ANALIZA RESURSELOR UMANE

1. - ANALIZA CANTITATIVA A FORTEI DE MUNCA

Forta de munca, alaturi de mijloacele fixe si de obiectele muncii, de calitatea conducerii, alaturi de pamint sau de
terenul agricol, participa direct la realizarea procesului de productie.
La nivel microeconomic (intreprinderea) problemele pe care le ridica gestiunea resurselor umane pot fi
sintetizate astfel :

1-analiza modului de realizare a 414h72e asigurarii cu forta de munca din punct de vedere cantitativ
si calitativ;

2-analiza modului de utilizare (exclusiv sau intensiv) a resurselor de forte de munca;

3-analiza eficientei utilizarii fortei de munca.

Analiza cantitativa a fortei de munca se realizeaza in dinamica printr-un ansamblu de indicatori

specifici cum ar fi :

1) - Numarul de salariati la un moment dat:

= reprezinta efectivul de salariati si se urmareste la inceputul si sfirsitul perioadei de gestiune;

= acest indicator cuprinde toti salariatii cu contract individual de munca (pe perioada nedeterminata
sau determinata) la un moment dat;

= acest indicator cuprinde si persoanele care au lucrat, dar si persoanele care nu au lucrat aflandu-
se in concediu medical, concediu de maternitate, pentru ingrijirea copilului, concedii de odihna, concedii
fara plata;

= un asemenea indicator pune in evidenta ansamblul potentialului uman, dar nu evidentiaza gradul de
utilizare a acestuia.

2) - Numarul de personal existent la un moment dat:

= are acelasi continut informational ca si numarul de salariati la un moment dat, insa acest indicator
se refera atat la salariati, cat si la personalul cu contract de prestari servicii, colaborare, conventii;

= ca dimensiune, el este mai mare decat numarul de salariati la un moment dat.

3) - Numarul mediu de salariati:

= acest indicator se calculeaza ca urmare a existentei fenomenului de miscare a personalului (intrari

si iesiri de personal);

= este apreciat ca fiind un indicator de flux de personal;

= numarul mediu de personal se calculeaza ca o medie aritmetica simpla a efectivului zilnic de

salariati;

= se calculeaza zilnic, lunar, trimestrial, semestrial si anual .

4) - Numarul mediu de personal:

= se calculeaza ca medie aritmetica simpla a efectivului zilnic de personal.

5) - Numarul maxim admisibil de personal:

= reprezinta limita superioara a numarului de personal;

= se determina avand in vedere volumul de activitate si productivitatea medie a muncii;

= un asemenea indicator este trecut in bugetul de venituri si cheltuieli al intreprinderii.

2. - ANALIZA STRUCTURII FORTEI DE MUNCA

O asemenea analiza este necesara pentru a scoate in evidenta anumite caracteristici ale fortei de
munca dintr-o intreprindere. Analiza economico-financiara presupune impartirea fortei de munca dintr-o
intreprindere dupa ocupatia acesteia.

In acest sens exista urmatoarea grupare a personalului :

1-muncitori:

a)-direct productivi;

b)-indirect productivi.

2-personal tehnic:

a)-ingineri;

b)-subingineri.

3-personal cu pregatire economica;

4-personal de conducere tehnica : maistri, tehnicieni;

5-personal de conducere si administrativ;

6-personal de deservire generala : paznici, pompieri;

O asemenea analiza, in raport cu ocupatia personalului pune in evidenta necesitatile de calificare,

de angajare sau de disponibilizare de personal.

Din punct de vedere structural, potentialul uman dintr-o intreprindere poate fi grupat si dupa alte
criterii cum ar fi :

1-dupa virsta :

a)-sub 25 de ani;

b)-intre 26-35 de ani;

c)-intre 36-45 de ani;

d)-intre 46-55 de ani;

e)-peste 55 de ani.
2-dupa vechimea in intreprindere :

a)-sub 1 an;

b)-intre 2-5 ani;

c)-intre 5-10 ani.

3-dupa sex :

a)-barbati;

b)-femei.

4-dupa pregatirea profesionala :

a)-muncitori (calificati, necalificati) ;

b)-personal de specialitate (cu studii medii sau superioare);

c)-personal tehnic administrativ (cu studii medii sau superioare);

d)-personal de conducere.

5-dupa functiile intreprinderii :

a)-cercetare-dezvoltare;

b)-productie;

c)-comercializare;

d)-personal;

e)-functia financiar-contabila.

Ca metode de analiza se foloseste metoda ratelor, prin calcularea ponderii diferitelor categorii de
personal in personalul total al intreprinderii.

3. - ANALIZA DINAMICII FORTEI DE MUNCA PE TOTAL SI PE CATEGORII

Analiza dinamicii fortei de munca se realizeaza cu ajutorul abaterilor absolute si cu ajutorul indicilor cu baza
fixa si cu baza in lant. Pentru a aprecia cat mai corect evolutia in dinamica a fortei de munca trebuie sa analizam
corelatia dintre indicele de crestere a fortei de munca (referitor la numarul mediu de personal) si indicii valorici ai
principalilor indicatori, cum ar fi : cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia exercitiului.

Se apreciaza ca resursa umana are o evolutie favorabila din punct de vedere al utilizarii, daca
indicele numarului mediu de personal este mai mic decit indicii cifrei de afaceri, a valorii adaugate sau a
productiei exercitiului.

- ANALIZA MOBILITATII SI STABILITATII FORTEI DE MUNCA

Cresterea performantei economico-financiare a oricarei intreprinderi este strans legata de

stabilitatea resurselor umane. Fluctuatiile de personal (intrari si iesiri de personal) perturba orice activitate
economica care se regaseste in nivelul presupusilor indicatori economico-financiari.
 Sunt insa situatii in care intreprinderea angajeaza personal (prin extinderea activitatii sau prin
modificarea structurii acesteia) sau disponibilizeaza personal ca urmare a restrangerii activitatii sau ca
urmare a pensionarii. Din aceste considerente se poate spune ca in cazul oricarei intreprinderi exista o
miscare de personal (intrari si iesiri).

Miscarea de personal se caracterizeaza cu ajutorul unui sistem de indicatori :

1) - Indicatori ai mobilitatii fortei de munca:

a)-indicatori ai circulatiei fortei de munca:

-coeficientul mediu al intrarilor de personal;

-coeficientul mediu al iesirilor de personal;

-coeficientul mediu al miscarii totale.

b)-indicatori ai fluctuatiei fortei de munca.

2) - Indicatori ai stabilitatii fortei de munca.

Intre circulatia si fluctuatia fortei de munca exista o distinctie clara :

CIRCULATIA = reprezinta miscarea personalului unei intreprinderi in cursul unei perioade, atat
din punct de vedere al intrarilor, cat si din punct de vedere al iesirilor din cauze normale :
transfer, boala, pensionare, deces, invaliditate

FLUCTUATIA = reprezinta un fenomen anormal care se refera la iesirile fortei de munca din
intreprindere fara aprobarea conducerii intreprinderii, sau prin desfacerea contractului de
munca, ca urmare a incalcarii prevederilor contractului de munca

COEFICIENTUL INTRARILOR DE PERSONAL (Ci):

, unde:

I = intrari

Np = numar mediu de personal

COEFICIENTUL IESIRILOR DE PERSONAL (Ce):

, unde:

E = iesiri

Np = numar mediu de personal

COEFICIENTUL MISCARILOR TOTALE (Cm) :

, unde:
 I + E = intrari + iesiri

Np = numar mediu de personal

COEFICIENTUL FLUCTUATIEI DE PERSONAL (Cf):

, unde:

En = total iesiri de personal din motive nejustificate

Np = numar mediu de personal

Analiza pe baza acestor indicatori se realizeaza in dinamica de la o perioada la alta, de cel putin 3
pina la 5 ani. O asemenea analiza pune in evidenta tendintele de crestere sau de scadere a fenomenului de
miscare a personalului.

Analiza intrarilor de personal trebuie realizata avind in vedere angajarile si anume sursa acestora.
Sursele de angajare provin de la :

a)-oficiile de forta de munca;

b)-scoli profesionale;

c)-licee;

d)-scoli postliceale;

e)-invatamintul superior.

Principiul care trebuie sa stea la baza angajarilor trebuie sa fie cel al competentei profesionale. In
privinta plecarilor de personal trebuie facuta o distinctie neta intre categoria plecarilor normale si cele avand
cauze nejustificate. Pentru a doua categorie, este necesar sa fie stabilite implicatiile unui asemenea fenomen
asupra activitatii intreprinderii.

Cauzele care pot genera fluctuatii se impart in 3 mari categorii si anume :

a) - cauze legate de desfasurarea activitatii intreprinderii;

b) - cauze legate de lipsa de protectie sociala;

c) - cauze legate de personal.

Pentru limitarea tendintei de fluctuatie si prin evitarea influentei nefavorabile a fluctuatiei se creeaza
premisele unei stabilitati a fortei de munca.

Analiza stabilitatii fortei de munca presupune calcularea unor indicatori specifici cum ar fi :

1) - vechimea in aceeasi unitate = se calculeaza dupa relatia :

, unde:

t = vechimea exprimata in ani a intregului personal din unitatea respectiva;

 T = vechimea totala exprimata in ani a fiecarui lucrator.

Se considera :

Numar t T
lucratori
1 6 20
2 2 15
3 8 10
4 5 8
5 6 14
6 1 5
7 10 12
8 5 5
9 7 25
10 12 20

Valoarea acestui coeficient in conditii ideale ar trebui sa fie 1. O asemenea valoare ar indica o
stabilitate perfecta a fortei de munca. Cu cat se indeparteaza de valoarea 1, cu atat scade stabilitatea fortei
de munca, cu implicatii nefavorabile asupra activitatii intreprinderii.

Calcularea indicatorului vechime medie in aceeasi unitate si analizarea acestuia, trebuie facuta in
dinamica pentru a determina tendinta. Valorile acestui coeficient trebuie corelate cu nivelul presupusilor indicatori
economico-financiari : productia exercitiului, productia marfa, cifra de afaceri, valoarea adaugata.

2) - vechimea medie in aceeasi unitate = se calculeaza ca medie aritmetica ponderata intre vechimea in ani
a muncitorilor din unitate si numarul salariatilor avind aceeasi vechime:

5. - ANALIZA CALIFICARII FORTEI DE MUNCA

Forta de munca (resursa umana) se analizeaza in dinamica atat din punct de vedere al volumului,
din punct de vedere structural, dar si din punct de vedere al calificarii acesteia.

Analiza personalului din punct de vedere calitativ are in vedere urmatoarele obiective :

b) - analiza structurala a muncitorilor pe categorii de calificare.

Indicatorii specifici analizei calitative a fortei de munca sunt :

1) - Coeficientul mediu de calificare :

, unde:

Ni = numarul de muncitori pe categorii de calificare

Ki = categoria de calificare
In cazul muncitorilor, aceste categorii variaza de la 1 la 7.

2) - Coeficientul mediu de complexitate a lucratorilor ( ):

, unde:

Vli = volumul de lucrari: exprimat in zile/om, ore/om, norme/om;

Ki = categoria de complexitate a lucrarii (de la 1 la 7).

Analiza calificarii fortei de munca trebuie aprofundata prin compararea coeficientului mediu al calificarii (
) cu coeficientul mediu al complexitatii lucrarilor respective ( ).

Se pot intalni urmatoarele situatii :

a)

Existenta unei asemenea relatii pune in evidenta faptul ca intreprinderea are un personal muncitor
mult mai calificat decat necesita volumul de activitate al intreprinderii. Aceasta inseamna ca pentru
lucrari de o complexitate mai redusa, se foloseste un personal mult mai calificat decat ar fi necesar.

Deci efortul facut cu angajarea si calificarea personalului nu se justifica, ceea ce inseamna ca resursa de
munca din intreprindere nu este suficient de bine valorificata (utilizata).

b)

Existenta unei asemenea relatii scoate in evidenta faptul ca pentru lucrari ce necesita o
anumita pregatire este folosita forta de munca mai putin calificata. Aceasta ar putea sa
insemne lucrari de proasta calitate, cu implicatii asupra indicatorilor financiari fundamentali.
Nu inseamna ca forta de munca este utilizata eficient.

c)

Este situatia ideala, ceea ce inseamna ca resursa umana este folosita la intreaga capacitate si
calificare a ei.

Asemenea corelatii se analizeaza in dinamica pentru a pune in evidenta tendinta.

EXEMPLU - Pentru exemplificare sa consideram repartizarea muncitorilor pe categorii de calificare si a

lucratorilor pe categorii de incadrare, la nivelul unei intreprinderi, conform datelor prezentate in
tabelul urmator :
 Categorie Repartizarea Repartizarea Decalajul (diferenta)
de muncitorilor pe lucratorilor pe intre ponderea
calificare categorii de categorii de muncitorilor pe
calificare incadrare categorii si cea a
Nr % Nr ore volumului lucrarilor
norma pe categorii
%
(+;-)
1 983 24,7 313.99 24,9 - 0,2 %
0
2 764 19,2 411.08 32,6 - 13,4 %
0
3 1.010 25,4 332.90 26,4 - 1,0 %
0
4 903 22,7 123.58 9,8 12,9 %
0
5 191 4,8 55.480 4,4 0,4 %
6 111 2,8 17.650 1,4 1,4 %
7 16 0,4 6.320 0,5 - 0,1 %
TOTAL 3.978 100 1.261.0 100 X
00

CONCLUZII :

Din datele prezentate, se constata ca ponderea mai mare a muncitorilor revine categoriei 3 de
calificare (25,4%). Volumul lucrarilor dupa gradul de complexitate are ponderea cea mai mare pentru
categoria a doua (32,6%). Tinand cont de acest lucru, precum si de abaterile inregistrate la fiecare categorie,
se poate observa ca valoarea coeficientului mediu de calificare a fortei de munca este mai mare decat
valoarea coeficientului mediu de complexitate a lucrarilor executate (2,738 > 2,424).

Asadar, putem spune ca lucrari de categorii inferioare sunt executate de muncitori cu calificare
superioara (muncitorii din categoriile 4, 5 si 6 executa lucrari de categoriile 1, 2 si 3, fiind utilizati sub
nivelul lor de pregatire profesionala). Consecintele unei asemenea situatii sunt :

1-utilizarea insuficienta a capacitatii profesionale, a gradului de calificare a fortei de munca;

2-cresterea nerationala a costului produselor, intrucat conform codului muncii forta de munca
trebuie platita in raport cu calificarea sa;

3-cresterea cheltuielilor cu salariile, precum si a celorlalte datorii catre stat calculate ca procent din
fondul de salarii sunt o consecinta a necorelarii calificarii fortei de munca cu gradul de complexitate a
lucrarilor;

4-se poate crea si o mentalitate paguboasa din punct de vedere al scaderii interesului privind
cresterea calificarii in conditiile in care muncitorul este pus sa lucreze sub nivelul pregatirii sale.
 6. - ANALIZA UTILIZARII TIMPULUI DE MUNCA

Forta de munca la nivelul oricarui agent economic are o utilizare extensiva si o utilizare intensiva.
In ceea ce priveste utilizarea extensiva, aceasta urmareste modul de folosire a timpului de munca. In ceea
ce priveste utilizarea intensiva a fortei de munca, se calculeaza si se analizeaza doi indicatori sintetici
fundamentali :

1 - productivitatea muncii (eficienta cu care este utilizata forta de munca);

2 - profitul pe salariat, ca efect economic final privind utilizarea fortei de munca.

Se realizeaza cu ajutorul datelor existente in balanta timpului de munca, document intern de utilizare
a timpului exprimat atat in om-zile, cat si in om-ore. Analiza utilizarii timpului de munca presupune o
abordare a acestuia in dinamica si din punct de vedere al structurii timpului de munca.

Analiza in dinamica presupune depistarea unei tendinte de crestere sau de reducere a timpului de
munca total, iar analiza structurala a acestora presupune evidentierea unor timpi de munca neproductivi sau
consumul unui timp de munca nejustificat.

Pentru aceasta se calculeaza o serie de indicatori cum ar fi:

- fondul de timp calendaristic (Ftc):

= se determina ca fiind produsul dintre numarul mediu de salariati si numarul de zile calendaristice
ale perioadei analizate (luna, trimestru, semestru, an);

= atunci cand acest fond se exprima in om-zile si ca produs intre Ftc exprimat in om-zile si durata normala a
zilei de lucru, atunci acest indicator se exprima in om-ore

- fondul de timp maxim disponibil (Ftmd):

= reprezinta sursa normala de timp care poate fi utilizata in cadrul unui an calendaristic.

Intrucat durata normala a zilei de lucru reprezinta o marime prestabilita prin lege, prin contractul individual
de munca sau ca urmare a unei sentinte judecatoresti si este diferita in functie de sectorul de activitate, de ramura
economica sau chiar de categoria de salariati, se foloseste durata medie normala a zilei de lucru.

Daca fondul de timp maxim disponibil vrem sa-l exprimam in om-ore, atunci se inmulteste Ftmd in
om-zile cu durata medie normala a unei zile exprimata in ore :

Ftmd (om-ore) = Ftmd (om-zile) x dz

Pentru analiza structurala a Ftmd se are in vedere modul de formare a acestuia :

a) - timp efectiv lucrat = reprezinta timpul de munca utilizat de catre un salariat in scopul desfasurarii
activitatii profesionale;

b) - timp nelucrat = care se compune din :

-timp nelucrat din cauze justificate;

-timp nelucrat din cauze nejustificate.

Analiza structurala a timpului de munca se realizeaza cu ajutorul ratelor de structura, care se calculeaza
prin raportarea diferitelor categorii de timp de munca la total timp de munca calendaristic sau la total timp
de munca maxim disponibil.
 7. - ANALIZA STATICA SI DINAMICA A TIMPULUI DE MUNCA

ANALIZA STATICA

Pentru analiza utilizarii extensive a timpului de munca se recomanda urmatorii indicatori :

1) - Gradul de programare a fondului de timp calendaristic ( ):

2) - Gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GU Ftc):

, unde:

Fte = fond de timp efectiv lucrat

3) - Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GU Ftmd):

ANALIZA IN DINAMICA

Analiza in dinamica a indicatorilor ce caracterizeaza timpul de munca se realizeaza cu ajutorul abaterilor

absolute si cu ajutorul indicilor cu baza fixa sau cu baza in lant, calculati fata de prevederile precedente sau
fata de nivelul prevederilor pe total si pe categorii.

8. - INFLUENTA TIMPULUI DE MUNCA ASUPRA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO-FINANCIARI

Utilizarea timpului de munca (utilizarea extensiva) la nivelul unei intreprinderi influenteaza in final
o serie de indicatori economico-financiari fundamentali si anume :

1) - asupra valorii productiei obtinute destinate vanzarii, determinat de faptul ca productia destinata
vanzarii este rezultanta timpului total de munca exprimat in ore si productivitatea medie orara a muncii;

2) - influenteaza valoarea productiei exercitiului, intrucat valoarea productiei exercitiului este

determinata de numarul mediu de salariati (Ns), timpul de munca pe un salariat si productivitatea medie
orara a muncii (Wh), calculata pe baza productiei exercitiului;

3) - influenteaza cifra de afaceri, intrucat timpul total de munca este determinat de numarul mediu
de salariati, de timpul mediu de munca pe un salariat si de productivitatea medie orara a muncii calculata
prin raportarea productiei fabricate, de cifra de afaceri ce revine la 1 leu productie fabricata;

4) - influenteaza valoarea adaugata;

5) - influenteaza profitul pe salariat.

In ceea ce priveste utilizarea intensiva a timpului de munca se folosesc doi indicatori sintetici
fundamentali si anume :

1) - productivitatea muncii (W);

 2) - profitul pe salariat.

9. - ANALIZA PRODUCTIVITATII MUNCII

Productivitatea muncii:

= este indicatorul ce caracterizeaza gradul de folosire eficienta a resursei umane;

= se calculeaza cu ajutorul unor indicatori in expresie valorica sau cu ajutorul unor indicatori in
expresie fizica.

I - Calculul in baza unor indicatori valorici :

1) - productivitatea medie ( )

= se calculeaza valoric cu ajutorul indicatorilor : cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia

fabricata destinata vanzarii, productia vanduta, valoarea adaugata neta, dupa relatiile de forma:

Efect/efort: , unde:

P = productia exprimata valoric : cifra de afaceri, valoarea adaugata

T = consumul total de timp de munca

Sau

Efort/efect:

Din aceste considerente, se incadreaza in sistemul de indicatori ai eficientei economice.

Intilnim urmatoarele modalitati de calcul a W in expresie valorica :

a) - productivitatea medie anuala ( ):

, unde:

P = productia in expresie valorica;

Np = numarul mediu anual de personal.

sau

b)-productivitatea medie zilnica( ):

, unde:

tz = timpul de munca exprimat in zile realizat de un salariat intr-un an

 sau

reprezinta numarul de zile-om ce revine la 1.000 lei productie

c)-productivitatea medie orara ( ) :

, unde:

= consumul de timp total exprimat in ore;

th = timpul de munca zilnic pe 1 salariat exprimat in ore

sau

reprezinta consumul de ore-om la 1000 lei productie.

Un rol important il are W in calculul corelatiilor de echilibru si eficienta si anume:

IW >ISm , unde:

IW = indicele de crestere a W ;

ISm = indicele de crestere a salariului mediu.

2 - productivitatea marginala (Wm) :

= un indicator complementar de analiza a eficientei resurselor umane;

= se determina ca raport intre cresterea productiei si variatia timpului de munca:

sau

= ne arata efectul pe care-l are o unitate de timp de munca suplimentara consumata.

Un indicator sintetic fundamental in caracterizarea utilizarii resurselor umane il reprezinta

elasticitatea muncii(E). In mod concret, aceasta face legatura dintre Wm si W :

Elasticitatea astfel calculata are semnificatia de rata de crestere procentuala a volumului de activitate
determinata de cresterea cu 1% a resursei umane (timp de munca). In functie de elasticitate, curba volumului
de activitate poate fi impartita in trei zone :

Zona I: E >1 ne situam in zona randamentelor crescatoare;

Zona II: 0<E<1 ne situam in zona randamentelor descrescatoare;

 Zona III: E<0 ne situam in zona randamentelor negative .

II Calculul in baza unor indicatori fizici :

sau , unde:

Q = productia obtinuta in expresie fizica;

T = total timp de munca consumat.

sau , unde:

Q= productia fizica obtinuta intr-un an;

= numarul mediu de personal.

sau , unde :

Q= productia fizica obtinuta intr-o zi.

sau , unde:

Q= productia fizica obtinuta intr-o ora.

In conditiile in care productia rezultata se exprima in conditii de STAS :

sau , unde:

= productia recalculata sau in conditii de STAS

sau
 sau

EXEMPLUL 1 Pentru exemplificare sa consideram W in cazul unei intreprinderi cu profil complex, a

carei situatie in dinamica este prezentata in tabelul urmator :

, , ;

, , .

Wa

INDICATORI SIMBOL REALIZAT IN ANUL %

ANTERIOR CURENT
Productia obtinuta Qf 87.080 112.440 129,12
destinata vinzarii
(mil.lei)
Numarul mediu de Np 140 120 85,71
salariati
Numarul de zile tz 240 210 87,5
lucrate de 1 salariat
intr-un an
Durata medie a unei th 7,6 7,8 102,63
zile de lucru (ore)
Fond total de timp de T 33.600 25.200 75
munca (om-zile)
Fond total de timp de T 255.360 196.560 76,97
munca (om-ore)
Productivitatea medie Wa =Qf 622 937 150,64
anuala
Np
(mil. lei)
Productivitatea medie Wz = 2,592 4,462 172,14
zilnica Qf_

(mil. lei) Np x
tz
Productivitatea medie Wh = Qf 0,341 0,572 167,74
orara / Np x tz
x th
(mil. lei)

Sa se analizeze variatia Wa dupa modelul si schema factoriala de mai sus.

 Wa = Wa1 Wa0 = 937 622 = 315 mil. lei/persoana

Din care :

1. Wa (tz) = Wz0 x (tz1 tz0) = 2,592 (210 240) = - 77,76 mil lei

2. Wa (Wz) = (Wz1 Wz0) tz1 = 210 (4,462 2,592) = 392,7 mil lei

Din care :

Wa(th) = tz1 x [ Wh0 x (th1 th0)] = 210 x 0,341 x (7,8 7,6) = 14,32 mil lei

Wa(Wh) = tz1 x th1 x (Wh1 Wh0) = 210 x 7,8 x (0,572 0,341) = 378,38 mil lei

CONCLUZII :

Productivitatea medie anuala a muncii a inregistrat in anul curent fata de anul anterior o crestere de
315 mil.lei/angajat, aceasta crestere datorandu-se influentei a doi factori cu actiune directa (timpul exprimat
in zile si productivitatea medie zilnica Wz) si a doi factori cu actiune indirecta (timpul exprimat in ore si
productivitatea medie orara Wh).

Factorii cu actiune directa au influentat diferit variatia productivitatii medii anuale Wa : factorul
extensiv tz a influentat negativ si in sens nefavorabil cresterea Wa.

Scaderea timpului de munca pe un salariat intr-un an de zile de la 240 zile la 210 zile a avut ca efect
o diminuare a Wa cu 77,76 milioane lei.

Productivitatea medie zilnica Wz, indicator ce reflecta utilizarea intensiva a resurselor umane, a
influentat pozitiv si in sens favorabil cresterea Wa cu 392,7 milioane lei.

De asemenea, factorii indirecti (atit cel extensiv th, cit si cel intensiv Wh) au influentat pozitiv si in
sens favorabil cresterea Wa.

Pe ansamblu, din cei patru factori de influenta, trei au actionat pozitiv si in sens favorabil si unul in
sens negativ si nefavorabil, rolul hotarator avandu-l utilizarea intensiva a resurselor umane (Wz si Wh),
ceea ce inseamna ca intreprinderea si-a organizat corespunzator activitatea in domeniul folosirii eficiente a
fortei de munca.
EXEMPLUL 2 Productivitatea medie anuala (Wa) :

INDICATORI SIMBOL REALIZAT IN ANUL %

ANTERIOR CURENT
(0) (1)
Productia obtinuta Qf 12.350 1275 115
destinata vinzarii
(mil.lei)
Numarul mediu de Np 125 130 104
salariati
Numarul mediu de Nz 224 228 101
zile lucrate de 1
salariat intr-un an
Durata medie a unei Nh 7,8 8,0 102
zile de lucru (ore)
Fond total de timp de tz 28.000 29.640 105
munca (zile/om)
Fond total de timp de th 218.400 237.120 108
munca (ore/om)
Productivitatea medie 98,8 109,8 111
anuala (milioane lei)
Productivitatea medie 0,441 0,481 109
zilnica

= Qf / fond de timp
zile/om
Productivitatea medie 0,0565 0,0602 106
orara

= Qf / fond de timp
ore/om

Modelul folosit este urmatorul:

Schema factoriala este: Wa

Analiza productivitatii medii anuale :

Wa = Wa1 Wa0 = 109,8 98,8 = 11 mil. lei

productivitatea a crescut cu 11 mil. lei (cresterea s-a datorat tuturor factorilor).

Din care :

1. Wa(Nz) = (Nz1 Nz0) x Wz0 = (228 224) x 0,441 = 1,764 mil. lei

productivitatea a crescut cu 1,764 mil. lei datorita numarului mediu de zile lucrate de 1
salariat intr-un an (Nz).

2. Wa(Wz) = Nz1 x (Wz1 Wz0) = 228 x (0,481 0,441) = 9,12 mil. lei

Se verifica egalitatea partiala : Wa = Wa(Nz) + Wa(Wz)

11 = 1,764 + 9,12

Din care :

2.1 Wa(Nh) = Nz1 x (Nh1 Nh0) x Wh0 = 228 x (8 7,8) x 0,0565 = 2,5764 mil. lei

2.2 Wa(Wh) = Nz1 x Nh1 x (Wh1 Wh0) = 228 x 8 (0,0602 0,0565) = 6,7488 mil. lei

Se verifica relatia partiala : Wa(Wz) = Wa(Nh) + Wa(Wh)

9,12 = 2,5764 + 6,7488

Schema factoriala va fi :

COMENTARII :

Se constata o crestere a productivitatii medii anuale (Wa) calculate pe seama productiei destinate
vinzarii (Wa = Qf / Np) cu 11 mil. lei, adica cu 11%. Aceasta crestere s-a datorat atat cresterii numarului
mediu de zile (Nz) lucrate de un salariat, cat si cresterii (Wz) cu 9%.

Cresterea numarului mediu de zile lucrate de un salariat a determinat cresterea productivitatii cu

1,764 milioane lei, iar sporirea eficientei utilizarii fortei de munca (Wz) a determinat cresterea
productivitatii cu 9,12 milioane lei.

Aportul celor doi factori indirecti (Nh si Wh) a fost de asemenea pozitiv si favorabil. Depasirea
duratei medii a zilei de munca cu 2,5% a determinat o sporire a productivitatii cu 2,5764 milioane lei.
 Cresterea productivitatii medii orare a muncii, prin folosirea eficienta (Wh) a timpului de lucru la
nivelul unei zile a determinat cresterea productivitatii cu 6,7488 milioane lei.

10. - ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

Din categoria indicatorilor ce exprima folosirea eficienta a resurselor umane, un loc important il
ocupa nivelul profitului pe salariat.

Analiza acestui indicator se realizeaza in baza mai multor metode factoriale, tinand seama de
corelatia care trebuie urmarita intre gradul de utilizare a resursei umane si capacitatea de productie (dotarea
tehnica a muncii).

I) - Un prim model de analiza a profitului pe salariat este cel ca caracterizeaza profitul/salariat in

raport cu capacitatea de productie :

, unde:

Qf = productia fabricata destinata vinzarilor

= profitul la 1 leu CA

= timpul exprimat in ore

CA = cifra de afaceri

Wa = productivitatea anuala

Wh = productivitatea medie orara

gradul de valorificare a productiei fabricate (CA la 1 leu productie fabricata)

Schema factoriala corespunzatoare acestui model :

gi = structura cifrei de afaceri

= pret mediu de vinzare/ produs

c = cost unitar de productie

Din care :

1. ,

aceasta relatie arata influenta productivitatii anuale asupra indicatorului profit/salariat.

2. ,

aceasta relatie arata influenta exercitata de gradul de valorificare a productiei fabricate

asupra indicatorului profit/salariat.

3.

aceasta relatie arata influenta exercitata de profitul la 1 leu cifra de afaceri asupra
indicatorului profit/salariat

Se verifica corelatia :

II) - Un al doilea model de analiza este urmatorul :

Schema factoriala este :

Wa

, din care:
1. ;

2. .

Se verifica daca este respectata corelatia :

III) - Un al treilea model se refera la :

, unde:

T = timpul total de munca;

= consumul de timp de munca anual/ salariat;

= profitul ce revine la 1 leu cifra de afaceri.

Din care :

1.

2.

3.

Se verifica daca este respectata corelatia :

IV) - Al patrulea model factorial este cel in care intervine volumul mijloacelor fixe. Acest model stabileste
corelatia dintre profitul/salariat si dotarea tehnica:

, unde

= valoarea medie anuala a mijloacelor fixe ;

= valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive (sau a mijloacelor fixe active);

= inzestrarea tehnica a muncii;

= ponderea mijloacelor fixe direct productive in totalul mijloacelor fixe (structura

tehnica a capitalului);

= eficienta utilizarii mijloacelor fixe direct productive;

= profit mediu la 1 leu cifra de afaceri;

Analiza profitului pe salariat stabileste o corelatie intre analiza eficientei utilizarii factorului munca
pe baza productivitatii si analiza rentabilitatii.

Pe baza primului model, poate fi evidentiat efectul modificarii gradului de valorificare a productiei
fabricate, cu scopul de a se stabili masuri pentru asigurarea desfacerii productiei obtinute si diminuarea
productiei stocate.

In cazul celui de-al patrulea model, se evidentiaza in plus influenta pe care o exercita modificarea
gradului de inzestrare tehnica a muncii, a compozitiei tehnice a mijloacelor fixe, precum si a randamentului
acestora. Cu ajutorul acestui model, se stabileste corelatia cu analiza utilizarii mijloacelor fixe.