O sa incep prin a va intreba daca este cineva din sala care nu a fost mustrat, in

copilarie, din cauza pozitiei lui vicioase?

Eu, am fost certat foarte des. Tot timpul stateam cu capul aplecat inainte, privirea
in jos, umerii adusi, cu spatele in forma de C si toate astea pentru ca eram timid ,
introvert si nesigur pe mine .

Ceea ce urmeaza sa va povestesc este legat de postura aceasta, de personalitate si

o observatie pe care eu am facut-o intamplator.
Stateam la o terasa din centrul vechi, vara trecuta si asteptam sa vina un prieten.
Bateria telefonului meu se terminase si am fost nevoit de imprejurari, sa urmaresc
persoanele din jurul meu... Atunci am observat ca majoritatea aveau postura mea din
copilarie, doar ca aveau un smartphone sau o tableta in fata lor. Tot ei ,cand lasau
telefonul jos, continuau sa-si pastreze aceiasi tinuta corporala indiferent daca se ridicau
de la masa sau nu.
Privind acestea am avut o revleatie: daca o sa continuam astfel, o sa devenim din
ce in ce mai introvertiti, izolati, stresati nu numai din cauza lipsei de comunicare directa
cu oamenii, cat si din faptul ca personalitatea noastra este strans legata de tinuta corporala
pe care o adoptam.

In anumite situatii suntem inchisi in noi, tristi, abatuti atunci exteriorul nostru este
si el este prabusit alteori suntem veseli, deschisi, relaxati si avem o postrura radianta si
deshisa.
Sunt o multime de cercetari care demonstreaza ca psihicul si fizicul nostru sunt
interconectate. De exemplu daca-ti insusesti pentru o scurta perioada de timp o anumita
alura, personalitatea ta va adopta trasaturile de caracter aferente acelei pozitii, ori daca tii
muscii pe care ii folosesti cand zambesti incordati o sa-ti fie greu sa generezi sentrimente
de suparare sau furie interioara.
Deasemenea, conform unor statistici, un om modern, va sta in medie 4 ani, din
viata lui, cu ochii atintiti asupra ecranului telefonului sau.

Cu aceste argumente putem presupune ca vom fi mult mai predispusi timiditatii ,

stresului, pesimismului, lipsei de incredere in noi si fara a avea dorinta de comunicare sau
socializare. Acestea fiind invers proportionale cu timpul care-l acordam prietenului nostru
electronic.

Si totusi nu am putea sa facem nimic ca sa schimbam aceste predictii sumbre?

Ba da!
Um prim pas ar fi sa ne ascultam mai mult corpul, apoi sa petrecem mai mult timp
cu noi si intre noi, fara intermeidari.
Un lat pas? Atunci cand ne ridicam de pe un scaun sa indreptam putin capul,
trageti umerii in spate, incordam putin abdomenul, si sa punem un zambet pe fata in loc
de incruntare, Numai asa putem rupe unele tipare care ne altereaza si umbresc
personalitatea.

O sa inchei prin a va adresa o intrebare: Credeti ca gandurile voastre sunt

influentate de modul in care stati, acum, pe scaun?
Va multumesc.
 O sa incep prin a va intreba daca este cineva din sala care a fost mustrat, in
copilarie, din cauza pozitiei vicioase?

Eu, persoanl, am fost foarte des. Tot timpul stateam cu capul aplecat inainte,
privirea in jos, umerii adusi, cu spatele in forma de C si toate astea pentru ca eram o
persoana timida, introverta si nu vroiam sa vad si sa fiu vazut de alte persoane. Si acum
tin minte coada de matura si cartea...

Ceea ce urmeaza sa va povestesc este legat de postura aceasta,de personalitate si

de o observatie pe care am facut-o intamplator, intr-o zi de vara.
P:
Stateam la o terasa din centrul vechi si asteptam sa vina un prieten. Bateria
telefonului meu se terminase si, am fost nevoit, de imprejurari, sa urmaresc persoanele
din jurul meu... Atunci am observat ca majoritatea aveau postura mea din copilarie, doar
ca tineau un smartphone sau o tableta in fata lor. Tot ei cand nu mai butonau jucaria
continuau sa-si pastreze aceiasi tinuta corporala, ramanand la fel si cand plecau de la
masa.
Privind acestea am avut o revleatie: daca o sa continuam astfel o sa devenim din
ce in ce mai introvertiti,mai izolati si stresati nu numai din cauza lipsei de comunicare
directa cu oamenii, cat si din faptul ca personalitatea noastra, este strans legata de tinuta
corporala pe care o adoptam.

In anumite situatii, in special atunci cand ne simtim bine, avem o postrura

radianta, deschisa si relaxata, alteori suntem inchistati in noi, tristi, abatuti si atunci
exteriorul nostru arata prabusit.
Deasemnea, daca-ti insusesti pentru o scurta perioada de timp o anumita alura,
personalitatea reflecta temorar tiparul psihic aferent, sau cand tii muschii folosesiti cand
zambesti incordati o sa-ti fie greu sa generezi sentrimente interioare de suparare sau furie.
Sunt o multime de astfel de cercetari care demonstreaza clar legatura dintre
psihicul si fizicul nostru.
Deasemenea, conform unor statisticilor, un om modern, va sta in medie 4 ani cu
ochii atintiti asupra ecranului telefonului sau.
Daca folosim deductia logica putem presupune ca noi toti, vom fi mult mai
predispusi pesimismului,timiditatii, stresului, lipsei de incredere in fortele proprii,
supararii si lipsiti de dorinta comunica sau socializa, fata in fata. Schimbarea fiind direct
proportionala cu timpul petrecut in aceste pozitii nefaste.
Si totusi, nu am putea sa facem nimic ca sa schimbam aceste predictii sumbre?
Ba da! Um prim pas ar fi sa ne ascultam mai mult corpul, apoi sa petrecem mai
mult timp cu noi si intre noi, fara intermediari.
Cand ne ridicam de pe un scaun sa indreptam putin capul, sa trageti umerii in
spate, incordand putin abdomenul si sa descretim fruntea cu un zambet, asa putem rupe
tiparele inradacinate care ne altereaza si umbresc personalitatea.

O sa inchei prin a va intreba: Ce aspect interior este reflecat in exterior de modul

in care stati, acum, pe scaun?
Va multumesc.