Romantismul pasoptist

A fost o miscare artistica si filosofica aparuta la sfarsitul secolului VIII in Germania

si Anglia, apoi a iradiat in intreaga Europa in secolul XIX.

i face cel mai simit prezena n artele vizuale, literatur i muzic, dar de
asemenea a avut un impact i asupra istoriografiei, educaiei i istoriei naturale
(tiinele naturii).

Apar peste 150 de definitii ale romantismului, insa critical si teoreticianul

american Rene Wellek identifica 3 criterii unitare ale romantismului:
imaginatia(pentru conceptual despre poezie), natura( pentru conceptual despre
om), imaginea, simbolul si mitul( pentru stilul poetic).

Una din caracteristicile romantismului este faptul c se mpotrivete clasicismului.

Tema central a romantismului este idealul i dorina de libertate, individul i
autoexprimarea sunt promovate n prim-plan.
In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in
antiteza cu clasicismul, evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele
doua curente literare care s-au manifestat predilect in literature.
Clasicul este "un om ca toti oamenii", pe cand romanticul este cu totul iesit din
comun, "un monstru de frumusete sau de uratenie, de bunatate ori de rautate",
reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al celui din urma.
Citat din Dictionar de termini literari despre caracteristicile romantisului in
general.
Citat din Istoria critica a literaturii romane despre tipurile de romantism
identificate de Virgil Nemoianu in lucrarea Imblanzirea romantismului.
Reprezentanti ai romantismului german:

Wilhelm Hauff - povestitor,

Heinrich Heine - poet
Johann Gottlieb Fichte - a formulat idealul fericirii
Friedrich Wilhelm Schelling - a creat idealismul ca directiv a romantismului
Friedrich Hlderlin - creatorul poeziei romantice germane
Novalis
Reprezentanti ai romantismului englezesc:

William Blake
George Gordon Byron
Samuel Taylor Coleridge
Mary Shelley
Romantismul patrunde in literatura romana dupa 1830, cu o oarecare
intarziere, prelungindu-si insa influenta pana la Mihai Eminescu, el fiind
considerat ultimul mare romantic european.

Romantismul pasoptist ,de tip Biedermeier, este unul impur, hibrid, conciliant,
predispus spre orice fel de simbioza, aflat in opozitie cu Romantismul Inalt. Fiind o
varianta modesta a Romantismului Inalt, el nu are puterea ca prin fortele proprii
sa se elibereze de paradigmele clasiciste si luministe, producandu-se astfel o
sincronizare cu literatura apuseana