Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu

Specie a genului epic in proza, cu actiune complexa si de mai mare intindere decat a celorlalte
specii epice in proza, desfasurata, de regula, pe mai multe planuri , cu personaje numeroaese,
romanul realist Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi evidentiaza o serie de
caracteristici remarcabile. Fundamentul realismului il constituie conceptul de autenticitate, de
verosimilitate, sustinut de prezenta toponimelor (Odobesti, Valea Prahovei) si a
antroponimelor (Stefan Gheorghidiu, Ela), dra si de relatia omului cu mediul ce il conditioneaza
social si psihologic.
Prin cele doua romane ale sale ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul
lui Procust, ca si estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc
interbelic prin sincronizare cu literature universala. Roman psihologic prin tema, conflict interior,
protagonist si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice, romanul lui Camil Petrescu
este apreciat de critica vremii drept o monografie a indoielii , monografia unui element
psihic, gelozia (G. Calinescu)
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,
deoarece are drept caracteristici : unicitatea perspective narrative, timpul prezent si subiectiv,
fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei,
anticalofilismul, dar si autenticitatea definite ca identificarea actului de creatie cu realitatea
vietii. Influentele filosofice, psihologice sau cele ale psihoanalizei sunt concretizate din operele
lui Platon, Freud si Bergson.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan
Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Naratiunea
subiectiva, interna presupune existenta unui narrator implicat.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului si,
in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist. Daca
prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimonial esuate, dintre Stefan Gheorghidiu si
Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie, urmareste experienta de pe
front in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregimea fictional, in timp ce a
doua valorifica articole si documente din epoca ce confera autenticitate textului.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compositional: actiunea primului capitol, La Piatra
Craiului in munte, este posterioara intamplarilor relaltate in restul Cartii I. Capitolul pune in
evident cele doua planuri temporal din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si
timpul narat (trecutul povestii de iubire). In timpul concentrarii pe Valea Prahovei, Stefan
Gheorghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la
un fapt divers aflat in presA: un barbat care si-a ucis sotia infidel a fost achitat la tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistulu, trezindu-i aminirile legate de
cei doi ani si jumate de casnicie cu Ela. eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la
Universitate si banuiam ca ma insala este fraza cu care debuteaza abrupt, concentrand intriga,.
Cu timpul, cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimonial, al carei moment culminant are
loc cu ocazia excursiei la Odobesti, prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. In
timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda atentie exagerata unui anume domn G., care dupa
opinia personajului-narator, ii va devein amant. Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se
impaca.
A doua experienta in planul cunoasterii existential o reprezinta razboiul, iar Absolutul mortii
eclipseaza absolutul iubirii. Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, invalmaseala,
dezordine. In capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si
tragismul confruntarii cu moartea. Eroismul este inlocuit de spaima de moarte care pastreaza
doar instinctul de supravietuire si automatismul: nu mai e nimic omenesc In noi. Drama
colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.
Ranit , Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il
legase de Ela. Obosit sa mai caute certitudini sis a se mai indoiasca, o priveste acum cu
indiferenta si hotaraste sa o paraseasca i-am scris ca ii las absolute tot ce e in casa, de la
obiectele de pret la carti., de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.
Stefan Gheorghidiu, personajul-narator reprezinta tipul intelectualului lucid (evidentiind
o trasatura definitorie a romanului modern) care traieste drama indragostitului absolute. Filozof,
el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt
filtrate de constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de
cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest sens, Ela este cea mai
misterioasa prezenta. Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice,
Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate, aspecte ale planului interior din fluxul constiintei
(trairi, sentimente, reflectii) si ale planului exterior (fapte, tipuri imane, relatii cu alte personaje).
Personajul se confeseaza in primul rand, spre a clarifica pe sine, ca sa inteleaga cum a fost cu
putinta sa iubeasca o femeie pana a fi in stare sa faca o crima din cauza ei. Dintre
modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin
caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesture, atitudini si relatiile
cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea (eram alb ca un om fara globule
rosii), dar si procedee specidice romanului psihologic modern: autoanaliza lucida (Simteam
din zi in zi, departe de femeia mea, ca voi muri), introspectia (Nu pot gandi nimic), monologul
interior, fluxul constiintei.
Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu, de catre celelalte personaje este realizata prin
replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza
comportamentul ei din timpul excursiei la Odobesti: Esti de o sensibilitate imposibila.
Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre personajul-narator. In acest
sens, Ela este personajul feminin misterios, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de
viziunea lui Stefan. De aceea cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei. In opozitie cu
lumea intelectualului Stefan Gheorghidiu, o lumea idealizata si intr-o oarecare masura izolata, se
contureaza lumea reala a oamenilor de afaceri, a compromisurilor si a mostenirilor, o lume
populate de figuri tipic balzaciene, dintre care se desprind aceea a batranului avar Tache sau a
deputatului Nae Gheorghidiu.
Actiunea romanului se petrece atat in mediul citadin (Bucuresti, Campulung), cat sip e front, si
cuprinde evenimente traite de protagosnist cu aproximativ doi ani si jumatate inainte de 1916,
anul intrarii Romaniei in razboi, cat si din timpul desfasurarii acestuia. Insa timpul si spatial sunt
reunite intr-un prezent al trairilor si framantarilor interioare, in confesiunea personajului-
narator. Aceste trasaturi evidentiaza, inca o data, elemente definitorii ale romanului modern.