Asistentul medical (nursa) este un profesionist care are o larg nelegere
privind contribuia nursinguluila starea de sntate general a individului, familiei i comunitii prin acordarea ngrijirilor care vizeaz promovarea sntii, prevenirea mbolnvirilor, ngrijirea celor bolnavi n spitale i la domiciliu n condiiile utilizrii unei intervenii care adeseori reclam o tehnologie avansat i o foarte bun pregtire practic. In 1970, curentul rezolvarii relatiei dintre cel ingrijit si cel care ingrijeste influenteaza formarea asistentelor medicale si aceasta datorita lucrarilor VIRGINIEI HENDERSON care, a descris necesitatile fundamentale ale omului ca baza a ingrijirilor. Astzi nursa este acea persoan pregtit printr-un program destudiu care include promovarea sntii, prevenirea mbolnvirilor i ngrijirea bolnavilor din punct de vedere fizic, mintal, cu deficiene, indiferent de vrst i n orice unitate sanitar. Aceast definiie este acceptat de toat lumea, fiind n prezent utilizati n Romnia. Scopul nursingului este acela de a acorda ngrijiri cu rol n pstrarea sau restabilirea independenei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutat s-i conserve sau s-i restabileasc independena sa, astfel nct s-i poatsatisface nevoile singur. Se va favoriza vindecarea i se va asista muribundul spre unsfrit demn. Rolul asistentei medicale generaliste este acela de: -suplinire a dependenei, adic ceea ce nu poate face persoanai de a ncerca s nlocuiasc necesitatea n aa fel nct persoana s-i poat satisface cerinele mai uor; -s se ocupe de aspectele psiho-somatice i psiho-sociale care afecteaz sntatea, boala i moartea; de aceeanursingul folosete cunotine i tehnici de tiine fizice, sociale,medicale, biologice i de umanitate ( arta i tiina); -personalul nursing lucreaz ca partener alturi de lucrtori de alte profesiuni sau ocupaii, ce particip la asigurarea sntii. n activitatea sa, asistenta medical se poate confrunta surse de dificultate. Acestea sunt reprezentate de lipsa de for, voin saucunotine ale pacienilor. Competena asistentei rezid tocmai n cunoaterea sursei dedificultate i n adaptarea ngrijirilor acordate n aceast situaie. Ea trebuie s fie o iniiativ proprie a asistentei, nefiind determinat derecomandarea medicului. n urma procesului nursing, se tinde s se obin ameliorareadependenei, iar ideal ar fi ctigarea independenei pacientului. Rolul profesional al asistentei medicale i ofer abilitatea de a comunica eficient cu pacientul i cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de ngrijire,manager al ngrijirilor dar i mediator, gsind modul cel mai corespunztor dengrijire de care pacientul are nevoie. Locul de munca al asistentei medicale este spitalul, policlinica sau terenul in cadrulcircumscriptiei sanitare. Asistenta pentru a putea duce o munca buna in aceste institutii trebuie sa cunoasca bine atat ca structura cat si ca functionalitate sectia in care lucreaza. Asistenta medicala este pregatita pentru ingrijiriea bolnavilor gravi, ea tine sub supraveghere permanenta pacientul, urmarind toate complicatiile si accidentele posibile bolide baza si ale tratamentului aplicat pe care trebuie sa le recunoasca in toate amanuntele si sa le recunoasca in caz de nevoie. Posedand cunostiinte necesare de patologie si terapie, ea va intervenii in limita sarcinilor sale in toate cazurile de urgenta pentru a nu pierde nici un moment pana la sosirea medicului. Asistenta medicala cunoaste tehnici curente ale examinarilor complementare necesare stabilirii diagnosticului. Ea executa recoltarile de produse biologice si patologice, pregateste pacientul pentru examinarile paraclinice: radiologie, endoscopie. Asistenta efectueaza formele legate de internarea si iesirea bolnavilor din spital, tine la current evidenta administrarii medicale ale bolnavilor facand notarile in foaia de observatie si de temperatura. Pe baza indicatiilor date de medic foaia de observatie pregateste condica de medicamente, formuleaza regimul dietetic al bolnavilor si asigura distribuirea lui cu ajutorul personalului subaltern. Administreaza medicamente si supravegheaza efectul lor semnaland orice schimbare s-ar afla in starea bolnavului . Atributiile asistentei medicale pot fi exercitate si in policlinica precum si pe teren (la domiciliul pacientului). In urma activitatii la locul de munca sau prin cursuri de perfectinare asistenta poate sa se specializeze in ramurile de: radiology, fizioterapie, stomatologie. Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care se bazeaza pe cunostiinte profesionale si calitati morale deosebite. Bolnavul cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelor care chiar il ingrijesc. Aceasta incredere nu poate fi acordata decat unor oamneni demni de acest lucru si care dau dovada de mare responsabilitate. Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viata si sanatatea bolnavului, fata de colectivitatea dar in special fata de constiinta noastra personala. Constiinciozitatea este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale. Asistenta medicala poate indeplini in bune conditii sarcinile ei profesionale numai daca are suficiente cunostiinte profesionale. Pentru a putea lucra la patul bolnavului este nevoie de oameni foarte bine pregatiti. Baza pregatirii teoretice si practice se castiga in scoala. Cunostiintele acumulate aici vor servi in viata numai in cazul cand insusirea cunostiintelor s-a facut temeic. Dupa terminarea scolii dezvoltarea cunostiintelor profesionale nu trebuie sa se opreasca aici, progresul stiintelor medicale se face intr-un ritm rapid ceea ce necesita in permanenta aplicarea metodelor noi de munca. Pregatirea temeica si permanenta inlatura rutina, una din piedicile puse in calea progresului. Este datoria fiecarui cadru sanitar de a transmite mai departe experienta sa castigata in munca. Pastrarea secretului profesional este o datorie fundamanetala a cadrelor sanitare. Tot ceea ce asistenta afla de la bolnav, despre bolnav si boala lui sau de la medici din analize de laborator din buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia bolnavilor, datele culese cu ocazia vizitelor la demonstrarea, toate acestea constituie obiectul pastrarii secretului profesional. Secretul profesional nu se discuta cu nimeni nici macar in serviciu, cu atat mai putin in familie sau in cercuri de prieteni. Secretul profesional poate fi divulgat numai in fata inst. Judec. la cerere. Conditia esentiala pentru a depune o munca de calitate este dragostea de profesie si munca. Atitudinea fata de bolnav hotaraste alaturi de tehnicitate si pregatirea profesionala, calitatea si valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si amabila fata de bolnavi.La patul bolnavului ea trebuie sa se dedice numai sarcinilor ei de ingrijire si sa uite tot ceea ce este in afara de bolnav. Atitudinea fata de bolnav trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si temperamentului bolnavului, dar intotdeauna principal si lipsita de exagerari. Incurajarea cu buna-voie poate face mai suportabila suferinta bolnavilor cronici, in schimb, aceeasi atitudine fata de un bolnav acut, ar putea face bolnavilor in stare grava si sa tina treaza dorinta de a trai si se vindeca. Pentru aceasta munca asistenta primeste cea mai mare rasplata, prin bucuria pe care o are cand ii vede pe fostii bolnavi in stare grava, parasind patul vindecati sau ameliorati. Bolnavul mai ales daca se gaseste in stare grava, are permanenta banuiala ca i se ascunde ceva asupra starii generale. Din acest motiv, trebuie evitate discutiile sau comunicarile soptite medicului in fata bolnavului. Tot ceea ce vrem sa-i ascundem bolnavului, se va discuta in afara bolnavului. Bolnavul incredinteaza sanatatea si uneori viatain mainile asitentei medicale si medicului, din acest motiv prima lor sarcina este de a castiga increderea bolnavului.