Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Laboratorul 3
1. Introducere in retele:
-BUS
Atunci cand este nevoie de conectarea mai multor calculatoare decat perminte tipul de retea
utilizat sau atunci cand avem mai multe retele locale, eventual de tipuri diferite, pe care dorim
sa le conectam exista doua solutii: repetoarele si podurile.
Un repetor (repeater) este un amplificataor electric, care preia semnalul dintr-o parte si il trece
in cealalta parte marind puterea acestuia ( semnalul se pierde daca nu este amplificat).
Repetorul nu poate fi folosit decat pentru legarea a doua retele de acelasi tip, iar folosirea unui
numar mare de repetoare duce la scaderea vitezei de transmisie a datelor.
Atunci cand dorim sa conectam doua retele, mai ales daca sunt de tipuri diferite, vom utiliza
un pod (bridge). Acesta este conectat la doua sau mai multe retele locale, simultan. Podus stie
sa preia pachetele de date dintr-o retea si sa le transmita in cealalta, realizand anumite
conversii ale pachetelor (Pachetul de date ce trece pe pod va trebui inteles de
calculatoarele din reteaua destinatie, deci vor trebui facute conversiile de structura; fiecare tip
de retea foloseste pachete diferite de structura, deci, de exemplu, un pachet Ethernet nu va fi
inteles de o retea Token Ring.
Se spune ca un pod vorbeste un protocol diferit la fiecare capat (regulile de transmisie a
datelor sunt diferite de la o retea la alta). Podul nu copiaza un pachet dintr-o parte in alta decat
daca destinatia se afla in alta retea decat calculatorul care l-a expediat, prevenind aglomerarea
inutila a retelei.
Exista si poduri care au un algoritm care le permite sa invete cand sa preia un pachet si cand
nu (algoritm de invatare).
1
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
Un canal de comunicare este mijlocul prin care se realizeaza legatura dintre sursa si destinatie.
Canalul de comunicare este capabil sa transmita fie o marime variabila in timp, numita
semnal, caz in care canalul este numit continuu, fie un sir de simboluri dintr-o multime finita,
caz in care canul este numti discret.
Mediul de comunicatie este un cablu format dintr-o pereche de conductoare coaxiale. Cablul
nu are voie sa aiba ramificatii si trebuie incheiat la ambele capete prin terminatoare.
Ramificatiile sau lipsa terminatoarelor duc la reflexia semnalului la ramificatie sau la capatul
fara terminator, rezultand bruierea semnalului de catre reflexia lui.
microunde, raze infraroii sau raze laser - n cadrul conexiunilor fr fir (wireless).
La inceputul anilor 80, ruterele care constituiau ARPANET-ul rulau un protocol de rutare
distance-vector cunoscut sub numele GGP(Gateway-to-Gateway Protocol). Pe masura ce
reteaua crestea, arhitectii sai au constatat ca acest protocol nu ofera scalabilitatea necesara. Ca
urmare, RFC827 propune o solutie inovatoare: migrarea ARPANET de la structura monolitica
spre o structura modulara un sistem de subretele autonome interconectate. Aceste subretele
au fost denumite sisteme autonome (autonomous System AS).
Un AS reprezinta o colectie de rutere (si eventual alte echipamente de retea) aflate sub un
control administrativ comun. Fiecare AS este identificat printr-un numar unic la nivel global.
Aceste numere (AS Numbers, pe scurt ASN) sunt alocate de catre IANA.
2
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
O statie are nevoie de o adresa IP pentru a se conecta la reteaua interna sau la Internet. Adresa
IP este o adresa logica ce identifica o statie specifica. Pentru a putea comunica in retea fiecare
Interfata a statiei (Network interface connection) trebuie sa foloseasca o adresa IP unica.
Interfata cu reteaua este de obicei o placa de retea (NIC) instalata in echipament.
Echipamentele care folosesc placi de retea sunt statiile de lucru, serverele, imprimantele de
retea si telefoanele IP. Fiecare pachet trimis pe Internet are o adresa IP sursa si o adresa IP
destinatie. Aceasta informatie este folosita de echipamentelor de retea pentru a ruta pachetele
catre gazda destinatie si raspunsurile catre gazda sursa.
d) Ce se intelege prin fragmentare? Cum este tratata problema fragmentarii de IPv4 si IPv6?
3
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
nici un mecanism de recunoastere, astfel incat restul fragmentelor sunt inlaturate de catre
calculatorul destinatie.
Cand un pachet urmeaza sa fie transmis pe o legatura cu un MTU (Maximum Transmission
Unit) mai mic decat dimensiunea sa, acesta va trebui fragmentat in mai multe pachete. In mod
evident, la destinatie pachetul initial va trebu reasamblat. Pentru ca acest lucru sa fie posibil,
antetul IPv4 tine un flag ( More Fragments) de fragmente si punctele de fragmentare ale
datelor folosind campurile Flags si Fragment Offset.
In general, fragmentarea produs de IPv4 afecteaza performanta retelei, de aceea IPv6
introduce o noua tehnica numita Path MTU Discovery (PMD). Folosind aceasta tehnologie,
IPv6 poate deduce care este cea mai mica valoare MTU de la un punct in altul peste o
infrastructura de nivel 3. Valoarea determinata va fi folosita pentru toate transmisiile realizate
de acea ruta, evitandu-se astfel fragmentarea pachetului. IPv6 foloseste antetul de extensie
pentru fragmentare; daca PMD nu functioneaza sau nu poate fi folosit din cauza
constrangerilor asupra resurselor de calcul, se afiseaza acest antet care retine numerotarea si
offset-ul fragmentelor unui pachet.
IP forwarding este un proces folosit pentru determinarea drumului pe care un pachet sau o
datagrama poate fi trimisa.
Intr-un mod ideal, algoritmii IP forwarding iau in considerare lungimea datagramei, tipul de
serviciu specificat in antetul datagramei si sarcina de retea pentru a determina cea mai buna
cale de a trimite un pachet la destinatia dorita. In general, software-ul de routare ii determina
ruta prin algoritmul celui mai scurt drum. Totusi, exista si alte protocoale de routare care
utilizeaza alti factori ( cunoscuti sub numele de valori) pentru a determina cel mai bun drum.
Fiecarui drum ii este atribuit un cost iar algoritmii din cadrul sistemului de operare al unui
router folosesc acest cost pentru a determina unde si cand sa fie trimise pachetele. Calculul
acestor costuri poate include latimea de banda sau utilizarea legaturii dintre routere, sau viteza
conexiunii
f) Ce se intelege prin suma de control Internet? De ce s-a renuntat la aceasta in cazul IPv6?
IEEE 802 semnific o familie de tipuri de reele locale. Cele mai multe reele locale (reele cu
ntinderi geografice reduse, de pn la civa kilometri) sunt construite pe baza standardului
IEEE 802.3. Aceste reele mai sunt numite Ethernet.
4
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
IPv6 functioneaza similar cu IPv4, in sensul ca genereaza o adresa numerica, unica necesara
device-urilor cu conexiune la internet pentru a comunica. Totusi, are o diferenta majora:
-utilizeaza adrese pe 128 de biti. IPv4 foloseste 32 de biti pentru adresele sale de internet.IPv4
foloseste 32 de biti pentru adresele sale de internet.
Un avantaj este si faptul ca IPv6 aduce imbunatatiri la capitolul viteza precum si capacitatea
de a trimite pachete catre mai multe destinatii odata, fara a primi si response din partea
dispozitivului de route (IPv4 nu suporta aceste functii decat cu anumite dispozitive
implementate manual si intr-o maniera limitata).
Si daca dorim sa privim non-tehnic, prin prisma utilizatorului de internet, IPv6 vine cu
avantaje vizibile! In primul rand, alocarea IP-urilor nu se mai face manual sau prin DHCP ca
in cazul IPv4, procesul de stabilire a IP-ului fiind total automatizat.
i) Ce proprietati de securitate are IPv6 spre deosebire de IPv4? Care este diferenta dintre AH
si ESP?
5
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
permite numai receptorului s verifice dac mesajul este intact i sterilizat dar nu cripteaz
mesajul de la sine.
-AH include header-ul pachetului n timp ce ESP funcioneaz numai cu sarcina util.
-gradul de acoperire. n mod specific, ESP nu protejeaz cmpurile header-ului IP cu excepia
cazului n care aceste cmpuri sunt ncapsulate de ESP (modul tunel).
j) Prezentati algoritmul Bellman-Ford pentru determinarea celui mai scurt drum. Ce probleme
de utilizare a acestuia se pun in cazul protocolului RIP-2?
k) Prezentai algoritmul Dijkstra pentru determinarea celui mai scurt drum. Comparati
algoritmii de determinare a drumului minim Dijkstra i algoritmul Bellman-Ford.
Algoritmul lui Dijkstra este un algoritm care calculeaza drumurile minime de la un nod al
unui graf la toate celelalte noduri din graf. Dijkstra poate fi folosit doar in grafuri care au toate
muchiile nenegative. Algoritmul este de tip Greedy: optimul local cutat este reprezentat de
costul drumului dintre nodul sursa s si un nod v. Pentru fiecare nod se retine un cost estimat
d[v], iniializat la nceput cu costul muchiei s v, sau cu +, daca nu exista muchie.
In exemplul urmtor, sursa s este nodul 1. Iniializarea va fi:
Aceste drumuri sunt mbuntite la fiecare pas, pe baza celorlalte costuri estimate.
Algoritmul selecteaz, in mod repetat, nodul u care are, la momentul respectiv, costul estimat
minim (fata de nodul sursa). In continuare, se ncearc sa se relaxeze restul costurilor d[v].
Daca d[v] < d[u] + wuv , d[v] ia valoarea d[u] + wuv.
6
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
Pentru a tine evidenta muchiilor care trebuie relaxate, se folosesc doua structuri: S (mulimea
de vrfuri deja vizitate) si Q (o coada cu prioriti, in care nodurile se afla ordonate dup
distanta fata de sursa) din care este mereu extras nodul aflat la distanta minima. In S se afla
iniial doar sursa, iar in Q doar nodurile spre care exista muchie directa de la sursa, deci care
au d[nod] < +.
In exemplul de mai sus, vom iniializa S = {1} si Q = {2, 4, 3}.
La primul pas este selectat nodul 2, care are d[2] = 10. Singurul nod pentru care d[nod] poate
fi relaxat este 3. d[3] = 50 > d[2] + w23 = 10 + 20 = 30
Comparatia algoritmilor
Algoritmul Dijkstra este folosit doar cand este o singura sursa si vrem sa aflam cel mai scurt
drum de la un nod la altul. Algoritmul lui Bellman-Ford este folosit, la fel ca si Dijkstra, cand
avem doar o sursa doar ca el merge si atunci cand sunt costuri negative.
7
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
Open Shortest Path First sau OSPF ( deschide nti calea cea mai scurt), este un protocol
IP dinamic destinat rutrii n interiorul unei reele mari (guvernate de un singur gestionar) -
sistem autonom (AS). In principial, OSPF este bazat pe caracteristicile conexiunilor dintre
interfee. OSPF nlocuiete RIP ca protocol standard de interior (Interior Gateway Protocol -
IGP) n special n reele mari. Calitatea (metrica) legturii ntre interfeele ruterelor numit
generic n cazul OSPF cost se stabilete matematic avnd definitoriu criteriul limii de
band.
Caracteristic pentru OSPF este baza de date cuprinznd linkurile spre routerele adiacente.
Aceasta cuprinde o list a tuturor routerelor conectate direct - constituind miezul topologiei
reelei. Pentru a menine actual baza de date corespunztoare topologiei este necesar un
schimb permanent de informaie ntre routere. Schimbul de informaie se face prin intermediul
pachetelor LSA (Link State Advertisments) care cuprind o procedur ierarhic de anunare
bazat pe prioritizarea routerelor din reea, a interfeelor unui ruter i a rolului (activ sau
backup) jucat de fiecare link.
Topologia reelei conduce la definirea ruterelor dup destinaia lor n cadrul AS (cu precizarea
c AS este de fapt format dintr-un WAN i mai multe LAN-uri interconectate prin acesta):
ruter destinat conectrii LAN la WAN-Area border router (ABR), ruter de transfer ntre AS-uri
diferite Autonomous system border router (ASBR), ruter destinat traficului LAN - Internal
router (IR), ruter destinat traficului WAN - Backbone router (BR)
8
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
9
Hagiu Lavinia Maria
IE, AN II, grupa 1
10