Proiect la Istorie

Profesor: Gila Cristina

Elev: Bogdanescu Claudia
 ROMNIA POSTBELIC
Stalinism si National-Comunist

Instaurarea regimului politic comunist in Romnia.

Dup 23 August 1944 a nceput procesul de comunizare a rii, sub
presiunile U.R.S.S. si cu concursul trupelor sovietice de ocupatie. Regele Mihai
a fost obligat s accepte, la 6 martie 1945, formarea unui guvern, condus de dr.
Petru Groza, aflat sub controlul P.C.R. La 30 martie 1945 a fost impusa
legea epurarii institutiilor statului, prin care, sub pretextul inlaturarii celor care
au colaborat cu regimul antonescian si cu Germania nazista, au fost excluse
din institutiile de stat persoanele care se opuneau comunizarii tarii.
S-a trecut la utilizarea cenzurii si la suprimarea presei libere,
la ingradirea activitatii partidelor politice necomuniste (desfiintate, practic, in
1947). Incercarea regelui Mihai I de a se opune guvernului prin asa-
numitagreva regala(refuzul regelui Mihai de a sanctiona actele guvernului si de
a participa la evenimente legate de activitatea acestuia), care a durat din august
1945 pana in ianuarie 1946, s-a dovedit ineficienta. In noiembrie 1946 au fost
organizate primele alegeri parlamentare postbelice care au avut, de fapt, scopul
de a legitima prin vot puterea comunista, rezultatul alegerilor fiind falsificat in
favoareaP.C.R.; regele Mihai I a fost obligat, la 30 decembrie 1947, sa abdice.
Romania devenea republica populara.

Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965).

Odata cu inlaturarea monarhiei, Romania a devenit un stat totalitar, cu un

sistem politic de tip stalinist, bazat pe concentrarea puterii in mana unui singur
partid: P.C.R., condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sovietizarea Romaniei s-a
manifestat in toate domeniile.
A fost infiintata, in 1948, politia politica - Securitatea. In domeniul
economic, principalele masuri ale regimului comunist au
fostnationalizarea(trecerea in proprietatea statului) a intreprinderilor, bancilor,
mijloacelor de transport (iunie 1948); colectivizarea agriculturii (1949-1962),
prin inscrierea fortata a taranilor in gospodariile colective de tip sovietic;
industrializarea fortata a Romaniei, pe baza planurilor cincinale, fara a se tine
cont de nevoile si resursele reale ale tarii (din 1951).
In planul vietii social-culturale, s-a trecut la intreruperea legaturilor cu
Occidentul, la reforma invatamantului dupa model sovietic, la cenzura, la
controlul politic si ideologic al creatiei literare si artistice. Biserica greco-
catolica a fost interzisa (1948), iar cea ortodoxa a fost subordonata statului.
National-comunismul regimul politic al lui Nicolae Ceausescu (1965-1989)

In 1965, la Congresul al IX-lea al P.C.R., conducerea partidului, si implicit

a regimului politic, a fost preluata de
Nicolae Ceausescu (presedinte al Romaniei din 1974). Prin noua Constitutie,
statul primea denumirea de Republica Socialista Romania (R.S.R.).
Pana in 1971, politica interna s-a caracterizat prin continuarea proceselor de
desovietizare si destalinizare incepute de Gheorghe Gheorghiu-Dej dupa 1958;
promovarea unei culturi axate pe evidentierea trasaturilor nationale, care a avut
ca scop atragerea de partea regimului a populatiei prin exploatarea
sentimentelor nationale; atenuarea politicii represive a Securitatii,
eliberarea detinutilor politici.
Toate aceste masuri nu au pus niciodata in discutie monopolul
puterii detinut de Partidul Comunist Roman si de conducatorul statului. Din
1971 a inceput revolutia culturala, manifestata in special prin exacerbarea
propagandei comuniste si a cultului personalitatii lui N. Ceausescu. Treptat,
regimul a devenit tot mai restrictiv si abuziv, ducand, dupa 1980,
la saracirea accentuata a populatiei si la deteriorarea fara precedent
a conditiilor de viata ca urmare a efortului de a se plati marile datorii externe ale
tarii.

Gheorghe Gheorghiu-Dej Nicolae Ceausescu

 Rezistena anticomunist i disidena n Romnia socialist

Primele forme de rezisten armat anticomunist au aprut n Bucovina,

odat cu ptrunderea trupelor sovietice (1944). Rezistena armat anticomunist
din Romnia s-a desfurat n zonele muntoase i cele puternic mpdurite
(1944-1960). Lupttorii proveneau din toate segmentele sociale: militari,
legionari, intelectuali, preoi, studeni, rani care se opuneau colectivizrii,
femei i muncitori.
Oficial, acetia erau numii de autoritile comuniste bandii, teroriti,
legionari, fasciti. Dotarea cu armament era precar: arme abandonate de
armata german n retragere, arme de vntoare, arme i muniie capturate de la
forele represive. Luptatorii atacau de obicei grupuri izolate ale forelor
represive, eliminau activiti de partid din sate sau acionau n vederea
destabilizrii anumitor zone i chiar declanrii unor revolte regionale.
Durata i eficiena acestor grupri depindea de atitudinea populaiei
locale. Numeroi steni le ofereau adapost, alimente i informaii despre trupele
de represiune, alii i trdau. mpotriva lor regimul comunist folosea Securitatea,
Miliia, uniti militare, uneori chiar i armament greu. Se foloseau arestri
masive pentru intimidarea populaiei locale i se recrutau informatori.

Principalele centre de rezisten au fost n Bucovina, Munii Banatului

(colonel Ion U), Maramure, Munii Apuseni (maior Nicolae Dabija), Vrancea
i Munii Neamului. Deosebit de intens a fost rezistena n Munii Fgraului,
unde acionau grupurile conduse de Ion Gavril Ogoranu pe versantul nordic i
grupul colonelului Gh. Arsnescu i ale frailor Toma i Petru Arnuoiu pe
versantul sudic.
O alt form de rezisten anticomunist o constituiau revoltele i
rscoalele rneti mpotriva echipelor de colectivizare trimise de Partidul
Comunist. Regiuni ntregi au fost asediate cu ajutorul Miliiei i Armatei n
Bihor, Arad, Suceava, Vlaca, Gorj. Dup 1959 orice rezisten a fost eliminat,
ca urmare a ncheierii colectivizrii.
Dup distrugerea grupurilor armate anticomuniste din muni, regimul
comunist nu a mai fost confruntat cu fenomene de rezisten dect dup 1975,
sub forma disidenei intelectuale (Paul Goma, Doina Cornea, Dan Tudoran, Ana
Blandiana, A. Pleu) care au criticat cultul personalitii i au cerut respectarea
drepturilor omului. mpotriva lor, regimul va dezlnui un val de persecuii,
izolndu-i, instituind domiciliul obligatoriu sau deportndu-i n zone ndeprtate
ale rii. Ei s-au alturat protestelor unor largi pturi ale populaiei mpotriva
agravrii condiiilor de via, care au culminat cu greva minerilor din Valea
Jiului (1977) i puternica demonstraie de protest a muncitorilor din Braov
(1987).
 De asemenea, un rol important n susinerea disidenei i a moralului celor
care luptau mpotriva regimului comunist revine postului de radio Europa liber.
Represiunea politic era realizat cu ajutorul instrumentelor create de
partid. Securitatea (Direcia General a Securitii Poporului) nfiinat n 1948
putea aresta, ancheta i executa pe opozani. Ea va teroriza ntreaga populaie a
Romniei, att prin efectivele ei (38 000 de persoane n 1989) ct i prin
numrul mare de informatori (400 000 persoane). Miliia, nfiinat n 1949, pe
lng atribuiile proprii, a secondat Securitatea n reprimarea i terorizarea
populaiei. De asemenea, un rol semnificativ n represiunea politica l va juca i
Justiia, total aservit puterii comuniste.
Sistemul concentraionar romnesc a imitat modelul sovietic, comunitii
romni urmrind s-i elimine toi adversarii politici. n coloniile de munc
(canalul Dunre Marea Neagr), pe lng interogatoriile interminabile,
torturile slbatice din timpul anchetelor, deinuii politici trebuiau s suporte
munca istovitoare, subalimentaia i comportamentul inuman al gardienilor. De
o sinistr celebritate se bucurau nchisorile de la Sighet, Gherla, Rmnicu
Srat, Aiud, Jilava, Fgra, Miercurea Ciuc. Dup 1950 a fost ncurajat
metoda reeducrii prin violen, devenit celebr mai ales datorit
experimentului de la Piteti.
ncepnd cu anul 1964, regimul nchisorilor i exterminarea fizic au fost
nlocuite cu metode mai subtile de supraveghere a societii.