Morometii

Marin Preda

Realismul a fost un curent literar european, manifestat pregnant in proza, caraterizat printr-o estetica originala,
fundamentata de catre scriitorul Champsfleury in manifestul literar Le Realisme. Astfel, operele realiste se bazeaza pe
crearea impresiei de autenticitate, fie prin utilizarea unor scene verosimile, fie prin toponime (Campia Dunarii, Silistea
Gumesti) si nume de personaje specifice universului rural (Ilie, Niculai, Tita, Paraschiv). Se remarca o tehnica specifica
acestui curent, prin intermediul careia autorul evidentiaza relatia dintre personaj si mediul social in care se afla.
Marin Preda a fost cel mai mare scriitor roman, cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea literaturii romane.
Printre operele sale se remarca Salcamul, Calul, Intalnirea din pamanturi. In plus, exista o permanenta circulatie de
teme, motive si simboluri intre creatiile sale, iar romanul apare ca element de hipertextualitate (Genette), un text derivat in
raport cu nuvela.
Pentru construirea universului fictional, scriitorul foloseste datele acumulate de-a lungul copilariei sale, petrecute
in satul Silistea Gumesti. De asemenea, substratul antropologic este evidentiat prin afirmatia romancierului: Ilie
Moromete era tatal meu. Era un om pe care n-as putea sa spun daca l-am iubit mai mult sau l-am admirat mai mult. Pe de
alta parte, Niculae, fiul cel mic, poate fi perceput ca un alter ego, copilul doritor de a invata construind imaginea
autorului din tinerete.
Titlul romanului este unul simplu, insa are o valoare simbolica. Alcatuit dintr-un substantiv comun, termenul
paratextual Morometii asaza tema familiei in centrul operei, iar evolutia si criza familiei sunt semnificative pentru
transformarile din satul romanesc al vremii. Tema timpului viclean, nerabdator, timpul nu mai avea rabdare, relatia
dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala, criticul Eugen Simion considerand drept tema centrala libertatea morala
in lupta cu fatalitatile istoriei.
Conceptia despre lume care sta la baza textului postbelic este originala, ilustrand idei autentice in categoria
romanelor realiste. Nicolae Manolescu afirma in Arca lui Noe ca viziunea lui Marin Preda dezvaluie o noua
obiectivitate, mai moderna, cu totul diferita fata de traditionalismul interbelic.
Din punct de vedere structural, opera este alcatuia din trei parti neintitulate. Incipitul exprima iluzia timpului
statornic si a indivizilor vesnici, urmand ca cea de-a doua secventa sa se concentreze pe plecarea lui Achim la Bucuresti,
ce declanseaza o etapa de schimbari. Finalul reliefeaza scena secerisului si a problemelor sociale, definitiv nerezolvate, iar
prin revenirea la ideea de timp (in contrast cu incipitul: ,,timpul nu mai avea rabdare) este conturata simetria romanului
Scena cinei constituie una dintre secventele simbolice, aceasta contribuind la conturarea unei imagini
generale a grupului Moromete. Ceremonialul cinei surprinde un moment din existenta familiei, condusa de un tata
autoritar (,,Moromete statea parca deasupra tuturor). In plus, asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a
conflictului, iminenta destramare a familiei: ,,cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim statea spre partea dinafara a
tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara.
Taierea salcamului este necesara pentru plata datoriilor, insa, odata cu distrugerea arborelui sacru (simbolul
familiei), lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, iar haosul se instaleaza treptat. Situatia lui Niculae, premiant la
invatatura evidentiaza pe de-o parte iubirea fata de scoala si pe de alta parte dorinta de a fi educat si de a iesi din starea
sociala inferioara a familiei sale.
Planul celor trei baieti de a pleca la Bucuresti cu oile imprumutate urmeaza sa dea o grea lovitura familiei,
datoria la banca nefiind platita. Moromete este nevoit, astfel, sa vanda o parte din pamant pentru a plati ,,foncirea, rata la
banca si taxa de scolarizare a lui Nicolae.
 Ca in orice opera epica, textul propune personaje principale , secundare si episodice, definitorii fiind
trasaturile morale ale acestora. Ilie Moromete, protagonistul operei, reprezinta tipul taranului patriarhal, cu un destin
simbolic pentru satul traditional; Personajul ,,cel din urma taran reprezinta conceptia fata de pamant si de familie.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii.
Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala (pamantul) si in acelasi timp impune un nou mod de viata.
Moromete nu este un insetat de pamant ca personajul lui Liviu Rebreanu, Ion. Averea pentru el inseamna un
trai in tihna. Daca Ion doreste sa-si sporeasca averea, Moromete vrea doar sa si-o pastreze. Ca dovada ca nu are patima
averii va vinde o parte din pamant, va achita taxele, incercand sa se acomodeze unei vieti noi.
Eroul este inzestrat cu o filozofie asupra vietii si o inteligenta nativa. Pentru acesta, scoala nu inseamna
nimic, dar intelege sa o pretuiasca pentru cei care au nevoie de ea; Acest aspect este evidentiat in mod indirect prin faptele
sale, Ilie Moromete facand tot posibilul sa-i asigure fiului cel mic educatie, contrar unei situatii financiare dificile.
Portretul moral este conturat, de altfel, in mod direct, prin atitudinea sa fata de cei trei baieti, dovedind
bunatate si sacrificiu; El incearca sa schimbe mentalitatea fiilor sai, explicandu-le situatia dificila in care intreaga familie
se afla: ,,Bolnavilor de avere! D-aia n-am vandut din pamant! Ca sa va ramana voua! Acolo este munca voastra!.
In relatie cu protagonistul Ilie Moromete se afla Niculae Moromete, fiul cel mic al acestuia; El reprezinta un
alter-ego al autorului, conturand imaginea copilului constiincios, ce lupta pentru educatia sa. Spre deosebire de alte
personaje, tanarul este static din punctul de vedere al implicarii in actiunea romanului, fiind insa remarcat in unele
evenimente. El dovedeste prin modalitati indirecte puterea intelectuala a unei persoane mature, iar prin dobandirea
premiului I reuseste sa-l uimeasca pe tatal sau, facandu-l mandru de el.
Ca si Rebreanu, Marin Preda credea ca adevarata valoare a unei opere literare este continutul, care trebuie
sa primeze asupra formei. Cuvintele au doar o valoare functionala, menite sa exprime exact intentia autorului. Se remarca,
deci, limpezimea limbajului, scriitorul pledand pentru exprimarea exacta.
n opinia mea, romanul realist obiectiv Moromeii al lui Marin Preda este coninut
i art literar n acelai timp, imagine a unui nou univers rural, nelegere inedit a relaiei
om- pmnt intr-un limbaj dominat de oralitate, dar i de ironie fin, oglind neprtinitoare a
vieii care s-ascurs o vreme fr conflicte mari, dup legile i posibilitile de expresie ale
realismului.

959 Cuvinte