rational;
3.Comportamentul uman reprobabil (rau) nu se datoreaza naturii intime a oamenilor, ci
institutiilor si structurilor corupte care indeamna la egoism si dominatie, inclusiv la razboi;
4.Razboiul nu este un lucru inevitabil si el poate fi exclus ca mijloc de reglementare a diferendelor prin
eliminarea factorilor anarhici care il provoaca;
5.Razboiul si injustitia sunt chestiuni generale, probleme internationale, care solicita
eforturi organizate din partea comunitatii statelor natiune mai curand decat eforturi limitate
la statul-natiune;
6.Societatea internationala trebuie sa se reorganizeze si restructureze ea insasi pentru ca anarhia sa
fie eliminata ca si cauzele de potential conflict;
7.O astfel de transformare este realista, deoarece istoria sugereaza ca schimbarea globala si
cooperarea internaionala pot fi obtinute. Mai mult, exista confirmari empirice in aceasta
directie (Societatea Natiunilor este un astfel de exemplu).
Perspectiva constructivista.

Constructivismul este o teorie relativ noua in relaiile internaionale. Face parte din grupa
teoriilor reflectiviste. Spre deosebire de realism si liberalism, paradigma propune o noua
abordare a sistemului international facand urmatoarele afirmatii esentiale: statele
sunt principalele unitati de analiza, interesele si identittile de stat nu se datoreaz
politicilor interne. Comparand anarhia cu un vas gol, Wendt (promotorul teoriei constructiviste)
subliniaza faptul ca ceea ce da un anumit sens anarhiei sunt oamenii si modul cum acestia
interactioneaza, altfel aceasta reprezinta in sine un nimic.In viziunea acestuia exista 3 forme
posibile de culturi ale anarhiei, pe care statele le pot adopta:

-modelul hobbesian, in care ostilitatea intre state este evidenta si razboiul perceput ca modalitate
normal de rezolvare a diferendelor

-modelul lockean, in care statele ii respecta suveranitatea ,coopereaza in domeniile de interes


comun dar in anumite circumstante pentru impunerea sau recunoasterea unor drepturi se poate
apela la mijloace militare.

-modelul kantian, care promoveaz solidaritatea intre state iar formele de manifestare sunt
cooperarea si obiectivele comune pe linia securittii.

Din diverse analize se poate evidentia faptul ca paradigma constructivista cunoaste lipsa unei
metodologii clare de cercetare.

Am incercat mai sus sa scot in evidenta principalele paradigme ale sistemului de relatii internationale
pentru a putea facilita o analiza cat de cat obiectiva a actualei situatii mondiale si, de ce nu, a ordinii
internationale existente.
Odata cu aparitia progresului tehnic a aparut si capacitatea extraordinara de comunicare insemnand
posibilitatea translatarii rapide a unor cerinte dintr-o parte in alta a globului, reusindu-se in acest fel
eliminarea barierelor spatiu-timp dintre diverse parti ale mapamondului. Avioanele rapide de transport,
trenurile de mare viteza, internetul, telefonia mobila au redus conceptul de relatii internationale
aproape de idea de globalizare. Putem spune ca, factorul economic, factorul lingvistic cat si cel
tehnologic au condus spre o ordine mondiala cu puternice caractere liberale, statul-natiune pierzandu-si
din importanta si luand locul noilor organizatii cu caracter global aparute. Totusi, in tot acest globalism-
liberal, pot mentiona o influenta puternica dictata de Statele Unite ale Americii datorita factorului
tehnologic, lingvistic si economic predominant.
In prezent, se poate observa o tendinta puternica de destabilizare a acestei Ordini Mondiale datorita
actiunilor fatis provocatoare ale Rusiei si ale unui nou factor aparut pe masa de negociere a tandemului
SUA-UE numit terorismul Islamic.
Ca si actor major in aceste scenarii ale destabilizarii Ordinii Internationale actuale, poate fi mentionata
si China, insa, datorita economiei in expansiune, interesul sau este sa mentina totusi o Ordine
Internationala de lip liberal fiindu-i necesara schimburilor comerciale libere cu restul de actori
importanti de pe scena internationala. Turcia isi afirma posibilitatile de putere regionala in devenire,
riscand sa schimbe raportul de forte dominant in zona Orientului Mijlociu.

Per ansamblu, din punct de vedere personal, actuala Ordine Internationala, pe care o vad de tip liberal,
este supusa din ce in ce mai mult loviturilor venite din partea statelor care isi doresc fie o ordine
unipolara sau cel mult bipolara pe principii realiste/conservatoare (noua administratie Trump a SUA), fie
pe principii holiste, neobolsevice, impotriva individualismului conservator, chiar impotriva liberalismului,
asa cum este Rusia.
In viitor, datorita interconexiunilor puternice statale create prin intermediul globalizarii, Ordinea
Internationala va continua sa aiba aceeasi factura, de tip liberal, aspectul mondial general facand
imposibila o redivizare a relatiilor internationale. Ordinea internationala va fi stabilita tot pe criterii
economice, de tip soft-power, Statele Unite ramanand in continuare principalul actor care isi va proiecta
sistemul democratic, economic la scara globala. Exista interese prea mari, de natura economica, pentru
ca acest tip de ordine sa dispara si sa lase loc unui conservatorism cum am cunoscut in perioada
Razboiului Rece. Rusia va ceda in fata argumentelor economice, economia sa apropiindu-se de colaps
ducand la necesitatea unei relaxari fata de Occident. Desigur se va pune problema retrocedarilor
teritoriale, insa, cu o alta administratie a Federatiei Ruse, se va putea negocia si acest aspect. China va fi
nevoita sa faca si ea concesiuni in legatura cu actiunile sale din Marea Chinei de Sud si Taiwan avand de
ales intre o China izolata economic sau o China care isi va urma parcursul economic profitand din plin de
globalizare prin relatiile comerciale cu SUA si UE.
Statele Unite vor incerca sa-si reconsolideze economia pe principii realiste, nationale, se va observa un
reviriment al principiilor conservatoare, insa acestea vor cuprinde numai anumite aspecte ale vietii
economico-politice.
Pot spune ca, preferinta mea coincide cu imaginea pe care o am despre viitorul noii Ordini
Internationale.

Bibliografie:
TEORIA RELAIILOR INTERNAIONALE,Note de curs ,Prof. dr. Ctlin TURLIU;

GLOBALIZATION AND WORLD ORDER: FOUR PARADIGMATIC VIEWS,Kavous Ardalan;

CONTEXTUL INTERNAIONAL POST-RZBOI RECE DIN PERSPECTIVA GLOBALIZRII


Bolborici Ana-Maria Asist. univ. drd.Universitatea Transilvania din Braov;

Statele Unite si Noua Ordine Mondiala. O dezbatere intre Olavo de Carvalho si Aleksandr Dughin.