110.2.f.

CU.PRINSUL
MITROPOLIA OLTENIEI
Pa,. REVISTA OFICIALA A ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI
t TEOCTIST,Arhiepiscop si Mitropolit, Iconomi al Harului 3 SI A EPISCOPIEI RIMNICULUI SI AROESULUI
~ ~~' 1.- ARTICOLE
P!eoteascaSISTUDII
dUpa.S~ln~aS:riptura- si SI1nta

t
Diac. L' ?~N .1 J~' ~luj!rea

-
,

. TradItIe, IerarhIa blseIlceasca SI puterea dIscIplinara -. o . o .

. . Arhid. IOASAF GANEA, Sl~ntul' Grigorie 1'eolooul nropnvadpilnr al iubirii
de semel\i . . . . . . . . o . . . o- . . . . 17
. DoctorandG'ifr'GRE MAZILESCU,Dreptate, Indreptare, lndreptatire, dupalnva-
. 'turaBiser.ic" , . . . . . . . . . . . ., 23
_' erom.
_ IN MICLE ropovaduirea cuvIntului lui Dumnezeu In lu-'
mina nvataturii Iscricii' Ortodoxe . '. '.
Doctorand P-r. IOAN BAJAU,IPredicu,' mijloc de propovaduire si de pastrare a
dreptei 'Credinte n trecut si azi
-. . '
@M
48
_ II. - STUDII BIBLICE
Pr. GH. BALANA, Epistola lnt1ia soboInice~ca a 'SJ1ntului Apostol Ioan. Comen-
tariu, Cap. 1, 5-10 . " 59
PI. Prof. r-jIC. PETRESCU, Tlcuirea Aposlolului duminical, (X), Duminica u
N -a dupa Rusalii . 70
III. ---, PAGINI DE ANTOLOGIE PATRISTICA
-Sfintul GHERMAN 1, Arhiepiscopul Conslantfnopolului, Tlcuirea Slintei Litur-
gQii, (Il: Proscomidia; lll: Liturghia calelJUmenilor). Prezentare, tra-
ducere si nOle. de PI. Praf. Nic. P e t r e s c u o o 74
IV.,- SINAXAR
Pr. Dr.' IFTODI LEON, Slinlul Elrem Sirul 81
V. - IN SPRIJINUL ACTIVITATII PASTORALE
Pr. I. IOANicESCU, Rugaciunile pentru cei morti 83
PlOI. VASILE PRESCURE, Aspecte ale vietii morale crestine . 86
... r,:e~~ -~.
VI. - DRUMAROMILETIC
Pr. M. NEAMTU,Virtutea recunostintei In lumina Evangheliei din Duminica a
XXIX-a dupa Rusalii . .. . . . o . . . 95
~
.... 'q
..l
~~
."
-....
..
Pr. ILIE D. BRATAN,Cuvnt la Intmpinarea Domnului o o
Pr; PlOI. NICOLAE NEAGA, Ierihon. Predica la Duminica a XXXIl.a dupa
..-. 98
102
...!..,
~.~
Rusalii, (a lui Zaheu) , o . ..
leromonahul VENIAMIN, Despre lndurarea lui Dumnezeu. Predica la Duminica
a XVIl.a dupa Rusalii, a cana~~en(;ii)
VII. - DOCUMENTAR
104 ::!-
il .
'i

Pr. Praf. Dr. GH. COTOSMAN, Parohia s( biserica din Jupalnic . . . . 108
DAN PLESI,A, C1teva stiri noi din veacul al XVII-lea despre schitul Robaia,
-
metoh al Manastirii Arges . , . .
. Pr. D. PATRASCU I Date din istoricul bisericii craiovene eSi. Ioan-Sebastian
115
121
ANUL)(XVII,Nr. t - 2 IANUARIE - FEBRUARIE i1975
_' VIII.- INSEMNARI
~r. IOANL. BAJAU,Spiritualitateaortodoxala reprezentantiide seama ai Bi-
- sericii ruse . . . . . .. 123 REDACTIASI ADMINISTRATIA:
SECTIA CULTURALA A SFINTEI ARHIEPISCOPII A CRAIOVEI
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
 ..
r
.

, .j; ,I!
1'11 II,
li!
I pREDICA. MIJLOC DE PROPOVAD~ A DREPTEI CREDINTE 49
'li\:1
1':
I
,
1 Sa vedem. deci. pe scurt. cum, de la intemeierea Bisericii crestine si pina azi.
I
predica crestina si-a indeplinit acest rol de mijloc de propovadui re si de pastrare a
dreptei credinte.
PREDICA APOSTOLICA. - In perioada apostoli ca predomina activitatea de pro.
povaduire a cuvintului dumnezeiesc, de vestire a Evangheliei crestine. predica nii-
PREDICA, MIJLOCDE PROPOVADUIRE
SI DE PASTRARE sionara (-x.uP1'JTII-cz).
Adevarurile de credinta propovaduite de Mintuitorul erau vii si
proaspete In inimile Sfintilor Apostoli. Acestia erau purtatori de comori sfinte. de
A DREPTEI CREDINTE iN TRECUT SI AZI * invataturi si adevaruri pe care urechile lor le auzisera si pe care ochii lor le va-
dedoctorand Pr. IOAN BAJAU zusera. Ei erau organe ale Duhului Sfint, iar predica lor era inspirata de acest Duh.
era deci un mijloc de exprimaxe a revelatiei dumnezeiesti.
Cea dinti predica de acest gen a fost rostita de Sfintul Apo.stol Petru, In
In toate formele pe care le imbraca si indiferent de imprejurarile in care este
Ierusalim. In ziua Pogorlrii Duhului Sfint. In aceasta predica. el vorbeste despre Iisus
rostita. predica trebuie sa exprime si sa faca cunoscut si roditor in sufletele ascuna- Hristos Cel rastignit si Inviat, prin Care s-au adeverit proorocirile Vechiului Testa-
torilor adevarul cel pururea vesnic al cuvintului Sfintei Scripturi. din care se naste "
ment (Fapte, Il, 14-36). Predici misionare sint si cuvlntarile Sfintului Apostol Pavel
~i cr.este credinta cea dreapta in Mintuitorul Hristos si Biserica Sa. In acest sens, 1n Antiohia Pisidiei (Fapte, Xlll, 16-43). Ia Listra (Fapte, XN, 15-18) si la Atena
cuvintul lui Dumnezeu trebuie sa fie corect predicat si i,n asa fel incit sa nu poata
fi susceptibil de interpretari si intelesuri diverse si. cu atit mai mult. eronate. Modul (Fdpte, XVIl, 22-32), rostite In timpul caIato,riilor sale m1sionare. Aceste predic!
sint exemple de propovaduire a Evangheliei crestine, avind ca tema centrala pe Iisus
irenic si plin de convingere si de insufletire. bine dozat. in exprimarea invataturii
Hristos cel rastignit si Inviat si activitatea Lui mlntuitoare. Din prima Insusire a
de credinta. este in predica mijlocul cel mai frecvent intrebuintat si cel mai eficace
predicii apostolice, adica din car<lcterul ei. revelat. retinem acea desavlrsita puritate
pentru propovaduirea si apararea dreptei credinte. si totodata cea mai autentica
CIcontinutului ei, iar din a doua. adica din scopul ei misionar, responsa.bmtatea
forma a predicarii. consacrata de la inceput in Biserica Ortodoxa.
Sfintilor Apostoli. constiinta profunda despre dato'tia lor de a face cunoscut lumii
Dar mai ales in cazul in care 'cei straini de invatatura de credinta crestina nu-
pe Iisus Mintuitorul. '
tresc idei sau pareri gresite. predica este cu atit mai necesara. Atunci. prin conti-
nutul si forma ei. predica trebuie sa constituie un mijloc de sustinere si de aparare
Astfel. este usor de Inteles ca aceasta predica. prin -natura lucrurilor. era in
primul rind o predica misionar-a. o forma de propovadulre a dreptei credinte. Si to-
a dreptei credinte. tusi, vedem cum SfiI!-tii Apostoli Intr-un fel propovaduiau Cuvintul Domnului catre
Vom urmari, asadar. modul in care predica a pastrat de.a lungul veacurilor
ascultatorii evrei, unde se axau mai mult pe revelatia Vechiului Testament si in altul
aceasta linie traditionala si mai ales in acele momente in care unele din adevaru- la popoarele paglne, care aveau conceptii religioase cu totul diferite. Ei aveau In
rile fundamentale de credinta erau negate ori diformate. Cu alte cuvinte. incercam vedere. prin aceasta. ca propovaduirea lor sa fie cit mai bine Inteleasa, sa trezeasca
sa desprindem din istoria. predicii atitudine a Bisericii in fata aparitiei ereziilor. pre- Interesul credinciosilor. iar Invatatura propovaduita de ei sa fie ferita de idei reli-
cum si grija ei pentru pilstrarea dreptei credinte prin predica. in vederea m.intuirii gioase eronate si daunatoare noii credinte. Sfintul Apostol Pavel vorbea iudeilor
sufletelor credinciosilor. si prozelitilor simbAta in sinagoga, iar paginilor le vorbea in piata In fiecare zi..
Se stie ca. in afara de predica. au fost intrebuintate si alte mijloace de aparare (Fapte, XVII, 17)1.
Predica apostolica este o predica de zidire. de Intiirire si aprofundare in cre-
a dreptei credinte. Subliniem. In acest sens. activitatea cu ~aracter apologetic ii
dinta cea dreapta. iar prin puritatea continutului ei pO<lte fi izvor si model pentru
'scriitorilor bisericesti. care se reflecta indeosebi In operele lor. adresate direct ori
.1 predica crestina In genere. In acelasi timp ea este simpla. expresiva. clara si plina
indirect ullOr persoane In cauza sau aderentilor lor. precum si rolul sfintelor sinoade
I de adevar. Aceasta este si o dovada ca ea a constituit. dintru inceput, un mijloc de
ecumenice si al sinoadelor loc<lle, care urmareau. intre altele. apararea dreptei cre-
propovadulre si mai apoi de tilcuire si aparare a dreptei credinte. De 'f-ceea. in
dinte si pastrarea ul1;itatii bisericesti. etapa postapostolica devine din ce In ce mai necesara predica exegetica.
Prin predica. Biserica crestina a avut la Indemlna o metoda permanenta de
propovaduire si de aparare a dreptei credinte. ea fiind adresata credinciosilor, ca-
I PREDICA POSTAPOSTOLlCA, PATRISTICA SI POSTPATRISTICA. In acest -
timp urmasii directi ai Sfintilor Apostoli primesc. dupa cum spune Sfintul Irineu,
Tora li s-a oferit posibilitate<l sa cunoasca Invataturile de credinta. sa-si conformeze
impreuna cu succesiune a. apostoli ca. csi harisma adevarului, dupa cum i-a bineplacut
viata potrivit acestora si sa-si poata da seama de adevarul divin. Intr-un cuvint. Tatalui 1. Constiinta misiunii si a responsabilitatii lor de propovaduitorl era vie I
sa se fereasca de orice Invataturi. gresite si pagubitoare pentru suflet. Astfel, Bise-
I
iil" rica crestina a inte.les totdeauna sa faca din predica un mijloc de edificare a cre-
la Inceput, atributia de a predica era in ge'neral incredintata In primul rind epis- )
dinciosilor in Invataturile ei sfinte. 1. Pr. Prof. Dumitru Belu, Predica apostolic4, In eM!tropolia Ardealulul-. XI. 1966.nr. 1-2,
:'1 ~. 104.
iil!'
') Lucrare de seminar la cursurile de doctorat. la catedra de om!tet!cA si Catehet!cA.in- 2. AdversU8 haereses, IV. 26. P.G.. va. 1653. citat de Pr. Prof. D. Belu, Predica postapos-
1,
tocmitA sub Indrumarea PArintelui profesor Ene Braniste. care a dat si avizul pentru publicare. " IOlic4, In -M!tropolla Ardealulul~, XI, 1966, nr. 4-6, p. 368. '
ill,
4 - MltropoliaOlteniei- c. 3~5
r'ili
11.1
Lt

!\iI! liiil!"'"
 Pr. Drd. IOAN BAJAtJI
50 PREDICA, MIJLOC' DE PROPOV ADUIRE A DREPTEI CREDINTE 51

al Ierus3limului It 386) a scris 23 de cateheze, dintre care 18 snt adresate catehu-

meni/or si 5 neofitilor, care aveau drept scop instruirea si pregatirea morala a celor
ce trebuiau sa primeasca crestinismul, precum si a noilor botezati. Predica Sfintului
Vasilie cel Mare It 379) este direct legata de probleme esentiale ale doctrinei cres-
tine, pe care le infaliseaza m3i raspicat si mai profund dect -naintasii sai. Snt re-
numite, in acest sens, omiliile sale cu privire la actul creatiei, relatat de Moise
in cartea Facerii (Hexaimeronul), omiliile la psalmi si cuvntarile cu continut pur
dogmatic, ca: Despre credinta, Impotriva sabelienilor, Impotriva lui Arie si a eu-
nomienilor, Dumnezeu nu este autor al raului, s.a.8. Sf. Grigore, de Nysa (t 386), ca
si fratele sau Vasilie cel Mare, este cunoscut prin omilii exegetice. Tot el a scris
.Cuvnt despre dumnezeirea Fiului si a Sfintului Duh, pe care l-a rostit la Constan-
tinopol n 3nul 383. pentru a combate pe anomei 9.
Din zestrea predicatorialaa Sfintului Grigorie de Nazianz, numit Teologul sau
Cuvntatorul de Durimezeu, ne-au ramas cele tinci- "Cuvntari teologi ce 10, rostite la
Constantinopol n capela numita Invierea, asupra carora se cade sa ne oprim mai
mult, ntruct se pot socoti, pe buna dreptate, o chintesenta a celorlalte opere pre-
dic<rtoriale aminti~e, dar si pentru motivul ca dau raspunsul cel mai competent la
unele din problemele de ordin dogmatic, mai ales cele legate de dogma Sfintei
'Treimi. Aceste cuvntari "snt rezultatul unor uriase framintari teologice n jurul
dogmei Sfintei Treimi, framntari care fac' obiectul p'rincipal al primelor doua sinoade
ecumenice 11 si au n vedere ereziile ariano-eunomiana, pnevmato~ana si sabeliana."
Arienii nu recunosteau dumnezeirea Fiult,!i, considernd ca Dumnezeu este unic,
i ~t nenascut, si ca nu-si comunica fiinta, caci n caz contrar_ar 'nsemna sa fie compus,
divizibil si nu ar mai fi nenascut. ,

Eunomienii negau dumnezeirea Fiului, pentru ca era nascut, iar nasterea lui
inainte de veci le parea un contra.sens; ei confund au caracterele distinctive ale
celor doua persoane, ajungnd la inegalitatea lor. Pnevmatomahii, la rndul lor, desi
recunosteau dumnezeirea Tatalui si a Fiului, considerau ca Sfintul Duh este o crea--
tura a Fiului. Sabelie tindea la fuziunea persoanelor n Treime, pe cind arianismul la
separarea lor 12.,
La aceste conceptii eronate Sf. Grigorie raspunde ca el este de acord ca Dum-
nezeu este unic, nsa el explica modul n care trebuie nteleasa aceasta unicitate,
spunhld ca unicitatea Sa "nu este aceea pe care o margineste o singura persoana,
fiindca se ntmpla ca si unimea sa se puna n dezbinare cu ea nsasi de multe ori,
ci aceea pe care o constituie egalitatea de natura si conglasuirea si identitate a de
miscare si convergenta spre unimea celor din ea 13.Astfel, Sfntul Grigorie, preciznrl
cauza, precizeaza si efectul: "Din. aceasta pricina Dumnezeirea, n stare de unime la
inceput, miscndu-se catre doime s-a constituit n treime. Si aceasta este pentru noi,
Tatal si Fiul si Sfintul Duh, unul nascut si producator n afara, dar fara patimi re si
in afara de timp si in mod necorporal, iar dintre ceilalti, unul este nascut, iar cela-
lalt purces 14. Aceste cinci cuvintiiri teologice ale ,Sfintului Grigorie de Nazianz au
aratat n modul cel mai convingator ca predica poate fi un mijloc de aparare a drep-
tei credinte. Ele au dovedit ca numai un teolog adevarat poate fi si un predicator
adevarat.

3. Pr. Prof. Do. Belu, Predica postapostol!ca..., p. 367. 8. P.G., t. XXIX-XXXI. 9. P.G., t. XLV, col. 553-576. 10. P.G., t. XXXVI, 11-17.
4. Pr. D. Dron, Canoane!e, I, ed. n; Bucuresti, 1933, p. 185. 11. Sf. Grigore de Nazianz, Cele cinci cuvlntclrl d.espre Dumnezeu, traduse din greceste
5. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patro!og!e, manual pentru uzul de Pr. Gh. Tilea si N. Barbu, 1947, Introducere, p. VI. 12. Ibidem, p. VI-Vl1I.
p. 75. 6. Ibldem,p. 88." 7. P.G., X., 115&-1178. 13. Ibidem, Cuvintarea a III-a, p. 35. 14. Ibidem.
'7~?~f!~lt~>A ':''-, ". --~"~~:'_;' .~.~~' ..~-:,
52 Pr. Drd. IOAN BAJAU
Din Scoala Antiohiei s-a ridicat, In a doua jumatate a secolului al IV-lea, cea
mai proeminenta figura de predicator a Bisericii crestine. Acesta a fost Sfintul Ioan,
supranumit Gura de Aur. Prin el, predica crestina a atins apogeul. Inteligenta. sa
vie, stilul sau ales. imaginatia sa bogata, marele sau simt artistic, iata doar citeva
din c<Llitalile vorbitorului 15. Cine citeste predica Sfintului Ioan se simte coplesit de
energia cuvintului lui, traieste entuziasmul predicatorului, gusta din dragostea si da-
ruirea lui, este fericit ca se simte transpus n mijlocul multimilor care il ascultau
cindva pe predicator. Valoarea predicii hrisostomice consta, In primul rnd, In puri-
tatea credintei' propovaduite si aparata fata de conceptiIe pagne si erezii. Astfel,
n predicile sale despre statui, respinge orice justificare pe care o aduceau paglnii
cu privire la adorarea naturii, spunInd ca nu frumusetea si nici podoabele si bels!lgul
ei sint de vina, ci nestiinta e pricina nelegiuirii lor 16..In predica la Duminica Cinci-
zecimii se arata deofiintimea Fiului cu Tatal, fara prea multe argumentatii teologice
sau filozofice, ci cu ajutorul multimii de exemple luate din natura sau din Sfinta
Scriptura. Este de ajuns sa privim, zice Sf. Ioan, numai natura, spre a dobndi ras-
punsul. Atit cei nascuti, cit si nascatorii, ndeobste, sint de aceeasi fiinta, atit la
oameni, ct si la dobitoace si la plante. Voiesti tu, oare. ca numai la Dumnezeu a
face o deosebire de la aceasta lege obsteasca 1 17.
Am ales aceste exemple cu scopul de a arata ortodoxia predicii Sfintului Ioan
Gura de Aur, care, de altfel, pulseaza n ntreaga lui opera predicatoriala, dar si
pentru a scoate in relief felul In care el ntelegea sa apere credinta cea dreapta de
conceptiile si ratadriie eretice.
Din predicile scriitorilor sirieni clasici se remarca cele ale Sfintului Efrem Sirul.
Tema principala in imnele si cuvntarile lui este apararea credntei niceene n fata
ereziilor. drept care combate pe iudei, manihei, pe novalieni, arieni, sabelieni, pre-
cum si alte erezii 18. Este demn de subliniat. In predica sa, naturaletea expunerii n-
vataturii hristologice despre deofiintimea Fiului cu Tatal, lund drept imagine pomul
si fructul lui. Iar pentru a dovedi, pe de o parte omenitatea Mntuitorului, iar pe
de alta, dumnezeirea Sa, Sfintul Efrem Sirul se foloseste de argumentatia anttetica:
-Daca nu era trup, atunci cine a strigat: Dumnezeul meU, Dumnezeul meu, pentru
ce m-ai parasit 1 Si daca nu era Dumnezeu, cine a strigat: Parinte, iarta-le lor...! 19.
Argumentatia scripturistica continua si abunda prin numarul exemplelor, dar este
plina de patosul care naste convingere.
In secolul al IV-lea si al V-lea, predica este reprezentata, n Apus, de renumiti
predicatori latini, ca: Fericitul leronim, Fericitul Augustin, Petru Hrisologul, Leon
cel Mare s.a. In conceptia lor teologica, In genere ortodoxa, predica lor se face apa-
ratoarea credintei adevarate, dupa cum se vede: la Fericitul Ieronim, din Omiliile
sale la psalmi si la Evanghelia dupa Marcu; la Fericitul Augustin, din vasta sa
opera predicatoriala, concretizata n aproape 800 de omilii; la Petru Hrisologul, din
unele predici cu subiecte dogmatice, sau la Leon cel Mare, din Cuvntarile lui rostite
15. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie..., p. 207.
16. Sf. roan Gura de Aur, Predici despre statui, partea I, traducere de Pr. St. Bezdechi,
Rlmnlcul Vllcil, 1937, p. 219. J Cultul sfintelor icoane, Bucuresti, 19~7.
. 17. Sf. oan Hrisostom, Saizeci si patru de cuvinte, traducere de Episcopul Melhisedec a!
Romanului, Bucuresti, 1883. p. 45.
18. Doctorand Sebastian Sebu, Contributia Sfintului Efrem Sirul la dezvoltarea predicii
crestine, In _Studii Teologlce>, XIX, 1967, nr. 7-3, p. 476. 19. Ibidem.
pREDICA, MIJLOC DE PROPOV ADUIRE A DREPTEI CREDINTE 53
la praznicele mparatesti,
care sustin primatul papal. care trateaza despre dogma hristologica, dar nu si cele
Incepnd cu secolul al V-lea si terminnd cu secolul al VIII-lea, att n Rasarit,
cit si n Apus. se observa, n general, un declin al literaturii teologice, inclusiv al I
predicii. In aceasta perioada predica esie legata de numele unor scriitori sau predi-
catori, ca: Sf. Ioan Scararul, cu opera sa intitulata "Scara, Sfintul Sofronie al Ie-
rusalimului, important prin predicile de la Craciun, Botez si Buna Vestire. n care
r
trateaza probleme hristoIogice I Sfntul Ioan Damaschin, cu cele trei cuV'lntali apo-
logetice. ndreptate contra celor ce resping cinstirea sfintelor icoane, care sint, de
fapt, tratate de teologie dogmatica 2.. Se mai pot adauga si cele peste 100 de cu-
vntari ale Sfntului Teodor Studitul, privind cinstirea sfintelor icoane 21. Majoritatea
predicilor din acest timp snt Indreptate mpotriva iconoclastilor, care considerau
cinstirea icoanelor drept idolatrie.
In evolutia predicii doctrinare si apologetice, Incepnd cu secolul al IX-lea si
terminnd cu secolul al XVIII-lea; n lumea Ortodoxiei se nscrie o perioada obscura,
lata de cea patristica, att de Infloritoare. Se cunosc mai putine nume de predicatori,
ca: Gheorghe, mitropolitul Nicomidei, contemporan cu patriarhul Fotie numit -re-
tor 22 sau, mai tirziu, n secolul al XIV-lea, monahul Iosif numit Vrienios si Grigo-'
rie Palama 23. iar dupa caderea Const.antinopolului, patriarhul Ghenadie II, cu cu-
vntarile sale referitoare la omenirea Domnului Iisus Hristos si la alte diferite pro-
bleme dogmatice 24. _
La sfrsitul secolului al XVII-lea, precu'!l si la nceputul secc:Hului al XVIII-lea,
In Biserica Greaca se face cunoscut, prin didahiile sale, 'predicatorul Ilie Miniat.
AsUeI, In predica din duminica I-a -a postului mare se remarca exigenta cuvlntatorului
fata de crestinii ortodocsi, pentru cal'e exclama: Ah, de-ar fi cu putinta sa va In-
toarceti iarasi In lume, apostoli ai lui Hristos, dascali ai 'Bisericii, guri insuflate de
Dumnezeu ale Duhului Sfint, sa propovaduiti iarasi credinta la credinciosi, sa Inva-
lati iarasi ortodoxia pe ortodocsi 2', Se constata la el grija in pastrarea credintei
ortodoxe, precum si atJtudinea ferma 'n respingerea noilor nvataturi a.Je Reformei 2S.
Snt respinse invataturiie soIa fide si predestinatia ca fiind neconforma cu duhul
Ortodoxiei. In schimb, se scoate n reHef rolul vointei omului in actul mintuirii si se
subliniaza necesitatea cunoasterii doctrinei ortodoxe.
In secolul al XVIII-lea se remarca In Biserica rusa, ca mare teolog si predica-
tor ortodox, Dimitrie, mitropolitul Rostovului, socotit ca sfint.
PREDICA IN BISERICA ORTODOXA ROMANA. - .In Biserica Ortodoxa Ro-
mAna, de la Inceput, predica a slujit ca mijloc de Propovaduire si aparare a credin-
tei, care a fost tot.deauna ortodoxa. Si daca pina In secolul al XVI-lea nu ne-au ra-
mas suficiente marturii scrise din cauza vitregiei vremurilor, 'es'teusor de inteles
ca aceasta pastrare nealterata a credintei la poporul nostru se datoreste unor stra-
)
danii sus tinute prin c!:tvntari, prin predici, dar si prin felul de a fi al credinciosilor
romAni, bine nzestrati cu putere de discernamint in c~le ale credintei si statornici
20. P.G., t. XCIV, col. 1232-1420, trad. rom. de Pr. D. Fecloru: Sf. Ioan Damaschln,
21. P.G., t. XCIX.
22. P.G.,
P.G., t.t. C., col. 1335 si unnatoarele. 23. Opere In P.G.. t. CL si CLI.
24. CLX.
25. Ibidem.
26. IlIe Mlnlat, Didahi! si Predici, traducere de Pr. D. Fecioru, p. 229.

Pr. Drd. IOAN BAJAU
54
n credinta strabuna. Astfel, se poate vorbi despre apararea Ortodoxiei la romni
odata cu formarea lor de neam. "De atunci si pna azi romnii au tinut la legea lor
si nu numai un Constantin Brincoveanu a murit pentru neam si lege. dar stramosii
nostri au aparat n trecut ntreaga crestinatale 27.
Unul din cele mai vechi documente romnesti, menit sa ndreptateasca acest
scop al predicii. est.e cea de a doua Cazanie a ~J,~ din 1581. Ea are ca izvor
Cazania de la Zabludov, dar ii lipseste cuviIltarea la Duminica I-a din post, n care
se vorbea despre cinstirea sfintelor icoane, a relicvelor. Aceasta era deci o cazanie
ndreptata mpotriva iconoctastilor, socotiti eretici. Aceste idei. desigur, nu conve-
neau judelui de Bra.sov Lucas Hierschel, caIvin, cel care patrona tiparirea acestei
opere. Diaconul Coresi si traducatorii lui au introdus. n schimb, n Cartea de n-
vatatura. cazania din Joia cea sfnta a saptamnii mari, in care se vorbeste despre
misterul piinii si al vinului, care snt trupul si sngele lui Hristos 28. In general, Ca-
zaniile au jucat uri rol deosebit de important n Biserica noastra ~ pastrarea dreptei
credinte, mai ales ca aveau l.a baza izvoare ortodoxe, grecesti sau slavonesti. ' 'Continutul lor, pur ortodox, cu toate ca el foloseste ca' izvor predicile lui Paul Seg-
Cazania lui Varlaam (tiparita n 1643), socotita ca unul din cele mai de seama
monumente ale vechii literaturi omiletice la romni, are n cuprinsul ei, printre cele-
lalte cazanii, si pe c~le de la Duminica l-a din post (a Ortodoxiei) si Duminica a
Vn-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti). In prima se vorbeste despre credinta cea ade-
varata. aparata de-a lungul veacurilor de eresurile care s-au abatut asupra Bisericii
si se fac indemnuri pentru pastrarea ei 29, iar n cealalta, despre Sf. Parinti. care au
fost apostolii ce au invatat lumea a crede. drept si au marturisit pe Hristos Dum-
nezeu adevarat 30. Cazanii cu caracter dogmatic pot fi socotite de buna seama si
cele de la Duminicile a XIV-lea si a XX-a dupa Rusalii, dintre care, prima e intitu-
lata "lnvatatura pentru mpreunarea firii omenesti si dumnezeiesti. lnvatatura pen-
tru puterea lui Hristos si pentru nvierea a toata lumea.
Sfrsitul secolului al XVII-lea si, nceputul celui de al XVIII-lea este aureolat
n Biserica Ortodoxa Romna de activitatea predicatoriala a mitropolitului Antim
Ivireanul31., Didahiile acestuia se disting prin grija deosebita pentru formarea con-
stiintei ortodoxe a credinciosilor ascultatori si a instruirii lor in acest sens; Antim
Ivireanul si asuma. prin misiunea sa de arhiereu si pastor de suflete, obligatia de
a le propovadui credinciosilor nvatatura Bisericii, spunndu-le ca precum nu pot oile
.jI
far de pastoriu, asa nici norodul far de arhiereu 32.
;'ir
La inceputul secolului al XVIII-lea, tomnilor' din Transilvania li s-a impus de
"-
i;, catre puterea austro-ungara untatla cl1Biserica Romano-Catolica. In aceasta situatie,
'1 c1ericii si credinciosii romni pastreaza mai departe credinta ortodoxa nestirbita.
O atitudine curajoasa n apararea Ortodoxiei n Transilvania a avut-o n anul
'11 1744 calugarul Visarion ,Sarai, care. desi nu era de origine romna, ci srba, prin
II predica sa ndeamna pe romnii transilvaneni sa-si pastreze credinta ortodoxa. Fiu
l 27. Dr. Gr. Gh. Comsa, Episcopul Aradului, De la leagdn pind la moarte, Arad, 1927.
p. 57-58.-
11
28. Prof. Pandele Olteanu, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d'ho-
li '1 melies roumaines, in ~Romanoslavica"l IX, Bucuresti, 1963, p. 184.
mi!! 29. VarJaam, Cazania 1643, edit. Acad; RSR, editia J. Byck, p. 31. 30. Ibidem, p. 139.
1';' 31. Vezi: Antlm Ivireanul, Opere.. Ed. Ingrijita de G. Strempel, Bucuresti, 1962. m. s.i
Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul ungrovlahiei Antim Ivlreanul crmuitor bisericesc si propo-
.t1
vdduitor al Evangheliei, Bucuresti, 1969 (Teza de doctorat).
32. Antlm Ivireanul, Predici.. ., p. 97.
'i,ri
H
..
Ij!!!
11* iil
lUi' '!I
.1
I
pREDICA, MIJLOC DE PROPOV ADUIRE A DREPTEI CREDINTE 55
al unei Biserici Ortodoxe surori, el se face expresia cea mai fidela a legaturilor de
credinta ce existau intre Bisericile Ortodoxe. "Predica lui. simpla si naturala. pornita
<lin inima curata, a patruns in inimi. a trezit constiinta ortodoxa. a mobilizat la
rezistenta si lupta deschisa pentru lege3 romneasca 33,
Pe la 1760, preotul Ioan Piuariu, supranumit "Popa Tunsul, a predicat in par-
.tile Turdei, dar fiind prins si tuns, a fost dus la Viena. Dupa ntoarcere, el si con-
tinua activitatea predicatoriala pentru apararea credintei strabune 34.
Spre sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea. in Tran-
silvania si desfasoara activitatea de predicator distinsul teolog si protopop al Gur-
. ghiului. Petru Maior, care a ramas cunoscut prin lucrarea sa "Procanonul. si mai
alesprinDidahiilesi predicilelui. ,
lnsemnatatea predicilor lui este incontestabila. mai ales pentru timpul n care
s-au rostit si scris. Ele au contribuit la apararea unitatii religioase a romnilor din
Transilvania. Ceea ce' este nsa mai important h predicile lui Petru Maior, este chiar
neri, mare predicator "iezuit italian. El a ales din acestea ceea ce a corespuns. doc-
trinii Bisericii Ortodoxe, dndu-ne 129 de predici "care n substanta snt de cea mai
; autentica si curata ortodoxie 35.
't In secolul al XIX-lea, predica este ,legata d~ numele unor mari ierarhi. ca:
,. Crigore. mitropolitul Ungrovlahiei. Chesarie, episcopul Buzaului, Veniamin Costache.
mitTopolitul Moldovei si. Andrei Saguna, marele - mitropolit al Argealului. Predica
s ~cestui veac avea la dispozitie 'cuvntarile Sfintilor Parinti prin intermediul traduce-
rilor, .Kiriacodromionul lui Nichifor Teotoke si alte Cazanii, opere pline de un pre-
~ -tios continut ortodox.
In secolul nostru, arhimandritul Nicodim Munteanu, mai pe urma episcop, mi-
~. tropolit si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romne. traduce "Cuvintarile apologetice
asupra adevarurilor fundament~le ale religiunii cresti ne ortodoxe, ale arhiepiscopu-
,'" lui Serghie al VladimiIului (Minastirea Neamtu. 1932). Snt deosebit de importante
'1 cuvintarea a XIX-a, intitulata Adevarata Biserica dreptcredincioasa, si a XX-a, n-
dreptata impotriva rascolnicilor. Deceniile al treilea si al patrulea ale secolului nos-
tru ,sint ilustrate prin entuziasmul predicatorial al fostului episcop Grigorie Comsa
al Aradului, oare ramne cunoscut prin predicile sale de ntarire a credintei stra-
1_ mosesti.
~. Tot n aceasta perioada, predica' ortodoxa romneasca exceleaza printr-o COlI-
li tributie substantiala a unor di~tinsi teologi si predicatori, ca: Miron Cristea, patri'ar-
;: hul Bisericii Ortodoxe Romne,' care scrie Cuvintari si predici, (Bucuresti, 1928).
Pr. Marin C. Ionescu, cu mai multe volume de predici, printre care Secerisul este
mult si seceratori putini, (Bucuresti, 1927). Pr. C. Dron cu vblumul de predici dumi-
nicale Daruri si adevaruri, (Bucuresti, 1930, ed. a doua.), Pr. Toma Chiricuta. cu
volumul de predici intitulat "Chemari de sus, (Bucuresti, 1933), s.a. 36. Subliniem in
33. Pr. Prof. Spiridon Clndea, Cdlugdrul Vlsa'rion Sarai, mobillzatorul constiinte! ortodoxe
in Ardeal in anul 1744, In <Mitropolia Ardealului>, XI, 1966, nr. 1-2, p. 137.
34. Pr. Dr. Gabriel Popescu, Predicd si predicator, in Biserica O,'todoxd Romdnd, In
~Biserica Ortodoxa Romna~, XXX, 1971. nr. 1-2, p, 106.
35. Preot A. Radu, Opera om!letlcd a lui Petru Maior, in Studii Teologice>, XIX, 1967,
nr. 9-10, p. 664.
! 36. 'Vezi Pr. Prof. Ene Braniste, Predica Romdneasca. in ultimi! 50 de ani (Curs pentru
'" doctoranzi, 1973/1974).
.~
.
 56
Pr. Drd. IOAN BAJAU:
special unele predici .in care se vadeste continuu grija predicatorului pentru pastra-
rea dreptei credinte, cum sint predicile: Duhuladevaruluh>, Gadarenii sau dreapta
. credinta-, din voI. Daruri si adevaruri, de Pr. C. Dron i in ultima se precizeaza:.
ca dreapta 'credinta a fost statornicita de hotarirea Bisericii, care este si hotarirea.
lui Dumnezeu, pentru ca se dadea prin chemarea Sfntului Duh si prin prezenta Lui
nevazuta 37. Din volumul de predici al preotului Toma Chiricuta, Chemari de sus.
amintim pe cea din Duminica ortodoxiei, intitulata Ortodoxia, in care se fac pre-
cizari cu privire la fiinta Ortodoxiei si apa.rtenenta reala a credinciosilor la Bise-
rica Ortodoxa, afirmindu-se ca nu exista Ortodoxie fara Hristos, fara indreptarea
spre Hristos, fara de privire. la jertfa lui Hristos: Si nu pot fi socotiti crestini orto-
docsi aceia care nu vin la biserica, pentru a asculta cuvintele ei, dupa cum nu pot
fi socotiti copii adevarati acei care nu vin la mama pentru ca sa asculte sfaturile-
. 38. ' haristie s.a.
el...)}
PREDICA IN ZILELE NoAsTRE.- In vremea noastra, sub arhipastorirea Prea
Fericitului Patriarh Justinian, predica isi indeplineste, in continuare, rostul ei tra-
ditional. Prin indemnurile si exemplul personal al Prea Fericirii Sale, predica in
Biserica Ortodoxa Romna se dovedeste a fi mijlocul' cel mai efioace de paStrare si.
intarire a adevarurilor de credinta' crestina ortodoxa. Propovaduirea, pastrarea drep-.
tei cr edinte, conform sfintelo r canoane si legiuirilor noastre bisericesti, este o. in-
_datorire permanenta a orica~ui . preot, iar Sfintul Sinod al Bisericii noastre, prin ho-
tar~a_~38
.. din 5. V. 1970, atrage in mod deosebit atentia asupra acestui lucru. In oI
II
. acest scop, predica este intemeiata in Biserica Ortodoxa Romna pe o serie intreaga.
de factori: revelatia clivina a Sfintei Scripturi sia Sfintei Traditii, precum pe operele
predicatoriale ale Sfintilor Parinti. Aceasta comoara inepuizabila de valori teologice
constituie izvorul prim de inspiratie al predicii noastre ortodoxe si face ca propo- "
vaduirea adevarurilor de credinta sa aiba temei. Se cere din partea predicatorului I
rivna si atentie in utilizarea, cu inteligenta si tact, d~):>a fiecare imprejurare, It. I
acestor izvoare. ,.
A.stfel, predkatorul se familiarizeaza cit mai mult cu cunoasterea Sfintei Scrip- O
turi, pe care o citeste zilnic cu evlavie, atentie si interes sporit i mediteaza asupra
a <;eea ce citeste. El staruie in cunoasterea Sfintei Traditii, ca mijloc de comunicare
a Revelatiei. Aici gaseste el raspunsul corect la intrebarile dificile care se pun unor
crestini. 11
Un izvor nesecat si pururea viu pentru predica de azi se considera si predicile '1
sau Cazaniile tiparite la romni incepind cu secolul al XVI-lea, in care pastrarea }
credintei ortodoxe constituia scopul principial si care au fost puse la' dispozitia preo-
timii si' a credincioSilor. Mentionam .aici in primul rind Tilcuirea Evangheliilor si j.
Cazaniile la toate duminicile, prelucrate de Prea Fericitul Patriarh Justinian dupa.-
Kiriacodromionul lUI Nichifor Teotoke (Bucuresti, 1960), apoi cele 11 volume din b
lucrarea cu titlul general .Apostolat so.cia!, care cuprind cuvintari pline. de indem-ii
.t nuri .la propovaduirea .si apararea dreptei creclinte. Amintim citeva dintre acestea: 1 .
Bine este fratilor . a fi mpreuna., (voI. IV), Respectati credinta altora, (voI. IV). ~
Cins~irea celor ce au' pastrat legea, (voI. VI), Pentru pastra.rea unitatii Ortodo-to
xiei, (voI. VIII), si cuvintarea Biserica este un corp comun al tuturor slujitorilor~
si credinciosilor ei, (voi. X).
37. Pr. C. Dron, Daruri si adevaruri, Bucuresti. 1929. p. 258.
'38. Pr. T. Chiricuta, Chemari de' sus, Bucuresti. 1933, p. 47.
.
r
f
pREDICA, MIJLOC DE PROPOV ADUIRE A DREPTEI CREDINTE 57
t
i'
O atentie deosebita a acestei probleme se reflecta in pastoralele de Pasti si
Craciun ale Chiriarhilor eparhioti. In revistele mitropolitane sint. publicate. multe
predici bune, care pot fi luate ca model si folosite ca materiale utile in documen-
l tarea predicatorului sau in modul de exprimare 39.
.r Dintre predicile ortodoxe .ale marilor predicatori rusi contemporani se cade sa
',. fie aminti1le alci Cuvintarile bisericesti ale mi,tropolitului Nicolae Krutitki, traduse.
I
de Pr. Prof. Nkulae M.' Popescu (trei volume, Bucuresti, 1949-1952).
Dintre predici le ortodoxe romn~sti originale, amintim volumul de predici: Du-
hul adevarului, al preotului Dr. Ilarion V. Felea, tiparit in 1943 la Arad, si volu-
mul intitulat Ziua Domnului al parintelui Gala Galaction, (Bucuresti 1958). care
'L
cuprinde meditatii la pe.ricopele evanghelice duminicale, la evangheliilepraznicelor
\1 imparatesti, .ale 5arbatoriior .sfintilor mai insemna.ti, la Sf. Taine, indeosebi La Sf. Eu-
Un factor deosebit de important care .apropie credinciosii de Biserica si de
"1
credinta cea dreapta este slujirea. cu evlavie si convingere a sfintelor slujbe de catre
preot, la care se adauga e:x;plica.rea semnificatiei lor, prin cateheze sau predici. Cel
,1
ce intelege sensul slujbelor ortodoxe si se ,adapa din izvorul nesecat de ,sfintenie.
al lor nu poate sa se lepede de aceasta credinta. Caci cultul ortodox este un bogat,
:J
.~ si n'epretult tezaur de doctrina, o caleheza vie, la indemina si pe intelesul tuturor.. 40.
Prin cultul ortodox se traieste insasi -doctrina Bisericii, asa incit invatatura se
transforma in rugaciune, iar rugaciunea este o nvatatura 41. Asadar, es.te de necon-., . ,
testat rolul cultului in pastra]ea dreptei credinte. Ramine ca predica sa explice, sa.
sesizeze ceea ce de fapt credinciosii cunosc' si traiesc grati,e cultului. In acest sens
sint posibile modalitati diverse: fie prin talmacirea semnificatiei slujbelor, a ritua-
lului, a -actelor de cult, etc., predica dobindind astfel un pronuntat caracter catehetic,
fie prin utilizarea directa a continutului unor rugaciuni, trop are, imne etc., ndeo-
sebi in predicile tematice.
Integrarea predicii ~n cult este tocmai o dovada a legaturii ei cu cultul. Ea
trebuie sa fie un ecou al cultuIVi, sa exteriorizeze in cuvinte acea' larga gama de
stari sufletesti pe care le creeaza cultul. Toate gindurile si simtamintele care se
nasc in sufletele credinciosilor, indeosebi in timpul Sfintei Liturghii, asteapta mo-
~entul solemn de exprimare a lor, si acesta este cel al predicii. In ,acest scop, n
1943, la Arad, Pr. Teodor Demian a tiparit un volum de predici intitulat Jertfa
laudei - Predici liturgice. Acest izvor de teologie si de traire duhovniceasca a
sfintelor slujbe, indeosebi a Sfintei Liturghii, ni-l ofera Prea Sfintitul Episcop Dr.
Vasile al Oradiei, care ne-a dat, de curind, un volum de preclici intitulat Cuvintari
liturgice, (Oradea, 1974). Opera sa este rezultatul unor meditatii asupra continutu-
lui ortodox al cultului divin, pentru care cele 67' de cuvintari apar, potrivit propriei
afirmatii, ca o prezentare in forma omiletica a teologiei liturgice 42, Se prefera, de
obicei, in .aceste cuvintari, subiecte precum: cinstirea Maicii Domnului, a sfintilor,
a sf. icoane etc. Fara nici un fel de polemica, n spirit absolut irenic, sint expuse,
39. roan N. Floca. Predici publlcate In periodicele bisericesti (1949-1964), in Mitropolia
Ardealul4i"', 1966, nr. 11-12, p. 770-798,
40. Pr. prol. Ene Braniste, Cultul ortodox ca mijloc de pr.opovaduire a dreptei credinte, a'.
dragost~, a pacII si a bunei Intelegeri Intre oameni, in StudH Teologlce., V, 1953,'nr. 9-10"
p, 626. 41. Ibidem, p. 127.
42. Vasile, J;:piscopul Oradiei, Cuvlntarl Uturglce, Oradea, 1964, p. 4.
 r~ T--
~
.1 tr I
58 Pr. Drd. IOAN BAJAU
STUDII BIBLICE
,:J invaIaturile fundamentale de credinla care se reflecta atit de bine in Sfinta Litllr-
'Ii ghie. In felul acesta, predica Prea Sfintitului Episcop Vasile devine mijlocul cel mai
",'i"
eficace de propovaduLre a dreptei credinte si totodata de pastrarea ei. Mentionam
in acest sens cuvintarile: In fala sfintei icoane. Pe Nascatoarea de Dumnezeu si
Maica Luminii, Sf. Treime in Liturghie s.a.
Se cere mai ales ca predica sa intareasca pe credinciosi in cunoasterea adevn- EPISTOLA NTiA SOBORNICEASCA
rurilor de credinta ortodoxa. De aceea, ea trebuie sa fie o infalisare simpla, sobra
si corecta, a lor. Astfel, se tinde spre indoctrinarea credinciosilor in Intelegerea A SFNTULUI APOSTOL IOAN *
si insusirea tezaurului dogmatic al Bisericii. 43. Dar. pentru a face din predica un
.cOMENTARIU
mijloc real de indoctrinare, trebuie ca predica sa fie ea Insasi o revelatie a Ade-
varului revelat., cu .alte cuvinte, sa faca asimilabil adevarul dogmatic 44. Aceste de Pr. GH. BALANA
criterii cer din partea vorbitorului mult interes si rivna, dar si o temeinica cult~ra
..!
teologica. ~ CAP. 1, 5-10 : PREGATIREA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI
Predica .zilelor noastre trebuie sa sadeasca in inimile credinciosilor. odata cu
asimilarea de cunostinte doctrinare, si o intelegere si traire a lor, incit credinciosii DUMNEZEU ESTE LUMINA. CINE UMBLA IN I.UMINA DOVEDESTE CA A
~: CUNOSCUT PE DUMNEZEU SI A RAMAS IN COMUNIUNE CU EL.
sa poata distinge invatatura corecta de cea f.alsa. Ea are In Biserica noastra si me-
nirea de a atrage atentia credinciosilor asupra invataturilor gresite. Daca este 1. - Umblarea In lumina cere:
vorba de Interpretari gresite ale unor texte biblice. predica exegetica este cea care .a) comuniunea cu Dumnezeu si cu fratii (versetele 5-7);
da raspunsul corect neces.ar. ,In situatii de natura aceasta, predica se cere sa fie
bine documentata. Incit sa spulbere orice Indoiala cu privire la Invatatura ortodoxa
Prea Fericitul Patriarh Justinian a facut In nenumarate rinduri apel, prin predici
. b) marturisirea sincera si ferirea de pacat (1, 8-II, 2).
Ve r set u I 5: Si aceasta este solia' pe care am auzit-o de la El si v-o trans-
mitem voua: ca Dumnezeu este luminii si In EI nu este deloc Intuneric.
.!
{)fi cuvntari, la credinciosii Bisericii noastre, Ind~mnindu-i sa staruie In cunoasterea
~I
credintei ortodoxe, care este mintuito.are de suflet, luminatoare de minte 45. De la inceput, tendinta epistolei se arata, a fi eminamente practica. Dupa ce a
." .aratat ca scopul scrisorii este ca sa aduca pe toti 5a-i faca partasi vietii vesnice,
Propovaduind si pastrind nealterata credinla cea dreapta, credinta stramosilor
prin comuniune cu Tatal si cu Fiul, acum, impotriva IndHereiitismului moral, arata
\ii
nostri. clerul Bisericii Ortodoxe Romane intelege sa-si indeplineasca in: felul acesta
conditia anticipata sub care se poate stabili comuniunea: trairea intr-o viata fara
si o datorie sfinta fata de Inaintasi si fata de Biserica Ortodoxa mentinind, astfel,
de pacat.
.,.
.., unitatea sufleteasca a credinciosilor nostri.
Desi legat prin kai de versetul precedent. versetul 5 nu este o concluzie a celor
precedente. ci arata ideea fundamentala a celor ce urmeaza. Kai n-are sensul de
igitur (Beda) - prin urmare, ci este copulativ, leaga strins de cele precedente si

Inaintea lui 110'1:'1,

-
arata In ce consta vestea care desavirseste multumirea Apostolului.
'Ea'1:lv 110'1:'1~ anlAiII aceasta este solia, 'Ead... sta aci, Impotriva uzului,
(Cmp. si Il, 25; III, 11, 23; N, 3), ca sa scoata In evidenta reali-
~. tatea si insemnatatea soli ei. Ao'1:'1 are ca punct de sprijin pe nI li 910' '1'"" ia'1:I...,
!:lr
.
-cont.inutul cuvintului ansA1II. A lT1A111se gaseste In N. Testament numai aici si In
cap. III, 11 - anunt, solie, veste. Unele manuscrise au i11:lIlTIA;1I - liigiiduinta,
pro,
misiune, justificat prin faptul ca fiecare vestire a Noului Testament este o faga-
duinta, dar alTIAlII este mai bine atestata. Este drept ca nu se gaseste in Noul Tes-
.! tament, dar este folosita in Septuagint.a: Suparare(\ doboara pe om. Iar vestea buna
il Inveseleste (Proverbe, XII, 25). Precum este apa rece pentru sufletul Insetat. asa
este vestea buna dintr-o tara indepartata (Proverbe, XXV, 25; comp. XXVI, 16; Isaia,
XXVII, g) uH-wa'X.'ljd/Zl1l'"a11:'lIu'1:oii
... pe care am .auzit-o de Ia El. In loc de a11:ose
foloseste adesea 11:lIpa,(Comp. Ioan. VII, 26, 40; XV, 15; F. Ap. X, 22; XXVIlI, 22;
. II Timotei, II. 2), dar se foloseste si a11:o.AU'1:6,in epistola se refera mai peste tot la
Dumnezeu Tatal; Iisus este inlocuit de pronumele hli...o~ - acela, mult mai fami-
43. Pr. Prof. Gr. 'Crlstescu, Revelatie, ctogmd si predlcd, In StudII Teologice. VI, 1954, liar dect lIu'1:6,; aici Insa se refera la Fiul Sau, Iisus Hristos din versetul 3. De

I
nr. 3-4, p. 129. 44. Ibidem. .
.
45. t Justinian, Patriarhul BisericII Ortodoxe RomAne, Apostolat Social, voI. IV, p. 269. . Continuare din n-rui 7-8/1974 at revistei. p. 600-609.
I
,];11: