Sunteți pe pagina 1din 4

este o drama de idei alcatuita din trei acte insumand douazeci sisase de scene.

Suflete tari",de Camil Petrescu, se incadreaza in specie prin structura specifica genului dramatic si prin
conflictul dintreidealul iubirii absolute si realitate.

In intentia autorului, lucrarea reprezinta o replica la romanul

Rosu si negru" de Stendhal, dar cu o modificare esentiala: inlocul tacticii pe care Julien Sorel o utilizeaza luni
intregi, pentru a o cuceri pe domnisoara de la Mole, eroul lui Camil Petrescu,izbuteste in numai 40 de minute,
sa castige iubirea inaccesibilei Ioana Boiu.

Deosebiti total sunt si protagonistii celor doua opere: ...

doream sa creez (...) un erou cu totul opus celui din roman, nu unambitios rece si calculat, caci nu ma interesa
in primul rand un caracter, ci dimpotriva un chinuit al revelatiilor inconstiinta"

(Camil Petrescu).

Continutul si personajeledramei ar putea fi analizate pornind tot de la cele doua metafore specifice autorului: a
jocului ielelorsi a patului procustian. Cea dintai apare chiar in prologul lucrarii, dupa indicatiile de regie care
descriu cadrul actiunii.In biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorcani, tanarul Andrei Pietraru sta pe un
scaun, examinand un revolver. La unmoment dat, tanarul bibliotecar are viziunea unor figuri fantomatice, care
se incheaga din vazduh, parca intr-o hora de iele.

Din discutia" acestor intrupari eterate reiese dragostea pe care Ioana Boiu (fiica boierului) i-ar purta-o lui
Andrei, aceas tafiind absolutul intrezarit de tanar si pe care el il cauta ca un lunatic.Sub semnul acestui prolog
sta intreaga actiune a dramei, plasata in Bucuresti, in anii 1913-1914; cadrul desfasurariiintamplarilor este casa
lui Matei Boiu-Dorcani,

cladire veche, cu ziduri groase ca de cetate, in stilul Universitatii vechi".

In acest interior aflat in afara timpului curgator, personajele traiesc intr-un plan ideal, urmarind, fiecare, o
himera, de parca ar fi vazut jocul ielelor"; pedepsit sa ramana fixat intr-o idee si traind dureroase revelatii,
fiecare dintre eroi devine unsuflet tare" capabil sa treaca peste orice obstacol pentru a si-o realiza.

Cel dintai suflet tare" este Andrei Pietraru.

Intelectual cu mari perspective in lumea universitara, acesta rupe logodna cunepoata lui Sinesti, de dragul
iubirii absolute pentru inaccesibila Ioana Boiu. Atras in apele statute ale timpului din casamosierului, Andrei
Pietraru este, de sase ani, bibliotecar-secretar al batranului, renuntand la cariera si la viata personala
siurmarindu-si ca un halucinat idealul.Intr-o zi, un fost coleg de scoala (Culai) il viziteaza, aducand, in timpul
stagnant al casei boierului, parfumul tare al realitatii.Incercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viata ne-
mistificata, se loveste de incrancenarea cu care tanarul isi aparahimera:

E si asta o boala ca celelalte. Unii mor de cancer, altii de tuberculoza...


(Surazand, cu un calm groaznic:)

Eu voi muri pentru ca am avut nenorocirea s-o cunosc pe domnisoara Ioana Boiu."

Insultat, la teatru, de catre printul Bazil Serban (pretendent la mana Ioanei), Andrei il provoaca la duel,
relevand un curaj vecincu nebunia.Jignita in mandria ei aristocratica, Ioana Boiu intervine intre cei doi, pe
considerentul ca un print nu se poate bate cu un

servitor"; chiar ea ii cere scuze lui Andrei, in numele lui Bazil, din dorinta de a si apara casta de atingerea"
claselor de jos.

Indus in eroare de aceasta interventie (pe care o considera izvorata din iubirea pentru el), Andrei se hotaraste
sa-si dezvaluiesentimentele; si cum alternativa iubirii absolute nu era decat moartea, tanarul decide ca, pana la
miezul noptii, sa-i sarutemana Ioanei sau sa se impuste.Confruntarea dintre cei doi (actul al II-lea, scenele 3 si 5)
reprezinta ciocnirea a doua suflete tari" care ar fi trebuit sa iasa dinpatul procustian" al conventiilor sociale si
sa se uneasca in absolut.

Cuvintelor calde ale lui Andrei (care invoca viata sacrificata pe altarul iubirii), Ioana le opune o ironie rece,
necrutatoare sisuperioara.Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, Pietraru are, dintr-o data, revelatia ingustimii
spirituale si afective a fiintei iubite si-i striga, infata, adevarul:

Stii dumneata cinee ridicol dintre noi doi, domnisoara? Ei bine, dumneata esti binecrescuta,
culta,manierata, iar eu sunt aici adevarat ca viata insasi".

Sosirea lui Matei in camera Ioanei ii face complici pe cei doi tineri (Andrei asteptand, ascuns, plecarea
batranului).

Sleita sufleteste si avand relevatia meritelor lui Andrei, Ioana devine o alta persoana, de parca s-ar fi contopit cu
stra-moasaSuzana Boiu: ea accepta iubirea plebeului Pietraru, asa cum, altadata, Suzana se maritase cu un
haiduc impresionata de curajullui.

Peste catva timp. cand Ioana cere ca legatura lor sa fie normalizata, Andrei vorbeste cu batranul Matei (actul III,
scenele 3-5).Matei Boiu-

Dorcani este si el un suflet tare". infatisat ca un barbat de aproape saptezeci de ani

cu o privire absen

ta,nepamanteana",

Matei traise, dupa moartea unicului sau fiu, cu nostalgia reinvierii clasei boieresti si cu durerea ca neamul
sau(important in istoria tarii) se va stinge. Mangaierea sa era gandul ca Ioana s-ar putea casatori cu un print,
pastrand astfel loculfamiliei in aceasta istorie.Este de inteles, in aceste circumstante, atitudinea lui dura fata de
Andrei, pe care-1 considera un vanator de zestre". Discutialor nu schimba insa esenta lucrurilor, iar batranul,
avand revelatia unui caracter pe care-1 socotea urat, pleaca definitiv lamosia Dorcani.Deznodamantul este insa
altul: surprinzandu-1 pe Andrei in timp ce-si lua ramas-bun de la Elena, Ioana se considera inselata.Pentru a-i
dovedi ca nu are dreptate, Andrei se impusca,asumandu-si ultimul absolut.
In versiunea finala, tanarul nu moare insa, ceea ce este anulat fiind sentimentul lui anterior:

Pe dumneata te-am ucis in mine...Esti moarta... mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata ".

Cel de-

al treilea suflet tare" este Ioana Boiu.

Supranumita Jupanita", ea este descendenta a trei logofeti si a patru spatari si-si poarta, cu mandrie,
frumusetea si culturaistorica solida. Aroganta si rece, legata de tara ei si facandu-si un model din Suzana Boiu,
Ioana este un personaj memorabil.Si ea a vazut jocul ielelor" in umbra ilustra a stramoasei, si ea a trait in afara
realitatii, in aerul de gheata al trecutului si ea afost prizoniera timpului oprit din casa parinteasca.

Pentru o clipa, drumul ei s-a intretaiat cu acela al lui Andrei - un alt chinuit al idealului, despartindu-se apoi,
pentru totdeauna.Se releva astfel alte trasaturi ale speciei:

personajele sunt puternic individualizate, iar deznodamantul este grav.

Pe de alta parte,conflictul interior,ca si trairile launtrice ale personajelor (incertitudinea, dezamagirea, chinul,
revelatiaadevarului) fac din

Suflete tari" o drama de idei.

Finalul operei

Ca in toate operele comilpetresciene sinuciderea este finalul si nu ca un simbolism stupefiant ci ca un exemplu


de rigoarefunebra caracterizata de pesimismul autorului. Impus tuturor personajelor cu care se joaca asemenea
destinului care la randulsau s a jucat candva si cu el.Andrei nu gaseste alta solutie decat regresia caracteristica
timpului modern luandu si adio de la olume amestecata cu un rigorism macabru ce forteaza spre extremale
mortii.Desi iubirea neimplinita din cauza unei singure scene ramasa adanc intiparita in imaginatia bolnava a
unei iubite patetica si adultera, Andrei celebreaza cultul mortii printr-oputernica expansiune spirituala in
propria constiinta bolnava impacand asadar destinul umil al sau si moartea esentei celorlalte personaje

Conflictul

Conflictul personajelor se deruleaza pe o bana manjita de propria drama.Personaje marcante si marcate


devenite umbrereflectate in semintunericul propriilor constiinte se amesteca intre ele sperand astfel sa
detaseze daca nu fiinta lor de destin

carcasa materiala de focul pesimismului ce ia adus in astfel de situatii.Deci cele doua planuri existentiale pe
care se

manifesta conflictul interior are ca rezultat efectul conflictului exterior.Citate de critica

Monologand rareori, de nu chiar niciodata, personajele dramaturgiei lui Camil Petrescu nu reusesc totusi
vreodata sadialogheze cu adevarat. <<Mesajele>> lor par sa nu fie auzite de cei carora le sunt destinate ori sunt
inregistrate si interpretate aiurea, infidel, alterat. Sunt personaje care nu comunica.

Mircea Iorgulescu,
Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci si om de teatru, interesat de tehnicile regizorale si actoricesti,
de folosireadiverselor limbaje scenice in arta spectacolului. Limbajele scenice sunt modalitatile de expresie
folosite in arta spectacolului.

Mircea Iorgulescu,

Daca Camil Petrescu ar fi folosit un optimist operele lui ar fi fost un esec asemenea personajelor sinucigase.