Pagini Despre Sanatate - II

Pagini despre sanatate - De prin presa adunate
Partea II
Nota: Pentru navigare rapida in document afisati optiunea “Document Map”

din meniul View
1. Vitaminele
Generalitati
Vitaminele reprezinta un grup de substante organice naturale, necesare

organismului (desi in cantitati mici), pentru realizarea in conditii optime a
unor procese metabolice esentiale. Vitaminele, prin moleculele lor, nu
elibereaza energie si nu au nici roluri plastice, insa sunt esentiale in
generarea acesteia. Deoarece majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de
catre organism, acesta trebuie sa le primeasca prin dieta (fie ca atare, fie sub
forma de provitamine). Exista 13 vitamine esentiale (lipsa lor afecteaza
functionalitatea normala a organismului): A, C, D, E, K, tiamina (B1),
riboflavina (B2), niacina (B3), acidul pantotenic, biotina, vitamina B6,
vitamina B12, acidul folic.
Functiile vitaminelor sunt complexe, incluzand aici: functie de hormoni sau
hormon-like (vitamina D), antioxidanti (vitamina E), rol in cresterea si
diferentierea tisulara (vitamina A) si lista poate continua.
Vitaminele sunt grupate in doua categorii (aceasta clasificare fiind utila mai
mult din punct de vedere nutritional):
- liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitandu-se in tesuturi liposolubile si
in ficat
- hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseste imediat, altfel se
pierd prin urina. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite
este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite mentinandu-se ani de
zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile in lipide si insolubile in apa, iar
utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a
procesa lipidele alimentare.
Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa
au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este
eliminat urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita,
depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).
Rolurile si functiile vitaminelor
1
Fiecare vitamina are anumite roluri bine stabilite in economia organismului.
Vitamina A - este un nutrient esential si se gaseste in natura sub mai multe

forme chimice, in functie de compozitie si structura indeplinind anumite
functii. In general, se considera ca vitamina A intra in structura pigmentilor
retinieni responsabili de vederea la lumina slaba si distingerea culorilor. Este
esentiala pentru mentinerea integritatii si sanatatii tegumentelor si
mucoaselor, dar are si importanta in mentinerea sanatatii oaselor, dintilor
(mai ales in perioada de crestere). Studii recente au demonstrat ca are roluri
trofice genitale.
Vitamina B6 - se prezinta sub 3 forme: piridoxina, piridoxal, piridoxamina,

insa specialistii au integrat toate formele sub denumirea de piridoxina.
Vitamina B6 face parte din complexe enzimatice implicate in metabolismul
proteinelor si aminoacizilor (deci, cu cat consumul de proteine va fi mai
ridicat, cu atat necesarul va fi mai mare). Alte roluri asociate vitaminei B6
sunt stimularea cresterii si dezvoltarii, cresterea capacitatii de aparare
impotriva infectiilor, favorizarea activitatii cerebrale.
Vitamina B12 - se mai numeste ciancobalamina si, ca si restul vitaminelor

din grupul B, indeplineste roluri in complexele enzimatice asociate
diverselor metabolisme. De asemenea, promoveaza reepitelizarea mucoasei
digestive (rol important in ulcer), stimuleaza dezvoltarea si intretine
activitatea maduvei hematoformatoare.
Vitamina C - acidul ascorbic este un antioxidant cu importanta in

dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor, in procesul de mineralizare a
scheletului. Ea promoveaza vindecarea si cicatrizarea plagilor si ranilor
tegumentare (prin sinteza de colagen), fortifica sistemul imun, asigurand
astfel protectie impotriva infectiilor microbiene si virale. Este implicata in
facilitarea absorbtiei fierului si in cresterea rezistentei organismului fata de
diverse substante toxice din mediu.
Vitamina D - forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor

ultraviolete asupra unui constituent al sebumului secretat de piele. Expertii
sunt de parere ca expunerea de 3 ori/saptamana la soare timp de 10-15
minute, este suficienta pentru a stimula sinteza acestei vitamine, cu
asigurarea cantitatii necesare organismului. Vitamina D faciliteaza absorbtia
calciului si depunerea sa in oase si dinti (asigurand astfel o rezistenta
crescuta acestor structuri) si intervine in homeostazia fosforului.
2
Vitamina E - sau tocoferol, este o substanta cu importante proprietati
antioxidante. Este o vitamina cu roluri in mentinerea structurii si functiei
normale a organelor de reproducere, in asigurarea troficitatii sistemului
muscular. Are dovedit efect hepatoprotector (prin sinteza unor produsi), rol
de a stimula proliferarea celulara si de a forma hematiile, si faciliteaza
utilizarea vitaminei K in organism.
Vitamina K - desi nu este o vitamina esentiala, rolurile sale in procesul

coagularii (efecte procoagulante) o fac indispensabila organismului. Studii
recente demonstreaza ca vitamina K este implicata si in mentinerea
rezistentei si integritatii structurilor osoase la persoanele in varsta.
Biotina - sau vitamina B7, face parte din grupul vitaminelor B si are rol
esential in metabolismul proteinelor si carbohidratilor, in procesul de
gluconeogeneza, precum si in producerea unor hormoni si sinteza de
colesterol si acizi grasi. Alte functii importante ale biotinei sunt: mentinerea
in limite normale a glicemiei si promovarea sanatatii fanerelor (par si
unghii).
Niacina - sau vitamina PP (B3) apartine complexului B. Apartenenta la

familia vitaminelor B explica functiile ei in procesele metabolice, avand rol
esential in eliberarea energiei din moleculele de glucide, lipide si proteine.
Printre alte functii se numara: scaderea nivelului colesterolului din sange,
mentinerea sanatatii pielii si promovarea functionalitatii la randament
maxim a structurilor nervoase.
Acidul folic - folatul functioneaza in organism in stransa legatura cu

vitamina B12, fiind implicat in formarea hematiilor. Prezenta lui este
necesara si sintezei de AND (iar prin aceasta, acidul folic este implicat in
procesul de crestere si dezvoltare tisulara, pe care il controleaza strict).
Acidul folic are roluri protectoare pentru fat, pe care il protejeaza impotriva
aparitiei diverselor anomalii congenitale, de aceea femeile insarcinate ar
trebui sa fie foarte atente la nivelul acestei vitamine. Printre cele mai
frecvente malformatiii legate de insuficienta acidului folic se numara si
spina bifida.
Acidul pantotenic - sau vitamina B5, este o vitamina hidrosolubila

esentiala, implicata in metabolismul si sinteza carbohidratilor, proteinelor,
lipidelor, in special colesterolului (prin intermediul unei coenzime la a carei
3
formare contribuie, coenzima A). Prezenta lui este importanta in sarcina,
acesta promovand evolutia normala a gestatiei.
Riboflavina (vitamina B2) - este o vitamina hidrosolubila ce se inactiveaza

rapid la lumina. Este parte constitutiva a unor enzime cu rol in eliberarea
energiei necesare fiecarei celule. Acest lucru o face indispensabila
organismului. Este implicata in cresterea somatica si in formarea hematiilor.
Tiamina (vitamina B1) - este o vitamina hidrosolubila instabila termic (se

descompune la caldura). Ea se combina cu diferite proteine si formeaza
astfel, enzime ce metabolizeaza glucidele (cu eliberare consecutiva de
energie). Este esentiala pentru procesul fiziologic de crestere si participa la
mentinerea functionalitatii optime a sistemului cardiovascular, nervos dar si
digestiv.
Surse alimentare de vitamine
Vitamine liposolubile
Vitamina A: oua, carne, lapte, branza, smantana, viscere (ficat, rinichi),
peste (cod), ulei de peste.
Vitamina D: branza, unt, margarina, lapte fortificat, peste, stridii, cereale.
Vitamina E: grau, cereale (seminte), porumb, nuci, masline spanac si alte
legume frunze, uleiuri vegetale (din germeni de porumb, floarea soarelui,
soia), paine neagra, fasolea uscata, mazarea.
Vitamina K: legume verzi (salata verde, spanac, ceapa verde, ierburi-marar,
patrunjel, leustean), cereale, galbenus de ou.
Vitamine hidrosolubile
Folat: legume frunze verzi, alimente suplimentate, viscere (ficat), carne,
paine neagra.
Niacina: produse lactate, carne de pasare, peste si preparate din peste, oua,
legume, nuci, cereale imbogatite cu B3.
Acidul pantotenic si biotina: oua, peste, lactate, cereale integrale, legume,
drojdie, broccoli si alte legume din aceasta familie: varza, salata.
Tiamina: cereale, paste, paine neagra si intermediara, preparate din carne de
porc, fasole uscata, mazare, peste, soia, produse lactate, fructe (mai ales
banane), drojdie de bere.
Vitamina B2: cereale pentru micul dejun, paste, branzeturi, lactate
fortificate, sucuri de fructe, bauturi energizante.
Vitamina B12: carne, in special viscere (ficat), produse de origine animala
4
(oua, lapte, carne de pasare si peste).
Vitamina B6: vegetale, in special avocado, nuci, drojdie, fasole verde,
produse animale- carne de pui, peste si ficat.
Vitamina C: citrice (in stare bruta, dar si in sucuri, desi mai putin), capsuni,
rosii, broccoli, napi, ceapa verde, cartofi. Principala sursa este reprezentata
de fructe si legume, continutul vitaminic al acestora depinzand in functie de
specie si de partea consumata (frunze, radacina, tubercul).
Recomandarile specialistilor
Necesarul vitaminic depinde de varsta, stare metabolica si activitate

desfasurata si poate fi asigurat printr-o dieta mixta ce este alcatuita
respectand piramida alimentara (cereale, fructe si legume, proteine animale
si vegetale, produse lactate, lipide). Recomandarile expertilor in ceea ce
priveste necesarul de vitamine sunt:
Vitamina A: copii 0-6 ani: 2500 UI/zi
7-12 ani: 3500 UI/zi
adulti: 5000 UI/zi
femei insarcinate sau care alapteaza: 6000-8000 ui/zi
Vitamina D: sugari:400 UI
peste 7 ani: 200 UI
femei in sarcina 600-800 UI
varstnici: 600- 700U UI/zi
Vitamina E: copii 5-6 mg/zi
adulti 10 mg/zi
Vitamina K: adulti 2mg/zi
Vitamina B1: 0,6 mg la 1000 calorii
Vitamina B2: 0,6 mg la 1000 calorii, in sarcina: 3 mg/zi
Vitamina B6: adulti: 1,5 mg/zi
femei in perioada maternitatii: 3-4 mg/zi
Niacina: copii:2-12 mg/zi
femei 14 mg/zi (18 mg in sarcina)
barbati:16 mg/zi
Vitamina B12: adulti: 2-3 micrograme (aport optim zilnic 10 micrograme)
femei: 6 micrograme
Acidul folic: sub 12 ani:0,1 mg/zi
peste 12 ani: 0,2 mg/zi
femei insarcinate: 0,4 mg/zi
Vitamina C: minim 10 mg/zi sau 20 mg la 1000 de calorii
Vitamina B5: sugari 0-6 luni: 1,7mg/zi
5
7-12 luni: 2mg/zi
copii 1-8 ani: 3 mg/zi
Copii, adolescenti si adulti: 4-5 mg/zi
Femei in perioada de maternitate: 6-7 mg/zi
De retinut!
Consumate in doze mari (prin abuzul de suplimente nutritive farmaceutice),

vitaminele pot cauza diverse intoxicatii. Pacientii nu sunt sfatuiti sa
depaseasca dozele necesare zilnic recomandate de expertii in domeniu. In
cazul in care acestea trebuie adaptate unor situatii particulare, pacientul
trebuie sa consulte medicul pentru a evita aparitia unor situatii neplacute.
2. Complexul vitaminic B - rol şi alimentaţie

Vitamina B1 - tiamina
Este cunoscuta si ca "vitamina bunei dispozitii", deoarece are efecte

binefacatoare asupra sistemului nervos si a starii psihice. Vitamina mai
este cunoscuta si sub denumirea de "vitamina performantei intelectuale",
deoarece asigura cresterea randamentului intelectual. Vitamina B1 are un rol
important in metabolismul glucidelor si este absolut necesara pentru
functionarea normala a musculaturii si a sistemului nervos. Aceasta vitamina
aduce o contributie importanta si la mentinerea tonusului musculaturii
netede.
Are functie de coenzima intervenind in numeroase reactii biochimice

importante, in metabolismul glucidic. Diminueaza durerea resimtita
(adjuvant in tratarea zonei zoster). Este implicata in procesele de conducere
axonala si in transmiterea neuromusculara.
Carentele de vitamina B1 antreneaza oboseala, pierderea apetitului si a
greutatii corporale si pot duce la polinevrita, boli cardiace si digestive,
reversibile, prin administrarea de vitamina B1.
Alimentatia excesiva de glucide si alcool determina carenta vitaminica B cu

precadere a tiaminei, iar deficitul de tiamina se manifesta prin polinevrite
periferice, atrofie musculara, edeme si cardiomegalie, fenomene de
encefalopatie. Vitamina B1 este practic lipsita de fenomene toxice (semnalat
6
doar la injectia intravenoasa "socul tiaminic", probabil de natura alergica).
Aportul crescut de glucide, sportul de performanta, precum si stresul cresc
necesitatea de vitamina B1. In stare naturala se mai gaseste in cereale,
drojdie, portocale, plamini si ficat de vita, cartof copt, mazare, faina de
secara. Are si un usor efect diuretic.
Vitamina B2 - riboflavina
Are rol in oxidoreducerea celulara. Cointeresata in integritatea pielii,

fanerelor (par, unghii), mucoaselor, in acuitatea vederii (se gaseste in
celulele fotosensibile din retina). Toate actiunile care suprasolicita
organismul, precum si dezvoltarea fizica, au nevoie de un aport suplimentar
de vitamina B2 (sarcina, alaptare). De asemenea, vitamina B2 are un rol
determinant in procesul de fixare a fierului in hemoglobina, in sinteza
proteinelor, precum si in catabolismul lipidelor si a glucidelor.
Lipsa vitaminei B2 produce tulburari de crestere si dezvoltare si favorizeaza

aparitia unor boli dermatologice. Aportul insuficient determina reducerea
biosintezei proteinelor. Necesarul de vitamina B2 este mai crescut la sportivi
si in situatiile de stres. Surse alimentare de vitamina B2 sunt: painea
vitaminizata, lapte sau produse lactate, hrisca si ovaz, ficat de vita, carne de
porc, oua.
Vitamina B3 - PP sau niacina
Este o vitamina esentiala pentru respiratia tisulara. Este componenta de baza

a enzimelor implicate in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor si
in oxidatia biologica (oxidoreducere). Este indispensabila functionarii
normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii
tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni.
Este folosita in scop medicamentos.
Carenta determina aparitia pelagrei (cei trei D: dermatita, dementa, diaree).

Vitamina B3 are si rolul de a preveni numeroase dermatoze. Are un efect
calmant al migrenelor, imbunatateste circulatia sangvina, scade tensiunea
arteriala, precum si concentratia colesterolului si a trigliceridelor.
Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul neplacut al
gurii).
Vitamina B4
7
Favorizeaza absorbtia fierului, participa la metabolismul unor aminoacizi la
biosinteza acizilor nucleici, impreuna cu alte vitamine are rol in biosinteza
hemoglobinei si a globulelor rosii si este foarte utila in tratamentul unor
anemii.
Lipsa acidului folic este un factor de risc pentru unele malformatii
congenitale. Recent, un grup de medici din Alabama a raportat ca acidul
folic are un rol important in profilaxia cancerului de col uterin.
Vitamina B5 - acidul pantotenic
In organism acidul pantotenic este inclus in coenzima A ce intervine in

metabolismul glucidelor, compusilor lipidici, proteinelor si la generarea
energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in
desfasurarea multor reactii enzimatice. Este important in asigurarea
troficitatii cutanate si mucoase.
Carenta determina tulburari neurologice (parestezii ale extremitatilor,

mialgii, cefalee, oboseala, tulburari de somn) si tulburari digestive (greata,
voma, flatulenta). Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a
pielii si stimuleaza pozitiv cresterea si pigmentarea parului. Este
indispensabila functionarii normale a glandelor suprarenale.
Vitamina B6 - piridoxina
Intervine in metabolismul intermediar si in special la nivelul sistemului

nervos. Are un rol foarte important in buna functionare a sistemului nervos
si imunitar lipsa ei la copii duce la convulsii, iar la adult la astenie,
nervozitate, insomnii, pierderea in greutate, tulburari neurologice, glosita,
depresii, anemie, irascibilitate, polinevrita.
De asemenea, lipsa ei mai determina dermatita seboreica. Exista deficite

genetice caracterizate printr-o afinitate scazuta fata de formele metabolizate
ale vitaminei B6 ceea ce face ca aportul alimentar de vitamina B6 sa fie
insuficient si determina aparitia unor sindroame de deficit vitaminic:
cistationurie (insotita de tulburari mintale), anemie hipocroma, macrocitara
cu hipersideremie si hemosideroza, convulsii generalizate la sugari. Exista
medicamente care, administrate timp indelungat, datorita antagonizarii
vitaminei B6 pot fi cauze de tulburari neurologice (izoniazida, cicloserina,
hidralazinele, penicilamina). Contraceptivele hormonale orale pot provoca
de asemenea fenomene de hipovitaminoza B6, de obicei minore.
8
Este necesara pentru asimilarea magneziului si in procesul intern de
producere al acidului clorhidric necesar digestiei. Intervine in metabolismul
aminoacizilor. Cisteina prin autocondensare formeaza cistina (un
aminoacid). Cisteina este gasita la om intr-o cantitate bine definita. Nivelul
constant de cisteina se mentine prin franarea cresterii lui peste un anumit
prag, fapt realizat de vitamina B6, de acidul folic si de vitamina B12.
Persoanele la care nivelul de cisteina creste prezinta un risc triplu de infarct
decat cele la care nivelul este normal. Vitamina B6 are rol in absorbtia
intestinala a vitaminelor B. De asemenea incetineste evolutia osteoporozei
fiind necesara, alaturi de calciu si vitamina D3. Scaderea aportului de
vitamina B6 determina scaderea impresionanta a limfocitelor si a catorva
interleukine.
Vitamina B6 este deci necesara pentru mentinerea functionalitatii optime a

sistemului imunitar. Vitamina B6, prin faptul ca activeaza unele enzime, are
multiple roluri. Participa la metabolismul aminoacizilor, a acizilor grasi
esential si al fierului. Se gaseste in drojdie, ficat si carne. Este absolut
indispensabila formarii anticorpilor si a hematiilor (globulelor rosii).
Deoarece are un rol important in metabolismul aminoacizilor, necesitatea
utilizarii este in raport direct cu cantitatea de proteine consumate. Aportul
crescut de proteine si un efort fizic sustinut si intens maresc considerabil
necesarul de vitamina B6 al organismului.
Lipsa acestei vitamine afecteaza structura si functionarea normala a tesutului

muscular. Este necesara pentru fixarea vitaminei B12. Actioneaza ca un slab
diuretic natural. Vitamina B6 poate fi gasita in urmatoarele surse naturale:
peste, galbenus de ou, alune nesarate, banane, avocado, cereale, legume si
fructe proaspete si uscate - spanac, varza, mere, struguri.
Doza zilnica recomandata este de 50-100 mg/ (sub supraveghere).

Administrare: dozele zilnice recomandate se incadreaza intre 0.6-1.6 g
pentru copii si intre 2-2.2 g pentru adolescenti si adulti. Doza este mai mare
in cazul femeilor gravide, lauze sau pentru cele care folosesc
anticonceptionale. Luata in exces, vitamina B6 dauneaza sistemului nervos.
Vitamina B7
Este componenta a unor enzime care contribuie la metabolismul proteinelor,

glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii
9
si contribuie la mentinerea integritatii pielii. Impiedica incaruntirea si
caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si prevenirea alopeciei
(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din
oul crud intarzie absorbtia acestei vitamine.
Vitamina B8
Concentratia acesteia in organismul uman determina descuamarea pielii,

caderea parului, scaderea hemoglobinei, lipsa apetitului alimentar, oboseala,
alterarea psihicului. Se recomanda in dermatoze si starile de oboseala. La
nivelul celular exercita functia de coenzima in reactiile de carboxilare si
transcarboxilare.
Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.
Impreuna cu inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei)

favorizeaza legarea acizilor grasi liberi, prevenind steatoza hepatica,
impiedica depunerea colesterolului pe peretii arteriali. Contribuie la
eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in
organism. Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea
capacitatii de memorare.
Vitamina B9 - acidul folic
Are rol in metabolismul proteinelor, al acizilor nucleici si in formarea

hematiilor. Carenta duce la anemii, tulburari nervoase, iritabilitate, scaderea
memoriei.
Are efect antialergic (desensibilizant), efect chemotactic pozitiv asupra

polimorfonuclearelor (induce si stimuleaza chemarea leucocitelor la locul
leziunii). Stimuleaza sistemul imunitar (in cercetare), contine un principiu
antileucemic (in cercetare).
Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna

cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esentiale ale
membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila
transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Are si un efect
calmant pronuntat.
10
Valorile normale ale acidului folic sunt:2,3-17ng/ml in si 175-700ng/ml in
hematii. Daca valorile sunt mai mici de 4ng/ml in plasma inseamna ca
pacientul sufera de o anemie megaloblastica, iar daca daca valorile sunt mai
mici de 175ng/ml inseamna ca pacientul sufera de alcoolism.
Surse alimentare naturale de acid folic sunt: drojdia de bere, ficatul de vitel,
varza alba si de Bruxell, sfecla, bananele, citricele si sucurile obtinute din
acestea.
Vitamina B10
Contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulele

rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantoteic.
Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.
Vitamina B12 - ciancobalamina
Are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul glucidelor si

acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii. Contribuie la
dezvoltarea fizica, la cresterea poftei de mancare si a greutatii corporale. Din
aceste motive, este utila in profilaxia si tratamentul anemiei. Se gaseste in
ficat si in preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce aportul si la
mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza
irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare, de
memorare si de pastrare a echilibrului psihic.
Vitamina B15 - pangamat de calciu
Se extrage din germenii şi tărâţa de orez si din semintele de cais precum si

din drojdia de bere. Acidul pangamic sau vitamina B15 are rolul de activare
a proceselor metabolice oxidative la nivel celular, are efect detoxifiant si de
refacere a respiratiei celulare.
Se utilizeaza in afectiunile cardiovasculare, dermatologice, hematologice, in
alcoolism si in medicina sportiva. Reface valoarea normala a tensiunii
arteriale si amelioreaza astmul bronsic.
De asemenea, se obtin efecte pozitive prin utilizarea acesteia, in cazul

metabilismului hepatic, lipidic si protidic. Vitamina se foloseste si in
domeniul dermatologiei (dermatite, urticarie, eczeme, etc.), in combaterea
etilismului, narcomaniilor (datorate morfinei, opiului si hasisului) si pentru
reactivarea oxidarilor si metabolismului perturbat in fenomele de
11
ateroscreloza. Pentru mai bune rezultate, deseori vitamina B15 se asociaza
cu vitaminele A si E.
Se poate administra în cură de 20-40 zile iar dupa 2-3 luni, cura se repeta.
3. Importanta calciului in dieta
Generalitati
Calciul este cel mai abundent mineral din organismul uman, cu functii
structurale atat de importante incat daca rezervele sale s-ar pierde in
intregime, corpul s-ar reduce la o masa tisulara lipsita complet de forma si
consistenta. Acest lucru se datoreaza prezentei calciului in structurile ce
determina arhitectura corpului, cum ar fi scheletul, cartilajele, dintii. Mai
precis, 99% din calciul total este stocat in aceste structuri dure, restul de 1%
distribuindu-se in celulele nervoase, sange, precum si in alte structuri
tisulare importante.
Calciul este un macromineral de care omul are nevoie in permanenta. In

trecut specialistii considerau ca dieta trebuie fortificata cu calciu doar pana
in jurul varstei de 20-30 de ani, insa studii recente au demonstrat ca
necesarul de calciu se mentine crescut pe tot parcursul vietii, in special in
cazul femeilor tinere, care alapteaza, sau in cazul celor care intra la
menopauza. Acesta este unul din motivele pentru care este important ca
aportul sau prin dieta sa se mentina tot timpul la un nivel constant.
Functiile calciului in organism
Calciul este elementul mineral ce indeplineste un rol extrem de important in

procesul de crestere si dezvoltare normala a organismului si in asigurarea
functiei reproductive. De asemenea, are rol in formarea si mentinerea
sanatatii dintilor si oaselor, previne aparitia osteoporozei, intervine in
procesul fiziologic de coagulare sangvina, de transmitere nervoasa,
contractie si relaxare musculara, precum si in sinteza si secretia unor
hormoni. Calciul asigura mentinerea normala a ritmului cardiac si
favorizeaza captarea anumitor nutrienti de catre celule. Este important in
scaderea nivelului colesterolului si in reglarea tensiunii arteriale, si s-a
demonstrat ca amelioreaza chiar si insomniile.
Surse alimentare de calciu
12
Majoritatea produselor consumate zilnic contin calciu in proportii variate.
Cele mai bogate in acest mineral sunt, insa, produsele lactate: laptele,
iaurtul, branza, untul. In aceste produse calciul nu numai ca se gaseste in
cantitati importante, dar este si intr-o forma usor de absorbit si apoi utilizat
de catre organism. Conform recomandarilor specialistilor, copiii cu varsta
intre 1-2 ani ar trebui sa consume doar lapte integral, avand 4% grasime.
Dupa varsta de 2 ani, insa, datorita continutului ridicat in grasimi al laptelui

integral, medicii recomanda inlocuirea acestuia cu lapte degresat sau
semidegresat (in care procentul de grasime variaza intre 0,1-2%). Este de
retinut faptul ca prin scaderea procentului in grasime nu este afectat si
continutul efectiv in calciu si vitamina D. Acest lucru este posibil deoarece
calciul nu se afla in continutul lipidic al laptelui, sau oricarui alt produs
lactat. Testele au evidentiat chiar ca laptele degresat are un continut mult
mai ridicat in calciu decat cel integral, tocmai datorita indepartarii
grasimilor.
Surse excelente de calciu sunt toate produsele lactate, fie ca este vorba de
iaurturi, branzeturi, unt, deserturi pe baza de lapte (budinci si inghetata),
toate aceste produse avand avantajul de a se gasi in comert si in variantele
degresate si semidegresate.
Laptele contine, pe langa o cantitate optima de calciu si fosfor, magneziu si
vitamina D, substante ce intervin benefic in procesul de absorbtie propriu-
zisa a calciului, precum si in facilitarea depunerii sale in oase, dinti. Acesta
este motivul pentru care o multime de produse lactate (in special cele
destinate copiilor) sunt imbogatite cu vitamina D.
Specialistii in nutritie recomanda in vederea realizarii unui aport suficient de

calciu si consumul zilnic de vegetale cum ar fi spanacul, broccoli, napi,
varza, conopida, telina, mazare, fasole verde, dar si de produse uscate -
alune, nuci, seminte de susan, fasole boabe. De asemenea, tofu, somonul si
sardinele cu oase din conserve, au un continut ridicat de calciu.
Deoarece absorbtia si utilizarea in corp a calciului este influentata de

prezenta concomitenta in dieta si a altor vitamine si minerale, cum ar fi
vitamina A, D, C, uneori apar situatii in care doar aportul alimentar nu face
fata nevoilor organismului. In aceste situatii se recomanda consumarea de
produse fortificate cu calciu (cum ar fi sucurile de fructe, in special de
citrice) sau a produselor farmaceutice pe baza de calciu.
13
Suplimentele de calciu pot fi consumate mai ales intre mese (pentru o
absorbtie mai eficienta). Insa, datorita procentului relativ scazut de preluare
a mineralului, chiar si din acest tip de preparate, nu se recomanda inlocuirea
dietei bogate in vegetale si lactate cu produse medicamentoase (de exemplu,
dintr-un preparat de carbonat de calciu ce contine 600 mg de calciu se vor
absorbi doar 240 mg, adica 40%).
Necesarul zilnic
Aportul de calciu trebuie sa satisfaca in mod eficient necesitatile

organismului, care variaza in functie de varsta, sex si starea de sanatate,
astfel:
Sugari: 0-5 luni: 210 mg/zi

6-11 luni: 270 mg/zi
Copii: 1-3 ani: 500 mg/zi

4-8 ani: 800 mg/zi
9-18 ani: 1300 mg/zi
Adulti: 19-25 de ani: 1000 mg/zi

51-70 de ani:1200 mg/zi.
Femeile au un necesar de calciu particular:

- cele insarcinate: 1300 mg/zi
- peste 50 de ani: 1500 mg/zi.
Deficitul si excesul de calciu
Specialistii recomanda mentinerea unei diete echilibrate in ceea ce priveste

aportul de calciu, deoarece hiper sau hipocalcemia poate avea efecte
sistemice importante.
Hipercalcemia (concentratia crescuta a calciului in sange) aparuta ca

rezultat al aportului excesiv (peste 2000 mg/zi, de-a lungul unei perioade
lungi de timp, poate determina aparitia unor simptome precum astenia,
anorexia (disparitia apetitului), depresie, confuzie, greturi, varsaturi,
constipatie, dureri musculare, cefalee. Complicatiile cronice asociate acestei
stari sunt dezvoltarea de calculi urinari (sau chiar insuficienta renala) si
ritmuri cardiace anormale. Persoanele cu probleme renale (litiaza renala) si
cele cu insuficienta cardiaca aflate in tratament cu digitale (cum este
14
digoxina) nu trebuie sa consume suplimente sintetice de calciu deoarece
acestea pot cauza o agravare a evolutiei bolii de fond.
Hipocalcemia este o tulburare electrolitica ce se caracterizeaza prin niveluri

scazute ale calciului seric. Dieta restrictiva in calciu poate determina aparitia
acestei probleme, ce se traduce clinic prin aparitia paresteziilor sau
furnicaturilor la nivelul extremitatilor membrelor (deoarece nu se mai
transmite corespunzator influxul nervos), contracturi musculare necontrolate
(sub forma carceilor), frecventa crescuta a cariilor dentare. Pe termen lung
lipsa calciului determina aparitia rahitismului (la copii), osteomalaciei si
osteoporozei (la adulti).
Exista o categorie de persoane care prezinta intoleranta la lactoza. Aceasta

patologie este determinata de existenta la nivel de tract digestiv a unor
cantitati insuficiente de lactaza, enzima responsabila de degradarea lactozei
(glucid prezent in lapte si in alte produse lactate si non-lactate). Specialistii
recomanda acestor pacienti sa evite consumul de produse ce contin lactoza
(in principal produse lactate conventionale, insa si altele, cum ar fi cereale
pentru micul dejun, fructe deshidratate, margarina). Exista o serie de
preparate sintetice menite sa faciliteze digestia lactozei, preparate care se pot
administra de pacient chiar si fara a avea o prescriptie medicala (deoarece
fac parte din categoria OTC).
In cazuri rare, persoanele pot suferi adevarate alergii la proteinele din

laptele de vaca, dezvoltand simptome gastro-intestinale, dermatologice si
respiratorii de intensitate variabila. In functie de cantitatea consumata,
acestea pot merge, in cazuri grave, pana la reactii anafilactice importante.
Specialistii recomanda acestor persoane sa evite complet consumul de
produse lactate precum si pe cel al alimentelor in care sunt inclusi derivati ai
laptelui: prajituri, produse de cofetarie si patiserie, unele sortimente de
paine, margarina, etc.
Pentru a evita aparitia unor dezechilibre electrolitice datorita aportului
insuficient de calciu, pacientii cu alergii alimentare la lapte pot consuma
preparate sintetice de calciu (calciu gluconat, calciu citrat, etc.). In astfel de
situatii, calciul trebuie administrat intotdeauna in combinatie cu magneziu.
Nevoia de calciu a organismului depinde de numerosi factori, in special de

varsta si de sex. Desi adultilor le este recomandat un consum mediu de
15
1200mg/zi, specialistii au observat ca un aport alimentar de 2000-2500 mg
zilnic, are cu adevarat rol preventiv fata de un spectru larg de boli. Sursele
preferate sunt cele recunoscute ca fiind abundente in calciu, asa cum este
cazul produselor lactate.
In continuare este prezentat continutul in calciu al unor produse incluse in

alimentatia zilnica:
- 1 pahar de lapte - 300mg
- 200 mg iaurt - 300mg
- 60 grame de sardine - 240mg
- 1 pahar lapte de soia - 150mg
- 1 bol mediu cu budinca din lapte degresat - 300mg
- 60 grame de branza elvetiana - 530mg
- 250 grame branza de casa - 300mg
- 100 grame de migdale - 210mg.
Pentru o absorbtie eficienta, se recomanda si imbogatirea alimentatiei cu

vitamina A (din morcovi cruzi, catina), vitamina C (macese, citrice),
magneziu (nuci, alune, legume verzi). Vitamina D este esentiala procesului
de mineralizare corecta a oaselor prin favorizarea depunerii de calciu, deci,
in cazul administrarii suplimentelor farmaceutice, este recomandata
cumpararea celor continand combinatia calciu, magneziu, vitamina D.
4. Importanta fierului in dieta
Importanta fierului in organism
Fierul reprezinta un macroelement ce se gaseste in toate celulele corpului.

Importanta lui in economia organismului deriva din cantitatea in care se
gaseste, 2,5-5 grame si din faptul ca peste 65% din total intra in structura
hemoglobinei din hematii (proteina cu rol esential in transportul oxigenului
catre celule si tesuturi).
Organismul uman are nevoie de un aport consecvent si crescut de fier pentru

a-si putea indeplini functiile. Fierul trebuie sa existe in permanenta si la un
nivel cat mai ridicat deoarece functiile sale sunt multiple si au interesare
plurisistemica, de exemplu: transporta oxigenul catre tesuturi, transporta
diverse substante chimice implicate in metabolismul energetic, are actiune
16
antioxidanta si este implicat in promovarea cresterii si dezvoltarii
armonioase, in mentinerea imunitatii la niveluri optime si asigurarea functiei
reproductive. Fierul se gaseste in organism in structura hemoglobinei si
mioglobinei (proteina din muschi) si a diverselor enzime hepatice.
Surse alimentare de fier
Principalele surse alimentare sunt carnea (in special cea rosie, dar si cea de
pasare si vita), viscerele (ficat, inima, rinichi), peste si conserve din peste
(somon, ton), galbenus de ou, legume (in special legumele frunze, fructele
uscate, fasolea uscata, lintea), dar si cereale integrale, painea neagra.
Fierul este prezent in cantitate mai mica si in carnea de miel si oaie, dar si in
diverse mezeluri.
Fierul din produsele vegetale (fructe, legume, cereale) se absoarbe mai greu,
insa organismul poate avea multiple beneficii ca urmare a consumului
acestor produse (aport crescut de vitamine, antioxidanti, minerale si fibre),
cum ar fi:
- fructe deshidratate: prune, stafide, caise
- legume: fasole uscata, soia, linte, mazare uscata
- seminte: alune, nuci, susan
- legume verzi: broccoli, spanac, napi, salata verde, praz
- cereale integrale: orez brun, tarate, ovaz, grau.
Absorbtia fierului din vegetale poate fi semnificativ crescuta (de pana la 3

ori) prin combinarea salatelor, fasolei, cu bucati tocate marunt de carne rosie
sau de pui.
Segmentul principal de absorbtie a fierului este duodenul, insa cantitati mici
pot trece si prin alte regiuni (stomac, ileon); absorbtia fierului este facilitata
de aciditatea gastrica si de vitamina C. exista si situatii in care utilizarea
digestiva a fierului este diminuata: post rezectie gastrica, in starile de
hipoclorhidrie (caracterizate prin scaderea aciditatii sucului gastric), in
prezenta excesului de grasimi si de celuloza din dieta.
In general, procesul de absorbtie este reglat de nevoia de fier a organismului.

Un adult tanar, cu un regim echilibrat, va absorbi 5-10% din cantitatea totala
pusa la dispozitie prin dieta zilnica. Acest procent creste pana la 20%, chiar,
la femeile insarcinate.
Excesul si deficitul de fier
17
Fierul se gaseste in organism sub 2 forme: circulanta si de depozit (cand este
incorporat in proteinele feritina si hemosiderina). Prin realizarea depozitelor,
organismul previne eventualele dezechilibre ce pot sa apara acut. Daca, insa,
deficitul de fier este pe termen lung si organismul este privat in mod
constant de aportul acestui element, depozitele se vor epuiza si se instaleaza
carenta de fier.
Deficitul de fier are ca principala expresie aparitia anemiei feriprive (un tip
particular de anemie datorat lipsei de fier, in care hematiile sunt de
dimensiuni reduse, slab incarcate cu hemoglobina si oxigen). Clinic anemia
se traduce prin astenie fizica marcata, dispnee, cefalee, iritabilitate, ameteli
sau pierdere ponderala, precum si prin scaderea rezistentei la diverse
agresiuni.
Persoanele cu risc crescut de a dezvolta carente de fier sunt: femeile in

perioada menstruala (in special daca au un flux abundent), femeile
insarcinate sau aflate in perioada de alaptat la san. De asemenea, sunt expusi
dezvoltarii deficitului, pacientii cu hemoragii intestinale si digestive (ulcer,
eroziuni sangerande, boli inflamatorii intestinale), donatorii de sange,
pacientii cu patologie digestiva care scade capacitatea de absorbtie (rezectie
gastrica, tratament antiacid), cu enteropatie glutenica, vegetarienii si atletii
de performanta.
Sugarii si copii mici au risc de a se confrunta cu stari anemice atunci cand

regimurile alimentare sunt deficitare in produse fortificate cu fier (mai ales
sugarii care incep sa aiba o alimentatie diversificata). Pana la varsta de 6-8
luni se considera ca rezervele de fier ale bebelusului sunt suficiente pentru a-
l proteja fata de anemii, insa dupa aceasta varsta, parintii sunt sfatuiti sa ii
introduca in meniu suplimente de fier. In cazul sugarilor alimentati la san
aceasta suplimentare nu este intotdeauna necesara, deaorece laptele matern
este bogat in fier.
Spre deosebire de el, laptele de vaca are un continut foarte scazut in fier
(acesta fiind unul din motivele pentru care utilizarea lui in alimentatia
sugarilor nu este indicata de catre specialisti). In cazul sugarilor hraniti cu
formule de lapte se recomanda utilizarea doar a celor fortificate cu fier.
Deoarece ritmul de crestere al copiilor este foarte rapid si deci au un necesar
mult mai ridicat, mai ales intre 1-4 ani, aportul de fier al acestora ar trebui sa
fie suplimentat cu alimente imbogatite artificial cu fier.
18
De retinut!
Defictul de fier - Laptele si produsele din lapte sunt sarace in fier si pot
dezechilibra rapid continutul in fier a organismului, ducand la aparitia
anemiei feriprive. Copiii sunt expusi acestui risc daca vor consuma cantitati
crescute de lactate, in special in combinatie cu produse zaharoase si cu cele
din faina alba (acestea fiind si ele recunoscute pentru continutul scazut in
fier). Specialistii recomanda parintilor sa nu ofere copiilor in crestere mai
mult de 250-300ml lapte/zi.
O alta grupa de risc pentru aparitia anemiilor sunt adolescentii, datorita
ritmului de crestere (dezvoltarea cunoaste un peak la aceasta varsta) si
regimului alimenatar necorespunzator pe care sunt tentati sa o adopte.
Excesul de fier - hipersideremia de cauza alimentara (prin consum in exces

de produse bogate in fier), datorita uimitoarei capacitati a organismului de a-
si adapta preluarea digestiva (absorbtia) in functie de necesar, este foarte rar.
Totusi, aceasta situatie poate sa apara mai ales in cazul copiilor daca se
abuzeaza de suplimente nutritive sau de medicamente ce contin mult fier.
Aparitia hipersideremiei este mai frecvent intalnita in cazul pacientilor cu
hemocromatoza (boala genetica in care organismul nu este capabil sa regleze
absorbtia fierului).
Aceasta boala ereditara determina acumularea de fier in tesuturi, depunerea

fiind atat de consistenta incat duce, in unele situatii la leziuni viscerale, mai
ales in ficat si pancreas (cu manifestari de insuficienta hepatica si diabet
zaharat). Tratamentul unei astfel de boli este reprezentat de flebotomie
(pacientului i se scoate efectiv sange, cantitatea fiind comparabila cu cea din
cazul donarilor de sange). Aceasta procedura este indicata in momentul in
acre nivelul feritinei este mai mare de 300mg/litru si se realizeaza
saptamanal pana cand aceasta valoare ajunge mai mica de 20 mg.
Pacientul trebuie sa urmeze si un regim igieno-dietetic strict: fara alcool,

vitamina C, carne rosie si consumul ridicat de calciu si produse ce contin
acid oxalic (deoarece acestea scad absorbtia digestiva).
Simptomatologia pacientilor cu exces de fier include: oboseala (astenie),
pierderea apetitului (anorexie), ameteala, greata, varsaturi, hiperpigmentare
tegumentara (piele capata o nuanta gri). Primele acuze ale excesului de fier
sunt epigastralgiile, ca expresie directa a afectarii stomacului prin erodarea
mucoasei gastrice.
19
Daca fierul atinge anumite valori critice se poate ajunge chiar in stare de soc.
In aceste situatii rare, dar periculoase, este indicata administrarea unui
chelator de fier, cum este deferoxamina (aceasta indeparteaza fierul in exces,
favorizand eliminarea lui urinara).
Tinand cont de faptul ca absorbtia digestiva a fierului este limitata la 10%

din disponibilul alimentar, inseamna ca aportul trebuie sa fie de 10 ori mai
mare decat necesarul organismului.
Ratiile de fier recomandate de catre specialisti sunt:

Sugari si copii: sub 7 luni - 0,27mg/zi
7-11 luni - 11mg/zi
1-3 ani - 7mg/zi
4-8 ani - 10mg/zi
Barbati: 9-13 ani - 8mg/zi

14-18 ani - 11mg/zi
peste 19 ani - 8mg/zi
Femei: 9-13 ani - 9 mg/zi

14-18ani - 15 mg/zi
19-50 de ani - 18 mg/zi
peste 51 de ani - 8 mg/zi.
Femeile insarcinate au un necesar mai crescut de fier, ce poate ajunge la 20-

30 de mg in ultimul trimestru. Postpartum, insa nu este necesar sa se
mareasca in mod deosebit aportul (tinand cont ca in primele luni menstruatia
este absenta).
Fierul din suplimentele nutritive este sub forma de fier sulfat (cel mai
frecvent folosit), fier fumarat, desi si fier sulfat are acelasi grad de absorbtie
si disponibilitate pentru absorbtie (si are si avantajul pretului, fiind mai
ieftin). In unele situatii se recomanda administrarea suplimentului
concomitent cu cea de acid ascorbic.54. Importanta fluorului in dieta
5. Importanta fluorului in dieta
Generalitati
20
Fluorul reprezinta un microelement mineral ce in organismul uman se
localizeaza aproape exclusiv in tendoane, oase si dinti (sub forma de florurat
de calciu sau de fluoroapatita). Studiile nu au stabilit daca fluorul are un rol
indispensabil vietii, deoarece nu s-a putut realiza o dieta lipsita complet de
el.
Rolurile sale sunt:

- protectie impotriva cariei dentare (aceasta actiune se manifesta chiar si la
concentratii reduse);
- participa la mentinerea structurii oaselor (fara a influenta insa procesul de
crestere in sine);
- in vederea prevenirii aparitiei cariilor dentare si pentru promovarea unei
dentitii sanatoase, este recomandata fluorizarea� apei (proces cunoscut si
sub numele de fluorurare si care consta in suplimentarea cu fluor a apei
potabile, daca acesta este in concentratii de sub 0,5 mg/litru). Expertii sunt
de parere ca acest risc este redus cu 50-60% in conditiile unui aport
corespunzator.
Surse alimentare de fluor
Alimentele contin in general cantitati mici de fluor (0,02-0,07mg/kg), cu

exceptia pestelui de apa sarata (pestele oceanic) si altor produse marine, dar
si a frunzelor si mugurilor arborelui de ceai. Sursa cea mai importanta de fier
o reprezinta totusi, apa plata potabila. Maximul acceptat de fluor este in
acest caz de 1mg/litru. Apa ofera aproximativ 2/3 din necesarul de fluor,
restul provenind din alimente.
Excesul si deficitul de fluor
Deficitul de fluor se poate manifesta clinic prin cresterea frecventei de

aparitie a cariilor si scaderea rezistentei oaselor. Fluorul nu are efect
cariogen in sine, ci efect cariopreventiv prin cresterea rezistentei dintilor la
agresiuni externe (previne astfel actiunea nociva a altor factori asupra
smaltului). Efectul carioprotector se datoreaza fluoroapatitei dar si actiunii
sale bactericide (fluorul distruge bacteriile ce se formeaza in cavitatea bucala
ca rezultat al degradarii enzimatice si fermentarii resturilor alimentare).
Pentru asigurarea acestor efecte benefice, se recomanda fluorizarea apei
(cand concentratia fluorului nu este buna). Cercetatorii au stabilit ca doza de
fluor trebuie se fie de 1mg/dm3 pentru a avea efecte preventive asupra
cariei.
21
Excesul de fluor apare destul de rar, insa are manifestari importante.
Afectiunea de numeste fluoroza si se datoreaza in principal unui exces de
fluor in apa potabila, sau consumului exagerat de suplimente nutritive cu un
bogat continut in fluor.
Primele manifestari sunt la nivelul dintilor, care vor capata un aspect patat
(prin aparitia unor pete alb-galbui pe suprafata smaltului) si vor deveni
friabili. La concentratii exagerate, dintii pot deveni chiar maronii si apar si
complicatii osoase de tipul osteosclerozei si osteoporozei, apar excrescente
osoase (exostoze), calcificari ligamentare (cu afectarea functiei si
mobilitatii), dar si cresterea friabilitatii osoase.
Printre alte efecte nocive se numara si afectarea metabolismului glucidic si
lipidic sau acumularea sa in rinichi, cord, vase, glande endocrine si sistem
nervos, ducand la aparitia unor leziuni grave.
Pentru a nu fi afectat echilibrul fluorului din organism, expertii recomanda

urmatoarele doze zilnice:
Sugarii 0-6 luni: 0,1 mg/zi
7- 12 luni: 0,5 mg/zi
Copiii si adolescentii:
1-3 ani: 0,7mg/zi
4-8 ani: 1mg/zi
9-11 ani: 2mg/zi
14-18 ani: 3 mg/zi
Adulti: femei peste 19 ani: 3mg/zi
barbati peste 19 ani: 4 mg/zi.
6. Importanta iodului in dieta
Generalitati
Iodul este un oligoelement prezent in organism in cantitati mici, insa este

esential pentru functionarea corecta a glandei tiroide. Organismul uman
contine aproximativ 30-40mg de iod, dintre care 10mg sunt depozitate in
tiroida, structura ce prezinta o afinitate deosebita pentru aceste element.
Iodul este necesar pentru mentinerea functionalitatii si artei metabolismului

celular in parametrii optimi. Prin corecta desfasurare a proceselor
22
metabolice, organismul este capabil sa transforme nutrientii in energie. Insa,
iodul este recunoscut pentru rolul sau in sinteza hormonilor tiroidieni
(triiodotironina, tetraiodotironina sau tiroxina), ce apar prin cuplarea acestui
oligoelement cu tirozina. Printre alte efecte benefice ale iodului se numara
rolul antiaterosclerotic, antitoxic, antisenescent (prin promovarea functiilor
celulare) si hipotensor.
Surse alimentare de iod
Cea mai importanta sursa de iod este reprezentata de sarea iodata

(reprezinta, de fapt, sare de masa suplimentata cu iod). Alte produse bogate
sunt: fructele de mare si alte produse marine (peste cod, biban, egrafin,
creveti, alge marine ) si produsele vegetale cultivate pe soluri bogate in iod.
Cantitati suficiente sunt si in produsele lactate si oua, mai ales daca
animalele sunt hranite cu furaje bogate in iod.
Excesul si deficitul de iod
Deficitul de iod apare in zonele cu soluri sarace in acest mineral sau in

populatiile care nu consuma sare iodata (deloc sau in cantitati minime ce nu
fac fata necesarului). Datorita carentei de iod au loc modificari la nivelul
tiroidei, care isi intensifica activitatea in scopul compensarii deficitului de
hormoni. Deoarece organismul sufera in mod real de o carenta cronica de
iod, glanda lucreaza in gol, se va hipertrofia (isi mareste dimensiunile) si va
proemina in loja tiroidiana, devenind vizibila. Astfel apare gusa endemica.
Gusa reprezinta, deci, o marire anatomica a glandei, insotita de o
hipofunctie. Pentru a preveni aparitia gusei endemice, medicii recomanda un
consum suficient de sare iodata sau alte produse bogate in iod. Un aport de
60-70 micrograme de iod zilnic este considerat a fi suficient.
In Romania gusa este inca o problema de sanatate importanta, mai ales in

zonele muntoase si subcarpatice (datorita saraciei in iod al solului).
Specialistii au observat ca deficitul de iod apare mai frecvent in cazul
femeilor decat al barbatilor si tinde sa fie mai important la femeile
insarcinate sau la cele care alapteaza. Iodul suficient se pare ca se coreleaza
cu un efect protector impotriva dezvoltarii unei forme particulare de
cretinism (boala caracterizata prin retard mintal sever).
Nu doar solul deficitar in iod este la baza carentei, ci si consumul exagerat al
unor legume ce contin substante chimice capabile de a impiedica utilizarea
iodului de catre tiroida. Astfel de substante pot sa interfereze si cu sinteza
23
hormonilor tiroidieni in sine, avand acelasi rezultat. Legumele cunoscute ca
fiind bogate in aceste substante sunt brasicaceele: varza, gulia, napii,
conopida.
Intoxicatia cu iod este o problema ce apare destul de rar si de obicei, nivelul
crescut al iodului determina o reducere a functiei tiroidiene.
Specialistii considera ca ratia optima de iod pentru un adult tanar sanatos

variaza in general intre 100-200 micrograme/zi, cu unele particularitati:
Sugarii: 40-50 micrograme
Copiii: 1-3 ani - 70 micrograme/zi
4-6 ani - 90 micrograme/zi
7-10 ani - 120 micrograme/zi
peste 11 ani - 150 micrograme/zi
Femeile insarcinate - 175 micrograme/zi
Femeile ce alapteaza - 200 micrograme/zi
De retinut!
- 1/4 dintr-o lingura de sare iodata ofera organismului 95 de micrograme de

iod
- 200 de grame de peste oceanic - 650 micrograme de iod.
Specialistii recomanda consumatorilor sa achizitioneze si sa utilizeze doar
sare iodata si sa reduca, pe cat posibil, consumul exagerat al produselor
gusogene.
7. Importanta sodiului in dieta
Generalitati
Sodiul este un mineral esential, avand rol important in mentinerea

functionalitatii corespunzatoare a organismului. El intervine, alaturi de
potasiu, in reglarea echilibrului hidrosalin, influentand astfel direct valorile
tensiunii arteriale si volemia, si participand in mod activ la mentinerea
homeostaziei mediului intern. De asemenea, sodiul are rol in mentinerea la
parametrii normali a activitatii musculare si nervoase.
Aproximativ 30% din sodiul prezent in corp este depozitat in oase, restul
fiind distribuit in lichidele organismului. Este un constituent de baza al
plasmei sangvine, iar 60% din totalul sau se afla in lichidele extracelulare
24
(cele care scalda celulele). Prin prezenta sa in concentratie mare in sistemul
circulator, influenteaza tensiunea si are rol anticoagulant.
Impreuna cu un alt electrolit important, potasiu, sodiul intervine in

mentinerea valorilor normale ale pH-ului sangvin. Printre alte efecte
benefice ale sodiului se numara si interventia sa in procesul de metabolizare
a nutrientilor, cu eliberare de energie pentru desfasurarea corecta a activitatii
organismului, precum si realizarea unei suprafete protectoare pentru
mucoasa gastrica, impiedicand astfel erodarea ei prin actiunea sucurilor
digestive acide (cu aparitia ulterioara a ulcerului gastric).
Surse alimentare de sodiu
Sodiul este un electrolit prezent in majoritate alimentelor, insa in cantitati

variate. Cea mai cunoscuta sursa de sodiu este banala sare de bucatarie (sub
forma de clorura de sodiu). Alte surse naturale de sodiu sunt: laptele, sfecla
de zahar, telina si chiar apa plata (concentratia de sodiu difera, desigur, de la
un produs la altul).
Sodiul se gaseste si in alimentele procesate care sunt disponibile in comert,

cum ar fi: covrigei, chipsuri de cartofi, si in cantitati importante in produsele
din carne: sunca, bacon, carnati. Supele la cutie, cele instant, ketchupul si
sucul de rosii sunt si ele produse bogate in sodiu. De asemenea, toate
produsele de la restaurantele de tip fast-food au un continut ridicat in sodiu
(chiar excesiv).
Sodiul este adaugat pe post de aditiv alimentar intr-o multitudine de produse

si sub o gama variata de forme, ca de exemplu: glutamat monosodic, nitrit de
sodiu, bicarbonat de sodiu, benzoat de sodiu. Acesti aditivi condimenteaza
diferite sosuri: de soia, de rosii, de usturoi. In general, datorita faptului ca
este atat de raspandit in natura si se gaseste din abundenta in majoritatea
produselor consumate zilnic, nu este necesara o suplimentare a aportului de
sodiu prin folosirea preparatelor sintetice (farmaceutice).
Excesul si deficitul de sodiu
Aportul in exces de sodiu printr-o dieta numita de specialisti hipersodata, are

drept efect instalarea hipernatremiei (tulburare electrolitica ce se
caracterizeaza prin cresterea concentratiei de sodiu din sange). Cauzele
aparitiei acesteia sunt: aport insuficient de apa care determina retentie
25
hidrosalina prin mecanism renal (mai ales in cazul persoanelor in varsta),
dieta necorespunzatoare, bogata in produse ce contin sare. Hipernatremia se
manifesta prin letargie, iritabilitate, cresterea tensiunii arteriale.
In cazul persoanelor cu patologie preexistenta, cum ar fi insuficienta

cardiaca congestiva (globala), nefropatii, ciroza, cresterea nivelului de sodiu
poate duce la decompensari, traduse prin instalarea edemelor si, in general,
prin agravarea simptomatologiei. Pacientii cu astfel de probleme medicale
trebuie sa fie foarte atenti in ceea ce priveste consumul produselor bogate in
sodiu si sa consulte medicul in vederea intocmirii unui regim alimentar
hiposodat adaptat organismului lor.
Deficitul de sodiu sau hiponatremia, apare cand organismul pierde in exces

acest electrolit, prin urina sau transpiratii (mai rar apare datorita pierderilor
prin materii fecale). Astfel de situatii pot sa apara vara sau dupa desfasurarea
unei activitati fizice foarte intense, in cazul in care persoana nu se hidrateaza
corespunzator.
Totusi, datorita faptului ca sodiul este atat de raspandit in alimente, aceste

situatii determina mai rar scaderi pana la niveluri patologice ale sodiului.
Pierderi masive de sodiu, cu consecinte grave asupra echilibrului mediului
intern apar prin varsaturi (adesea incoercibile), diaree sau prin utilizarea
irationala a diureticelor (medicamente ce determina eliminarea masiva de
apa si sodiu din organism). Simptomele asociate hiponatremiei includ
astenie, incapacitatea de concentrare, tulburari de memorie, greata.
Cantitatea de sodiu din dieta se masoara in mg, specialistii recomandand

unui adult tanar sanatos, fara probleme cardio-vasculare si renale, un aport
de aproximativ 2300mg/zi, iar persoanelor cu hipertensiune arteriala un
maxim de 1500mg/zi. Deoarece sarea de bucatarie contine sodiu 40%, 2300
mg corespund unei linguri de sare. In cazul pacientilor cu insuficienta
cardiaca, nefropatii sau ciroza hepatica, necesarul este mult mai redus.
Cantitatea de sodiu continuta de sarea alimentara, luand ca unitate de masura

lingura, este urmatoarea:
- 1/4 de lingura de sare contine 575mg sodiu
- 1/2 lingura de sare contine 1150mg sodiu
- 1/3 de lingura de sare are 1725mg sodiu
26
- 1 lingura plina are 2300mg sodiu.
O lingura de bicarbonat de sodiu contine 1000mg de sodiu.

Copiii si adolescentii nu au indicatii speciale referitoare la aportul de sare
din dieta, insa parintii sunt sfatuiti sa ii obisnuiasca cu regimuri cat mai
sarace in sare, deoarece obiceiurile alimentare capatate in aceasta perioada le
vor influenta si alimentatia ca adulti.
8. Ingrediente minerale
Generalitati
Calciul - Are o deosebita importanta pentru organism. Intervine in

majoritatea proceselor metabolice ale organismului. Asimilarea lui este
dependenta de vitamina C si aminoacizi. Moduleaza excitabilitatea
neuromusculara si este inductor al contractiei musculare. Calciul poate fi
gasit in urmatoarele surse alimentare: lapte, branza, iaurt, salata. Doza
zilnica recomandata de calciu este de 1.000 mg. Valorile normale ale
calciului se incadreaza intre 8,8-10,6mg. Daca valorile sunt mai mici de
8,8mg, pacientul sufera de tulburari in metabolismul vitaminei D sau are
ciroza hepatica.
Natriul (sodiul) - Este principalul cation extracelular cu rol in asigurarea

volumului si calitatii mediului intern. Natriul este implicat si ca factor
conditional al tensiunii arteriale. Valorile normale ale natriului se incadreaza
intre 135-144mmol/l.
Kaliul (potasiul) - Este principalul cation celular cu rol in excitabilitatea

neuromusculara si in schimburile ionice. Valorile normale ale potasiului se
27
incadreaza intre 3,6-4,8mmol/l. Daca valorile sunt mai mici, pacientul sufera
de diaree/varsaturi, iar daca valorile sunt mai mari, pacientul sufera de
pneumonie, TBC, atac de guta.
Clorul - Este principalul anion extracelular cu rol in echilibrul hidromineral

al organismului.
Zincul - Este asociat proteinelor, se gaseste cu precadere in peste, plante

cereale. Zincul poate fi gasit si in urmatoarele surse alimentare: mazare,linte,
fasole, carne. Este implicat in procesele de oxidare ca activator al proceselor
enzimatice. Zincul concura la efectele insulinei. Asigura efectul procreativ
masculin. Absorbtia zincului este blocata de cafeina si alcool. Doza zilnica
recomandata este de 7 mg.
Manganul - Este factor activator a numeroase sisteme enzimatice.
Magneziul - Se gaseste predominant in ficat si in muschi. Este un important

ion intracelular cu rol in modularea excitabilitatii neuromusculare, are efect
sedativ si anticonvulsivant. Magneziul poate fi gasit in urmatoarele surse
alimentare: cereale nedecorticate, fasole, mazare. Doza zilnica recomandata
de magneziu pe zi este de 2,5/g. Valorile normale ale magneziului se
ingadreaza intre 1,87-4,51 g (la femei) si 1,78-4,5g (la barbati). Daca
valorile sunt mai mici, pacientul sufera de alcoolism/diaree, iar daca valorile
sunt mai mari, este posibil ca pacientul sa urmeze un tratament cu laxative.
Cuprul - Intervine in activitatea enzimelor oxidative si are rol in formarea

globulelor rosii (eritrocitelor).
Cromul - Intervine in procesele de oxidoreducere si in metabolismul

intermediar. Potenteaza efectul insulinei si este implicat in maturarea
globulelor rosii.
Molibdenul - Este un activator de enzime implicat in metabolismul glucidic

si al aminoacizilor si in oxidatia biologica.
Seleniul - Intra in structura unor enzime implicate in activitatea de

scavenger al radicalilor liberi.
Fosforul - Este un important ion intracelular si participa in activarea

majoritatii proceselor metabolice.
28
Fierul - Intervine in procesele de oxidoreducere, intra in structura
citocromilor si a hemoglobinei implicata in transportul oxigenului.
Iodul - Intra in structura hormonilor tiroidieni.
9. Magneziul si importanta lui in dieta
Generalitati
Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin functiile

indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in structurile
corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame de magneziu,
peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de magneziu si
carbonat de magneziu).
Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in
producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice.
Este implicat in proteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor,
catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si
relaxarea musculara.
Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica homeostazia
calciului si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ,
regland echilibrul calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii
acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de calculi (renali, biliari).
Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, are capacitatea de a
deprima excitabilitatea neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva
efectul lui tranchilizant.
Surse alimentare de magneziu
Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume

verzi, in special in frunze (spanac, salata verde, urzici, ceapa verde).
Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de produsele din soia
(cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole,
mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.
Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic

si excesului de celuloza, precum si in cazul unui regim predominat carnat.
Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6.
29
Excesul si deficitul de magneziu
Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de

catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o
dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar normal, organismul preia
30-40% din aport (acest procent insa variaza in functie de starea metabolica,
intre 20-70%). Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta
controlata, niveluri toxice de magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca
substrat patologii complexe sau administrari irationale (mult peste necesar)
de suplimente dietetice. Suplimentele nutritionale continand magneziu nu
sunt indicate pacientilor cu probleme renale (insuficiente renale cronice,
litiaze) sau biliare, deoarece concentratia ridicata de magneziu din acestea le
poate agrava sau precipita simptomatologia.
Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei

prin cefalee, astenie, hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular,
parestezii, labilitate emotionala. Carenta de magneziu este de obicei expresia
unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza hepatica,
diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica), diareea cronica,
alcoolismul cronic, malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care
scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli infectioase). Exista
medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi
diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de
magneziu.
Carenta de magneziu se manifesta prin 3 categorii de simptome:

- simptome ce apar precoce: iritabilitate, anorexie (scaderea apetitului),
astenie, insomnie si spasme musculare; apar de asemenea si tulburari de
memorie, apatie, confuzii si scaderea capacitatii de asimilare a cunostintelor
noi
- deficitul moderat se traduce prin tulburari ale ritmului cardiac si alte
modificari de natura cardio-vasculara
- in carenta severa pacientul are convulsii, crize de tetanie, apatie generala,
halucinatii si delir.
Dozele recomandate sunt:

copii 1-3 ani: 80 mg/zi
4-8 ani: 130 mg/zi
30
9-13 ani: 240 mg/zi
fete 14-18 ani: 410 mg/zi
baieti 14-18 ani: 360 mg/zi
adulti: femei - 310mg/zi
barbati - 400mg/zi
femei in perioada maternitatii: 360-400 mg/zi in timpul sarcinii
320-360 mg/zi in timpul alaptarii.
10. Seleniul si importanta lui in dieta
Generalitati
Seleniul reprezinta un oligoelement ce, in cantitati reduse exercita un efect

benefic asupra sanatatii. Rolurile seleniului in organism sunt descoperiri de
data recenta si se pare ca el exercita un important efect hepatoprotector
(formand, alaturi de vitamina E si tiaminoacizi, factorul hepatic 30).
Functiile sale sunt foarte variate: este antioxidant biologic (previne lezarea si
distrugerea celulelor); o serie de date coreleaza seleniul cu scaderea
mortalitatii prin cancer (avand un rol protector). Relatia seleniului cu bolile
cardiovasculare nu a fost inca pe deplin clarificata, rezultatele necesitand
inca noi confirmari, se pare insa ca ar ameliora cardiomiopatiile, ischemiile,
sindroamele anemice.
Unele studii au demonstrat ca seleniul stimuleaza productia de anticorpi
proprii organismului consecutiv imunizarilor si ca are capacitatea de a
reduce din toxicitatea unor metale precum plumbul, cadmiul, mercurul.
Exista evidente clinice cum ca seleniul ar stimula fertilitatea, mai ales in
cazul barbatilor, deoarece creste rata spermatogenezei si imbunatateste
locomotia spermatozoizilor.
Surse alimentare de seleniu
Sursele de seleniu prezente intr-un regim mixt sunt reprezentate de vegetale.

In plante concentratia de seleniu reflecta de fapt concentratia mineralului in
sol. Alte surse ce ofera seleniu sunt: pestele, carnea rosie, ouale, puiul,
viscerele (ficat, richi) si usturoiul. Carnea animalelor ce au consumat furaje
cu un procent ridicat de seleniu va fi, la randul ei, mai bogata in acest
mineral.Seleniul mai poate proveni si din drojdia de bere, germeni de grau si
cereale fortifiate.
31
Excesul si deficitul de seleniu
Ca si in cazul altor oligominerale, coeficientul de utilizare digestiva este

foarte variat (30-70%), iar forma organica este mult mai usor de absorbit si
utilizat de catre organism. Datorita faptului ca organismul este capabil sa isi
adapteze absorbtia conform necesitatilor (in prezenta unei diete care sa ii
permita acest lucru), deficitul de seleniu apare destul de rar. Este intalnit in
cazul pacientilor alimentati parenteral o lunga perioada de timp.
Cand apare carenta in seleniu, aceasta face parte din sindromul Keshan, ce
se caracterizeaza in principal printr-o disfunctionalitate miocardica. Acest
sindrom a reprezentat, pana nu demult, o cauza importanta de mortalitate
infantila in China. Acest lucru s-a schimbat in momentul in care
manifestarile lui au fost corelate cu deficitul de seleniu iar copiii au primit
suplimente nutritionale ca parte a tratamentului.
Deficitul de seleniu a fost corelat cu inca 2 boli: boala Kashin-Beck (implica
afectare articulara si osoasa) si cretinismul mixedematos endemic
(caracterizat prin retard mental sever).
Capacitatea organismului de a absorbi seleniul este mult scazuta cand se
asociaza o patologie digestiva complexa si severa.
Excesul de seleniu din organism este ceea ce sta la baza aparitiei selenozei.
Aceasta se manifesta prin fragilitatea fanerelor (caderea parului, friabilitatea
si exfolirea unghiilor), greata, iritabilitate, astenie si asociaza o moderata
simptomatologie neurologica (parestezii). Toxicitatea, desi grava, se
instaleaza destul de rar.
Exista o multitudine de preparate sintetice suplimentate cu seleniu, astfel

incat sa poata fi prevenit deficitul alimentar. Cantitatile necesare pot fi
exprimate in grame/zi sau micrograme/zi. Ele variaza in functie de varsta si
sunt invariabil mai ridicate la femeile in perioada sarcinii si alaptatului.
Sugarii 0-6 luni: 15mg/zi
7-12 luni: 20mg/zi
Copiii 1-8 ani: 30mg/zi
9-13 ani: 40 mg/zi
Peste 14 ani: 55 mg/zi.
32
11.Sfaturi pentru dieta alimentara de vara
Generalitati
Persoanele care vor sa slabeasca, ar trebui sa incerce acest lucru pe parcursul

verii, cand este mult mai usor sa adopte o dieta echlibrata si diversificata,
fara a fi necesar sa se implementeze o cura drastica care poate duce la
anumite dezechilibre nutritionale. Este important sa se retina faptul ca
indiferent de dieta adoptata, este necesara hidratarea corespunzatoare (2-3
litri de apa, zilnic).
Rosiile si ardeii
Legumele, in general, sunt alimente cu un continut bogat in vitamine si

minerale. Culoarea acestora se datoreaza in mare parte unor constituenti
precum, vitamina C, vitamina A, licopene, etc. Legumele sunt ideale in
dietele pentru slabit, rosiile si ardeii oferind si un aport caloric redus.
Sfaturi pentru dieta cu rosii si ardei
- alegerea unor rosii intens colorate, coapte, tari, cu miros caracteristic

puternic
- pastrarea acestora in frigider (nu mai mult de cateva zile)
- folosirea pe cat posibil a sucului si pastei de tomate fara aditivi si
conservanti sau cu adaos de zahar; se stie ca sunt recomandate mai degraba
legumele congelate decat cele conservate prin alte metode
- alegerea unor ardei tari, crocanti, cu miros puternic, caracteristic, care se
pot, de asemenea, pastra pentru cateva zile la frigider
- ardeii se pot consuma cruzi (salate) sau pentru un gust mai deosebit, copti
si apoi decojiti (atentie la consumul de samburi, care pot determina tulburari
digestive la anumite persoane, precum dischinezia biliara)
- pe parcursul iernii sunt recomandati ardeii copti si congelati, in locul celor
crescuti artificial in sere.
Sfat practic pentru bucatarie
Rosiile mici, se pot taia in jumatate, se sareaza si apoi se pun la cuptor, la

foc mic, pana scad (aproximativ 1-2 ore). Acestea pot fi servite cu paste
fainoase, diferite salate sau branza de capra.
Fructele de padure
33
Afinele, capsunile, fragutele, coacazele albe, rosii, negre, agrisele, zmeura,
sunt fructe cu un continut foarte important de antioxidanti. Antioxidantii
sunt substante cu rol foarte important in prevenirea alterarilor celulare (reduc
riscul de aparitie a cancerului, intarzie imbatranirea organismului). Aceste
fructe au un continut bogat in fibre alimentare (mentin un tranzit intestinal
normal) si au un aport caloric scazut.
Sfaturi privind dieta cu fructe de padure
- consumul fructelor de padure, in special dimineata, alaturi de cereale

integrale; fructele de padure pot fi consumate proaspete, uscate sau
congelate
- inlocuirea desertului clasic (dulciuri concentrate, prajituri, inghetata), cu
fructele de padure sau cu iaurtul amestecat cu fructe de padure mixate
- fructele de padure pot fi folosite in salate sau pot fi servite alaturi de alte
alimente sub forma de sosuri
- pe parcursul iernii este recomandat consumul fructelor congelate in locul
gemului sau marmeladei, care au un continut caloric foarte ridicat.
Salata de pui cu sos de zmeura, este un fel de mancare extrem de apetisant si

are un continut caloric redus. Se prajeste pieptul de pui la gratar, se feliaza si
se adauga peste acesta alune prajite, usor sarate, arpagic sau praz fin feliat,
salata verde si sosul de zmeura.
Iaurtul
Iaurtul si celelalte lactate cu un continut scazut de lipide (grasimi), sunt

bogate in proteine si calciu si pot fi folosite cu succes in dietele pentru slabit.
Dietele cu iaurt sunt foarte sanatoase, mentin un tranzit intestinal normal
(combat constipatia cronica) si intaresc sistemul imunitar si osos. Pentru o
diversificare a dietei cu iaurt, se pot adauga cereale integrale, fructe uscate
sau fructe crude mixate.
Sfaturi privind dieta cu iaurt
- reducerea consumului de inghetata pe parcursul verii si inlocuirea acesteia

cu iaurtul inghetat, care are un continut mai mic de glucide si lipide
(continut caloric redus)
34
- spuma de iaurt cu fructe, este ideala ca mic dejun alaturi de cerealele
integrale, aceasta putand fi consumata si ca desert; aceasta poate fi preparata
si cu fructe congelate sau cu suc natural de fructe
- atentie la cumpararea iaurtului, cu citirea atenta a etichetei, pentru ca nu
toate iaurturile au un continut scazut de lipide si glucide (in special cele cu
adaos de marmelada, gem sau sosuri de fructe concentrate).
Parfait-ul din fructe proaspete (in special cele cu arome puternice), servite
impreuna cu iaurtul de vanilie, este un desert extrem de gustos.
Fasolea verde si fasolea uscata
Fasolea este un substituent foarte bun al carnii in dietele vegetariene, pentru

ca aceasta contine o cantitate mare de proteine. De asemenea fasolea contine
si o cantitate mare de fibre, cu rol in mentinerea unui tranzit intestinal
normal, este hranitoare si are un continut caloric redus.
Sfaturi privind dieta cu fasole
- fasolea verde se poate consuma fiarta (salate) sau in alte mancaruri gatite
- fasolea boabe poate fi consumata alaturi de alte legume (salate) sau fiarta si
batuta; de asemenea se poate folosi si fasolea conservata (conserve sau
congelata) si poate fi folosita in salate, alaturi de paste, in supe, sosuri si
alaturi de preparatele din orez
- fasolea boabe trebuie hidratata in apa cu cateva ore inaintea prepararii
pentru o gatire mai usoara
- pentru a reduce efectele suparatoare ale consumului de fasole (balonare,
flatulenta), este recomandata administrarea de pastile care contin enzime
suplimentare, care fac digestia mai usoara
- este recomandata diversificarea tipurilor de fasole consumate (fasole alba,
neagra, fasole mexicana, fasole verde, pastai).
Salata de peste cu fasole: se prajeste pestele la gratar, se marunteste si se

adauga peste acesta sos de lamaie, fasole neagra fiarta, boabe de porumb
fiert (din conserva), 2-3 picaturi de otet balsamic si 2 linguri de ulei de
masline extravirgin. Optional, se pot servi cartofi copti la cuptor.
35
Mango
Mango este un fruct exotic extrem de aromat si gustos, bogat in fibre,

vitamina A, vitamina C, potasiu si ofera un aport caloric relativ redus (135
calorii/ fruct).
Sfaturi privind dieta cu mango
- mango este un fruct bogat in potasiu (element important in activitatea

musculara si cardiaca) si este indicat atunci cand exista un deficit al acestuia
in organism; un fruct mango ofera necesarul zilnic de potasiu
- mango poate fi servit in salate si alaturi de preparatele de peste
- sucul proaspat din mango poate fi pastrat pentru cateva ore la frigider si
poate fi consumat alaturi de alte preparate culinare
- mango poate fi folosit si alaturi de cerealele integrale, in prajiturile
dietetice si in budinci.
Sfat pentru bucatarie
Omleta cu mango este o combinatie culinara exotica si extrem de gustoasa.

Sosul de mango cu alune maruntite, poate fi folosit alaturi de majoritatea
deserturilor.
Apa
Apa este una dintre componentele cele mai importante ale unei nutritii
corespunzatoare. Apa este importanta mai ales pe parcursul verii, atunci
cand deshidratarea organismului este mai accentuata. Apa este
indispensabila vietii, organismul uman fiind format in proportie de 60-65%
din apa (la copii, chiar 70%). Apa ajuta la eliminarea toxinelor din organism
(transpiratie, urina), este lipsita de calorii si trebuie consumata in cantitati
suficiente (aproximativ 2 litri pe zi).
Sfaturi privind consumul apei
- consumul de apa (lichide) este corelat cu nevoile organismului (sete); se

stie insa ca odata cu varsta acest reflex se diminueaza, astfel incat consumul
lichidelor poate fi mai mic decat necesarul organismului
- se recomanda consumul unor lichide precum, apa plata sau minerala,
sucurile naturale (obtinute din fructe si care se consuma imediat dupa
preparare sau sunt pastrate pentru un timp scurt in frigider), lapte degresat,
36
supe sau ceaiuri
- apa necesara poate fi procurata si din anumite alimente precum gelatina,
iaurtul inghetat, supele, ciorbele, pepenele, muraturile, portocalele, salatele
si rosiile
- sunt recomandate sucurile obtinute din ap
12. Spune-mi ce pofte ai ca sa iti spun cum esti!

Cine n-a trecut printr-o stare in care pana si prezenta in carne si oase a
lui Elvis, Tom Cruise, Brad Pitt sau Johhny Depp, depinde de gust, nu
ar fi reusit sa te faca sa se dezlipesti de punga de chipsuri, de pizza sau
de ciocolata?
Insa care este motivul pentru care nevoia de aceste "gustari" este de atat de
greu de infranat? Raspunsul il da MSNBC, prin intermediul unui specialist
din Chicago, Alan R. Hirsch, autor al unor carti in domeniu si chiar al unui
studiu realizat pe 18.000 de persoane, pe parcursul a 25 de ani.
"Poftele in materie de produse culinare dezvaluie si tipul de personalitate al

fiecaruia". Cu alte cuvinte, pofta de dulce, sarat sau picant spune ceva despre
personalitate.
Pofta de sarat
Ce spune despre organism: Daca nimic nu te satisface ca gustarile sarate,

cel mai probabil ai o deficienta de minerale in organism. Studiile au aratat ca
femeile a caror dieta este saraca in calciu simt nevoia de gustari sarate mai
multe decat celelalte.
O posibila explicatie este aceea ca sodiul mareste temporar nivelul de calciu

din sange, iar organismul se lasa pacalit ca nevoia a fost acoperita. Din
pacate, poate fi vorba de o deficienta legata si de alte minerale.
Testele pe animale au aratat ca si lipsa potasiului si a fierului pot duce la un

comportament similar, respectiv nevoia de ceva sarat.
Ce spune despre tine: Esti tipul de om care se lasa purtat de val. Din
cercetarile lui Hirsch reiese ca esti tipul de om care crede ca fortele externe,
nu actiunile proprii, iti hotarasc destinul.
37
Pofta de ciocolata
Ce spune despre organism: Te orientezi catre ciocolata pentru dependenta

pe care o ai pentru aceasta aroma - in realitate pentru ca stimuleaza secretia
de serotonina.
Ciocolata e un antidepresiv natural pe care in mod instinctiv corpul tau il

cauta atunci cand hormonii fericirii au ajuns la fundul sacului si ai nevoie de
un "lifting" rapid al starii de spirit.
Ce spune despre tine: Asta depinde in primul rand de tipul de ciocolata pe

care il preferi.
- ciocolata neagra: Esti sufletul petrecerii, un animal social, iar la munca esti
in centrul actiunii, implicat trup si suflet
- ciocolata cu lapte: Esti tipul tacut, introspectiv. Ideea ta despre o dupa-

amiaza perfecta este o plimbare solitara sau cititul unei carti
Pofta de picant
Ce spune despre organism: Daca ai probleme in a te racori - si nu la

figurativ -, atunci organismul tau probabil ar vrea sa transpire, dar nu poate.
Iti va cere atunci mancaruri picante, cum ar fi cele din bucataria mexicana.
Unele studii merg chiar pana intr-acolo incat sugereaza ca poti deveni
dependent de starea pe care ti-o da mancarea picanta: ritm cardiac accelerat
si respiratie rapida.
Ce spune despre tine: Iubesti ordinea, iti displace sa pierzi timpul, esti un
om meticulos, care insista pe detalii.
Pofta de dulciuri
Ce spune despre organism: Ca si in cazul poftei de ciocolata, nevoia de

dulce poate indica faptul ca iti doresti o alta stare mentala sau ca, pur si
simplu, nu mai ai energie.
Organismul absoarbe zaharurile rafinate din dulciuri mai repede decat din
38
orice alt timp de mancare, furnizand combustibil aproape instantaneu.
Ce spune despre tine: Persoanele care nu numai ca viseaza in taina la

platouri cu dulciuri, dar se si infig in ele cand au ocazia, au o latura salbatica
ascunsa. Sunt persoane cu putine regrete, carora le place sa se afle in centrul
atentiei.
Pofta de dulce si sarat
Ce spune despre organism: Organismul are nevoie atat de glucoza, cat si

de sodiu pentru a functiona corespunzator, asa ca atunci cand te simti obosit
apelezi la covrigei sarati trasi in ciocolata sau orice altceva impleteste gustul
sarat cu cel dulce.
Ce spune despre tine: Esti un singuratic, dar si un om talentat, cu un

intelect peste medie. Conform cercetarilor lui Hirsch, esti creativ, dar nu te
dai in stamba; pari aproape distant, rece si de neabordat.
13. Bananele ingrasa, un simplu mit?
Bananele sunt bogate in calorii si carbohidrati si tocmai de aceea multe

persoane cred ca ele ingrasa. In realitate, orice fruct consumat in exces
ingrasa, au spus specialistii americani, iar banana nu face exceptie.
Pentru efectele lor benefice asupra intregului organism, bananele sunt

fructele preferate ale atletilor. Pot inlocui o gustare usoara, ori un desert,
sunt usor de impachetat si transportat, deci sunt fructele ideale pentru a fi
consumate intre mese, daca te afli in alt loc decat acasa, informeaza
iloveindia.com.
39
Nutritionistii americani au demontat mitul potrivit caruia bananele ingrasa si
au spus ca, pe langa continutul lor nutritiv, exista si multe alte beneficii pe
care ele le pot avea asupra sanatatii, deci ai inca un motiv pentru a le include
in alimentatie.
Daca se consuma natural, fara frisca, lapte, crema sau blaturi, banana se
comporta ca orice alt fruct. Contine calorii, minerale si vitamine, iar
kilogramele in plus apar doar daca faci exces si mentii o dieta bazata doar pe
banane sau optezi pentru combinatii calorice periculoase pentru silueta ta.
Nu contin colesterol, sodiu sau grasimi, iar medicii recomanda banana

proaspata, si nu la cuptor ori gatita, pentru a nu-si pierde continutul caloric.
Se digera usor si chiar favorizeaza tranzitul intestinal normal.
Contine trei tipuri de zahar (sucroza, fructoza si glucoza), care in combinatie

cu fibrele asigura organismului un plus considerabil de energie. Medicii cred
ca o banana este suficienta pentru 90 de minute de efort sustinut. Nu vei
resimti lipsa de putere, dureri musculare sau de articulatii.
Daca orice alt fruct se digera in 15 minute, bananele au nevoie de 45 de

minute pentru a fi complet digerate. Acesta este motivul pentru care multe
persoane se simt balonate imediat dupa ce consuma banane si au impresia ca
aceste fructe ingrasa. In realitate, digestia este mai lenta, dar dupa 45 de
minute senzatia de balonare si lipsa de energie vor fi simple amintiri.
Bananele de la micul dejun te ajuta sa slabesti. Vei avea o masa bogata

caloric, care iti va asigura necesarul de energie pentru intreaga zi. Sunt
bogate in vitamina A, B6, C, zinc si potasiu si au importante proprietati
asupra imbunatatirii sistemului imunitar.
Sunt ideale pentru o cura de detoxifiere pentru ca favorizeaza digestia

normala. Mai mult, potasiul continut ajuta la reglarea tensiunii arteriale si
favorizeaza producerea de hemoglobina, deci pot fi alimentele ideale in
cazul anemiilor.
Daca mai ai vreun dubiu asupra mitului ca bananele ingrasa, nu poti decat sa
incerci o dieta regulata, in limite normale, de banane si vei vedea in scurt
timp efectele benefice asupra origanismului tau, fara nici un kilogram in
plus.
40
14. De cati carbohidrati ai nevoie?
In incercarea de a mai elimina grasimile saturate si trans din
alimentatie, putem fi tentati sa exageram cu carbohidratii, pentru a
compensa din caloriile lipsa. Trebuie insa sa tinem minte ca acesti
carbohidrati nu trebuie sa reprezinte mai mult de 45 - 65% din
alimentele consumate zilnic.
Iar pericolul cel mai mare este sa alegem carbohidratii cel mai usor de
digerat, respectiv zaharul, painea alba, cartofii sau orezul alb, ceea ce
inseamna nu numai ca vom lua in greutate, dar si ca trigliceridele din sange
vor ajunge la un nivel periculos de mare, conform everydayhealth.com.
In locul acestor alimente, ar trebui alese alimentele care au la baza cerealele

integrale, fructele si legumele.
Fibrele continute ajuta la scaderea nivelului colesterolului si subtiaza

sangele, micsorand riscul de formare a cheagurilor de sange si de atacuri
cardiace sau cerebrale.
Top 10 alimente bogate in carbohidrati
O alimentatie bogata in zahar este greu de evitat. Carbohidratii se

gasesc in aproape toate alimentele si joaca un rol esential in buna
functionare a sistemului imunitar, fertilitate sau coagularea sangelui.
O lipsa de carbohidrati poate duce la proasta functionare a organismului.

Deficitul de carbohidrati este insa rar intalnit in tarile occidentale.
Mai des intalnit, zaharul in exces poate cauza probleme mari. Consumul
41
excesiv de hidrati de carbon, in special zaharuri rafinate (cum ar fi siropul de
zahar sau porumbul), poate provoca obezitate, diabet de tip 2 si cancer.
De aceea, Regimes Maigrir va face o lista cu 10 alimentele dulci, care ar

trebui sa fie consumate cu moderatie.
1. Fructoza si zaharul pudra. Este vorba de glucide rafinate in stare pura.

Acestea sunt facute din 99,999% carbohidrati.
2. Bauturile facute din prafuri si bomboanele gumoase. Bomboanele sunt

derivate simple de zaharuri rafinate si sunt adesea facute din carbohidrati in
proportie de 98-99%, avand o valoare nutritiva mica.
3. Cerealele. Cele mai multe cereale aflate in comert sunt pline de zaharuri
(chiar si cele care pretind ca sunt cerealele integrale). Daca cititi eticheta
acestora, veti vedea ca unele sunt constituite in proportie de 90-93% din
carbohidrati.
In schimb, boabele de ovaz sau secara pot contine doar 10 - 12% glucide, iar
aceste cereale ofera mai multe vitamine si carbohidrati complecsi
(carbohidrati buni) fata de restul cerealelor.
4. Fructe uscate (mere, prune, banane, curmale). Fructele uscate sunt bogate
in carbohidrati. Aceste alimente contin, de asemenea, o multime de fibre si
vitamine. Pe termen lung, ar fi mai bine sa reduceti consumul de astfel de
elemente.
Fructele uscate precum merele, prunele si bananele sunt facute din glucide in
proportie de 88-90%, piersicile si caisele de la 83% la 79%, iar stafidele au
aproximativ 75% carbohidrati.
5. Chipsurile. Acestea au un nivel ridicat de carbohidrati pentru a le da

aroma si contin 81-83% carbohidrati.
6. Prajiturile si biscuitii. Acestea pot contine pana la 84% carbohidrati. In

general, prajiturile fainoase contin 70 - 78% carbohidrati.
7. Gemurile si dulceturile. Aceste dulciuri contin 64-68% carbohidrati, in

functie de cat de dulci sunt sau de cantitatea de fructe continuta.
42
8. Cartofii (copti, fierti sau prajiti). Dintre toate tipurile de a gati cartofi, cei
fierti sau facuti piure au cea mai mare cantitate de carbohidrati (35% ),
urmati de cartofii prajiti care au carbohidrati in proportie de 27%. Un cartof
"clasic" contine 21% carbohidrati.
9. Muraturile si otetul. Condimentele dulci pot contine pana la 35%

carbohidrati, iar oteturile pentru salate pana la 32% carbohidrati.
10. Pizza. Cantitatea de carbohidrati continuta intr-o pizza depinde in

general de grosimea blatului. O pizza poate contine intre 22% si 30%
carbohidrati.
15.Berea, una dintre cele mai sanatoase bauturi alcoolice
Desi au fost facute multe studii, proprietatile curative ale berii, atunci
cand este consumata cu moderatie, nu au fost bine intelese pana in
prezent.
Berea este o sursa bogata de vitamine, fibre, minerale si antioxidanti si are o

valoare calorica relativ mica in comparatie cu multe alte bauturi alcoolice,
arata un studiu comandat de The Beer Academy, potrivit Daily Mail.
Astfel, concluzia studiului este aceea ca oamenii se pot bucura de multe

beneficii atunci cand consuma berea cu moderatie, aceasta fiind printre cele
43
mai sanatoase bauturi alcoolice.
"Berea contine vitamine care te pot ajuta sa pastrezi un echilibru in dieta ta,
fibre care ajuta la digestie, antioxidanti si minerale care scad riscul de
osteoporoza", a declarat un purtator de cuvant al The Beer Academy.
In Marea Britanie, un sondaj a aratat ca 68% dintre cetateni considera ca

berea este bautura lor natioanala, insa si ca oamenii au conceptii gresite in
legatura cu aceasta bautura. Astfel, 10% cred, in mod gresit, ca berea contine
grasimi, iar 13% ca este facuta din chimicale.
Studiul a mai aratat si beneficiile psihologice si sociologice ale berii,

oamenilor placandu-le sa socializeze la barul din zona cu vecinii in timp ce
savureaza o halba cu bere.
Bautorii de bere pot rasufla linistiti; e una dintre putinele dati in care
stiinta e de partea lor. Un studiu recent a aratat ca bautura este o sursa
bogata de vitamine, fibre, minerale si antioxidanti, cu un continut
caloric relativ mic comparativ cu alte bauturi alcoolice.
E adevarat, insa, ca studiul a fost comandat de The Beer Academy, care si-a
propus sa ajute oamenii sa inteleaga de ce berea este sanatosa, dar ca trebuie
consumata cu moderatie. In Marea Britanie, unde a fost realizat studiul,
berea este bautura nationala, 68% dintre oameni fiind de acord cu aceasta
idee.
Studiul, citat de Daily Mail, arata ca 10% dintre britanici cred ca berea
contine grasimi, iar 13% cred ca berea contine chimicale.
Conform cercetarii, berea contine vitamine care ajuta la mentinerea unei

diete sanatoase si echilibrate, contine antioxidanti usor de absorbit in
organism si o serie de minerale, asa cum este siliciul, care micsoreaza riscul
imbolnavirii de osteoporoza.
16. Ce trebuie sa consumi pentru cat mai multe fibre
44
Fibrele imbunatatesc sanatatea inimii scazand colesterolul rau si
tensiunea arteriala. Fibrele sunt, de semenea, foarte importante in
procesul de slabire. Este important ca barbatii sa consume cel putin 38
de grame de fibre pe zi, in timp ce femeile trebuie sa consume cel putin
25 de grame pe zi.
Fibrele sunt foarte importante si pentru digestie, aminteste eHow.
Fasolea este un aliment ce contine multe fibre si care nu trebuie sa lipseasca

din dieta ta. Fie ca alegi sa consumi fasole boabe sau fasole pastai,
organismul tau ca primi fibrele necesare zilnic. Fasolea contine aproximativ
9 grame de fibre la o jumatate de ceasca.
8 lucruri pe care nu le stii despre fibre

Daca ai fost vreodata intrebata "cate fibre mananci pe zi", probabil ca
nu ai stiut ce sa raspunzi. De ce sunt totusi fibrele atat de importante in
dieta zilnica si de ce suntem bombardati cu reclame si ambalaje care
incearca sa ne vanda cat mai multe fibre?
Pentru a arunca putina lumina asupra acestei chestiuni, publicatia online

Shine a intocmit o lista cu opt lucruri pe care probabil nu le cunoaste toata
lumea despre fibre.
1. Fibrele te impiedica sa mananci prea mult
Continutul bogat in fibre al unui aliment te face sa mesteci mai mult,

acordandu-i timp organismului sa inregistreze ca nu-ti mai este foame.
2. Fibrele scad cantitatea de calorii inghitita
45
Mancarurile bogate in fibre sunt in general scazute in calorii - te simti mai
satul si mananci mai putin, fara a consuma mai multe calorii.
3. Alege alimente bogate in fibre in locul suplimentelor
Cand vrei sa adaugi mai multe fibre in dieta ta, alege alimentele bogate in
fibre si nu suplimentele - acestea iti aduc fibre, nu insa si vitamine, minerale
si alti nutrienti.
4. Cum stii ca mananci prea putine fibre?
Ce trebuie sa stii despre fibrele din alimentatie
Daca te-ai ingrasat brusc, ai colesterolul ridicat sau un nivel neregulat al

zaharului din sange, este posibil ca fibrele sa lipseasca din dieta ta.
5. Fereste-te de ingredientele nesanatoase
Multe suplimente cu fibre contin indulcitori artificiali, laxative sau alte

ingrediente care nu-ti sunt necesare. Verifica eticheta inainte de a cumpara
suplimentele, sau intreaba mai bin un doctor ce iti recomanda.
6. Cunoaste alimentele bogate in fibre
Primele cinci mancaruri bogate in fibre sunt legumele, taratele, prunele,

perele asiatice si quinoa.
7. Beneficiile pentru sanatate
Fibrele ajuta diabeticii sa tina boala sub control
Fibrele au multe beneficii pentru sanatate. Printre acestea: reducerea riscului

de diabet si boli coronariene, protectie impotriva cancerului de colon si
pietrelor la rinichi.
8. Doza zilnica
Recomandarea pentru doza zilnica de fibre este ca femeile sa manance 25 de

grame, iar barbatii 38.
46
17. Cum sa te simti in forma si dupa 40 de ani
Cei mai multi dintre oameni sunt afectati de procesul de imbatranire,

mai ales atunci cand incep sa remarce semne clare de schimbari, atat la
nivel fizic (diminuarea puterii, riduri, kilograme in plus), cat si la nivel
psihic si emotional (anxietate, insomnii, stres), care apar mai evident
dupa varsta de 40 de ani.
Exista insa si oameni care stiu sa imbatraneasca frumos si care au orgoliul si

taria de a se simti cat mai bine si in forma la orice varsta. Pentru a deveni
unul dintre ei, incearca sa tii cont de urmatoarele sfaturi, evidentiate de
thirdage.com.
Cura de slabire de dupa 40 de ani
1. Mananca sanatos
Revizuieste-ti alegerile alimentare si fa mai multe schimbari, in cazul in care

nu le-ai facut deja. Iata cateva dintre acestea:
- mananca doua sau trei portii de legume pe zi;

- bea ceaiuri de plante sau apa cu suc proaspat de lamaie;
- gateste carnea la cuptor sau gratar, evitand prajelile;
- alege la micul dejun cereale integrale, lactate si fructe; acestea sunt
nutritive, stimuleaza metabolismul si ajuta sistemul imunitar;
- ia suplimente cu acizi grasi omega 3; acestea imbunatatesc starea de spirit,
ajuta creierul, sistemul cardiovascular si ochii, sunt antiinflamatoare si
accelereaza arderile grasimilor.
47
Cum se mentin in forma femeile peste 40 de ani?
2. Incearca sa mai reduci din stres
Stresul cronic ne afecteaza vietile atat la nivel psihic, cat si la nivel fizic.
Printre efecte se numara o stare de iritare si agitatie, insomnii, scaderea
apetitului sexual, declansarea sau accentuarea unor afectiuni. Pentru a mai
scapa de stres incearca tehnici de relaxare si meditatie.
3. Razi cat mai mult
Rasul reduce nivelul de stres, este revigorant si energizant. Acesta

imbunatateste starea generala a sanatatii si intareste sistemul imunitar, da
mai multa putere pentru suportarea durerii si te ajuta sa faci fata mai usor
poftelor culinare fara a cadea prada tentatiilor.
4. Fa miscare
Indiferent daca este vorba de mers pe jos, plimbat cu catelul, alergat,

gradinarit, important este sa faci miscare in fiecare zi.
Criza oamenilor de 40 de ani
5. Fii optimist
Chiar si in timpul unor incercari mai grele, straduieste-te sa fii optimist si sa

privesti partea plina a paharului.
18. Alergiile solare
Generalitati
Alergia solara este o afectiune caracterizata de aparitia unor reactii cutanate

in urma expunerii la soare. Adesea, alergia solara se manifesta prin eruptii
care dau senzatia de mancarime. Alergiile severe pot provoca urticarie,
vezicule dar si alte simptome neplacute.
Exista mai multe tipuri de alergii solare, si anume:
- eruptia polimorfa la lumina (fotosensibilitate)
48
- eruptia polimorfa ereditara (prurigo actinic)
- dermatita actinica cronica si urticaria solara.
Simptome
Simptomele alergiei solare depind de tipul acesteia:
1. Eruptia polimorfa la lumina

Simptomele eruptiei polimorfe la lumina (fotosensibilitatea) apar de la
cateva minute pana la cateva ore de la expunerea la soare. Aceasta afectiune
se caracterizeaza prin faptul ca pe pielea inrosita apar umflaturi mici
(papule) galbui sau albicioase sau chiar placi inflamate (umflaturi plate) care
provoaca prurit. Din cauza vaselor de sange inflamate, pielea va fi rosie si
tumefiata. Zona afectata cuprinde pielea de pe brate, gat si fata. Simptomele
dispar in cateva zile daca zona afectata va fi protejata de lumina solara.
Pentru majoritatea oamenilor acest tip de alergie se manifesta primavara si
vara, timpuriu. Este cel mai comun tip de alergie cauzata de soare.
Eruptia polimorfa ereditara (prurigo actinic)

Apare in mod special la copiii si adultii tineri. Simptomele includ leziuni
rosii, denivelate insotite de senzatia de mancarime, vezicule care se pot
sparge, putandu-se extinde chiar si pe pielea care nu a fost expusa la soare.
Buzele pot fi, de asemenea, afectate, crapate si uscate, la fel si zona
obrajilor, gatului, urechilor, bratelor si mainilor. La unele persoane, prurigo
actinic lasa cicatrici. Manifestarile incep din lunile de vara pana toamna,
tarziu.
Dermatita actinica cronica

Poate provoca leziuni inflamatorii uscate acoperite de cruste si insotite de
mancarime, in zona fetei, scalpului, spatelui si a partilor laterale ale gatului,
toracelui superior si a mainilor. In unele cazuri, pot fi afectate palmele si
talpile. Pe anumite regiuni, pielea sanatoasa alterneaza cu cea afectata de
dermatita actinica. Simptomele bolii sunt similare cu simptomele provocate
de contactul direct cu un alergen, cu cele ale dermatitei de contact, de
exemplu.
Urticaria solara
Se manifesta la cateva minute de la expunerea la soare prin eruptie
urticariana, mancarimi si aparitia de pustule. Acest tip de alergie poate afecta
si zonele acoperite de imbracaminte prin care pot patrunde razele
49
ultraviolete. Urticaria solara apare mai ales la varstnici. De obicei,
simptomele incept sa se amelioreze la o ora dupa incetarea expunerii la
soare.
Expectativa vigilenta
Se recomanda un consul la medicul dermatolog inca de la primele

manifestari cutanate, mai ales in cazul simptomelor severe sau persistente.
Cauze
Reactiile alergice la soare apar atunci cand radiatiile ultraviolete declanseaza

modificari la nivelul celulelor pielii. Aceste modificari reprezinta un raspuns
gresit al sistemului imunitar care identifica proteinele din celulele pielii ca
fiind factori nocivi si reactioneaza ca atare: formeaza anticorpi care ataca
celulele, determinand simptomele specifice. De regula, reactia alergica apare
primavara sau vara, insa exista si persoane care au reactii alergice in timpul
lunilor de iarna sau chiar la lumina din interior.
Anumite medicamente, produse chimice si afectiuni pot creste sensibilitatea

pielii la soare (fotosensibilitate). De exemplu, existenta intr-un sampon a
unei substante, poate creste fotosensibilitatea bolnavilor care sufera de lupus.
Chiar daca, in cele mai multe cazuri, aceasta nu este o reactie alergica
veritabila, simptomele pot fi similare cu cele cauzate de alergia la soare.
Inca nu s-a demonstra stiintific de ce unele persoane sunt alergice la soare si

altele nu. Se considera totusi, ca si mostenirea genetica are un rol important.
Factori de risc
Factorii de risc in cazul alergiilor solare sunt determinati de starea generala

de sanatate a unei persoane si de anumite conditii particulare:
Rasa. Oricine poate face alergii, dar unele tipuri de alergii sunt mai des
intalnite la persoanele care apartin anumitor rase. De exemplu, cel mai
frecvent tip de alergie la soare (eruptia polimorfa la lumina) apare mai ales
la caucazieni. Prurigo actinic este frecvent intalnit la americanii nativi.
Sexul si varsta. Eruptia polimorfa la lumina se manifesta mai ales la fetele

si femeile sub 30 de ani. Cu toate acestea anumite forme ale acestei alergii
(eruptia de primavara juvenila, de exemplu) apare la baietii si barbatii tineri.
50
Dermatita cronica actinica afecteaza cu precadere barbatii invarsta, care s-au
expus timp indelungat la soare.
Expunerea la anumite substante. Unele simptome cutanate alergice se

declanseaza atunci cand pielea intra in contact cu o anumita substanta si apoi
cu lumina soarelui. Printre aceste substante sunt: parfumurile, dezinfectantii
si chiar unele produse cu protectie solara.
Utilizarea anumitor medicamente. O serie de medicamente pot face pielea

mai sensibila la lumina soarelui, inclusiv antibioticele de tipul tetraciclinei,
dar si antiinflamatoarele nesteroidiene precum ketoprofenul si
medicamentele pe baza de sulfamide. Reactiile la medicamentele
administrate pe cale orala sunt mai putin frecvente decat reactiile la
produsele medicamentoase aplicate direct pe piele.
Alte boli de piele. Dermatita atopica sau alte tipuri de dermatita cresc riscul
aparitiei alergiilor solare.
Predispozitia genetica. Riscul de a suferi de alergie solara este mai ridicat

in cazul in care o persoane are o ruda de sange (parinte, frate) care
manifesta, deja, acest tip de alergie.
Complicatii
Majoritatea simptomelor alergiilor solare dispar atunci cand pielea este

protejata de lumina solara. In general, acestea nu provoaca nicio complicatie
pe termen lung. Exista, totusi si exceptii: la unele persoane, prurigo actinic
poate lasa cicatrici.
Consultul de specialitate
La primele manifestari ale alergiilor solare probabil ca veti contacta medicul

de familie sau medicul generalist. Cu toate acestea, veti fi directionat catre
medicul dermatolog, pentru un diagnostic si tratament corect.
Pentru a stii ce informatii sa oferiti si ce sa asteptati de la medicul dvs. va

prezentam cateva informatii care va ajuta sa fiti pregatiti pentru consultatie:
- In momentul in care va faceti programarea, intrebati daca trebuie sa

luati anumite masuri inainte. De exemplu, daca medicul va face
51
investigatii, unele dintre acestea necesita pregatire prealabila (in cazul
fototestului, este interzisa administrarea de antibiotice, imunosupresoare sau
alte medicamente, cu doua saptamani inainte).
- Notati-va orice simptom pe care l-ati avut, inclusiv cele care nu vi se

par relevante. Fiti pregatit sa prezentati medicului manifestarile pe care le-
ati avut, la cat timp au aparut dupa expunerea la soare, durata lor, daca ati
protejat sau nu pielea cu creme speciale.
- Nu uitati sa specificati medicului chiar si aspecte ale stilului dvs. de

viata, daca ati trecut prin perioade stresante sau schimbari majore
importante.
- Faceti o lista cu toate medicamentele, suplimentele sau vitaminele pe

care le luati. Includeti in aceasta lista orice substanta pe ca o utilizati pe
piele.
- Mergeti insotit de un prieten sau un membru al familiei daca este

posibil. Uneori poate fi dificil sa retineti toate informatiile pe care doriti sa
le transmiteti medicului. Persoana care va insoteste va poate reaminti
anumite lucruri.
- Notati intrebarile pe care doriti sa le puneti medicului. Timpul alocat

unei consultatii medicale este limitat, de aceea, ar trebui sa pregatiti din
vreme o lista de intrebari pentru a face cat mai eficienta intalnirea cu
medicul.
Lista de intrebari va fi scrisa in ordinea prioritatii intrebarilor (de la cea mai

importanta la cea mai putin importanta). In cazul alergiilor solare, printre
intrebarile de baza pe care i le puteti adresa medicului ar trebui sa fie si
urmatoarele:
- Care este cauza simptomelor mele?

- Exista si alte cauze adiacente pentru starea si manifestarile mele?
- Ce tipuri de investigatii am nevoie?
- Starea mea este cronica sau temporara?
- Care este cea mai buna atitudine terapeutica?
- Care sunt alternativele pe care le sugerati alaturi de abordarea principala?
- Ar trebui sa consult si alt specialist in afara de dermatolog?
- Exista si alternative la medicatia prescrisa?
52
- Exista brosuri, materiale tiparite sau online din care ma pot informa cu
privire la afectiunea mea?
Pe langa aceste intrebari pregatite nu ezitati sa cereti lamuriri privind orice

lucru sau exprimare medicala pe care nu o intelegeti in timpul consultatiei.
Ce informatii ar trebui sa ii oferiti medicului

Medicul specialist va va adresa o serie de intrebari. Fiti pregatit sa
raspundeti la aceste intrebari pentru a folosi timpul consultatiei in avantajul
dvs. Printre intrebarile formulate de medic se pot regasi si urmatoarele:
- La cat timp dupa expunerea la soare apar simptomele?

- Care sunt partile corpului in care se manifestaalergiile?
- Cum descrieti cat mai exact aspectul pielii afectate?
- Cat de severe sunt simptomele?
- Care a fost durata de manifestare a simptomelor, ultima data?
- Cum descrieti simptomele alergiei solare?
- Reactiile dvs. apar doar la lumina soarelui sau la lumina, in general?
- Simptomele apar doar in anumite perioade ale anului?
- Membrii familiei manifesta simptome alergice (orice fel de alergii)?
- Ce produse ati folosit pentru piele?
- Ce medicamente luati (inclusiv cele pe baza de plante)?
- Ce anume pare sa amelioreze simptomele?
- Ce anume pare sa agraveze simptomele?
Investigatii si diagnostic
Pentru a fi sigur ca simptomele pielii dvs. nu se datoreaza altei cauze decat

alergia solara, medicul dermatolog va poate recomanda o serie de
investigatii. Diverse alte afectiuni pot provoca simptome similare. Uneori
este suficient ca o alergie cutanata sa fie diagnosticata corect prin raspunsuri
la intrebari si examinarea directa a zonelor afectate, atunci cand simptomele
sunt prezente. Alteori se impune efectuarea unor teste si analize
suplimentare.
Testele pentru diagnosticarea reactiilor cutanate determinate de expunerea la

soare pot include:
Explorarea fotobiologica
Este testarea la lumina razelor ultraviolete, care presupune analizarea
53
reactiei pielii la diverse lungimi de unda ale luminii ultraviolete emise de o
lampa speciala.
Testul foto-pach
Acest tip de test se realizeaza in cazul in care medicul suspecteaza ca o
anumita substanta care a venit in contact cu pielea dvs. determina reactia
alergica la lumina soarelui. Testul consta in aplicarea a doi plasturi pe care s-
a aplicat o doza de alergen (substanta) care poate cauza alergia. Dupa 24 de
ore, medicul specialist va expune una dintre zone la lumina UV, iar pe
cealalta nu. Daca apare o reactie doar la zona expusa, substanta in cauza are
o contributie la aparitia alergiei. Lumina de testare si plasturii speciali sunt
disponibili pentru aceasta investigatie doar in clinicile de specialitate.
Testele sangvine si probe cutanate

De obicei, aceste teste nu sunt necesare. Totusi, dermatologul poate solicita
sa faceti si unul dintre aceste teste daca suspecteaza ca simptomele ar fi
determinate de o alta afectiune, cum ar fi lupus, decat de alergia la soare.
Prin intermediul acestor analize se recolteaza o proba de sange sau piele
(biopsie) pentru examinari suplimentare in laborator.
Tratament
Tratamentul depinde de tipul de alergie solara pe care il aveti. Acesta poate

include:
Creme cu corticoizi
In functie de tipul de crema (compozitie si concentratie), eliberarea acestora
se face cu sau fara prescriptie medicala.
Antihistaminice orale
Aceste medicamente blocheaza histamina - substanta chimica emisa in
timpul unei reactii alergice si care cauzeaza simptomele alergiei. Medicul va
va recomanda tipul de medicamente antihistaminice potrivite in cazul
alergiei dvs. Posibil ca printre reactiile adverse ale acestora sa fie starea de
somnolenta.
Corticosteroizi administrati pe cale orala

In cazul unei reactii alergice severe a pielii pot fi recomandate, pe termen
scurt, aceste medicamente antiinflamatorii cu efect imediat. In unele cazuri,
inainte de expunerea la soare, administrarea unui glucocorticoid oral poate
54
preveni si ameliora simptomele grave. Totusi corticosteroizii administrati pe
cale orala si utilizati pe termen lung, pot provoca reactii adverse deloc de
neglijat. De aceea, aceste medicamente vor fi recomandate in cazul alergiilor
severe, in scheme de tratament de scurta durata.
Alte medicamente
Pentru tratarea alergiilor solare se folosesc si medicamente care vindeca alte
tipuri de boli (de exemplu medicamente utilizate pentru tratamentul
malariei). De asemenea, anumite antibiotice utilizate de obicei in tratamentul
infectiilor pot fi utile in tratamentul dermatitei actinice cronice.
Terapia cu raze UV sau fototerapia

Zonele cu probleme sunt expuse la o lampa speciala cu raze UV. Pielea se va
obisnui treptat cu lumina ultravioleta si va reduce simptomele cauzate de
expunerea la soare. Acest tratament se poate aplica de mai multe ori pe
saptamana, pe o durata de cateva saptamani. In scop preventiv, tratamentul
poate fi urmat in fiecare primavara.
Stil de viata si tratament la domiciliu
Va prezentam cativa pasi pe care ii puteti urma pentru a preveni sau

ameliora alergiile solare:
- Evitati expunerea la soare. Majoritatea simptomelor de alergii solare se

amelioreaza atunci cand zonele afectate nu mai sunt expuse la soare.
- Aplicati pe piele lotiuni hidratante. Aplicarea de lotiuni hidratante

previne iritatiile, pielea uscata si solzoasa.
- Folositi lotiuni calmante. Remediile pe care le puteti folosi acasa sunt

lotiuni cu calamina si aloe vera.
Modalitati de prevenire
Daca sunteti alergic sau aveti o sensibilitate crescuta la expunerea la soare,

puteti preveni arsurile solare prin urmatoarele metode:
- limitati timpul de expunere la soare. Nu stati la soare intre orele 10 si 15,

atunci cand razele solare sunt puternice.
- evitati expunerea brusca, timp indelungat la soare. Majoritatea
55
alergiilor solare se manifesta la persoanele care stau in soarele puternic al
verii fara sa se protejeze in vreun fel. Incercati sa cresteti treptat timpul
petrecut in aer liber, astfel incat celulele pielii sa aiba timp sa se adapteze la
razele soarelui.
- purtati ochelari de soare si imbracaminte de protectie: tricouri cu
maneci lungi, palarii cu boruri largi. Evitati tesaturile subtiri sau prin care
trec razele ultraviolete. Daca stiti ca sunteti alergic la soare, puteti incerca sa
achizitionati de la magazinele cu produse sportive, haine special concepute
pentru a bloca razele ultraviolete.
- aplicati in mod constant creme si lotiuni de protectie solara. Aplicati pe
piele creme si lotiuni de protectie solara (cu factor de protectie 30 sau mai
mare). Reaplicati la fiecare 2 ore.
19. Leziunea herpetica - Herpesul
Generalitati
Leziunea herpetica, uneori numita si leziunea produsa de febra este o

grupare de mici vezicule localizata la nivelul buzei si pe marginea exterioara
a gurii. Pielea din jurul veziculelor este adesea rosie si inflamata. Veziculele
se rup si se exteriorizeaza (se elimina) un lichid clar, iar peste cateva zile se
formeaza o crusta. Vindecarea completa poate dura pana la 7 -10 zile.
Cauze
Leziunea herpetica este cauzata de virusul herpes simplex (HSV). Exista

doua tipuri de virus herpes simplex (HSV). Tipul 1 de virus herpes simplex
(HSV-1) duce la aparitia de leziuni la nivelul buzei si gurii (herpes labial), in
timp ce tipul 2 de virus herpetic (HSV-2) cel mai adesea produce herpes
genital. Oricum cele doua tipuri de virus pot cauza leziunea herpetica cu cele
doua localizari daca pielea vine in contact cu virusul.
Simptome
Leziunea herpetica e formata din vezicule care sunt localizate la nivelul

buzelor si la marginea externa (unghiul extern) a gurii, fiind cauzate de
infectia cu virusul herpes simplex. Veziculele se rup, se elimina spontan un
lichid si apoi se formeaza o crusta; vindecarea se produce dupa cateva zile.
Alte simptome pot fi:
56
-inflamarea gurii care face ca activitatile uzuale, de exemplu consumul de
alimente, lichide si somnul, sa fie inconfortabile. Leziunea herpetica poate fi
dureroasa
- febra
- inflamarea gatului
- cresterea in dimensiuni a nodulilor limfatici de la nivelul gatului
- salivare excesiva la copiii mici.
Exista posibilitatea ca in momentul infectarii cu virusul herpes simplex sa nu
apara si leziunea. Daca totusi apare, leziunea herpetica poate fi mai severa
decat la urmatoarele recurente. In timpul primei recurente veziculele se pot
raspandi in orice parte a gurii.
Odata pacientul infectat, virusul herpes simplex ramane in corp si poate duce
la reaparitia leziunii herpetice pe parcursul intregii vieti (leziunea herpetica
recurenta). Majoritatea pacientilor au 3 pana la 4 recurente pe an, desi un
numar mic de pacienti au mai mult de o recurenta pe luna.
Leziunea herpetica recurenta se dezvolta de obicei la nivelul zonei de
intersectie dintre buza si pielea faciala. Inainte cu 6 pana la 48 de ore ca
leziunea herpetica sa devina vizibila pacientul poate simti usturime, arsura,
prurit genital (mancarime a pielii), parestezie (amorteala), cresterea
sensibilitatii sau durere la nivelul zonei afectate, ceea ce este cunoscut sub
numele de stadiul prodromal.
Unii din factorii care pot declansa recurenta leziunilor herpetice sunt:
-expunerea la nivelul razelor solare, in special a buzelor
-stresul
-oboseala
-alte infectii, ca de exemplu raceala sau gripa
-alergiile alimentare
-tratamentul dentar
-leziuni ale buzelor sau a gingiilor
-o slabire a sistemului imunitar, datorata fie medicamentelor (ca de exemplu
corticosteroizii) sau unei boli autoimune
-o operatie estetica, ca de exemplu inlaturarea straturilor superficiale ale
pielii (o abraziune controlata) sau lifting facial cu ajutorul laserului
-variatiile hormonale cauzate de ciclul menstrual feminin
-sarcina
-persoanele cu un sistem imun deficitar sunt mai susceptibile la recurente ale
leziunilor herpetice, mai severe si de durata mai lunga decat cei cu un sistem
imunitar normal. Infectia cu virusul herpes simplex poate pune in pericol
starea de sanatate la persoanele cu un sistem imun deficitar.
57
Factori de risc
Orice persoana care este expusa virusului herpes simplex (HSV) risca sa
dezvolte leziuni herpetice. Oricum unele persoane pot avea virusul, dar este
posibil sa nu dezvolte niciodata leziunile.
Persoanele cu un sistem imun deficitar au un risc mare de a dezvolta
recurente ale leziunilor herpetice mai severe si pe o perioada mai mare de
timp.
Exista o forma a infectiei cu virus herpetic care este mai frecventa la copii
intre 1 si 3 ani. Acest tip de infectie cu virusul herpetic (numita stomatita
herpetica primara) poate cauza febra inalta si vezicule localizate oriunde in
jurul gurii, care pot interfera cu actul alimentatiei. Afectiunea poate fi
serioasa la copii - starea lor generala poate fi sever alterata - cu toate ca ei se
insanatosesc fara alte probleme pe termen lung.
Investigatii
Medicul specialist poate diagnostica leziunea herpetica prin anamneza,

punand intrebari pacientului pentru a afla daca acesta a fost expus infectiei
cu virusul herpes simplex (HSV) si prin examinarea pacientului. Nu sunt
necesare in mod normal investigatii ulterioare.
Exista doua tipuri de virus herpes simplex. Tipul 1 da leziuni la nivelul buzei
si gurii (herpes labial), in timp ce tipul 2 cauzeaza herpes genital.
Oricum daca pielea vine in contact cu cele doua tipuri de virus, ele pot cauza
leziuni herpetice cu ambele localizari.
Daca diagnosticul de leziune herpetica nu este sigur, trebuie efectuat testul
care confirma existenta virusului herpetic. Medicul specialist recolteaza o
mica cantitate de lichid dintr-o vezicula si il trimite pentru a fi testat.
Recoltarea este de obicei lipsita de disconfort pentru pacient, chiar daca
leziunea e sensibila sau dureroasa.
Tratament medical
Nu exista tratament pentru leziunea herpetica, asa cum nu exista tratament

pentru virusul herpes simplex care o cauzeaza. Majoritatea leziunilor
herpetice vor disparea de la sine. Dar, totusi, medicamentele pot reduce usor
durata persistentei leziunilor si uneori preveni o viitoare recadere.
Tratamentul medicamentos depinde de evolutia in timp a leziunilor herpetice
(daca pacientul e la prima recurenta, daca a avut mai multe recurente) sau
daca se incearca sa se previna viitoarele recurente.
58
Cand se trateaza prima recurenta herpetica medicamentele antivirale pe cale
orala pot reduce durerea si scurta durata vindecarii.
In tratamentul leziunilor herpetice recurente urmatoarele medicamente pot
reduce severitatea si durata afectiunii:
- cremele topice sau unguentele, care pot fi cumparate cu sau fara prescriptie
medicala, pot reduce durerea, pruritul genital (mancarimea) sau durata
vindecarii
- medicamentele antivirale pe cale orala, care pot fi cumparate doar cu
prescriptie medicala, se folosesc cand apar primele simptome (ca senzatia de
arsura sau de mancarime). Aceste medicamente au efect minim cand
leziunea deja s-a dezvoltat
-antiviralele pe cale orala pot fi de asemeni administrate zilnic in special
celor care au recurente dureroase si frecvente tocmai pentru a preveni aceste
recaderi.
Daca un pacient are un sistem imun deficitar si face leziuni herpetice, acesta
poate avea nevoie de doze mari de medicamente pentru a controla
simptomele sau de medicatie zilnica pentru a preveni recurentele.
Desi rar, copiii si adultii cu un sistem imun deficitar necesita antibiotice in
timpul unui episod mai sever de herpes pentru a trata infectia bacteriana care
poate aparea.
Alte tratamente
Primul episod de herpes poate fi atat de dureros, incat pacientul poate avea
dificultati in momentul in care incearca sa manance, sa bea sau sa doarma.
Un copil care are febra si leziune herpetica la nivelul gurii trebuie ajutat sa
bea apa si alte lichide pentru a preveni deshidratarea.
Adultii sau alti copii cu un prim episod dureros de herpes pot uneori necesita
medicamente eliberate prin prescriptie medicala pentru a reduce durerea.
Medicina alternativa
Nici o alternativa de tratament la medicina clasica nu s-a dovedit prin studii

clinice a fi eficienta in tratamentul sau preventia herpesului. Oricum cateva
tratamente complementare sunt disponibile daca pacientul vrea sa incerce o
metoda alternativa pentru a reduce simptomatologia.
Vitamina C, suplimentii cu lizina, balsamul cu lamaie sunt cateva exemple
de tratamente complementare si pot oferi o ameliorare a simptomelor in
timpul recidivelor herpetice.
Un studiu a aratat ca o crema topica cu oxid de zinc/glicina poate trata in
59
mod eficient herpesul si reduce durata recidivei herpetice cu pana la 5 zile.
Crema trebuie aplicata de 4 ori pe zi cat mai curand in cursul recidivei (in
timpul primelor 24 de ore de la aparitia leziunii) pentru a fi eficienta. Sunt
necesare mai multe studii pentru a confirma rezultatul.
Tratament ambulatoriu
Majoritatea leziunilor herpetice se vindeca de la sine. Oricum pacientul isi

poate ameliora simptomele acasa prin urmatoarele actiuni:
- aplicand un prosop umed si rece pe leziuni de 3 ori pe zi timp de 20 de
minute la fiecare aplicare pentru a reduce roseata si tumefactia
- luand ibuprofen sau acetaminofen pentru a reduce durerea. Nu trebuie sa se
administreze aspirina nici unei persoane sub varsta de 20 de ani din cauza
riscului dezvoltarii sindromului Reye
- folosind o solutie care contine baking soda pentru clatirea gurii in scopul
reducerii inflamatiei
- evitand alimentele care contin acid (ca de exemplu citricele sau tomatele)
- folosind unguente (alifii) fara prescriptie (ca de exemplu Orajel sau
Anbesol) care amortesc zona inflamata din gura sau de pe buze.
Se poate reduce frecventa recidivelor herpetice avand grija sa:
- se evite expunerea prelungita a buzelor la razele ultraviolete (se poate purta
o palarie pentru a umbri regiunea gurii)
- se evite contactul intim (ca de exemplu sarutul) cu persoane care au herpes
labial sau genital
- se foloseasca creme cu filtru solar UV care sa se aplice zilnic atat pe buze
cat si pe fata, in special in zonele unde exista posibilitatea sa apara leziunile
herpetice
- se evite alimentele care pot cauza recidive herpetice
- se evite folosirea in comun a prosoapelor, aparatelor de ras, veselei
(argintariei) sau a altor obiecte pe care o persoana cu herpes le-ar fi putut
folosi.
Urmatoarele masuri pot preveni contaminarea cu virusul herpetic la copii:
- spalarea cat mai frecventa a mainilor
- interzicerea folosirii jucariilor pe care alti copii le-au bagat in gura
- dezinfectarea la o anumita perioada de timp a jucariilor
- izolarea copiilor la domiciliu atunci cand veziculele herpetice se sparg
spontan si se elimina acel lichid care contine virusul pana in momentul cand
se formeaza crusta peste leziuni
- sa nu se lase copiii sa se sarute intre ei cand au herpes sau saliveaza
excesiv
60
- folosirea manusilor cand se aplica unguente peste leziunile herpetice ale
copiilor.
20. Cele mai comune mituri despre zahar

Chiar daca nu rontai toata ziua acadele, tot ai putea sa fii printre aceia
care consuma, asemeni americanilor, 22 de lingurite de zahar pe zi (cele
mai multe adaugate in mancare).
Daca nu te compari cu ei, poate preferi modelul canadian, cu 16 lingurite pe

zi. Si chiar daca portia ta de zahar e mai mica, poate n-ar fi rau sa stii ca din
1970 pana in ziua de azi, consumul de zahar pe cat de locuitor a crescut,
conform MSN, cu 20%.
Majoritatea zaharului il luam din dulciuri
Fals. Doar o treime provine din aceasta sursa, in rest putand fi vorba despre
fructe, bauturi si chiar lapte. Doar ca organismul trateaza toate zaharurile la
fel, folosind ceea ce transforma in glucoza si stocand sub forma de grasime
surplusul.
Diferenta e ca zaharurile din fructe sunt absorbite mai lent, in timp ce cele
din dulciuri maresc nivelul de zahar din sange la un nivel care devine
periculos pentru artere, imbatranindu-le. In plus, zaharurile din fructe vin si
cu nutrienti sub forma de vitamine, minerale etc.
Iar natura vine cu doze mici de zahar: 3 lingurite intr-un pahar de 220 de ml
de lapte versus 8 lingurite, intr-o cutie de Cola. Iar merele sau laptele nu sunt
consumate in aceleasi cantitati ca si inghetata, de exemplu.
Zaharul te face sa pari batrana
Adevarat. Prea multe dulciuri pot face ca pielea sa arate imbatranita, pentru
ca zaharul este atras in colagen. In mod normal, aceasta proteina face pielea
elastica si supla, dar cand se intalneste cu zaharul, isi schimba structura,
nemaiputand sa-si faca treaba.
Zaharul face copiii hiperactivi
61
Fals. Un munte de studii (peste 23) arata ca zaharul nu are ca urmare
hiperactivitatea.
Zaharul cauzeaza bolile de inima
Adevarat. Cand mananci mai mult zahar decat organismul tau poate sa arda,
ficatul il transforma in grasime. La un moment dat, grasimea ajunge in
sistemul circulator, unde poate bloca arterele.
Prea mult zahar mareste riscul de cancer
Cercetatorii suedezi au descoperit ca persoanele care au o dieta bogata in

zahar sunt cu 70% mai predispuse la cancer pancreatic decat cele care nu
sunt ahtiate dupa dulciuri. Este posibil ca portiile mari de zahar sa fie toxice
celulelor, asa explicandu-se aparitia cancerului.
Tocmai de aceea, nutritionistii recomanda sa ne limitam macar zaharul pe

care il putem controla (de vreme ce pe cel din mancare nu prea putem),
oprindu-ne la 25 de grame in cazul femeilor si 38 de grame in cazul
barbatilor.
Alimente care scad nivelul zaharului din sange

Nu tot ceea ce este dulce este sanatos. Dulciurile nu sunt foarte bune
pentru sanatatea ta daca sunt consumate in cantitati mari. Tulburarile
nivelului de zahar din sange pot duce la hiperglicemie sau diabet. Afla
in continuare ce alimente trebuie sa consumi pentru a mentine un nivel
normal al zaharului in sange.
Scortisoara are un nivel ridicat de magneziu si fibre. In plus, exista o

substanta numita polifenol, care actioneaza ca insulina, anunta Buzzle.
In urma unor studii s-a demonstrat ca o lingurita de scortisoara pe zi reduce

nivelul zaharului din sange cu 20%, iar efectul poate fi observat in trei
saptamani. De asemenea, scortisoara ajuta la reducerea nivelului
colesterolului.
Avocado are un nivel ridicat de grasimi monosaturate si fibre solubile.

Avocado este plin de substante nutritive, precum potasiu, vitaminele B1, B2,
62
B3, C si E, tiamina, fosfor, acid folic, magneziu, fier si cupru. Avand un
continut scazut de zahar, avocado este unul dintre cele mai bune alimente
ajuta la scaderea nivelului zaharului din sange.
Atunci cand vine vorba despre alimente care scad nivelul zaharului din
sange te poti indrepta cu incredere spre fructele cu coaja lemnoasa. Mai
multe studii au demonstrat ca riscul aparitiei diabetului de tip II scade cu
20% in cazul persoanelor care consuma zilnic fructe cu coaja lemnoasa.
Nu uita sa adaugi preparatelor tale usturoi, deoarece acesta este foarte

sanatos si scade nivelul zaharului din sange. De asemenea, usturoiul contine
multi antioxidanti. La fel de importanta este si ceapa. Aceasta contine sulf si
flavonoide.
Cine nu stie ca lamaile sunt importante pentru sanatatea sa? Insa, acum este
timpul sa afli ca acestea reduc si nivelul zaharului din sange.
Visinele sunt pline de antioxidanti si fibre solubile, au putine calorii si reduc

riscul aparitiei diabetului zaharat.
Cartofii dulci contin beta-caroten si fibre solubile si sunt buni pentru

stabilizarea nivelului de zahar din sange.
Cerealele "sanatoase" si pline de zahar

Producatorii de cereale care fac reclama produselor spunand ca sunt
sanatoase vor fi obligati, prin noile regulamente ale Uniunii Europene,
sa dovedeasca faptul ca ceea ce scriu pe ambalaje este adevarat.
Daca pe ambalaj scrie ca e un produs "sanatos" si ca "ajuta sistemul

digestiv", sau ca este "bogat in proteine", in fapt mai toate cerealele pentru
micul dejun contin cantitati impresionante de zahar, relateaza The Daily
Mail.
Firmele nu vor mai putea sa isi promoveze produsele decat pe baza

vitaminelor si mineralelor adaugate. Produsele nu vor fi considerate insa
"sanatoase" daca au cantitati mari de zahar, sare sau grasimi. Oficialii UE
inca discuta despre modul in care se vor constitui reglementarile pentru
cereale.
63
Mai mult, daca o companie pretinde ca produsul aduce anumite beneficii
pentru sanatate va trebui sa se supuna unei proceduri de autorizare drastice.
Datele statistice arata ca o singura portie de cereale poate contine peste patru
linguri de zahar, iar unele marci bine vandute de cereale din Marea Britanie,
precum "Kellog's", "Sugar Puffs" sau "Weetos" contin intre 22% si 35%
zahar.
Zaharul pulverizat pe rani le vindeca in timp record

Un remediu provenind de la triburile africane a fost testat in spitalele
britanice, dovedindu-se un succes total. Este vorba despre zaharul
pulverizat pe rani sau infectii dureroase.
Ca si copil, Moses Murandu, crescut in Zimbabwe, si-a privit adesea tatal

cum pulveriza zahar pe ranile concetatenilor, crezand ca acesta este un
tratament binecunoscut, care se foloseste la scara larga.
Ajuns in Marea Britanie, Moses, care a fost incadrat in sistemul medical din
regat, a fost surprins sa afle ca nimeni nu stia despre acest tratament. Drept
urmare, a coordonat un studiu, incercand sa descopere daca zaharul are sau
nu proprietatile stiute de el.
Timp de 6 luni a tratat 21 de pacienti la spitalul Selly Oak din Birmingham,

pacienti ale caror rani nu raspunsesera la tratamentele conventionale, cu
zahar. Iar rezultatul a fost mai mult decat graitor, conform Daily Mail.
Si asta pentru ca bacteriile din rani au nevoie de apa pentru a trai, pe cand
zaharul nu face decat sa absoarba apa, bacteriile care nu lasa rana sa se
vindece murind in final.
Superiorii lui Moses au fost atat de incantati de rezultatul studiului, incat au

implementat programul, recompensandu-l pe Moses cu 25.000 de lire
sterline pentru tratarea a inca 100 de pacienti cu zahar.
In timp ce tratamentul cu sare, mai cunoscut, este extrem de dureros, cel cu

zahar reduce considerabil durerea. In plus, este mult mai ieftin decat mare
parte din medicamente, dar la fel sau poate chiar mai eficient.
64
Stresul - cauze, efecte si tratamente
Din ce in ce mai multe cercetari arata ca stresul reprezinta una dintre cele
mai grave probleme ale oamenilor din secolul XXI, mai ales in timpul
acestei crize financiare si economice care afecteaza aproape intreaga lume.
Zeci si zeci de motive de ingrijorare apar in fiecare zi sau se mentin de

la o zi la alta, iar stresul cronic poate duce la aparitia unor afectiuni atat
fizice cat si psihice. In plus, femeile sunt mai afectate, probabil si din
cauza faptului ca zona din creier in care sunt procesate emotiile este mai
mare decat la barbati.
De ce femeile sunt mai stresate decat barbatii?
Incearca sa diminuezi efectele stresului cu solutiile propuse de

health.com.
1. Pentru dureri de cap
Doar 10 minute pe zi de aplicare a unor tehnici de relaxare (respiratie

adanca sau meditatie) ajuta la eliminarea tensiunii care poate declansa o
durere de cap.
Incearca sa gasesti un loc linistit, asaza-te cu genunchii indoiti (gleznele

sub tine), inchide ochii, inspira adanc lasand abdomenul sa se mareasca,
tine aerul pentru cinci secunde si apoi expira. Repeta de cateva ori.
Maseaza-te pentru alungarea stresului si tensiunii
65
Studiile au aratat ca acest simplu exercitiu de respiratie reduce
tensiunea arteriala si aduce o stare de bine.
2. Pentru pete si acnee
Hormonii care au legatura cu stresul pot duce la o explozie de cosuri si

pete. Traditia chinezeasca de a bea apa fierbinte cu lamaie ajuta la
detoxifierea pielii, estompand astfel aceste efecte. De asemenea, poti sa
iti freci usor trupul cu un prosop uscat, pentru a stimula circulatia
sangelui.
3. Pentru dureri de gat
Orice tip de masaj poate fi de ajutor in aces sens. Totodata, poti incerca
o tehnica simpla, aceea de a alterna apa rece cu apa calda pentru a
indeparta toxine si a imbunatati circulatia. Asaza-te in cada si da
drumul la apa rece atat cat poti suporta. Apoi las-o sa curga si treci pe
apa calda. Alterneaza de trei sau patru ori. De asemenea, poti sa faci un
dus rece timp de 10-60 de secunde.
4. Pentru insomnie
Daca adormi greu noaptea din cauza grijilor, se va aduna o oboseala

care te va face sa simti ca nici macar nu te mai poti concentra cum
trebuie. Incearca sa scapi, impunandu-ti pur si simplu sa nu te mai
gandesti.
Alimente care te ajuta sa lupti contra stresului
De fiecare data cand simti ca mintea ta incepe sa adune ganduri peste

ganduri negative spune "stop" (poti chiar sa iti imaginezi un semn care
iti interzice sa te mai gandesti la astfel de lucruri).
O alta tehnica este aceea de relaxare musculara progresiva. Incepi de la

degetele de la picioare. Incordeaza-le, ramai asa cinci secunde, apoi
relaxeaza-te. Continua, pe cat posibil, cu fiecare grupa de muschi a
66
corpului.
5. Pentru dereglari menstruale si infertilitate
Acestea raspund cel mai bine la acupunctura, procedura care ajuta la

reglarea menstruatiei, diminueaza dureri si mareste sansele de
concepere a unui copil chiar si la femeile care au incercat o fertilizare in
vitro.
6. Pentru cresterea in greutate
Daca observi ca ai inceput sa te refugiezi in mancare in mod frecvent

atunci cand te simti stresat, aplica anumite trucuri care sa te ajute sa
scapi de aceasta tendinta.
Fa o plimbare in loc sa rontai ceva (in felul acesta vei elibera o parte din
stres si vei arde si calorii) sau alege macar ceva sanatos, cum ar fi
banane, broccoli, spanac, cereale integrale (desigur, nu in cantitati
mari).
7. Pentru intarirea sistemului imunitar
Stresul slabeste sistemul imunitar si inrautateste astmul, tensiunea

arteriala crescuta, diabetul. Un remediu demonstrat de mai multe
cercetari este rasul, chiar si cel fals.
Cum tii sub control stresul zilnic?
8. Pentru probleme ale aparatului digestiv
Organismul poate reactiona la stres si prin astfel de tulburari, printre

care se numara balonare, diaree, constipare, chiar si sindromul
colonului iritabil. O sticla de apa calda asezata pe abdomen poate ajuta,
la fel ca si o dieta bogata in fibre.
21. Trusa ta antistres din camara
67
Credeai ca, in sfarsit, vei avea parte de o zi linistita acasa, insa un
telefon iti da de veste ca ziua e departe de a fi una relaxanta. O lucrare
de terminat urgent, o intalnire de pregatit, orice numai o zi linistita nu.
Tragi aer in piept si incerci sa te montezi. Stresata cum esti, incepe sa te

chinuie si stomacul - intentionai sa iti pregatesti o salata, insa acum nu mai e
timp. Ce e de facut? Stresul iti face gaura in stomac, simti nevoia sa rontai
ceva.
Pentru astfel de urgente, cand stresul e la cote mari, exista gustarile de

urgenta, in stare sa te calmeze fara a aparea ulterior regretele. Delish a
alcatuit o lista a posibilelor alimente la care poti apela cand foamea iti da
tarcoale, dar tot ce nu ai nevoie este o durere de stomac.
Portocale Un studiu publicat in jurnalul Psychopharmacology a aratat ca

Vitamina C reduce stresul si-ti readuce tensiunea si nivelul cortizolului la
cote normale, in situatii-limita. In plus, cum situatiile tensionate tind sa-ti
slabeasca sistemul imunitar, un strop de Vitamina C nu poate sa-ti faca decat
bine.
Cartofi dulci Pentru ca iti satisfac urgent nevoia de carbohidrati si dulce,

care apare inevitabil in momente stresante, cartofii dulci reprezinta alegerea
excelenta. Bogati in beta-caroten si alte vitamine, cartofii dulci contin si
fibra care ajuta organismul sa proceseze carbohidratii incet, astfel inca sa nu-
ti streseze stomacul si sa te tina satula mai multa vreme. Daca ii ai prin
frigider gata facuti sau ai timp cateva minute sa le acorzi, sunt cea mai buna
alegere.
Caise Indiferent ca sunt proaspete sau uscate, caisele, bogate in magneziu,

lupta cu stresul si iti relaxeaza muschii. Tine-le pe birou si bucura-te de
efectul lor.
68
Nuci sau arahide In timp ce primele contin Vitamina B si E, care iti ajuta
sistemul imunitar, cele din urma iti coboara tensiunea.
Curcan Daca ti-a ramas un pic de la masa de seara, nu-l lasa in frigider.
Deoarece contine acidul L-triptofan, mareste productia de serotonina,
hormonul care te ajuta sa te simti bine. Mananca cand esti cu treaba pe final,
pentru ca este posibil sa te incerce o stare de somnolenta, acest aliment
relaxand chiar peste masura.
Spanac Daca brusc te apuca durerea de cap, afla ca aceasta poate fi cauzata
de o carenta de magneziu. Inainte sa te duci la sertarul cu medicamente,
scoate din congelator spanac si mananca o portie cat de mica. Chiar si cat
incape intr-o cescuta tot iti ofera 40% din necesarul zilnic de magneziu.
Somon Daca esti genul care-si face cumparaturile in weekend si are in

frigider si niste somon, esti o norocoasa. Acest peste gras, bogat in acizi
grasi omega 3, te protejeaza de bolile de inima, la care esti predispusa daca
ai un job stresant si un stil de viata asemenea. Dupa cum a demonstrat un
studiu publicat in jurnalul medical Diabetes & Metabolism, acizii grasi
omega 3 tin hormonii stresul si adrenalina sub control.
Avocado Grasimile mononesaturate si potasiul continut de avocado te ajuta

sa-ti cobori tensiunea. Dupa cum a aratat o cercetare realizata la Institutul
National pentru Inima, Plamani si Sange din SUA, cea mai buna metoda de
a-ti controla tensiunea este sa consumi indeajuns potasiu, iar din acest punct
de vedere, avocado e chiar mai bun decat banana, despre care se stie ca este
o alegere fericita.
Legume verzi Indiferent ca este vorba depste brocoli sau alte legume verzi,
acestea sunt adevarate uzine de vitamine, care iti refac necesarul de energie
in vremuri stresante.
Insa cele mai bune metode de a preintampina stresul sunt tot prin exercitiu
regulat si mesele mici pe tot parcursul zilei, care tin in frau nivelul zaharului
in sange. Nu pierde din vedere faptul ca atunci cand acest nivel al zaharului
din sange este scazut, si starea mentala, emotionala, dar si resursele fizice
sunt la cote scazute, facand loc stresului.
69
Stresul provoaca Alzheimer
Adultii care se confrunta cu stresul sunt mai expusi la dementa, in

special la Alzheimer, la batranete, arata un studiu al cercetatorilor
suedezi.
Studiul, realizat de cercetatorii Academiei Sahlgrenska de la Universitatea

din Goteborg, este primul care semnaleaza o legatura intre stres si dementa,
potrivit thelocal.se.
"Stresul a fost definit prin iritare, tensiune, nervozitate, anxietate, frica sau
insomnie, timp de o luna sau mai mult, din cauza serviciului, a sanatatii, a
situatiei familiale sau altor motive", a declarat unul dintre oamenii de stiinta,
Lena Johansson.
Cercetatorii au studiat si intervievat 1.415 femei, prima oara in 1968, cand

acestea aveau varste intre 38 si 60 de ani, apoi in 1974, 1980, 1992 si 2000.
Pe durata celor 35 de ani ai studiului, 161 dintre participante au dezvoltat

Alzheimer. Riscul de a suferi de aceasta boala a fost calculat ca fiind cu 65%
mai mare la femeile care s-au declarat stresate in anumite perioade ale
maturitatii.
Pentru femeile stresate la fiecare din investigatii, riscul de a dezvolta boala a

fost dublu.
70
"Este primul studiu care stabileste o legatura intre stresul de la maturitate si
dementa de la batranete.
Datele confirma descoperirile facute in studiile pe animale. Se dovedise deja

ca stresul creste riscul de infarct si de hipertensiune", a afirmat Johansson.
22.Afla totul despre rosii - la ce sunt bune si de ce boli te scapa
Apetisante, gustoase, sanatoase, dar in acelasi timp simpatice, vesele,

prietenoase si bune de mancat oricand si oricum, rosiile sunt una din
marile binefaceri ale verii. Sunt un izvor de sanatate, sunt foarte bogate
in minerale si vitamine, la toate acestea adaugandu-se licopenul, care
exista in rosii in cantitati apreciabile, si care este un antioxidant despre
care s-a demonstrat ca previne maladiile canceroase.
Conform WHFood, doar 100 de grame de rosii asigura 40% din necesarul
zilnic de vitamina C, 15% din doza zilnica de vitamina A, 8% din cantitatea
de potasiu si 10% din cantitatea recomandata de fier. Peste toate acestea,
intr-o minunata completare vine licopenul, pigmentul rosu care da culoarea
tomatelor si care este un antioxidant ca o pilula de sanatate pentru organism.
Licopenul neutralizeaza efectele negative ale radicalilor liberi. Mai mult,

studii recente au demonstrat ca licopenul are o putere dubla de a contracara
radicalii liberi, in comparatie betacarotenul, un alt antioxidant foarte bine
cunoscut. Licopenul din rosii este un puternic inhibator pentru celulele
canceroase pulmonare, mamare sau endometriale.
71
Studii efectuate la Universitatea Harvard au evidentiat faptul ca barbatii care
consuma 10 portii de rosii pe saptamana, in stare naturala sau sub forma de
suc, ketchup sau sos, prezinta un risc cu 45% mai scazut de a dezvolta
cancer de prostata. Specialistii sustin ca cei care consuma mai mult de doua
kilograme de rosii pe saptamana isi reduc cu 60% riscul de a dezvolta cancer
rectal sau stomacal.
Rosiile protejeaza inima de bolile cardiovasculare, prin potasiu, niacina,

vitamina B6 si acid folic pe care le contin. Niacina, cunoscuta si sub
denumirea de vitamina B3 sau vitamina PP, este folosita de multi ani pentru
a tine in frau nivelul de colesterol din sange. Pe de alta parte, o dieta bogata
in potasiu, un alt nutrient ce se gaseste din abundenta in rosii, reduce
tensiunea arteriala si riscurile de aparitie a bolilor cardiovasculare.
Bune si crude si preparate
Rosiile crude sunt sanatate curata, dar spre deosebire de alte alimente,
acestea isi pastreaza beneficiile si daca sunt gatite, prin pregatire termica
eliberandu-se si mai multe substante benefice, care in mod normal ar fi
blocate in coaja pe care intestinul uman nu o poate digera. De asemenea,
rosiile la conserva, sucul, sosul sau ketchup-ul pastreaza nealterate toate
substantele nutritive din tomate, inclusiv licopenul.
Exista mai multe soiuri de rosii, fiecare cu gust, forma si mai ales aroma
specifica. Tomatele tip-cirese sunt cele mai dulci si sunt delicioase la salate
sau la pizza. Tomatele tip-ciorchine au o aroma foarte distincta cand sunt
bine coapte in vrej. Aroma lor iese si mai mult in evidenta taiate in felii,
stropite cu ulei de masline si presarate cu busuioc proaspat tocat. Tomatele-
pruna sunt specifice bucatariei italiene. Sunt carnoase si au foarte putine
seminte.
Cura de rosii este obligatorie vara pentru ca sunt sarace in calorii si pline de
apa... vie! In plus, gustul lor este cu totul exceptional atunci cand provin din
culturi traditionale, de la producatorii autohtoni.
DAR…!
Atenţie la roşiile cu moţ! Sunt toxice?

Roşiile de pe tarabe arată impecabil, dar au tot mai puţine calităţi nutritive.
72
Cercetătorii ştiinţifici atrag atenţia că pot fi chiar dăunătoare sănătăţii.
Şi, culmea, cele mai periculoase sunt roşiile care au invadat, în acest sezon,
pieţele: cele cu moţ, fără codiţă, de mărime medie.
După o iarnă grea şi lungă, când am mâncat numai roşii de import, de cele mai
multe ori fără gust şi miros, iată că a venit şi vremea tomatelor autohtone. Sunt
pline tarabele în pieţe cu maldăre de roşii cu moţ.
Frumoase şi gustoase. Şi, ce ne atrage cel mai mult, româneşti! Din grădinile
ţăranilor noştri.
Adică, gândim noi, naturale şi pline de vitamine.
Ei bine, nu mai e demult aşa, întrucât, pentru a face bani mulţi şi cât mai repede,
ţăranii stropesc legumele cu tot felul de substanţe care să le stimuleze creşterea
şi care să le facă aspectuoase.
Din păcate însă, aspectul ia locul calităţilor nutritive.
Cele mai "la modă" soluţii sunt ETREL (o substanţă care coace roşia forţat) şi
2.4 D (un erbicid care stimulează activitatea hormonală).
"Din dorinţa de a câştiga bani rapid, producătorii folosesc tot felul de

substanţe şi tehnici ca tomatele să se coacă urgent. Astfel de substanţe
folosite în exces, după ureche, fac mai mult rău legumelor, care îşi pierd
din calităţile nutritive", ne-a declarat Floarea Burniche, cercetător ştiinţific în
cadrul Staţiunii de Cercetare Experimentală din Buzău.
Potrivit acesteia, roşiile cu moţ sunt cele mai periculoase, "pentru că sunt
tratate cu mult ETREL, moţul fiind chiar o malformaţie a fructului. Acesta
ascunde, de altfel, mult erbicid. Din această cauză nici nu au codiţe, pentru
că sunt arse", a adăugat Floarea Burniche.
Prin urmare, specialiştii ne recomandă să cumpărăm roşii pe ciorchine verde,

"pentru că sunt cel mai puţin tratate. Când codiţele sunt uscate, înseamnă
că roşiile au fost stimulate cu prea multă substanţă", a încheiat Floarea
Burniche.
23.Castravetele, alimentul ideal pentru dieta
73
Vara este perioada potrivita pentru dietele bazate pe fructe si legume.
Unele legume sunt ideale pentru a sta la baza unor diete eficiente, iar
castravetele este unul dintre ele. Este foarte sarac in calorii, este
depurativ si este un excelent diuretic. Este bogat in fibre, astfel ca este
util in eliminarea surpusului de grasimi.
Zone regime, face o intreaga pledoarie pentru includerea castravetelui in

diete, ca aliment excelent tocmai pentru prorietatile lui. Astfel, castravetele
stimuleaza si usureaza tranzitul intestinal, o problema des intalnita la multe
femei, mai ales in perioadele de dieta, dar si in timpul sarcinii si al
menopauzei.
Castravetele este foarte bine tolerat de stomac, fiind o veritabila mina de aur
in ceea ce priveste aportul de minerale, mai ales de oligoelementele. Dintre
acestea, este remarcabila cantitatea de fosfor (23mg/100g), si calciu
(19mg/100g), care se afla in castraveti. Castravetele contine fier, magneziu
si potasiu. 100 de grame de castravete au 8 mg de vitamina C si 5 mg de
vitamina A si E, iar absorbtia acestora este foarte buna, dat fiind faptul ca, in
mod normal, se mananca crud.
Castravetele este plin de apa, mai exact o contine in proportie de 96%, fiind
util vara, pentru rehidratare.
Foarte sarac in calorii, castravetele are doar 10 kcal la 100 de grame. Sucul
de castravete este si el ideal in dieta, fiind gustos si tonic, dar in acelasi timp
satios, ca urmare a continutului mare de fibre.
Pentru rezultate optime combina sucul de castravete cu un iaurt, cu un pahar

de lapte degresat sau putina branza si o sa ai o gustare perfecta, cu doar vreo
100 de calorii.
74
Castravetii au exceptionala calitate de a ajuta la eliminarea depozitelor de
grasime de pe abdomen. In plus in cursul unei diete, castravetii pot fi
mancati fara limita si satisfac nevoia de a rontai, fara niciun fel de
complicatii calorice.
Deliciosi sub forma de salate, sau in combinatie cu rosii, o lingura de ulei de

masline si putin marar, castravetii sunt unul din alimente de care poti abuza
fara niciun fel de griji, si care te va ajuta sa slabesti frumos si eficient.
24.Toate acestea se găsesc într-un ou!

Elementele nutritive ale oului joacă un rol important pentru sănătatea
corpului. Într-un ou se găsesc 13 vitamine şi minerale esenţiale pentru numai
70 de calorii.
Pentru numai $0.14, fiecare ou este o sursă accesibilă de proteină de calitate
ridicată care include toţi cei nou amino acizi esenţiali, precum şi grăsimi
nesaturate sănătoase.
Luteina şi zeaxantina, doi antioxidanţi care contribuie la sănătatea ochilor, se
găsesc de asemenea în ou.
Treisprezece vitamine şi minerale esenţiale

Colina (23% din necesarul zilnic): Esenţială pentru funcţionarea normală a
tuturor celulelor, inclusiv a celor implicate în metabolism, funcţionarea
creierului şi a sistemului nervos, memorie şi transportul elementelor
nutritive în corp. Colina ajută la prevenire anomaliilor la naştere şi la
dezvoltarea creierului şi memoriei la copii.
Selenium (23% din necesarul zilnic): Antioxidant care previne decăderea
ţesuturilor corporale. Seleniul protejează împreună cu vitamina E împotriva
unor boli cronice.
Riboflavina (14% din necesarul zilnic): Ajută la producerea de energie în
toate celulele corpului.
Vitamina B12 (11% din necesarul zilnic): Ajută la digestia normală şi la
funcţionarea celei nervoase.
Fosfor (10% din necesarul zilnic): Esenţial pentru oase, dinţi şi membrane
celulare sănătoase. Este de asemenea necesar pentru producţia de energie în
corp.
75
Acid pantotenic (7% din necesarul zilnic): Ajută la descompunerea hranei
şi la producţia de energie în celulele corpului.
Folat (6% din necesarul zilnic): Ajută la dezvoltarea bună a fetusului şi la
formarea hematiilor.
Fier (5% din necesarul zilnic): Rol important role în producţia de hematii şi
în transportul oxigenului.
Vitamina A (5% din necesarul zilnic): Ajută la dezvoltare şi menţine
sănătoase pielea, vederea şi sistemul imun.
Vitamina D (5% din necesarul zilnic): Împreună cu calciul întăreşte oasele
şi dinţii.
Zinc (4% din necesarul zilnic): Ajută la menţinerea funcţiei imune, la
creşterea şi repararea ţesuturilor corporale.
Vitamina B6 (3.5% din necesarul zilnic): Ajută la funcţionarea lină a
transmisiilor prin sistemul nervos şi ajută proteina în cadrul funcţiei imune.
Calciu (3% din necesarul zilnic): Ajută la formarea şi menţinerea de oase şi
dinţi puternici. Rol important în funcţionarea nervilor, contracţia musculară
şi coagularea sângelui..

Două macroelemente nutritive

Proteina (13% din necesarul zilnic): Esenţială pentru formarea şi repararea
ţesuturilor corporale şi a muşchilor; ajută funcţia imună. Ajută la menţinerea
unei greutăţi sănătoase a corpului. Consumul de ouă la micul dejun îi ajută
pe adulţii supraponderali să se simtă mai sătuli pentru mai mult timp, să aibă
mai multă energie şi să slăbească mai mult.
Grăsimi nesaturate (1.9 grame mononesaturate, 0.68 grame
polinesaturate): Funcţionează ca izolatori şi cărămizi pentru hormoni şi
membranele celulare. Consumul acestor grăsimi sănătoase pentru inimă
ajută la scăderea nivelului concentraţiei de colesterol, mai ales atunci când
sunt consumate în locul grăsimilor saturate.

Doi antioxidanţi

Luteina & Zeaxantina (166 micrograme): Contribuie la sănătatea ochilor şi
ajută la prevenirea cauzelor obişnuite ale orbirii din cauza bătrâneţii. Ambii
antioxidanţi se găsesc în gălbenuş şi se consideră că reduc riscul de cataractă
şi degenerarea ochilor din cauza bătrâneţii.
Deşi cantităţile din aceşti antioxidanţi sunt scăzute, biodisponibilitatea lor
este mai bună în ou decât în alte surse mai bogate.
76
25.Totul despre ardeii grasi - leguma care combate cancerul
Dulci sau picanti, colorati si crocanti - ardeii grasi sunt alaturi de rosii si
castraveti una din cele mai bune si sanatoase legume. Desi pot fi
consumati pe tot parcursul anului ardeii din lunile de vara sunt cei mai
gustosi.
Culoarea ardeilor (galben, verde, rosu sau portocaliu), este elementul care
indica cantitatea de capsaicina - principala substanta activa din ardei. Cei
rosii, si mai ales cei iuti sunt mai bogati in capsaicina compartiv cu ceilalti,
dar toti ardeii, indiferent de soi si culoare sunt minunati pentru sanatate,
avand unele dintre cele mai bune substante nutritive disponibile natural.
Ardeii sunt surse excelente de vitamina C si de vitamina A (prin concentratia

mare de carotenoizi, cum ar fi beta-caroten), un antioxidant foarte puternic,
scrie WH Food.
Antioxidantii sunt cei care neutralizeaza radicalii liberi, responsabili de

deteriorara celulelor, de acumularea de colesterol din artere, de aparitia
diabetul zaharat si a durerilor articulare si a multor alte suferinte ale omului
modern.
Ce contin ardeii grasi?
In primul rand are doar 25 de calorii pentru 100 de grame de ardei si 1,9
grame de fibre, totul in pachet cu 80% apa. In 100 de grame de ardei sunt
125 de mg de vitamina C, adica 100% din doza zilnica recomandata, la care
se adauga 0,80 mg de vitamina B6 si 0,45 mg de vitamina K. Ardeiul mai
are potasiu, calciu, molibden si mangan.
Binefacerile ardeiului pentru sanatate
Ardeii combat bolile cardiace si contribuie la scaderea colesterolului. Toti
77
ardei rosii, si cei dulci si cei iuti, sunt legume care contin licopen, un
carotenoid al caror consum scade riscul aparitiei cancerului de prostata si a
cancerul de col uterin, a celui de colon si a afectiunilor pancreasului.
Este dovedit clinic ca cei in ale caror diete se regasesc cantitati mici de
licopen prezinta risc mai mare de a dezvolta diferite forma de cancer,
inclusiv cancere pulmonare. Chinezii, spre exemplu care consuma mari
cantitati de ardei, si mai ales ardei iuti, au cu 27% un risc mai mic de a face
cancer pulmonar, si asta in conditiile in care chinezii sunt printre cei mai
mari fumatori din lume.
Cei care consuma in medie 100 de grame de ardei gras, prezinta un risc cu
50% mai redus de a face cataracta si asta ca urmare a propietatilor lor, a
continutului mare de vitamina C si beta-caroten. In plus exista varieti de
ardei gras, cei vezi, mai ales, care contin cantitati mari de luteina, un compus
care proteja impotriva degenerescentei maculare, principala cauza de orbire
la varstnici.
O alta calitate a ardeilor, mai ales a celor iuti, este aceea de a proteja
impotriva afectiunilor articulare de tip de artrita degenerativa.
Ardeii - o istorie de 7000 de ani
Ardeii grasi sunt originari din America de Sud, si isi au stramosul intr-un soi
salbatic de acum 7000 de ani. Ca multe alte alimente, ardeii grasi au fost
adusi in Europa, si de aici in toata lumea de catre exploratorii spanioli si
portughezi care au calatorit prin acest continent.
Evident, pentru a beneficia de toate aceste proprietati, ardeii trebuie sa fie

proaspeti, adica sa aiba o culoare intensa si pielea intinsa, fara pete si zone
intunecate. Ardei proaspeti sunt grei pentru dimensiunea lor si tari. Pot fi
pastrati la frigider o saptamana, poate fi congelat, si asta fara a-si pierde
proprietatile.
26.Cacaua repara vasele de sange
78
Boabele de cacao au capacitatea de a ameliora insuficienta circulatorie
si functionaliatea vaselor sangvine, in mod special in cazul pacientilor
care sufera de boli cardiovasculare.
Rezultatele acestei descoperiri au fost publicate in revista "Journal of the

American College of Cardiology", in urma unui studiu condus de o echipa
internationala, finantat de Heart Association, informeaza La Stampa.
Bolile cardiovasculare (CVD) sunt principalele cauze de mortalitate si

invalidate in intreaga lume, dar mai ales in tarile occidentale.
Consumul zilnic de cacao, bogata in flavonolii, a dublat numarul celulelor

angiogenice din sange (CACs), conform studiului.
Celulele CACs au demonstrat, in trecut, ca au puterea sa repare eficient

vasele de sange care sunt asociate cu diminuarea riscului de moarte
cardiovasculara.
"Pentru prima data am descoperit ca flavonilii din cacao pot favoriza aparitia
celulelor care repara vasele de sange afectate. Beneficiile sunt remarcabile si
nu s-au observat pana acum efecte adverse", a declarat doctorul Christian
Heiss, de la Universitatea Heinrich-Heine, din Dusseldorf (Germania).
Cercetatorii au demonstrat ca o dieta tinuta timp de o luna, bogata in cacao,

poate ameliora vizibil disfunctiile vaselor de sange.
La studiu au participat 16 pacienti cu boli cardiovasculare, cu varsta

cuprinsa intre 61 - 67 de ani, si li s-a dat o bautura dietetica cu continut
diferit de cacao, timp de 30 de zile. Cei din grupul carora li s-a administrat
bautura cu continut marit de flavonoli au fost mai sanatosi.
79
27.Bananele îngraşă, margarina e mai bună ca untul - ce e
adevărat si ce e mit?
Miturile despre mâncare există cam de pe vremea cănd oamenii au

constientizat ceea ce mănâncă. E drept ca au fost promovate cu succes
de vecine si alte fiinte mereu preocupate de sanatatea celorlalti.
Asa s-a ajuns la dictoane de genul "bananele ingrasa" sau "margarina e mai
buna ca untul", lista putand continua oricat.
1. E mai bine sa mananci de 6 ori pe zi cate putin decat sa stai la masa
de doar 3 ori
Incorect! Atata vreme cat alegerile tale in materie de alimente pentru

intreaga zi sunt sanatoase si nu prea bogate din punct de vedere caloric, iti
poti adapta mesele asa cum doresti.
In realitate, majoritatea covarsitoare a oamenilor prefera o masa mai

cuprinzatoare si un numar mai mic de mese pe zi, de cele mai multe ori din
cauza programului. Nu e nicio problema daca te numeri printre acestia, atat
timp cat iti tii numarul caloriilor sub control si nu stai mai mult de 4 - 5 ore
fara sa mananci.
80
Altfel, risti ca nivelul zaharului din sange sa scada pana la cote periculoase,
iar tu nu vei avea parte de energie pentru desfasurarea activitatilor, vor
aparea durerile de cap si vei fi tentat sa mananci peste masura cand ti se
ofera ocazia. Gustarile sunt o solutie, cu conditia sa fie vorba despre fructe,
iaurt fara grasimi sau chiar morcovi.
2. Fructele si legumele proaspete sunt mai nutritive decat cele congelate
Fals! Se poate chiar sa ai parte de mai multi nutrienti din cele inghetate
decat din cele proaspete, asa cum se poate ca legumele la borcan sa fie mai
bune decat cele proaspete. Si asta pentru ca legumele si fructele "proaspete"
pe care le-ai cumparat de la magazinul din colt pot fi tinute mult pana ajung
la tine.
Dupa ce sunt culese, pot trece cateva zile pana cand sunt sortate, ambalate si
apoi transportate. In tot acest timp, fluctuatiile de lumina si temperatura pot
lipsi fructele si legumele de nutrienti importanti, precum Vitamina C si
folatii.
3. Cafeaua decafeinizata nu are cafeina
Gresit! Mai multe studii au aratat ca diferitele tipuri de cafea asa-zisa fara
cafeina contin in realitate cafeina, chiar daca putina, putand face rau celor cu
81
o astfel de sensibilitate. Daca planuiesti sa te culci devreme sau suferi de
insomnie, uita de cafea, chiar si decafeinizata, si bea o ceasca de ceai fara
cafeina.
4. Margarina e mai buna decat untul
Deloc! Untul contine grasimi saturate care, consumate in exces, pot ridica
valorile colesterolului rău si mări riscul de boli de inima. Tocmai de aceea,
multi aleg margarina in defavoarea untului. (eu nu recomand asta)
Problema e insa ca margarina contine grasimi de tip trans, care cresc nivelul
colesterolului rau si il micsoreaza pe cel bun.
5. Bananele ingrasa
Gresit! O banana de marime medie are doar 105 calorii - ar trebui sa

mananci in jur de 5 pentru a ajunge la cumulul de calorii al unei felii
generoase de pizza. In plus, bananele sunt o sursa buna de fibra, magneziu si
potasiu, toate avand capacitatea de a tine sub control tensiunea arteriala.
Tot bananele sunt si o buna sursa de Vitamina B6, care intareste sistemul
imunitar. Iar avantajul e ca sunt "portionate" natural, usor de transportat si
nu trebuie depozitate la frigider.
6. Prin gatire, legumele isi pierd vitaminele
82
In niciun caz! In realitate, prin gatire se creste capacitatea organismului de a
absorbi nutrientii, cel putin in cazul unora dintre legume. De exemplu,
fitonutrientul licopen, care lupta cu cancerul, devine mai puternic cand
rosiile sunt gatite sau transformate in sos.
Totusi, legumele nu trebuie răsfierte, timpul de preparare trebuind sa fie

mentinut la minimum.
Pentru conformitate vezi mai jos textul în engleză:
Cooking veggies destroys their vitamin content
NO WAY! Cooking actually boosts your body’s ability to absorb the nutrients
in some vegetables. For example, the cancer-fighting phytonutrient lycopene
is stronger in cooked tomato sauce than in raw tomatoes. That said, many
nutrients will be lost with the wrong cooking technique. The most important
rule: Do not overboil veggies! Nutrients will slip out of the vegetables and
into the boiling water, so all that goodness will be lost. To retain the most
nutrition, steam, roast, or microwave with as little water as possible, and
keep cooking time to a minimum.
28.Totul despre caise - baterii naturale de vitamina A
83
Caisele sunt vedetele acestei perioadei. Parfumate si dulci, cu un aport
caloric redus, de doar 47 kcal la 100 grame, caisele sunt unele dintre
cele mai iubite fructe.
Caisele sunt mai presus de toate o adevarata baterie de pro-vitamina A, fapt

dovedit de culoarea portocalie vesela si frumoasa, confom Linternaute.
Patru caise mari sunt suficiente pentru a acoperii necesarul zilnic de

vitamina A, un antioxidant valoros si vital organismului. Caisele sunt bogate
si in vitamina C, dar si in minerale si oligoelemente (in ansamblu 600
mg/100 g). Sunt o generoasa sursa de potasiu (315 mg/100 g), ceea ce face
din caise cel mai bun aliat al sportivilor. Potasiul este mineralul care are
proprietatea de a stimula eliminarea metabolica si naturala a toxinelor.
Nu in cele din urma, caisele sunt o sursa excelenta de fibre. Caisele

actioneaza bland la nivelul intestinului, stimuleaza tranzitul, iar aciditatea
usoara a le face foarte usor digerabile, fiind foarte bine asimilate de
organism, motiv pentru care sunt considerate aliment ideal pentru bebelusi si
pentru cei care au probleme la nivelul apartului digestiv.
Uleiul extras din samburele de caisa este un cocktail de acizi grasi esentiali,
vitamine A si E. Cu alte cuvinte smaburele de caisa, trebuie savurat ca o
delicatesa. In plus uleiurile din sambure de caisa sunt foarte eficiente pentru
ingrijirea pielii.
Pentru a beneficia de toate proprietatile, fructele trebuie sa fie bine coapte,

dar sanatoase. Nu culoarea este cea care reflecta maturitatea caiselor, ci
mirosul. Cele mai bune sunt fructele al caror miros se simte. Pastrate in
frigider isi pierd mare parte din aroma, dar isi pastreaza proprietatile. Pot fi
84
congelate si pastrate pentru iarna, toate calitatile lor fiind conservate. Si
fructele uscate au toate proprietatile celor proaspete, cu exceptia numarului
de calorii, care este dublu.
Caisele se combina foarte bine cu branza alba cremoasa, dar si cu branzeturi

nobile si inghetata si sunt excelente in prajituri coapte, aroma lor fiind
amplificata de temperatura ridicata. Caisele merg foarte bine impreuna cu
carnea de pui si de curcan, fiind folosite mai ales in bucataria Orientului
Apropiat. Aroma caiselor se combina perfect cu cea de scortisoara si vanilie,
cu menta si anasonul. Pectina in catitate mare le recomanda pentru dulceturi
si gemuri, mai ales ca nu este necesar un adaus mare de zahar.
Originea caiselor este in China, unde a inceput si cultivarea caisilor acum

mai bine de 4000 de ani. Din China, caisele au ajuns in India, iar pe Drumul
Matasii au descoperit Grecia, apoi Roma Antica, si de aici toata Europa.
29.Ce beneficii iti aduc fructele si legumele galbene si portocalii
Consumul zilnic de fructe si legume este recomandat si tot mai multa

lume realizeaza ca aceasta este o cale sigura catre o viata sanatoasa.
Legumele si fructele galbene si portocalii contin o serie de nutrienti
foarte importanti pentru organismul tau. Afla in continuare care sunt si
la ce ajuta acestia.
Usor de recunoscut dupa culoarea lor portocalie, alimentele care contin

carotenoizi, precum mango, morcovi, dovleci sau cartofi dulci, ajuta la
prevenirea deficitului de vitamina A, deoarece carotenoizi, sunt transformati
in retinol. Unii cercetatori sunt de parere ca acestia sunt utili si in prevenirea
cancerului si in sprijinirea reproducerii in cazul femeilor, aminteste eHow.
Beta carotenul este una dintre "stelele" grupului de carotenoide, stimuland

sistemul imunitar si pentru ca este un bun antioxidant, protejand celulele de
radicalii liberi. Beta carotenul, sub forma de vitamina A, te ajuta sa ai o piele
85
sanatoasa si te protejeaza de infectii.
Vitamina C este, de asemenea, gasita in multe fructe si legume portocalii,

cele mai comune fiind citricele. Aceasta este un bun oxidant si se cunoaste
faptul ca ajuta la vindecarea ranilor, ajutand si la sanatatea pielii si gingiilor.
Nu exista o doza recomandata zilnica de carotenoide, insa Academia

Nationala de Stiinte incurajeaza oamenii sa consume intre 3-6 miligrame de
beta caroten pe zi, 75 de miligrame de vitamina C, pentru femei de peste 19
ani si 90m de miligrame pentru barbatii cu varste de peste 19 ani.
Fructele si legumele galbene si portocalii pot fi consumare in mai multe

moduri, in stare proaspata, gatite la aburi, fierte sau congelate. Vitamina C
este mai bine absorbit atunci cand alimentele sunt consumate crude.
86

Pagini Despre Sanatate - II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagini Despre Sanatate - II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagini despre sanatate - De prin presa adunate

Nota: Pentru navigare rapida in document afisati optiunea “Document Map”

Vitaminele reprezinta un grup de substante organice naturale, necesare

Rolurile si functiile vitaminelor

Vitamina A - este un nutrient esential si se gaseste in natura sub mai multe

Vitamina B6 - se prezinta sub 3 forme: piridoxina, piridoxal, piridoxamina,

Vitamina B12 - se mai numeste ciancobalamina si, ca si restul vitaminelor

Vitamina C - acidul ascorbic este un antioxidant cu importanta in

Vitamina D - forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor

Vitamina K - desi nu este o vitamina esentiala, rolurile sale in procesul

Niacina - sau vitamina PP (B3) apartine complexului B. Apartenenta la

Acidul folic - folatul functioneaza in organism in stransa legatura cu

Acidul pantotenic - sau vitamina B5, este o vitamina hidrosolubila

Riboflavina (vitamina B2) - este o vitamina hidrosolubila ce se inactiveaza

Tiamina (vitamina B1) - este o vitamina hidrosolubila instabila termic (se

Surse alimentare de vitamine

Necesarul vitaminic depinde de varsta, stare metabolica si activitate

Consumate in doze mari (prin abuzul de suplimente nutritive farmaceutice),

2. Complexul vitaminic B - rol şi alimentaţie

Este cunoscuta si ca "vitamina bunei dispozitii", deoarece are efecte

Are functie de coenzima intervenind in numeroase reactii biochimice

Alimentatia excesiva de glucide si alcool determina carenta vitaminica B cu

Are rol in oxidoreducerea celulara. Cointeresata in integritatea pielii,

Lipsa vitaminei B2 produce tulburari de crestere si dezvoltare si favorizeaza

Vitamina B3 - PP sau niacina

Este o vitamina esentiala pentru respiratia tisulara. Este componenta de baza

Carenta determina aparitia pelagrei (cei trei D: dermatita, dementa, diaree).

Vitamina B5 - acidul pantotenic

In organism acidul pantotenic este inclus in coenzima A ce intervine in

Carenta determina tulburari neurologice (parestezii ale extremitatilor,

Intervine in metabolismul intermediar si in special la nivelul sistemului

De asemenea, lipsa ei mai determina dermatita seboreica. Exista deficite

Vitamina B6 este deci necesara pentru mentinerea functionalitatii optime a

Lipsa acestei vitamine afecteaza structura si functionarea normala a tesutului

Doza zilnica recomandata este de 50-100 mg/ (sub supraveghere).

Este componenta a unor enzime care contribuie la metabolismul proteinelor,

Concentratia acesteia in organismul uman determina descuamarea pielii,

Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.

Impreuna cu inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei)

Vitamina B9 - acidul folic

Are rol in metabolismul proteinelor, al acizilor nucleici si in formarea

Are efect antialergic (desensibilizant), efect chemotactic pozitiv asupra

Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna

Contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulele

Vitamina B12 - ciancobalamina

Are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul glucidelor si

Vitamina B15 - pangamat de calciu

Se extrage din germenii şi tărâţa de orez si din semintele de cais precum si

De asemenea, se obtin efecte pozitive prin utilizarea acesteia, in cazul

3. Importanta calciului in dieta

Calciul este un macromineral de care omul are nevoie in permanenta. In

Functiile calciului in organism

Calciul este elementul mineral ce indeplineste un rol extrem de important in

Surse alimentare de calciu

Dupa varsta de 2 ani, insa, datorita continutului ridicat in grasimi al laptelui

Specialistii in nutritie recomanda in vederea realizarii unui aport suficient de

Deoarece absorbtia si utilizarea in corp a calciului este influentata de

Aportul de calciu trebuie sa satisfaca in mod eficient necesitatile

Sugari: 0-5 luni: 210 mg/zi

Copii: 1-3 ani: 500 mg/zi

Adulti: 19-25 de ani: 1000 mg/zi

Femeile au un necesar de calciu particular:

Deficitul si excesul de calciu

Specialistii recomanda mentinerea unei diete echilibrate in ceea ce priveste