Subiectul 10 Rectul configuratie externa si interna, structura, vascularizatie,

inervatie
Notiuni introductive

Rectul (intestinum rectum sau intestinul drept) reprezinta portiunea terminala a

tubului digestiv.
Incepe la jonctiunea recto-sigmoidiana, situata la nivelul vertebrei S3;
strabate pelvisul si diafragma pelvina, terminandu-se la orificiul anal - situat la nivelul
perineului posterior.
Este situat median, anterior de sacru si coccis, avand o lungime variabila, intre 15 si 19
cm.
Rectul se deosebeste de colon datorita urmatoarelor caracteristici:
- absenta mezoului;
- absenta haustrelor si a teniilor;
- absenta ciucurilor epiploici.

Configuratie externa
Pe baza criteriilor embriologice, de vascularizatie si topografice, rectului i se descriu doua
parti:

Partea pelvina:

provine din metenteron;

este situata superior de diafragma pelvina;
are calibru mai mare si aspect fuziform, purtand numele de ampula rectala;
are o lungime de 12-15 cm.

Partea perineala:

provine din proctodeum;

strabate diafragma pelvina;
are calibru mai mic, purtand numele de canal anal;
are o lungime de aproximativ 4 cm.

Clinic si embriologic, limita este considerata linia pectinata (linia dintata).

Desi poarta numele de intestin drept', rectul are forma literei S, prezentand:

in plan frontal, trei curburi laterale, doua spre stanga si una spre dreapta, determinate
de santurile transversale de la nivelul peretilor laterali ai ampulei rectale;
 in plan sagital, doua curburi:
ampula rectala prezinta o curbura cu concavitatea anterior, numita flexura sacrata;
canalul anal prezinta o curbura cu concavitatea posterior, determinata de varful
coccisului, numita flexura perineala.

Configuratia interna a rectului

La nivelul ampulei rectale

Se disting plicele longitudinale pasagere, care dispar concomitent cu destinderea

acesteia si plicele transversale sau valvulele lui Houston, ce corespund santurilor
transversale care configureaza la exterior suprafata rectului.
Extremitatile plicelor transversale se intercaleaza scalariform, anterior si posterior,
conferind cavitatii rectale aspectul spiralat, cu rol in modelarea bolului fecal si in
incetinirea progresiunii sale.

**Intre ampula si canalul anal se gareste linea imaginara anorctala

Aspectul interior al canalului anal este particularizat prin intermediul unor reliefuri
reprezentate de coloane, valvule si sinusuri anale.

Coloanale anale Morgangni

Sunt prezente sub forma a 8-10 plice longitudinale ce masoara intre 12-15 mm.
Fibrele musculare longitudinale se condenseaza in fascicule, intrand cate unul in
alcatuirea acestor coloane, alaturi de ramurile vaselor rectale superioare.
Bazele a doua coloane anale adiacente sunt unite prin cate o plica semilunara a
mucoasei, care ia denumirea de valvula anala Morgagni, iar intre aceasta si peretele
canalului anal se delimiteaza cate un sinus anal Morgangni
Regiunea circulara ce corespunde coloanelor anale poarta numele de zona colonara
Zona hemoroidala coincide cu aria portiunilor mai proeminente ale coloanelor

Pectenul este zona intermediara,

- de forma circulara,
- incepe de la nivelul liniei pectinate si se intinde catre inferior pe o distanta ce masoara
intre 12-15 mm pana la nivelul liniei albe Hilton, reprezentata printr-o depresiune, de
asemenea de forma circulara, ce indica separatia dintre sfincterul anal intern si
portiunea subcutanata a sfincterului anal extern, motiv pentru care mai poarta
denumirea de linie intersfincteriana.
Structura
Dinspre exeterior spre interior se descriu urmatoare straturii:

Tunica externa este reprezentata de peritoneu si adventitie.

Peritoneul acopera numai jumatatea antero-superioara a ampulei rectale, iar prin

reflexia sa, anterior formeaza excavatii distincte in functie de sex si lateral desemneaza
recesurile pararectale.
Restul rectului, este acoperit de adventitie, formata din tesut conjunctiv lax, ce se
continua cu testul conjunctiv al pelvisului.

Musculatura este bistratificata si prezinata spre exterior stratul longitudinal si profund

stratul circular.

Stratul longitudinal

provine din dispersarea teniilor colonului sigmoidian

La nivelul canalului anal, fibrele longitudinale se impart in:
- fascicule externe, care ajung pe fascia superioara a diafragmei pelviene,
- fascicule mijlocii, care se impletesc cu fibrele mediale ale ridicatorului anal
terminandu-se pe membrana Laimer
- fascicule interne, care fuzioneaza cu fibrele striate ale fasciculului
puborectal anal si formeaza fasciculul longitudinal conjunct.

Stratul circular

este pozitionat in profunzimea stratului longitudinal

fibrele sale se intind pe toata lungimea rectului.
In anumite zone, prin hipertrofiere, fibrele circulare se organizeaza in sfinctere,
precum sfincterul intern al anusului, care se desfasoara intre zona colonara si
linia alba Hilton.

Tunica submucoasa

faciliteaza alunecarea mucoasei

prezinta o bogata retea vasculara, in special plexuri venoase, ale caror dilatatii varicoase
conduc la aparitia nodulilor hemoroidali
la nivelul pectenului din canalul anal se gaseste o formatiune inelara format din fibre
colagene si celule musculare netede provenite din fasciculul longitudinal conjunctiv si
fixate pe corionul tegumenului, poate scleroza consecutiv cu diverse procese
inflamatorii, dand nastere unor stenoze
 Tunica mucoasa

organizata din componenta epiteliala, reprezentata de epiteliul de suprafata si

aparatul glandular, si componenta conjunctivo-reticulara, reprezentata prin corion
variaza din punct de vedere histologic in cele 3 zone ale sale ( superoara, la nivelul
liniei albe si inferior de liniea alb)

Vascularizatie
Circulatia arteriala este reprezentata de arterele rectale frecvent numite si hemoroidale.

Artera rectala superioara

este principala artera a rectului si constituie ramul terminal al arterei mezenterice

inferioare.
Din acest ram se desprind doua colaterale care descind pe fetele externe ale ampulei
rectale nivel la care dau numeroase ramuri ce patrund sub fascia rectala in peretii
rectului.
O parte se distribuie tunicilor, iar restul se organizeaza sub forma unui plex submucos
ce participa la irigarea mucoasei intregului rect. Ramul stang al arterei rectale
superioare participa alaturi de arterele sigmoidiene la formarea anastomozei lui
Sudeck, cu rol in chirurgie, restabilind circulatia in procedeele de amputatie a rectului
canceros.

Arterele rectale mijlocii

au originea in arterele iliace interne si ajung sa irige peretii anterolaterali ai portiunii

inferioare a ampulei si canalul anal, cu exceptia mucoasei.

Arterele rectale inferioare

se desprind in arterele rusinoase, se angajeaza pe sub muschii ridicatori anali,

traverseaza fosa ischiorectala si contribuie la vascularizatia canalului anal, cu exceptia
mucoasei.

Venele rectului

Au originea la nivelul submucoasei, in plexul venos rectal, din care pleaca venule ce traverseaza
tunica musclara alcatuind ulterior venele rectale, denumite si hemoroidale.

Vena rectala superioara

 este singulara si colecteaza sangele de la ampula rectala, transportandu-l in vena
mezentrica inferioara tributara venei porte.

Venele rectale mijlocii

se formeaza la nivelul portiunii inferioare a ampulei rectale dupa care ajung sa se verse
in venele iliace interne, iar venele rectale inferioare conduc sangele din regiunea
canalului anal catre venele rusinoase interne, tributare venelor iliace interne, care la
randul lor se varsa in vena cava inferioara. Astfel, la nivelul rectului se consolideaza o
anastomoza porto-cava, ce prezinta importanta functionala si clinica.

Inervatie
Nervii rectului se dispun sub forma unor plexurilor rectale superior, mijlociu si inferior.

Plexul hipogastric inferior asigura inervatia rectului, din cuprinsul sau facand parte
fibre simpatice, ajunse pe calea nervului presacrat si fibre parasimpatice, venite prin
intermediul nervilor splanhnici pelvieni.
Catre extremitatea inferioara a canalului anal ajung nervii rectali inferiori, de natura
somatica.

Fibrele simpatice eferente fac sinapsa in ganglionul mezenteric inferior pe care il strabat
inainte de a ajunge la musculatura rectului, inhiband-o concomitent cu contracturarea
sfincterului anal intern.

Fibrele parasimpatice eferente traverseaza, de asemenea, ganglionul mezenteric inferior,

facand sinapsa ulterior in plexul mienteric Auerbach. Acestea sunt responsabile cu contractia
musculaturii si relaxarea sfincterului anal intern.