Subiectul I

Statul A si statul B sunt state vecine. Statul A este stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite din
1945, statul B a aderat la ONU in 1962. Ambele state sunt parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie.
Pe o portiune din granite celor doua state se intinde Lacul Albastru, in interiorul caruia se gaseste insula
X. In anul 1995 statul A si statul B incheie un Acord cu privind regimul frontierei. Conform prevederilor
Acordului, insula X va intra sub suveranitatea statului A, iar apele lacului si subsolul vor intra in intregime sub
suveranitatea statului B. Acordul intra in vigoare un an mai tarziu.
De la momentul intrarii in vigoare a acordului statul B a permis trecerea libera a navelor statului A,
transportand persoane si marfuri catre insula X.
La 15 februarie 2004, presedintele nou ales al statului B are o interventie publica in care declara ca
prima chestiune pe care o va aborda in noua sa calitate este de a stabili noi reguli de tranzitare a teritoriului
statului B.
Astfel, la 15 iunie 2004 Parlamentul statului B adopta o lege prin care tranzitarea Lacului Albastru a
oricarei nave aflate sub pavilionul unui stat strain trebuie sa obtina o autorizatie.
La 15 februarie 2005, statul A transmite o nota diplomatica statului B prin care informeaza ca legea
adoptata cu un an in urma incalca obligatiile cutumiare internationale asumate de statul B.
In replica, statul A informeaza ca statul B nu are un drept de trecere prin Lacul Albastru deoarece o
regula cutumiara nu se poate forma intre doua state si oricum perioada scurta de timp scursa de la momentul
intrarii in vigoare a Acordului de la 1995 nu este suficienta pentru formarea unei cutume international.

Analizati pertinenta celor doua argumente ridicate de statul B in privinta posibilitatii formarii
unei cutume internationale cu privire la dreptul de trecere a statului A pe Lacul Albastru catre si dintre
insula X.

Insula X este locuita in proportie de 30% de persoane apartinand minoritatii inrudite cu statul B.
In urma negocierilor purtate de reprezentatii statului A cu reprezentatii statului B, la 15 februarie 2014, mnistrii
afacerilor externe ai celor doua state semneaza Memorandumul de intelegere intre Guvernul statului A si
Guvernul statului B privind protectia persoanelor apartinand minoritatilor nationale. Documentul are in vedere
abrogarea protocolului incheiat la 15 februarie 2013 si stabilirea unor standard sportite pentru protejarea
drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale din cele doua state.
Conform clauzelor sale finale, Acordul va intra in vigoare la data primirii ultimei notificari prin care
partile se informeaza reciproc, prin canale diplomatice, cu privire la indeplinirea tuturor procedurilor legale
nationale necesare pentru intrarea in vigoare a Acordului.
La 15 februarie 2015, este suspus spre aprobare de catre Guvernul statului B un proiect de htoarare
avand urmatorul articol unic: Se aproba Memorandumul de intelegere intre Guvernul statului A si Guvernul
statului B privind protectia persoanelor apartinand minoritatilor nationale, semnat la 15 februarie 2014.
Prevederile legislatiei statului B privind tratatele sunt identice cu dispozitiile Legii 590/2003 privind
tratatele din Romania.

In calitate de consilier juridic, sunteti convocat de urgenta de primul-ministru al statului B. Acesta

va cere un punct de vedere cu privire la conformitatea cu legislatia interna privind tratatele a aprobarii
Memorandumului de intelegere. In ce pozitie adoptati ? Argumentati.
Subiectul II

Statul A este un stat dezvoltat, membru ONU si parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie din
1945. La est, statul A se invecineaza cu statul B, un stat in curs de dezvoltare, membru ONU si parte la Statutul
Curtii Internationale de Justitie din anul 1950.
La 1 februarie 2003, ministrii afacerilor externe ai celor doua state semneaza Acordul intre statul A si
statul B privind alianta in cazul conflictelor armate. La art. 20, Acordul prevede ca Va intra in vigoare la data
schimbului instrumentelor de ratificare si va avea o perioada de valabilitate de 10 ani, dupa care se va prelungi
automat pe perioade succesive de 5 ani, daca niciuna dintre statele contractante nu transmite cu 6 luni inainte de
incetarea valabilitatii acordului, o notificare scrisa, pe canale diplomatice, prin care informeaza asupra deciziei
de a nu mai prelungi valabilitatea Acordului.
Schimbul instrumentelor de ratificare are lor la 1 februarie 2004. Majoritatea populatiei statului A nu
este de accord cu incheierea acestui tratat, iar la 1 februarie 2005, in urma unui referendum constitutional statul
A isi schimba constitutia si forma de guvernamant si este denumit Republica Federala A.
La 1 februarie 2006, in cadrul unor consultari bilaterale cu reprezentantii statului B, reprezentatii
Republicii Federale A arata ca Acordul intre statul A si statul B privind alianta in cazul conflictelor armate nu
mai este in vigoare deoarece Republica Federala A nu este parte la tratat si oricum in virtutea regulilor generale
privind succesiunea statelor, Republica Federala A ar trebui sa isi dea acordul pentru ca Acordul din 2004 sa
ramana in vigoare.

In calitate de consilier juridic al ministrului afacerilor externe al statului B vi se cere un punct de

vedere cu privire la argumentele invocate de reprezentantii Republicii Federale A. Ce pozitie adoptati?
Argumentati.

Succesiunea statelor la tratate opereaza doar in cazul in care au loc modificari teritoriale. Schimbarea
Constitutiei, a formei de guvernamant sau a denumirii statului nu implica o modificare teritoriala, prin urmare
nu presupune o succesiune de state. Acordul din 2003 este in vigoare intre Republica Federala A si Statul B.

La 1 februarie 2008, Ambasada Republicii Federale A in statul B transmite o nota diplomatica

Ministerului Afacerilor Externe al statului B prin care informeaza asupra deciziei statului pe care il reprezinta
de a denunta acordul intre statul A si statul B privind alianta in cadrul conflictelor armate, semnat la 1 februarie
2003 cu effect de la data primirii notificarii in cauza.
In replica, Ministerul Afacerilor Externe al statului B transmite o nota diplomatica in care arata ca
Acordul nu poate fi denuntat in lipsa unei prevederi exprese.
In urma unor negocieri bilaterale, cele doua state convin sa supuna diferendul lor Curtii Internationale de
Justitie. Ambele state sunt parti la Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor.

Ce va decide curtea cu privire la valabilitatea acordului si a posibilitatii denuntarii acestuia?

Dreptul aplicabil: regula cutumiara -> art. 56 din Conventia de la Viena

 Subiectul III

Statul A si Statul B sunt state vecine, membre ONU din 1990 si parti la Statutul Curtii Internationale de
Justitie. Pe teritoriul Statului A, la apropiere de frontiera cu Statul B se afla Regiunea P, populate in proportie de
80% de persoane apartinand minoritatilor nationale inrudite cu statul B. Statul B are iesire la Marea Albastra,
dispunand de un tarm de 300 de km. Cele doua stat sunt membre ale ?? si Consiliului Europei.
Deoarece Statul A nu are iesire la Marea Albastra, Statul B a recunoscut in fapt Statului A, incepand cu
anul 1990, un drept de trecere catre si dinspre Provincia P, aflata in Statul B pe tarmul Marii Albastre, pentru
toate bunurile cu exceptia armelor si echipamentelor militare ??. Dreptul a fost exercitat in mod constant de
Statul A.
La 29 ianuarie 2011, in urma unei ? populare, in Statul A se instaureaza un regim dictatorial, care la
scurt timp decide ca persoanele apartinand minoritatilor nationale nu mai au dreptul de a folosi limba maternal
in justitie. Intr-un comunicat de presa al Ministerului Educatiei al Statului A se arata ca decizia are ca scop
protejarea limbii nationale.
Ca urmare a acestei decizii, Statul B transmite o nota diplomatica Statului A prin care solicita anularea
deciziei, avand in vedere ca foarte multe persoane din Regiunea P vor fi grav afectate, In replica, statul A arata
ca nu este parte la nici un tratat international privind protectia minoritatilor internationale si, prin urmare, nu
este obligat sa anuleze decizia.
Avand in vedere refuzul Statului A, la 29 ianuarie 2012, Statul B adopta o lege prin care stabileste ca
orice cetatean al Statului A, apartinand minoritatii inrudite cu Statul B, va beneficia gratuity de un interpret pus
la dispozitie de autoritatile Statului B pentru a-si putea apara interesele in fata autoritatilor de justitie ale
Statului A.

Analizati daca masura adoptata de Statul B la 29 ianuarie 2012 este conforma cu standardele
europene in material rolului statului inrudit in acordarea tratamentului preferential persoanelor
apartinand minoritatilor inrudite cu alte state.

Conform standardelor europene in material rolului statului inrudit inacordarea tratamentului

preferential persoanelor aparinand minoritatilor internationale (Rap. Comisiei de la Venetia), statul inrudit
poate juca numai un rol in ceea ce priveste asigurarea legaturilor de tip cultural si lingvistic, iar acordarea de
asistenta se poate face numai cu acordul statului de cetatenie.
Legislatia Statului B nu vizeaza asigurarea legaturii de tip cultural (se discuta daca legislatia Statului B
vizeaza asigurarea legaturii de tip cultural).
Legea a fost adoptata fara consimtamantul statului A.

In urmatorii doi ani au loc mai multe runde de negocieri intre cele doua state insa autoritatile acestora nu
reusesc sa ajunga la un compromis.
La 29 ianuarie 2014, Statul B transmite o nota diplomatica Statului A prin care informeaza ca trecerea
prin teritoriul Statului B a tuturor categoriilor de bunuri catre sau dinspre Portul P, va fi supus unei autorizatii
prealabile. In replica, Statul A arata ca intre cele doua state s-a format o cutuma international in ceea ce priveste
dreptul de trecere al bunurilor Statului A catre si dinspre Portul P, doar pentru arme si munitii existant obligatia
de a obtine acordul Statului B.
La 29 ianuarie 2015, statul B transmite o noua nota diplomatica prin care informeaza ca o cutuma
international nu se poate forma intre doua state si, in plus, perioada de timp scurta din 1990 este prea scurta
pentru formarea unei cutume internationale.

Ministrul afacerilor externe al Statului A va convoaca de urgenta, in calitate de consilier juridic, si

va solicita un punct de vedere cu privire la cele doua argumente semnalate de Statul B. Ce pozitie
adoptati? Argumentati.

O cutuma international se poate forma si intre doua state (cutuma locala -> jurisprudenta CIJ: Cazul
privind dreptul de trecere pe teritoriul indian Portugalia c. India).
 Scurgerea unei perioade scurte de timp nu afecteaza formarea cutumei, daca practica a fost extinsa si
uniforma (Jurisprudenta CIJ: Cazul privind delimitarea platoului continental in Marea Nordului Germania c.
Danemarca/Olanda).
*Prezentarea argumentelor sub forma unei pledoarii.