Sunteți pe pagina 1din 2

Mecanisme RIC

RIC are 2 etape:


-prima faza de inductie
-a 2a faza de desfasurare propriu-zis

Faza inductie
Se desfasoara in cea mai mare parte in org. limfoide secundare, mai ales intra-ggl, si are un scop f.
important: in aceasta faza trebuie ca limf. T naive sa se transf. in limf. T mature.
Procesele sunt paralele: intr-un tesut apar celule antigenice, aceste celule vor prezenta antigene pe
molecule MHC1, toate elementele de supraveghere imunologica sesizeaza asta, si, antigenele non-self
sunt mai intai recunoscute de opsonine. Recunoasterea va fi facuta de C3b, daca celula antigenica era
de ceva timp in tesut, se poate ca org. sa fi declansat si RIU, si atunci opsonizarea se poate sa fie facuta
si cu igG.
Aceasta opsonizare ajuta in etapa urmatoare, ptr. ca cel. tinta sunt recunoscute mult mai repede. Tot aici
in tesut, in etapa urmatoare, vor sesiza aceste tinte opsonizate niste celule, si anume macrofagele si
celulele dendritice ( macrofagele f. importante aici). Ele sunt asa-numitele APC-uri profesioniste, deci
vor veni si vor fixa aceste celule antigenice pe 3 tipuri de receptori: vor fixa pe rec. CE prin intermediul
C3b, vor fixa pe FCgammaR prin igG si vor fixa antigene tip PAMP sau DAMP prin receptorii Toll. In
urma acestor recunoasteri, o parte din celulele-tinta vor fi endocitate de catre macrofage sau pot fi
endocitate si fragmente din membrana ( si in macrofage si cel. dendritice).
In urma acestor endocitari, macrofagele ( si cel. dendritice, vorbim de amandoua cand zicem de
macrofage) se activeaza prima data. In urma acestei activari, macrofagele se impart in 2: unele din ele
raman pe loc, in focar si continua sa se activeze. In urma acestei activari, cel. incep sa secrete citokine (
au comutat pe rol inflamator, genereaza inflamatie) - aceste citokine pro-inflamatorii sunt multe, dar cele
mai cunoscute sunt IL1beta, TNFalfa si interferon gamma. Aceste citokine vor transmite info. la diverse
celule stimuland si celulele endoteliale din zona; in urma acestei stimulari, cel. endoteliale isi modifica
aspectul -> se aplatizeaza si incep sa expuna multe molecule de adeziune.
Cealalta parte din macrofage se transforma in APC-uri, spre deosebire de RIU ( unde APC-urile expun
epitopi numai pe MHC2) in RIC, APC-urile expun si pe MHC1 si pe MHC2.
Aceste APC-uri ajung in org. limf. secundare, in primul rand in ggl. Ajung in ggl. regionali in zonele T-
dependente ( para-corticala). Aici vor gasi limf. T naive ( si helper si citotoxice). Aceste naive vor avea
primul contact cu antigenele.
Primele care sunt stimulate sunt T helper cu epitopi prezentati pe MHC2 si in urma stimularii, cele mai
multe dintre naivele helper trec in profil Thelper1 care vor stimula RIC. Doar un nr. f. mic de limf. naive se
transforma in Thelper2. Aceste naive Thelper2 vor stimula un RIU de slaba intensitate prin care se
genereaza imunoglobuline care vor opsoniza celulele tinta.
La sf. acestei activari, limf. Thelper nu sunt inca cu memorie, devin doar mature. Ele vor parasi locul
contactului antigenic ( paracorticala). Putin mai tarziu, APC-urile stimuleaza si limf. T citotoxice. Daca
acestor citotoxice li se prezinta epitopi pe molecule MHC1, limf. T citotoxice CD8+ se vor activa, daca se
prezinta pe MHC2 se activeaza limf. T citotoxice CD4+ ( doar 10% din totalul citotoxicelor) si apoi vor
parasi si ele locul de contact antigenic.

Etapa de desfasurare propriu-zis


Toate aceste limfocite ( helper1, citotoxice) au parasit ggl. si au ajuns in torentul vascular; aici, vor intalni
zonele de endoteliu aplatizat - pe acest endoteliu se vor fixa cu usurinta prin cupluri de adeziune.
Limfocitele patrunse in focarul antigenic vor gasi celule-tinta care prezinta epitopi pe MHC1, gasesc si
macrofage + cel. dendritice care prezinta pe MHC1, dar si APC-uri scapate care prezinta pe MHC2 ( in
principal prezentarea este pe MHC1). In acest tesut, toate cel. se intalnesc si incep sa coopereze:
limfocitele T citotoxice CD8+ vor recunoaste epitopi prez. pe MHC1 de catre cel. mentionate anterior si
dupa aceasta prima cooperare, citotoxicele si macrofagele se activeaza reciproc. In urma acestei activari,
celulele inca nu au ajuns la nivelul maximal - ca sa poata sa fie activare completa, limfocitele Th1 trebuie
sa activeze inca odata citotoxicele CD8+.
Are loc o noua cooperare care se soldeaza cu urmatoarele evenimente: limf. Th1 va deveni complet
activat si descarca mari cantitati de IL2, interferon gamma si TNFalfa. IL2 stimuleaza definitiv activarea
citotoxicelor CD8+, aceasta celula acum ajunge la nivelul maxim de activare si descarca bagajul citotoxic
declansand citotoxicitatea extracelulara.
Aceleasi limfocite Th1 activeaza si limfocitele Tcitotoxice CD4+, aceste CD4+ declanseaza si ele
citotoxicitate extracelulara si mai fac un lucru: in urma activarii complete, incep sa expuna pe mb. niste
proteine numite PAS. Activarea CD4+ se face tot prin IL2.
Citotoxicele au si rol imunoreglator - vor controla intensitatea RIC.

Consecintele activarii complete a celulelor din focar


-activarea completa Th1 = incep sa descarce bagajul maxim de IL2, interferon gamma si TNFalfa.
*IL2: in cantitati mari, stimuleaza concomitent si citotoxicele CD8+ si CD4+, le activeaza complet.
*interferonul gamma: stimuleaza macrofagele, in urma acestei stimulari, si macrofagele trec la nivelul
maxim de activare - cand sunt activate la acest nivel, ele dezvolta niste functii noi: le creste f. mult
capacitatea de fagocitoza, le creste f mult citotoxicitatea ( oxigen-dependenta prin specii reactive O2 si
oxigen-independenta, se bazeaza pe enzime litice), activeaza intens si sinteza de proteine ( mai ales
proteine de adeziune, mai ales LFA1 cu care agata celula-tinta pe ICAM), le creste f mult capacitatea de
APC. Macrofagele sunt singurele celule din RIC care pot si sa fagociteze si sa aiba citotoxicitate
extracelulara.
*TNFalfa: este este eliberat atat din helper1 cat si din macrofage, si chiar si din citotoxice CD8+. Se va
acumula in jurul tintelor crescand concentratia - in conc. mari se activeaza o familie de receptori
tanatogeni ( ai mortii celulare - familia TNFr ). Acesti receptori activeaza apoptoza de la nivelul
membranei.

-activarea completa citotoxice, NK, K = sunt suficient de mici incat nu pot distruge decat prin
citotoxicitate extracelulara. Consecintele sunt leziuni mb. si leziuni nucleare:
*sunt cauzate de perforina ( este prezenta in granulatiile limfocitare sub forma unor placutze aproape
identice cu C9 ); cand aceste celule s-au activat complet, se descarca perforina; placutzele ajung in
mediul extracelular si o conc. mai mare de Ca2+ forteaza placutzele sa formeze niste cilindri goi pe
dinauntru care se insera pe mb. celulelor-tinta ducand la leziuni mb. Prin aceste gauri apare citoliza
osmotica, de asemenea pot intra granzimele (fortzeaza apoptoza prin activarea caspazei 8 si prin
fisurarea membranelor mitocondriale) si granulizina (care da leziuni nucleare) care vin si din citotoxice si
din NK si din K.

-activarea limf. citotoxice CD4+ = cand se activeaza complet, expun receptori tanatogeni ( ai mortii
celulare). Face sinapsa imuna cu tinta prin cuplu de adeziune, si doar in acea sinapsa imuna expune
PASl ( l = L) care va declansa apoptoza in celula-tinta. Prin acest receptor se activeaza o endo-nucleaza
care incepe sa taie ADN-ul si blocheaza repararea lui. Pe langa efectul de distrugere, vor controla si
intensitatea RIC.