1

ABC n pescuit

In acest documentar ne propunem sa adunam pentru

dumneavoastra toate acele informatii de care orice pescar
incepator sau chiar avansat are nevoie pentru a putea aborda
acest minunat sport - "Pescuitul Sportiv" - in cunostinta de
cauza si nu in mod empiric. Si cand afirmam acest lucru, avem
in vedere in special echipamentele de pescuit cel mai frecvent
folosite in tara noastra la pescuitul stationar sau la rapitori.
Inainte de a cumpara echipamentele de pescuit, primul
lucru este acela de a ne hotari ce ne trebuie.

CU CE PESCUIM

Lanseta
Cum iti alegi lanseta perfecta ?
Te-ai gandit sa cumperi o lanseta noua dar nu stii de
unde sa incepi ?
O parte importanta a arsenalului oricarui pescar,
lansetele, desi aparent similare, difera prin constructie, actiune
si tipul de pescuit pentru care se folosesc.

Materiale de constructie
Cu stramosi celebri precum nuiaua de alun sau trestia
de zahar, lansetele din ziua de astazi sunt fabricate din
materiale de ultima generatie, identice celor folosite in
industria aeronautica, oferindu-i pescarului un surplus de
senzitivitate, o actiune mult mai complexa, o manevrabilitate
ridicata datorita greutatii reduse.
Astfel, majoritatea lansetelor ce fac deliciul pescarilor
au la baza fibra de sticla, grafit (fibre de carbon), sau o
combinatie a celor doua numita compozit.
 2

Grafit: Alegerea numarul 1 in industria manufacturarii

uneltelor de pescuit, grafitul este cel care face posibila
constructia unor lansete mai mult decat senzitive si foarte
usoare.
Greutatea unei lansete conteaza atunci cand pescuiesti
o zi intreaga
Capabil sa preia si sa transmita socul fiecarui obstacol,
fie ca este iarba subacvatica, radacina, substrat sau muscatura
de peste, grafitul este cel care face posibila comunicarea
optima dintre pescar si ceea ce se afla la capatul liniei (gutei)
cu care acesta pescuieste.
Foarte flexibile, lansetele fabricate in intregime din
grafit sunt in acelasi timp foarte rezistente si puternice, acestea
fiind atuurile ce vor ajuta oricare pescar sa urce cati mai
multi pesti pe mal.
In plus, supletea si rezerva de putere oferite de acest
material sunt cele care va vor ajuta in lupta cu captura mult
dorita.
Grafitul este manufacturat intr-o varietate de clase a
caror baza este data de coeficientul de rezistenta al fibrelor
utilizate in constructia lansetei.
Cu cat coeficientul de rezistenta este mai mare, cu
atat mai puternice si mai dense sunt fibrele ce formeaza
ansamblul numit lanseta.
Ganditi-va in aceste fel: pe masura sa acest coeficient
creste, cantitatea de material utilizata in constructie scade,
permitand astfel productia unei lansete mai usoare, cu actiune
mai rapida si sensibilitate crescuta, mentinand in acelasi timp
duritatea si rezistenta blancului.
i, desi probabil acum sunteti de parere ca intr-adevar
grafitul este materialul perfect pentru constructia unei lansete,
exista si impedimente. Unul dintre ele ar fi ca pe masura ce
coeficientul de rezistenta creste, materialul devine mult mai
expus la socuri bruste, ansamblul rezultat in urma constructiei
fiind mult mai fragil.
 3

Altfel spus, o lanseta in al carei proces de constructie

s-a utilizat grafit cu coeficient de rezistenta mare, va fi foarte
rezistenta in dril dand dovada de putere dar foarte usor de rupt
(casanta, fragila) atunci cand este lovita, trantita etc
Gasirea unui echilibru intre coeficientul de fragilitate
si coeficientul de rezistenta este cheia succesului, aici
facandu-se dealtfel si diferenta intre producatorii de lansete.
Pentru a va face o imagine mai clara, aflati ca fibra de
sticla are un coeficient de rezistenta cuprins intre 6-13
milioane in timp ce grafitul are coeficient de rezistenta intre
33-60 milioane.
Grafitul IM6 are un coeficient de rezistenta de 33
milioane in timp cel grafitul IM7 are 42 milioane.
Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din
grafit in topul piramidei preturilor.
Fibra de sticla: Parte integranta din pionieratul
constructiei lansetelor, fibra de sticla a suferit nenumarate
imbunatatiri in segmentele performanta si caracteristici de-a
lungul timpului.
Cu toate acestea, minusul major ramas nerezolvat
ramane lipsa de sensibilitate. In aceasta competitie, grafitul
ramane rege fara echivoc.
Totusi daca stilul de pescuit practicat ingnora definitia
de sensibilitate, atunci poate o lanseta de fibra de sticla este
alegerea perfecta pentru dumneavoastra.

Mult mai grele decat lansetele de grafit, datorita

tehnologiei diferite de fabricatie si materialului folosit,
lansetele din fibra de sticla tind totusi sa fi mai durabile si mult
mai rezistente la socuri. Astfel, pentru cei ce isi incep acum
ucenicia in ale pescuitului, o lanseta de fibra de sticla poate fi
alegerea perfecta.
Durabilitatea si pretul redus fac din acest segment unul
targetat pe incepatori, copii si pescuitul de anduranta, lansetele
 4

din aceasta categorie fiind plasate la baza piramidei preturilor.

Compozit: Aparute ca un compromis intre cele 2
extreme, lansetele de compozit ofera ce este mai bun in cele 2
lumi - sensibilitatii si greutatii reduse adaugandu-se
durabilitatea, materialul folosit fiind in fapt un amestec
echilibrat de grafit cu fibra de sticla.
Tocmai datorita acestei combinatii de proprietati si
totodata pretului mediu, lansetele de compozit ocupa in acest
moment cea mai mare parte a acestui segment de piata, plaja
oferita fiind intr-atat de larga incat este aproape imposibil petru
un pescar sa nu gaseasca produsul care sa-i satisfaca cerintele.
Daca nu cauti o lanseta aparte, cu calitati extrem de
fine, un produs pentru o nisa aparte, atunci lanseta de compozit
este cea potrivita pentru tine !
Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din
compozit in zona de mijloc-superioara, a piramidei preturilor.

Inele
Importanta inelelor unei lansete consta in faptul ca ele
influenteaza direct lungimea lanseului si ajuta in mod direct la
dispersarea uniforma a fortei aplicata blancului in momentul
unui dril sau al unui lanseu.
Atunci cand va alegeti o lanseta, aveti grija ca inelele sa
fie fabricate din ceramica . Acest material va diminua
fenomenul de frecare la care este supusa linia principala si va
disipa mult mai rapid caldura datorata acesteia, asigurand o
alunecare lina a firului in momentul recuperarii sau a lanseului.
In plus, chiar si in cazul utilizarii indelungate a lansetei
impreuna cu un fir textil, acesta nu se va scamosa iar metalul
ce sustine inelul nu se va uza.
E drept, in acest moment putem gasi si echipari in
totalitate cu inele de metal (spod rod), dar ele fac obiectul unei
discutii separate, fiind o solutie ingenioasa pentru lansetele
care sunt supuse la sarcini extreme si lanseuri violente.
Doua din cele mai populare tipuri de inele in acest
 5

moment pe piata sunt Fuji si SIC (Silicon Carbide).

Actiune
Actiunea unei lansete este termenul folosit pentru a
descrie flexibilitatea sau rigiditatea pe care aceasta o manifesta.
Exista 3 tipuri standard de actiune: rapida, medie si
lenta (parabolica).
Actiune rapida: Acest tip de lanseta se va indoi extrem
de putin, fiind una caracterizata de rigiditate si forta
impresionanta, in fapt singurul segment ce se curbeaza fiind cel
final, de varf. Un astfel de tip de lanseta este ideal pentru
pescuitul pestilor de mari dimensiuni ce necesita multa
tractiune in dril, pentru pescuitul la distanta sau cel in care este
necesara lansarea unei greutati mai mari, pentru pescuitul in
structuri, unde in cazul unei capturi, o actiune rapida asupra
pestelui este necesara.
Actiune medie: O lanseta cu actiune medie este
alegerea comuna pentru multe stiluri de pescuit. Acest tip de
lanseta se va indoi in proportie de 50% fata de lungimea ei
permitand pescarului sa pescuiasca pestele cel mare precum
si sa-si incerce norocul cu specii de dimensiuni mai mici.
Atingand ambele extreme, o lanseta cu actiune medie este o
lanseta versatila caracterizata de permisivitate si accesibilitate.
Asigura un bun lanseu, un dril multumitor si un bun control al
pestelui.
Actiune lenta: Indoindu-se pe toata lungimea
blancului, o lanseta cu actiune lenta sau parabolica reprezinta
cel mai flexibil segment al acestei clase. Utilizate in special
pentru placerea drilului, absorb socul in mod exceptional,
neexistand riscul ca acul sa iasa accidental din gura pestelui.
Lansetele cu actiune parabolica sunt lansete folosite
atunci cand se pescuieste relativ aproape, ce nu permit lansarea
de greutati mari la distanta, lansete ce fac deliciul pescarilor
experimentati.
 6

Putere
In directa corespondenta cu actiunea, puterea unei
lansete poate fi definita ca rezistenta acesteia data de testul de
curbare (TC Test Curve).
Cu lanseta intinsa la orizontala, greutatea ce reuseste
sa aduca varful acesteia perpendicular pe pamant este cea care
da factorul numit putere.
Astfel, incercand sa obtinem o clasificare a lansetelor in
functie de putere vom obtine urmatoarele categorii: Ultra-
Usoara, Usoara, Medie, Medie-Grea, Grea, Ultra-Grea.
Exista o legatura directa intre tipul de lanseta utilizat
(puterea lansetei) si firul utilizat.
Ultra-Usoara = fir cu rezistenta intre 0.45kg si 1.81kg
Usoara = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 3.62kg
Medie = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 5.44kg
Medie-Grea = fir cu rezistenta intre 3.62kg si 6.35kg
Grea = fir cu rezistenta intre 6.80kg si 11.33kg
Ultra-Grea = fir cu rezistenta peste 11.33kg
Cum alegem lanseta potrivita in pescuitul la rapitori -
spinning
Fie ca vorbim de lansetele de pe piata europeana,
americana sau japoneza, lanseta ideala este aceea care ii face pe
plac pescarului si in care acesta are incredere deplina.
Voi face in acest capitol un scurt rezumat, din putina
mea experienta in alegerea lansetelor de pescuit la rapitor cu
naluci, care sper ca va v-a ajuta pe viitor in alegerea lansetei
mult visate.
Actiunile lansetelor:
Pescuitul cu plastice moi (jigging)
Am vorbit in capitolul precendent de aceasta tehnica de
pescuit fara a pune mare accent pe echipament, acum a venit si
randul lui.
Lansetele ce le prefer in abordarea acestui stil sunt cele
cu actiuni fast sau x-fast (rapide, sau extra rapide). Aceste
lansete au propietatea unui varf extrem de rigid ceea ce ajuta la
 7

o intepare corecta, ferma si rapida ! De asemenea atentie la

reglarea franei in cazul in care pescuiti cu astfel de bete, mai
ales daca pescuiti cu fir multifilament ; intrucat firele
multifilament au o elongatie redusa, actiunea betelor ce nu le
permite sa se indoaie , iar in caz de agtur acesti factori
pot duce la ruperea lansetei.
In alegerea unei lansete depinde si stilul si locul unde
pescuim :
-pentru lacuri si rauri mici prefer betele cu puterea de
lansare (casting weight) de pana in 17,5g (5/8oz) sau maxim
30g.
De asemenea prefer betele scurte de 1,86-2,28m
indiferent daca pescuiesc de pe mal sau din barca. Pentru
pescuitul de pe mal majoritatea pescarilor prefera bete de 2,7-
3m. Cu astfel de bete puteti acoperi o plaja destul de mare de
naluci suple (plasticele moi).
Totusi de pe piata romaneasca as vrea sa pun un plus
betelor Cormoran Black Star care dupa parerea mea sunt
printre cele mai bune si la indemana, in plus au si un pre
relativ mic in comparatie cu alte lansete de rapitor.
La indemnul unui prieten mi-am indreptat atentia catre
blancurile produse in America de firma ALL STAR.
Si astfel a inceput o noua era pentru mine. Blancul
prezinta pereti foarte solizi, actiuni uimitor de rapide, si
calitatea modulelor de carbon iti dau senzatia ca pescuiesti cu
adevarat! Tot cu achizitionarea acestui blanc au inceput cateva
notiuni pentru mine in domeniul rod-buildingului (constructia
de lansete). Blancurile pe piata americana valoreaza intre 100-
120$, dar merita fiecare cent !
Pentru pescuitul pe rauri mari este recomandata o plaja
de putere mai mare 20-50g sau 30-60g.

Pescuitul cu naluci reactive (voblere, linguri)

Pescuitului cu astfel de naluci i se preteaza lansetele ce
au actiuni moderate sau moderat-rapide (progresive).
 8

De ce aceste actiuni ? Pentru ca, sa nu uitam, pescuim

cu naluci reactive asta presupunand recuperare continua, cu
oarecare viteze, iar o lanseta rigida poate duce la rateu :
naluca pur si simplu zboara din gura pestelui sau il raneste
rupandu-i pur si simplu gura in cazul in care vorbim de avat
sau biban.
Am pescuit destul de mult cu un Cormoran Carbo Star
deluxe IM8 care si-a facut datoria pe parcursul a 2 ani
ramanand un bat de suflet cu valoare sentimentala. Puterea de
aruncare era de 10-30g, dar la 30g cam scartia iar actiunea
moderat rapida. Pretul este destul de mic pentru un astfel de bat
: in jur de 100-130 ron. Prefer de asemenea si aici betele cu
putere de aruncare de 7-28g (1/4-1oz) sau 10-30g.
Din betele de pe piata americana as putea mentiona
seria Tourney Trail de la Cabelas, bete excelente pentru pretul
lor (aproximativ 210 ron). Recomand de aici seriile cu puteri
de lansare 3/8-3/4oz(10,5-21g). Ramanand la piata americana
tot Cabelas mai detine niste bete uimitoare pentru lingura si
vobler . Betele se numesc Cabelas Fish Eagle II, si din aceasta
gama recomand tot cele cu puteri de lansare 3/8-3/4oz(10,5-
21g). Am testat un astfel de bat pre de cateva partide in care
am pescuit exclusiv as putea spune la voblere si linguri de pana
in 14g. Desi lungimea lui este de 86 (2,59m) am pescuit cu el
fara probleme atat din barca cat si de pe mal. De pe mal am
prins foarte bine biban, iar din barca stiuci; se descurca
excelent cu nalucile reactive, iar masa nalucilor la care
exceleaza este de 5-12g. Pot spune ca are un raport calitate pret
excelent ~ 280 ron. Poate reprezenta un bat indispensabil celor
care pescuiesc la stiuca, avat, biban, salau cu voblere si linguri.
Pentru pescuitul pe rauri mari recomand plaje de puteri
10-40g. Personal sunt adeptul betelor rapide, iar cand pescuiesc
cu voblere si linguri folosesc firul monofilament in locul celui
multifilament, intrucat primul are o elongatie mai mare si
permite pestelui sa inhate naluca.
Referitor la lungimea batului , acum fiecare dupa bunul
 9

plac. Spre exemplu pescarii nordici folosesc pentru pescuitul

din barca bete de 3-3.30m. Asta din cauza ca in nord, apele
sunt foarte limpezi, ei avand nevoie de lanseuri foarte lungi
pentru a fi depistati mai greu de catre pesti. Asa ca nu conteaza
daca pescuim din barca sau de pe mal, important este sa ne
potrivim cu lanseta ce o folosim si sa stim exact ce vrem de la
aceasta.

Mulineta
Cum iti alegi mulineta de spinning ?
Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta
de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila ...
In orice discutie despre mulinete, consistenta
capitolului spinning este usor de observat, in pricipal datorita
popularitii acestui stil de pescuit in Romania. Orice tip de
pescuit usor, orice tehnica de pescuit a rapitorilor, integreaza si
o mulineta de spinning, datorita performantelor si usurintei in
utilizare de care acesta da dovada.
Si cum tehnologia se imbina din ce in ce mai mult cu
pescuitul, alegerea unui astfel de produs devine din ce in ce
mai grea. Incercati sa cititi acest mic ghid si sigur veti gasi
cateva ponturi utile pentru viitoarea alegere.

Corpul mulinetei
Sunt convins ca cei mai multi dintre voi au vazut macar
o data schema tehnica a unei mulinete si au fost surprinsi de
complexitatea mecanica in sine si de varietatea pieselor ce
compun ansamblul. Alegerea unei mulinete cu o mecanica
robusta simplifica utilizarea si micsoreaza sansa unei posibile
viitoare defectiuni.
Corpul mulinetei, poate fi fabricat din plastic, aluminiu,
grafit/carbon sau materiale compozite.
Optiunea este destul de simpla aici, in sensul in care
daca va doriti o mulineta usoara, puteti opta pentru un corp de
carbon, iar daca alegerea se indreapta catre rezistenta si
 10

perenitate, aluminiul este cea mai buna solutie.

Totusi, daca alegerea rezistent vs usor este personala,
la baza deciziei ar trebui sa stea stilul de pescuit practicat.
Spre exemplu, daca se urmaresc pestii de mici
dimensiuni, atunci un corp de carbon este optim, la polul opus
aflandu-se spinning-ul greu, cu naluci mari si grele, ce implica
o mulineta cu un corp solid precum cel din aluminiu, rezistent
la uzura si la solicitari.
Un alt factor ce ar trebui sa influenteze decizia este
soliditatea corpului. In momentul alegerii atentia trebuie
indreptata catre un corp solid, bine conturat, cu partile mobile
finisate, fara defecte minore ce va pot creea probleme ulterior.

Marimea mulinetei
La prima vedere, gama de marimi existenta pentru
fiecare model, 100, 300, 1000, 2000, 4000, este dezorientanta,
chiar si pentru un pescar incercat. General vorbind, in functie
de tipul de pescuit practicat, alegerea este in directa
corespondenta cu firul pe care il veti folosi.
Cu cat dimensiunea firului se reduce, reduceti si
dimensiunea mulinetei.
Dealtfel, o informatie mai mult decat folositoare o
gasiti in specificatiile tehnice sau pe tamburul mulinetei,
fiecare producator incluzand diametrul si lungimea firului
recomandat.
Exemple:
- daca pestele urmarit este cleanul, atunci diametrul
firului va fi unul mic 0.12mm-0.15mm, mulineta recomandata
fiind una usoara;
- daca pescuiti la stiuca, biban, sau salau, atunci firul
potrivit va fi undeva intre 0.17mm-0.25mm, mulineta
recomandata fiind una medie;
- in cazul in care cautati somnul, capturile capitale sau
pescuiti cu naluci grele sau jiguri supradimensionate, diametrul
recomandat se va regasi in plaja 0.25mm-0.30mm, o mulineta
 11

mare fiind mai potrivita decat una medie; va face fata cu brio si
va rezista mult mai mult in timp.

Raportul de recuperare
Raportul de recuperare face referire la numarul de
rotatii executate de rotor la o tura completa de manivela. Spre
exemplu, intr-un raport de recuperare de 4:1, rotorul va executa
4 miscari de revolutie la o singua invartire a manivelei.
In concluzie, cu cat numarul de rotatii ale rotorului
creste, lungimea firului recuperat pe o invartire a manivelei
creste.
Daca un raport de recuperare 4:1 este considerat mediu,
atunci limitele inferioare si superioare vor fi 3:1 si 6:1.
Exemple:
- avat [recuperarea nalucii cu viteza, pe distante scurte]
r.r. mare;
- stiuca, salau, biban [recuperarea nalucii pe distante
medii, alternand viteza] r.r mediu;
- stiuca, salau, somn [ recuperarea nalucii pe distante
medii-mari, cu viteza mica] r.r. mic.
Nota: r.r - raport de recuperare
Pentru scopuri generale si utilizare multipla, un raport
de recuperare mediu, 4:1, 4.5:1, este maimult decat suficient.
Totusi daca va puteti permite mai multe mulinete,
atunci ar fi perfect sa alegeti atat un raport de recuperare mic
cat si unul mare, pentru a acoperi o plaja mai mare.

Sistemul de franare
Sistemul de franare este unul din cele mai importante
aspecte ale unei mulinete de spinning. In drill, frana este cea
responsabila pentru presiunea pusa asupra pestelui, pentru
derularea firului in sarcina maxima.
Fara o frana cu reglaj micrometric, riscul ruperii firului
si a pierderii unui peste este foarte mare. Intotdeauna asigurati-
va ca frana are un reglaj fin, ca functioneaza lin si continuu,
 12

fara sincope.
In sarcina, in functie de reglajul stabilit, firul trebuie sa
se deruleze uniform, exceptie facand situatia cand frana este
stransa la maxim.
In functie de pozitionarea franei, exista 2 tipuri de
mulinete de spinning: cu frana fata[FD/front drag] si cu frana
spate[RD/rear drag].
Mulinetele FD sunt echipate in general cu discuri de
franare mari, ce ofera o durabilitatea si o performanta
superioara celor cu frana spate.
Mulinete RD sunt insa mai usor de controlat, in special
in drill, datorita pozitionarii franei, mult mai la indemana
pescarului, dar nu exceleaza in lupta cu pestii de mari
dimensiuni.

Rulmenti
Toate mulinetele de spinning sunt prevazute cu
angrenaj echipat cu rulmenti pe bile, pentru o functionare si o
rulare lina, silentioasa, fara vibratii. Multe dintre ele contin
chiar un rulment pe role in interiorul galetului [pastila de la
baza pickup-ului ce face posibila translatia lina a firului,
impiedicandu-l sa se rasuceasca].
Un numar mare de rulmenti implica desigur o calitate
superiora a mulinetei in cauza.
Un avantaj major este cazul in care rulmentii sunt din
otel, durabilitatea si rezistenta la coroziune fiind mult mai mari.
Alegeti un numar de rulmenti pe masura banilor
disponibili, dar atentie la faptul ca nimic nu este mai neplacut
decat o mulineta care nu functioneaza liniar, fara trepidatii.

Tamburi
In angrenajul mulinetei, tamburul ocupa unul dintre
cele mai importante locuri. nu numai pentru depozitarea
firului ci si pentru calitatea sau distanta lanseului. Nu este de
neglijat nici forma si felul in care firul se aseaza pe el.
 13

Aceste amanunte isi vor dovedi importantanta atunci

cand lansati. Un tambur inalt si mai putin adanc va asigura un
lanseu mai lung, datorita usurintei cu care firul se desfasoara de
pe el. Majoritatea tamburilor sunt fabricati din aluminiu
anodizat sau grafit / carbon.
Situatie similara ca in cazul corpului, carbonul asigura
un ansamblu mai usoar iar aluminiul unul mai rezistent si mai
durabil.
Tamburii de rezerva sunt un mic bonus oferit de catre
producator, permitandu-va astfel utilizarea firelor de diametre
diferite. Schimbarea se efectueaza foarte usor, existand 2
sisteme standard de montare, in directa legatura cu tipul de
mulineta.
Astfel, la mulinetele cu frana fata, tamburul se poate
schimba prin desurubarea pastilei de reglare a franei, iar la cele
cu frana spate, sistemul cel mai intalnit fiind cel one touch
un mic buton aflat pe partea superioara a tamburului.

Antiretur
Premisa pentru o mulineta perfecta, antireturul este in
fapt o mica functie ce impiedica invartirea in sens invers de
rotatie a manivelei, permitand astfel un drill excelent controlat
numai de frana si mana pescarului.
O mulineta ce se respecta are antireturul infinit, orice
oprire inopinanta a manivelei nelasand joc in manivela.
Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta
de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila dar decizia
poate fi simplificata daca aveti foarte bine definit in minte tipul
de pescuit pe care urmeaza sa il practicati.
Mulineta aleasa va fi partenerul vostru in aventura in
care sunteti gata sa intrati.

Mulinetele de spinning cu freerunner

Mulinetele de spinning cu freerunner sau baitrunner
(denumirea depinde de firma producatoare), au in principal
 14

aceleasi detalii constructive ca si mulinetele de spinning

normale, diferenta constand in faptul ca aceste mulnete au doua
frane. O frana frontala pe tambur, care este frana de dril si se
va regla in functie de grosimea firului folosit si o frana in spate,
care este practic freerunner-ul (free runner = alergator liber).
Comutarea intre aceste doua sisteme de franare se face manual
cu ajutorul unei parghii de comanda sau automat la inceperea
drilului.
Frana frontala. Parghia de comanda. Freerunner.
Freerunner-ul se va regla la un nivel la care daca trageti
de fir, lanseta nu va pleca de pe suport. Aceasta va da pestelui,
dupa producerea autointeparii, posibilitatea de a pleca cu
momeala fara sa ia si lanseta de pe mal. In momentul in care
pescarul incepe drilul, la prima miscare a manivelei mulinetei
se decupleaza automat free runner-ul si se cupleaza frana de
dril. Mulinetele de spinning cu freerunner se folosesc de obicei
pentru pescuitul crapului de pe mal.

Folosirea lansetei si mulinetei

Incarcarea cu fir a tamburului mulinetei
Pentru a incarca cu fir un tambur se va monta mulineta
in mandrina lansetei (nu este necesara folosirea intregii lansete
ci doar a primului tronson daca are inel) si se va demonta
tamburul mulinetei pentru a se usura prinderea firului pe
acesta. Se trece firul prin inelul lansetei si se leaga pe tambur
folosind un nod (de exemplu uniknot").
Se ridica pick-up-ul mulinetei si se monteaza tamburul
la locul sau. Rola de fir o veti aseza pe podea, culcata pe o
parte, chiar sub inelul lansetei, iar intre degetul mare si cel
aratator al mainii cu care tineti lanseta, veti tine firul tensionat,
pentru ca acesta sa sa fie mulinat ordonat, spira langa spira si
strans, pe tambur. Mulinati cu o viteza constanta, nu prea mare,
avand grija ca firul sa "curga" usor prin inelul lansetei.
 15

Lansarea
Pentru lansare se prinde lanseta in dreptul mandrinei cu
mana dreapta, se apuca firul cu degetul aratator, se ridica pick-
up-ul si prin balansarea in plan vertical sau orizontal se arunca
montura, concomitent eliberand firul de pe deget.
Dupa lansare prin simpla rotire a manivelei, pick-up-ul
revine in pozitia de lucru. Nu se lanseaza niciodata cu greutati
mai mari decat cele din intervalul inscriptionat pe lanseta.

Folosirea franei mulinetei

Frana are ca scop prevenirea ruperii firului in timpul
"drilului" (lupta cu pestele), regland-o in functie de grosimea
firului cu care pescuiti pana aproape de limita de rupere.
O alta intrebuintare a franei in cazul cand pescuiti la
stationar, este de a preveni pierderea lansetei in apa atunci cand
un peste mai mare se agata in montura dvs.
Pentru aceasta se regleaza frana in asa fel incat la o
verificare (trageti cu mana de fir) firul sa se desfasoare de pe
tambur fr sa mite lanseta din suport.

Tips & Tricks

Cnd folostiti frna reglat foarte lejer, neparea
petelui se va face cu o mn innd de tambur. Dup nepare
avei timp sa strngei frna la o valoare convenabil pentru
"dril".
Aducerea la mal a pestelui
Am vazut "pescari" care tin lanseta nemiscata intr-o
pozite si mulineaza tragand pestele. GRESIT !!! in acest caz se
risca ruperea manivelei mulinetei. Aducerea la mal a pestelui
nu se face din mulineta ci din lanseta. Se trage lanseta spre
inapoi dupa care se aduce la pozitia initiala concomitent cu
recuperarea firului pe tambur, neslabind niciodata din tensiunea
firului.
Scoaterea pestelui mare din apa (peste 0.5 Kg in functie
de lanseta) se va face numai cu minciogul, gafa, sau alte
 16

ustensile destinate acestei actiuni.

Intretinere:
Lansetele si mulinetele se vor curata dupa fiecare
partida de pescuit stergandu-le cu o laveta umeda.
Lansetele telescopice vor fi curatate in mod special,
desfacand capacul manerului si suflandu-le cu aer comprimat,
datorita faptului ca nisipul intrat intre segmentele acestora va
distruge lanseta.
Pastrarea lansetelor si transportul acestora la balta se va
face n huse speciale, cu mulinetele demontate din mandrina.
Mulineta se va unge cel putin de doua ori pe an cu
vaselina speciala, in caz ca nu aveti vaselina speciala, apelati la
un specialist.
Mulinetele se vor transporta separat in huse sau cutii,
montandu-le pe lansete numai la balta.

Din secretele plutelor de pescuit

Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie
noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca
acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in
juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare.
Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii.
 17

Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata

chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de
semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin
eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau
functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare
(varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau
materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta,
teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra
luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de
distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala,
antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un
contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand
distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o
bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic.
Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o
asigure este flotabilitatea.
Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor
plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general
verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si
antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de
scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare.
Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in
viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la
suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care
revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta
rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia
initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este
caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca
la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca
pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai
agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta
sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase
imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam
fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are
 18

la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp

scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei
marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de
acel corp.
Un model simplificat, dar destul de precis, este
prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este
supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi
de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura
alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus
(cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit
pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este
aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice
pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului.
Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta
revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N
> 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o
rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in
sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta
poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult
timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala.
Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria
fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi
considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in
momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de
forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista
asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia
finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de
apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe
tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de
mai jos.
Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate
reduce la doua figuri geometrice: o semisfera si respectiv un
 19

con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate

stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina
o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage,
asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul
nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat
pluta va fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara
la distante mari. O forma deosebit de eficienta este si aceea a
unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale
sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta
situata deasupra apei (exceptand antena) trebuie sa fie de cca.
10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in
carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu
mai sunt valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie
inversa, cu semisfera deasupra.
Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul
unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra
carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute
pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-
90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de
buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de
lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe
fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre
suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele
ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate.
Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica
ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si
pleaca.
Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare
graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa
carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3
cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus,
restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta
mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt
avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp
 20

intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al

lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la
intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand
uneori noduri.
Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare
unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire,
eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va
fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a
reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in
proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea
rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea
autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi
plasati pe fir in mod echidistant.

Scheme de lestare n pescuitul la undi

In pescuitul la undita functionarea ireprosabila a
tandemului pluta lest este unul din factorii cheie ai
succesului.
Acest lucru este cunoscut de toti pecarii ce fac eforturi
sa se doteze cu plute cat mai sofisticate si mai sensibile. Cu
toate acestea, odata ajunsi pe apa, multi dintre ei constata ca
ceva nu functioneaza corect. Asta pentru ca lestarea unditelor,
desi nu presupune cunostinte deosebite, are cateva mici
secrete pe care mai toti le cunoastem sau le intuim dar pe
care nu de putine ori le tratam cu superficialitate. i spun asta
din proprie experienta. Dupa ce ati ales pluta, aceasta trebuie
lestata astfel ncat sa-i asiguram o pozitie ct mai corect in
apa, de regula verticala. Daca ati cumparat o pluta de firma
sarcina este usurata deoarece acestea au marcate pe corp repere
care indica nivelul optim de scufundare si de asemenea au
inscrisa greutatea plumbilor necesari pentru o lestare corecta.
 21

Daca aveti o pluta confectionata artizanal atunci incepe prima

parte a efortului de echilibrare. Nu vom vorbi aici despre plute
deoarece pe site puteti gasi un material dedicat acestora,
semnat de dl. Neagu Petre, dar reamintim ca o evolutie corecta
a acestora impune ca intre 80 90 % din volumul lor sa sa fie
scufundat. Deci lestarea trebuie sa asigure ca prim obiectiv
aceasta scufundare. Dezideratul se realizeaza de obicei cu alice
de plumb calibrate sau foita de plumb, in ambele cazuri fixarea
acestora pe fir realizandu-se prin strangerea cu clestisorul cu
falci plane si nu cu zimti. Strangerea se face usor, nu numai
pentru a nu rupe nailonul, dar si pentru ca practica terenului ne
obliga adesea la modificari functie de pestele scontat, tipul
pescuitului si al apei. Prezentul material este axat pe pescuitul
pestilor pasnici, in ultimii ani pescuitul rapitorilor facandu-se
din ce in ce mai putin cu undita. Chiar si in acest caz unditele
pregatite pentru rapitor au constitutii robuste, incepand cu
varga si sfarsind cu lestul deci nu e cazul sa discutam despre un
pescuit de finete, influentat decisiv de micile trucuri ale
aranjarii plumbilor pe fir.
Lestarea functie de pestele cautat si tipul de pescuit
Pentru pestii rapitori care, datorita dimensiunilor lor,
lacomiei sau modului de hranire, cu atacuri rapide si hotarate,
nu sunt deranjati de un lest mare, modul de realizare a
plumbajului nu pune prebleme deosebite, putand fi folosit un
singur plumb, fix sau culisant aflat la cativa cm de ac. (vezi
lestajul simplu) Pescuitul pestilor pasnici, mai ales daca
acestia au dimensiuni reduse (obleti, rosioara, caras, platica,
mreana, scobar etc. ) necesita un plumbaj special, in care
greutatea necesara echilibrarii plutei nu este concentrata intr-un
singur punct. Acest lucru este impus de modul de hranire al
acestor pesti care ciugulesc, gusta hrana inainte de a o inghiti,
de multe ori jucandu-se cu ea. In aceasta situatie exista riscul
ca pestele sa simta reculul unui plumb de dimensiuni mari si sa
renunte la hrana. Ca urmare se recomanda ca in apropierea
acului sa avem un plumb mic pentru a nu trezi suspiciuni
 22

pestelui in situatia descrisa anterior. Rolul acestui plumb este

de a ajuta la coborarea rapida a acului si de a-l mentine la
adancimea dorita, restul de lest necesar echilibrarii plutei fiind
fixat mai sus intr-un plumbaj gradual de diverse tipuri ce sunt
prezentate in continuare. Daca hranirea are loc pe fundul apei
pestele va avea tendinta de a-si ridica botul inainte de a pleca
cu hrana in gura (atentie mare platica, mreana, scobarul). Ca
urmare, daca pescuim cu acul pe fund sau foarte aproape de
fund si plumbul este langa ac, miscarea de ridicare a pestelui va
face ca acesta sa simta plumbul si se poate speria scuipand
acul. In consecinta din nou se impune folosirea unui plumbaj
gradual cu un plumb cat mai fin langa ac, cu rolul de a asigura
evolutia momelii cat mai aproape de locul dorit, pe fundul apei
sau la cativa centimetri de el.
 23

Lestarea functie de tipul apei

Ape statatoare
Lestajul simplu
Este cea mai simpla modalitate de lestare care
impiedica pestele sa simta reculul sistemului lest pluta
asigurand si finete pescuitului. Tubul siliconic dintre alica
opritoare si plumbul culisant amortizeaza socul contactului
dintre cei doi plumbi. Este un montaj recomandat pentru
pescuitul cu plumbul pe fundul apei.
Plumbaj liniar simplu
Realizat din alice despicate, cu prima alica, din
apropierea acului stransa foarte usor pentru a putea fi deplasata
in timpul pescuitului functie de necesitati. In momentul in care
pestele vrea sa plece cu momeala in gura va simti o rezistenta
mica data de prima alica, de dimensiuni mici si ulterior
rezistenta va creste gradual, aproape normal astfel incat pestele
nu va deveni suspicios. Un alt avantaj este acela ca, daca
 24

pestele are tendinta sa se ridice, pluta se va inclina treptat

anuntand intentia acestuia in timp util. Un pescar bun va sti sa
intepe la vreme.
Alicele se monteaza la intervale de 5-10 cm, functie de
adancimea la care se pescuieste. Personal folosesc de fiecare
data o alica si la 15-20 cm sub pluta pentru a asigura o mai
buna stabilitate a acesteia. Este un montaj eficient in cazul
pescuitului de finete, la pesti mici, in conditii de vant, cu plute
tip creion.

Montura logaritmica
Este deosebit de utila in pescuitul de competitie datorita
finetei si eficacitatii sale. Recomandata in special pentru
rubesiana dar utila si la unditele obisnuite. Se utilizeaza alice
despicate, grupate in seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica

solitara in apropierea acului. Aceasta este stransa cel mai usor

pentru a putea fi mutata in sus sau in jos functie de dorinta, de
finetea si frecventa trasaturilor. Grupurile se monteaza la
intervale de 5-6 cm. Este o montura deosebit de eficienta
pentru pescuitul cu 3-4 cm din fir pe fundul apei, dar si la
pescuitul pestilor de dimensiuni mici (carasel, babusca,
rosioara, oblete) la pescuitul intre ape. Ca si la montura
anterioara, reculul simtit de peste in momentul in care vrea sa
plece cu momeala creste gradual.
 25

Ape curgatoare
Principala dificultate cu care ne intalnim in acest caz
este data de curgerea apei. Aceasta apasa pe fir imprimand o
anumita forta asupra firului aflat sub pluta si influentand
evolutia acestuia. Ca urmare eforturile pescarilor au fost
concentrate spre gasirea unei modalitati de lestare care sa
permita o evolutie cat mai naturala a momelii si posibilitatea
prezentarii si mentinerii acesteia in locul dorit. Trebuie
subliniat faptul ca acest lucru este cu atat mai dificil cu cat
curgerea apei nu are un caracter laminar, nu este o curgere cu
viteza constanta in toate straturile ei. De cele mai multe ori
constatam viteze de curgere diferite in straturile de adancime
fata de cele de la suprafata. Acest lucru face ca acul cu
momeala sa ajunga fie mult in fata plutei fie sa ramana in
spatele acesteia influentand decisiv modul de semnalare a
prezentei pestelui si a momentului inteparii. De asemenea
curentii raurilor imprima acului miscari haotice, nenaturale,
putand starni pestilor suspiciuni fata de momeala prezentata.
Functie de aceste caracteristici au fost cautate modalitati de
lestare care sa asigure finete semnalului plutei, sa evite
suspiciunea pestilor, sa asigure o asezare cat mai verticala a
firului si sa fie cat mai putin influentate de turbulentele
curentilor raului.

Lestaj mixt
Acest tip de montura este deosebit de util in apele
domoale, cum ar fi raurile de ses cu apa lina ori canale de
irigatie.
Plumbul culisant sub forma de picatura, care asigura
principala greutate a lestului, se repartizeaza in partea de sus
spre pluta. Sub acest plumb avem un tub siliconic pentru
amortizarea socurilor la contactul dintre plumbul principal si
primul set de alice despicate. La fel ca la montura logaritmica
prezentata anterior grupurilr de alice sunt dispuse descrescator
dinspre pluta spre carlig, cu un montaj mai lejer al ultimei
 26

alice. Este un montaj care asigura coborarea rapida a momelii

spre fundul apei dar si un recul fin la muscatura pestelui.
Recomandat pentru plute alungite, cu chila lunga si antena.
Plumbaj in coada de soricel

Sunt tipuri de lestaj utilizate cu predilectie in ape

repezi, cu curenti puternici sau valuri la suprafata. Greutatea se
repartizeaza mai convenabil pe fir iar micile alice insirate pe el
vor opune rezistenta fortei curentului apei in puncte continui si
astfel firul va pastra o alura verticala iar momeala nu va mai
juca nefiresc. In practica, daca se constata ca intr-un rau
curentul apei este mai mare spre adancime se va folosi grupajul
in coada de soricel de tip descendent, in care plumbii grupati
sunt plasati spre ac. Daca pescuim intr-o apa cu valuri la
suprafata, sau curent mai puternic la suprafata, se foloseste
grupajul ascendent, cu plumbii grupati montati spre pluta.
Atentie ! Unul din dezavantajele acestor monturi este
ca, mai ales in cazul pescuitului cu fire foarte subtiri, exista
posibilitatea ca in timpul lansarii, daca aceasta nu este facuta
corect, sau la intepaturile ratate, plumbii se pot incurca intre ei,
formand noduri. Deseori aceste noduri nu pot fi desfacute decat
apeland la metoda lui Alexandru Macedon, cu sabia.
In prezent magazinele de specialitate expun o
multitudine de tipuri de plumbi pentru undite, calibrati pe
diverse greutati si forme. Toate montajele prezentate anterior
pot fi executate utilizand plumbi calibrati de greutati diferite,
 27

astfel incat un grupaj de trei alice sa fie inlocuit de un singur

plumb cu greutate echivalenta. Cu toate acestea practica a
demonstrat ca este mult mai eficienta utilizarea grupajelor de
plumbi de dimensiuni mici. Evolutia plutelor este mai fina iar
interventiile ulterioare pentru diverse ajustari se fac mult mai
usor.

Minciogul
Minciogul este un instrument indispensabil in trusa
oricarui pescar.
Mincioage se gasesc in toate magazinele de profil dar....
nu orice minciog este minciog.
De la inceput trebuie sa stiti ca exista in principiu doua
tipuri de mincioguri, unele de buget redus (care se rup) si unele
mai scumpe de la care putem avea pretentii.
Un minciog bun este acela care are coada cat mai lunga
(2,5-3m) si mai rezistenta, imbinarea dintre coada si bratele
care tin plasa deschisa sa fie metalica, iar deschiderea
minciogului sa fie cat mai mare.
De retinut este ca, cu cat deschiderea minciogului este
mai mare, cu atat mai usor va fi sa introducem pestele care se
zbate in el.
Mincioagele mici si ieftine nu isi au locul in trusa unui
pescar care cauta peste mare. Daca va limitati la pesti pana in 3
Kg sunt bune si cele ieftine.

Folosirea minciogului
Dupa ce ati agatat un peste maricel si l-ati adus la mal
urmeaza "faza cu minciogul". Acesta ar fi bine sa fie desfacut,
la indemana, nu impachetat prin fundul portbagajului.
Folosirea minciogului pentru a scoate pestii din apa este
diferit de folosirea minciogului pentru a prinde fluturi. Si
anume; pentru a scoate pesti, minciogul va fi introdus in apa, in
zona aproximativa unde vreti sa scoateti pestele, apoi veti
conduce pestele catre mincicog si cu o miscare de ridicare a
 28

acestuia, pestele va fi captiv in plasa.

n cazul n care fugariti pestele cu minciogul, acesta se
va speria si se va zbate de doua ori mai rau, caz in care exista
doua finaluri, amandoua dramatice. Unu, nu ve-ti reusi sa-l
nimeriti cu mincogul si doi, zbatandu-se cu ultimele forte va
scapa din carlig.
Scoaterea minciogului cu peste din apa, nu se va face
ridicand minciogul de capatul cozii ci intai se trage pestele la
mal, dupa care se apuca cu ambele maini de bratele
minciogului si se ridica.

Fir textil sau nylon ?

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului
constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce
mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt
complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir
monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice
poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite- multifilare
(polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele
componente avind rezistenta de 10 ori mai mare dect a
otelului.
Avantaje nylon:
este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce
mai buna;
umple bine mulineta, da siguranta lanseului;
rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l
face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate;
utilizabil la toate tipurile de inele.
Dezavantaje nylon:
rezistenta la frecare este limitata;
la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil
uneori facind intepaturile ineficace;
suporta destul de rau ultravioletele;
uneori, dezavantajele enumerate anterior impun
schimbarea firului cel putin anual.
 29

Avantaje fir textil:

rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon
(de cinci ori la nod), la diametre egale;
rezistenta la uzura este foarte buna;
durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);
coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de
eficient la intepat chiar la distante foarte mari;
Dezavantaje fir textil:
asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe
inele este redusa fiind necesare inele foarte dure (Sic, Gold
Cemet);
rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;
pretul este foarte ridicat.
Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe
ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil.
Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor
mari.
Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta
la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste
utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care
pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea
gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a
numarului de muscaturi.

Masurarea adancimii apei

Pentru masurarea adancimii apei se va folosi un buldo
si un un plumb greu, culisant. Buldo-ul il veti monta la capatul
liniei iar plumbul va culisa liber pe line.
Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand simtiti
rezistenta (buldo-ul a ajuns langa plumb, pe fundul apei).
Acum blocati mulineta si slabiti frana tamburului.
Metoda 1:
Prindeti intre degete firul imediat dupa primul inel (de
la cotor) si trageti pina la al doilea inel.
Repetati actiunea pana ce buldo-ul va iesi la suprafata.
 30

Numarati de cate ori ati dat drumul la fir si inmultiti cu

distanta intre cele doua inele.
Metoda 2:
Legati pe fir, in dreptul primului inel (de la cotor) al
lansetei, un nod dintr-o sfoara, pe care il veti strange bine si-i
veti taia mustatile scurt.
Dati drumul la fir pana ce buldo-ul va iesi la suprafata.
Adancimea apei va fi masurata intre nodul din sfoara si
primul inel al lansetei (de la cotor).
Nadirea Pestilor
Nadirea pestilor este o faza a momirii; prin nadire se
urmareste obisnuirea pestilor cu carligul cu momeli si
apropierea lor de acesta.
Nadirea pestilor depinde de cultivarea unor deprinderi
cat mai naturale de cautare a hranei. Pestii sunt obisnuiti sa-si
caute hrana in anumite locuri, care insa se schimba dupa sezon.
Daca ii vom nadi in locurile pe care le viziteaza cu regularitate
si vom alege ora corespunzatoare, vom obtine rezultate
surprinzatoare; vom fi insa dezamagiti daca vom neglija
cunostintele despre viata pestilor si despre ape si daca vom
incerca sa-i nadim oriunde si oricand. Si asa, desigur, putem
obtine anumite succese, dar cu pretul pierderii unui timp
pretios si a unei cantitati inutile de nada, cu o nadire facuta
insistent la anumite ore invatam pestii sa frecventeze si locuri
pe care le parasisera din lipsa de hrana.
Nadirea nu are sens acolo unde stau pescar langa pescar
fiecare cu alta momeala, sau care dau prea multa momeala si
cand pestii devin "mofturosi", satui si nu mai musca. Nadirea
trebuie sa se faca, de regula, cu ceea ce se si prinde in carlig
(momeala). De exemplu, daca momeala din carlig este pasta de
cartofi, nada va fi alcatuita tot din cartofi. Daca dorim sa
pregatim un "vad" nou de pescuit, in prima zi imprastiem nada
pe o suprafata mare, a doua zi, pe una mai mica si, in final,
doar intr-un anumit loc, potrivit pentru pescuit. In urmatoarele
zile este suficienta o nadire moderata si, de regula, doar cu o
 31

delimitare mai precisa a zonei unde vom pescui.

Pe apele statatoare momeala doar se arunca in locul
ales, dar pe apele curgatoare, unde curentul o duce repede,
momeala se pune intr-o punga de plastic cu gauri sau intr-un
ciorap gaurit, ancorat cu sfoara. Metoda cu nada in punga de
plastic da bune rezultate in special daca pescuim din barca,
cand si in locul unde vrem sa pescuim dam drumul la saculetul
sau cutiuta perforata umpluta cu nada. Nada se poate compune
din cartofi fierti si zdrobiti, pesmet, seminte de oleaginoase
crude sau fierte (floarea soarelui, rapita, canepa etc.), substante
indulcite cu melasa, esenta de anason, vanilie si alte adaosuri
de aroma si gust. Astfel pestele se nadeste atras de masa de
culori si arome.
Se stie ca pestele are un miros dezvoltat si un sistem de
apel necunoscut inca, prin care isi cheama confratii.
Nu este permis sa se momeasca cu sange, carne de
abator sau orice alte preparate din carne, ori cu reziduri de la
laptarie, din motive sanitare.
Nadirea este ceva rational, dar nu trebuie nici sa se
abuzeze de ea, deoarece pestii devin satui. De asemenea, se
recomanda sa se mai schimbe reteta de nadire, intrucat pestii
devin si mai curiosi cu o noua nada, ea fiind atractiva pentru
pesti!
Dynamite Baits - Momelile POP-UPS
In ultimele doua decenii am asistat la o adevarata
revolutie in fabricarea echipamentelor de pescuit (lansete,
mulinete, fire etc.) gratie aparitiei noilor tehnologii de
prelucrare a materialelor compozite, imprumutate adesea din
domeniul industriei aero-spatiale si nu numai. Spre deosebire
de acest domeniu, sectorul momelilor a fost mult mai
conservator, asta pana acum cativa ani cand au aparut primele
momeli cu grad de atractivitate mai ridicat decat al celor
traditionale.
Oprindu-ne la pescuitul crapului si al momelilor
dedicate acestui gen de pescuit, buletele a captat cel mai mult
 32

atentia pescarilor de competitie dar si a producatorilor de

marca. Dintre realizarile de top in acest domeniu se remarca
produsele oferite de firma Dynamite Baits care a lansat in acest
an mai multe produse revolutionare din seria Pop-Ups -urilor
(flotantelor), produse cu cel mai bun randament la pescuitul
crapului.
Printre produsele de mare succes se numara cele din
seria "Food Bait POP-UPS", buletele flotante bazate pe o
mixtura originala combinata cu uleiuri naturale. Producatorul a
realizat aceste produse optimizand compozitia acestora in doua
directii: asigurarea compozitiei care asigura componentele
nutritive necesare crapului, ceea ce asigura un grad ridicat de
atractivitate, respectiv asigurarea unei densitati optime, usor
sub cea a apei, gratie careia buletele pluteste intre ape, putin
deasupra fundului albiei.
Pe langa ingredientele si atractantii cuprinsi in buletele
gata confectionat, producatorul a prevazut si un atractant
complementar cu care umectam usor buletele inainte de
utilizare (atractantul complementar este inclus in ambalaj,
alaturi de bulete, imbuteliat intr-un flacon). Rolul atractantului
complementar este de a oferi buletelui prospetimea si aroma
necesare inainte de pescuit. Acest bulete se produce in 3
marimi: 15, 18 si 20 mm, de culoare inchisa. Produsele
acestei serii sunt printre cele mai eficiente in pescuitul crapului,
cu rezultate bune si in cazul fitofagului (crapul Novac, in
special).

Momeli

Momeala: cartof fiert

Mod de prezentare: taiat in cubulete
Pentru specia: babusca, platica, crap, oblete, lin, scobar

Momeala: boilies
 33

Mod de prezentare: legat in montura pe fir

Pentru specia : crap

Branza topita, cubulete mici

Pe carlig
Mreana

Broasca
Prinsa in montura cu ancora
Somn, stiuca, salau

Bucati de pestisori
Pe carlig sau pe ancora
Biban, somn, salau, clean

Burete aromatizat cu atractanti

Pe carlig sau pe montura fir de par
Crap, caras

Carne de scoica
Ancora invelita in carne
Somn, crap, biban, clean, mreana, lin

Coropisnita
Legata pe carlig
Somn, scobar, mihalt, mreana, clean

Ficat alterat
Bucati de 3-4 cm pe ancora
Somn

Ficat proaspat de bovine

Bucati de 3-4 cm pe ancora
Clean, somn, oblete, rosioara, babusca
 34

Fructe : cirese, visine, coacaze,

Legate pe carlig
Crap, clean

Zmeura, mure, dude, struguri, Gandac de Colorado

Pe carlig
Clean

Grau
In diverse nade dupa inmuiere 24 ore in apa
Crap

Greier
Pe carlig
Clean, mreana, scobar

Intestine de pasare
Pe carlig
Somn, biban, clean, mreana

Lacusta
Pe carlig
Clean, vaduvita, morunas, biban, babusca, rosioara, etc

Larva de carabus
Pe carlig
Clean, mreana, babusca, lin

Larva de liblula
Pe carlig
Toti pestii

Licurici
Pe carlig
 35

Clean

Lipitoare
Pe carlig
Clean, biban

Mamaliga
Cubulet pe carlig, sau cocolos pe momitor
Crap, caras, platica, oblete, rosioara, babusca

Mazare uscata
Pe carlig sau montura fir de par
Crap, caras, clean, babusca

Mazare uscata
Pe carlig
Crap, caras, clean, babusca

Musca
Pe carlig
Clean, oblete, sabita, rosioara, babusca, caras, morunas

Omizi
Pe carlig
Clean, babusca, biban, rosioara

Orez expandat
Pe carlig
Caras, platica, rosioara

Ovaz decorticat
Pe carlig
Babusca, platica, oblete

Paianjen de casa
 36

Pe carlig
Clean, rosioara

Paine
Pe carlig
Crap, caras, platica, rosioara, babusca

Pestisori vii (baboi, tipar, carasel,

Pe carlig
Avat, biban, clean, salau, stiuca , platica , porcusor) somn

Porumb conservat
Pe carlig
Crap, caras

Porumb expandat
Pe carlig
Crap, caras, mreana, clean, babusca

Porumb uscat
Pe carlig
Crap, caras

Rac
Pe carlig
Somn

Rama de gunoi
Pe carlig
Caracuda, caras, platica, rosioara, scobar, biban, crap

Rama de mare
Pe carlig
Chefal, stavrid, calcan, barbun, guvid, cambula
 37

Rama serpeasca
Pe carlig
Somn, crap, biban, salau

Scoica midia
Pe carlig
Cambula, calcan, rechini tineri, barbun, hanus

Sepia congelata
Pe carlig
Somn

Viermusi de musca
Pe carlig
Aproape toti pestii

Legea lui Bernoulli si pescuitul !

Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii
pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade
nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea
dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic - daca au muscat 2-3
carasei. i se pune intrebarea - ce se intimpla ?
Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au
dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape
exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca
primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent,
ramin simple ipoteze-mai mult sau mai putin inspirate. Totusi,
observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile
cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc
de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce.
Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de
hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul
acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura
explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea
apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze
 38

fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor

de catre paznici si administratori.
Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime
in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica
- data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija
aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate
acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea
lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un
anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori
pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele
situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi
variabile exogene - adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu
ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta
paznicilor si totul va fi O.K..
Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la
rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu
fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos
corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu
speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori
de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.
Variatia presiunii (mmHg/zi) 3 5 7
Variatia optima (dorita!)
a nivelului apei (mm/zi) -41 -68 -95
Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea
atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm
pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de
2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului
apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt
tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod
negativ atunci totul ramine pe seama norocului.

Despre simurile petilor

Vzul
Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului
 39

omenesc, fiind insa fara pleoape. Cristalinul este sferic si

neacomodabil in raport cu distantele, acest neajuns, impreuna
cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de
tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea
vizuala depinde si de dimensiunea ochilor :
Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici
sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele
culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme
ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea
binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste
intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului
pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini
din mediul aerian, cand suprafata apei este
linistita.
Auzul
Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu
percep sunetele, dar reactioneaza la variatiile lor de intensitate
si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie
pentru ai speria pe dusmani, fie in timpul reproducerii - pentru
apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt :
vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii
faringieni sau maxilari.
Mirosul si gustul
La pesti, aceste simturi dispun de organe separate.
Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantati in buze si
pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale.
Senzorii olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu
cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua
canale la unele specii, ce permit formarea unui curent
permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La
mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de
cornet care inlesneste formarea curentului de apa.
Simtul tactil
Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli
senzoriali raspanditi in piele, mai ales in zona capului, ale caror
 40

celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea.

Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile -
mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor
intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor.
Perceptia laterala
Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei,
caracteristic numai lor si important pentru orientare. Organul
acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are
aspectul unei linii mai colorate, desenata punctat de-a lungul
flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite
localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor
dusmani si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin
inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea
pestelui.

Migrarea pestilor in lacurile de ses

- studiu de caz
Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin
studiat si aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi, fiind
cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide
de pescuit in majoritatea baltilor de ses.
De ce acest studiu de caz ?
Acest studiu de caz l-am abordat pornind de la
observatia ca, pescari care au pescuit in aceeasi zi, in conditii
aproape identice dar in locuri diferite intr-o anumita balta, au
obtinut rezultate de la dezastruos la foarte bine. Concluzia a
fost clara: pestele tragea doar intr-o zona a baltii, unde pescarii
prindeau in medie 5-7 kg, fata de ceilalti care, cu putin noroc,
daca prindeau 1 kg de maruntis.
Care sa fie explicatia ? Migrarea pestilor !
Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg
primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic
de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana
din belsug, asa si pestii cauta acele zone propice supravietuirii.
Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta intr-
 41

un loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu

temperaturi optime si hrana din belsug. La cel mai mic semn ca
apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta imediat
o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei
ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei de apa. La
scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre
apele mai adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este
similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt
debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance,
aparand un fenomen de migrare a acestora spre larg.
Cum migreaza pestii ?
Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam
corect cauzele. Pestele migreaza cand temperatura apei iese din
limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri
sau de navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se
modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.
Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele
spre apele mici, incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara
vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom
pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai
ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.
Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant
pestele. Se recomanda sa frecventati zonele nadite constant de
alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai
productiv, valurile aducand cantitati importante de hrana
(insecte, seminte, larve etc).
Am ajuns la ultima cauza - variatia nivelului apei - la
care adaugam modificarile presiunii atmosferice. Vom trata
cele doua notiuni impreuna deoarece pestele percepe atat
variatia presiunii atmosferice cat si variatia nivelului apei prin
intermediul presiunii rezultante.
Presiunea atmosferica determina declansarea migrarii
pestilor dinspre mal spre largul lacului sau invers. Cresterea
presiunii atmosferice echivaleaza cu cresterea nivelului apei. In
acest caz, al cresterii presiunii atmosferice, pestele tinde sa
 42

vina spre mal dupa cca. 1-2 zile, acolo unde hrana este in
general mai bogata. In cazul scaderii presiunii atmosferice
situatia se prezinta invers, pestele migrand de la mal spre larg,
aici responsabil fiind instinctul de conservare care determina
pestele sa ramana in zone sigure, cu apa si hrana din
abundenta. Aceasta migrare a pestilor se produce pe directie
perpendiculara cu malul apei. Declansarea instincului de
migrare a pestelui are loc la variatii de 2-3 mmHg /24 ore iar
normalitatea se poate restabili in cel mult 2 zile.
Jocul apelor !
Migrarea pestilor o reintalnim si in cazul "plimbarii
apelor" de catre paznicul piscicol - prietenul Dvs.. Cand apa
scade brusc, pestele va migra in cel mult 4-6 ore spre larg, timp
in care va inceta sa se mai hraneasca normal. Normalitatea se
va restabili dupa min. 24 ore. La fel se intampla si cand creste
apa. In acest joc al apelor, pestele are un scurt ragaz
corespunzator nivelului minim/maxim cand, de regula,
paznicul schimba sensul apei (ridica sau lasa stavilarul). Ca si
in cazul presiunii atmosferice, migrarea datorata jocului apei
are loc pe o directie perpendiculara malului, in sensul ca la
scaderea apei pestele iese in larg iar la cresterea acesteia vine
spre mal. Din acest motiv este bine sa testati pestele atat la mal
cat si in larg. Incercati sa utilizati lansete cu lungime cat mai
mare, preferabil peste 3 m, pentru lanseuri cat mai lungi in caz
de nevoie.
Un paradox speculat de pescarii initiati, "cu vechime",
este ca atunci cand apa scade si presiunea atmosferica creste,
sau cand apa creste si presiunea scade, ambele simultan si in
limite uzuale, pestele nu mai migreaza avand un apetit ca in
zilele lui bune. Desi aceasta situatie se intalneste mai rar,
totusi, prin urmarirea atenta a barometrului si a nivelului apei,
se poate profita de situatie. Sper ca aceste randuri nu sunt citite
si de paznicii piscicoli !
Apa scade/creste radical, pestele migreaza dupa alte
reguli !
 43

A. Daca concluziile de mai sus erau ceva mai bine

cunoscute sau mai usor de intuit, problema se complica atunci
cand nivelul apei scade drastic, cand apa se retrage uneori cu 3-
4 m sau mai mult.
In acest caz migrarea pestelui cunoaste doua faze:
1. Intr-o prima faza pestele se indreapta spre larg,
cautand apele adanci. Este faza specifica jocului apei
(instrumentul de tortura a pescarilor, aflat la indemana
paznicilor);
2. Daca in cca. 2-3 zile nivelul nu se stabilizeaza ci
scade continuu, atunci pestele incepe sa migreze in directia
izvoarelor care alimenteaza lacul (spre amonte), urmand axa
albiei lacului. Fenomenul este cu atat mai intens cu cat
scaderea apei este mai rapida iar intinderea lacului este mai
mica. O data declansat acest proces, pestele va ramane in
amontele lacului saptamani chiar luni de-a randul, cu un apetit
destul de ridicat dupa ce nivelul apei s-a stabilizat la o valoare
minima.
In general pescarii nu cunosc aceasta migrare masiva a
pestilor si continua sa pescuiasca in zonele din aval (zonele
sudice in speta) si de mijloc, dar cu rezultate din pacate mult
mai slabe decat pescarii din amonte.
B. Cazul opus il constituie cresterea nivelului apei peste
cotele medii anuale, pana la capacitatea maxima a albiei.
Atunci asistam la o deplasare a pestilor in toate zonele
baltii, uneori cu tendinta de suprapopulare a zonele din aval,
situate aproape de stavilarul care regleaza nivelul apei. Acest
lucru se explica prin antrenarea de catre apa a unei cantitati
ridicate de hrana, larve de insecte etc.
ce vor fi purtate de apa pana spre avalul bazinului.
Mai exista si cazul particular al scaderii dirijate a apei
la cote minime, inainte de navodire, cand pestele tinde sa
migreze spre amontele baltii. La scuta vreme balta este
navodita puternic in zona in care se concentreaza pestele,
respectiv zona de amonte, moment cand pestele se refugiaza in
 44

toata balta, deseori pana in avalul bazinului.

Concluzii
"Balta fara peste" sau "balta cu peste care-ti intra singur
in juvelnic" sunt doua mituri pe care nu trebuie sa le luati prea
in serios. Trebuie sa stiti ca va aflati intr-o competitie directa
cu pestii si paznicii piscicoli, care vor "complota" de minune
impotriva Dvs., in conditiile in care natura va poate fi cand
aliat - cand adversar. Nu trebuie sa dezarmati dupa primul esec.
Aplicarea observatiilor si concluziilor de mai sus va
poate da cu siguranta multe satisfactii, insa trebuie foarte bine
studiat lacul pentru a sti care este nivelul normal al apei,
eventual cand a inceput golirea bazinului si unde sunt situate
izvoarele sau gura de alimentare a bazinului, respectiv
stavilarul de deversare a apei. Cunoasterea variatiei presiunii
atmosferice din ultimele 2 zile se poate dovedi foarte utila in
numeroase cazuri.
Daca nivelul apei este foarte scazut in raport cu media
anului, luati-va sculele si "migrati" spre zona de amonte.
Daca nu aveti suficiente informatii despre balta, un
sonar cu fascicol ingust va poate fi de mare ajutor in
localizarea bancurilor de peste. Fara sa stiti, aveti insa un aliat
natural de nadejde: pasarile domestice sau salbatice. In mod
invariabil, gastele, lebedele sau ratele vor viza cu mare precizie
zonele suprapopulate de peste.
Am verificat in repetate randuri aceasta teorie, a
migrarii pestilor, uneori alegand intentionat zonele
"defavorizate"; teoria s-a confirmat in majoritatea cazurilor.
Concluzia: nu va alegeti locul de pescuit la primul ochi
de apa care va apare in cale. Cercetati lacul si orientati-va spre
zonele cu sanse teoretice mai mari de a prinde peste. Rezult
atele nu vor intarzia sa apara.

Pescuit pe timp de vnt

Nu sunt putine cazurile cnd mergem la pescuit si
 45

incepe sa bata vintul, provocnd nemultumirea pescarului,

aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit.
Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vntul nu influenteaza
negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nad si
momeala.
Ne gndim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele,
nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda
atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vnt
de nord, vnt de sud, vnt de ploaie). Insa vntul, de regula,
sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar
si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cnd vntul
nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul
cu peste.
Problema este ca, din pacate, pe timp de vnt pescuitul
la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca,
folosind experienta acumulata in timp, putem invinge
adversitatea vntului transformind-o in aliatul principal. Dupa
ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vnt veti dori sa
aveti noroc de vnt. Pe timp de vnt s-a constatat ca pestii
crcotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotarti iar
pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat
de actiunea vntului.
Multi pescari, pentru a rezolva "problema vntului" si
pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna
serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este
solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar,
inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vntului. In
continuare este necesar sa determinam efectul vntului pe
suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe
suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul
apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stnga-dreapta).
Acesta este indicatorul fortei vntului in stratul superior. Daca
pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii
curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de
suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta
 46

poate fi inselatoare; asadar este important sa facem cteva mici

teste si experimentari intotdeauna cnd avem de-a face cu
vntul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vnt pna la
o adincime egala cu jumatatea distantei dintre vrfurile a doua
valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de
turbulentele din timpul vntului puternic. Vom analiza acum
cazul vntului in functie de directia din care acesta bate. Ca o
regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu vrf subire.
Vnt din spate
In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult
fir, pentru ca vntul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti
cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de
vnt antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta
directie este foarte avantajoasa pescuitului.
 47

Vnt din fa
In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a
putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata
prea tare, mai ales cnd plumbii sunt usori. In acest caz, pestele
are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de
nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa
dect in larg. Se recomanda ca firul sa fie ct mai scurt iar
varga sa fie ct mai lunga.

Vnt din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine
in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca
efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza
firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vntul
lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cnd este
violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapnim varga
utilizind un suport adecvat iar vrful va trebui sa fie pus in
pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l
feri de furia vntului. Aici, o pluta lunga cu vrf filiform este
foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
Cind pescuiti pe vnt alegeti plute lungi cu vrf
filiform. Scufundati vrful unditei in apa (cca. 5 cm) si
supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita.
Retineti ca apa este agitata de vnt pna la o adincime egala cu
jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub
acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul
 48

vntului puternic.

Pescuitul pe ghea, la copc

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate
formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania
trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest
anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este
deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care
suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se
intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu
masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida
reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare,
pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3
undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus
sau din materiale compozite moderne - dupa cum are omu'.
Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru
fiecare undita, in functie de capturile pe care estimati sa le
obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata.
Daca apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o
mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu
tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In
sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte
mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor
din gura capturilor mai dolofane. Momeala cea mai eficienta
este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de
culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija
subtire si lunga, de culoare rosie, sunt recomandate. Rezultate
acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza.
Sunt balti unde capturile de crap si caras nu sunt deloc
intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la
mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige
mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era
prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca
este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este
bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai
 49

ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se

afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din
punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia
densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale.
Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade C.
Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la
fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru
un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta
adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii
rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa
supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii
unor capturi in zonele de suprafata a apei.
De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare
cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa
facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca
se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o copca
de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz
se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne putem da
eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si
cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic foculet, bine
concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul,
preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in care vom sta cu
picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze
speciale pentru gheata. Aceasta va realiza o gaura de diametru
fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa.
Este bine ca freza sa aiba si o spirala de evacuare a ghetii
razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca
alaturi de pluta.
Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit
la copca ?
1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata
rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem
surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul
apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa
curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa
 50

cedeze brusc;
2. Feritiva sa va adunati prea multi pescari intr-o zona
restransa daca gheata nu este suficient de groasa;
3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde
pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru
aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor;
4. Cnd gheata trosneste, mai ales dimineata si seara,
este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi
anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca
densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce
se traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea
aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va faceti
probleme, sunteti in siguranta;
5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati;
feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va
manusi calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa
fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu
prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau
lana;
6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a
compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau
senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de
grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca
vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata
pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in
timp este negativ;
7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate bantul.
Aceste recomandari nu au statut de axioma sau lege dar
reflecta experienta mai multor pescari care pescuiesc frecvent
la copca si merita luate in seama, zicem noi, mai ales de tinerii
pescari. Nu uitati ca pescuitul la copca este pe cat de frumos pe
atat de plin de neprevazut.
 51

Tehnici de pescuit
Pescuitul cu varg fix

Primul secret n nvarea pescuitului const n faptul de

a nu v face prea multe probleme cu unelte complicate. Este
necesar mai curnd s v ndreptai atenia spre studierea
apei i a locuitorilor ei, lucru care se poate face pescuind mai
ales cu varg fix, denumit n mod obinuit i simpl.
Folosind-o vei ncepe ntr-adevr s cunoatei
comportamentul petilor, s-i nepai la momentul potrivit, s-i
obosii cnd s-au prins n crlig pentru a efectua o scoatere
perfect.
Numai folosind varga simpl vei putea nva toate
subtilitile pe care alte tipuri de pescuit, cu mult mai
complexe, le impun pescarului.
Dar pentru a nva s pescuii trebuie s cunoatei
bine uneltele necesare, care vor trebui aadar examinate i
studiate ntr-o anumit ordine.
Cnd vorbim despre pescuitul cu varg simpl ne
referim la acel tip de pescuit practicat cu ansamblul de
elemente pe care schematic le putem mpri astfel: varg, fir,
crlig, plut, plumb.

Uneltele de pescuit
Varga: cnd un pescar se hotrte s cumpere o varg
simpl, poate alege dintr-o gam foarte larg de modele, a
cror varietate mrete nehotrrea unui profan. Exist tipuri
confecionate din bambus, din trestie, din lemn de Tonkin, din
conolon, din fibr de sticl, carbon.
n orice caz, toate au o lungime care variaz ntre 3, 7-
10m; modelele mai scurte se folosesc pentru pescuitul la peti
mici, aproape de mal, cele mai lungi servesc la cutarea unor
capturi mari, departe de malurile rurilor i ale lacurilor.
S examinm acum mai amnunit aceste vergi.
Vergile din bambus, mai ales cele cu lungimea de peste
 52

4m sunt ntotdeauna foarte grele, fiind deci greu de mnuit,

deoarece obosete n scurt timp braul i ncheietura minii care
o in. O varg de acest tip poate fi folosit de aceia care prefer
s pescuiasc stnd comod pe malul unui lac sau al unui ru
dup ce i-au aranjat unealta de pescuit n suporturi speciale.
Dat fiind rezistena meterialului din care este confecionat,
poate fi folosit i pentru peti mari, mai ales pentru pescuitul
crapului i al linului n mlatini i ape stttoare.
Trestia este un tip de material cu adevrat uor dar este
i foarte fragil, mai ales dac nu a fost perfect uscat. O calitate
important a vergii de acest tip este flexibilitatea, care permite
obosirea unor peti mari chiar i cu fire foarte subiri.
Metodele de confecionare sunt multiple. Cea mai
simpl este aceea de a uni diferite tronsoane cu diametrul
scaznd progresiv, cu ajutorul unor inele de alam, pn la
atingerea lungimii dorite. Aceste vergi, foarte economice, au
dezavantajul c nu sunt echilibrate n mod special i nu sunt
uor de mnuit. Cele mai bune vergi sunt acelea compuse din
tronsoane de lungime diferit: baza sau mnerul este cel mai
lung tronson, iar vrful cel mai scurt.
Aceast construcie, numit n scar, permite
ansamblului de a avea un mare echilibru, de a cntri puin i,
mai ales, de a avea un arc de ndoire mai regulat. Pentru o
greutate ct mai mic, mbinarea tronsoanelor este realizat
introducnd direct cele cu seciuni mai mici n cavitile celor
mai groase, care trebuie ntrite cu legturi de mtase pentru a
se evita crparea lor. Se pot face i alte legturi ntre noduri,
pentru a mri rezistena.
Cele strine, de obicei de fabricaie japonez, sunt vergi
din lemn de Tonkin. Foarte aspectuoase i foarte uor de
transportat, au piesele componente (tronsoanele) goale pe
dinuntru, astfel nct introducndu-le una ntr-alta se poate
obine un b comod. Sunt renumite datorit greutii lor foarte
sczute, dei nu sunt prea echilibrate i nu au o durat prea
ndelungat. Preul sczut justific ns cumprarea lor,
 53

ndeosebi dac sunt folosite la pescuitul unor peti de

dimensiuni mici.
Ultimele care au aprut pe piaa internaional au fost
vergile din fibr de sticl tubular, obinute nfurnd rini
speciale pe miez metalic conic. Varga din fibr de sticl se
prezint ca un baston; trgnd partea terminal, adic vrful, se
lungete, iar fiecare dintre tronsoane se potrivesc perfect ntre
ele datorit conicitii. Acestea sunt vestitele vergi telescopice
din fibr de sticl pe care muli le prefer, ns nu pentru
alungirea telescopic ci pentru mbinare.
Aceast varg din fibr de sticl este deosebit de uoar
i de echilibrat, ntruct materialul nedeformabil din care este
construit nu sufer alterri nici din cauza folosirii, nici din
cauza agenilor atmosferici.
Ultimele apariii sunt vergile din material plastic armat
cu carbon sau grafit. Ultrauoare, foarte robuste,
superechilibrate, au dezavantajul deloc neglijabil de a fi prea
scumpe, ceea ce i limiteaz n mod automat rspndirea. Dac
ne gndim c vergile din acest material, la o lungime de 5m
cntresc ceva mai mult de 200 grame, vom nelege uor care
este valoarea lor indiscutabil.
Oricare ar fi tipul de varg pe care l cumpr pescarul,
trebuie luate multe msuri de prevedere dac dorete s i se
prelungeasc durata.
Vergile trebuie s fie terse ntotdeauna la ntoarcerea
de la pescuit. Vopseaua care se desprinde de pe legturi trebuie
s fie rennoit iar baza fiecrui tronson este recomandabil s
fie frecat cu parafin pentru a uura montarea.
Dac din nenorocire o varg prezint o crptur ntre
noduri, lucru foarte posibil la modelele din trestie, se poate
repara nfurnd partea deteriorat cu un bandaj de fir de
mtase i vopsindu-l apoi cu nitrolac.
Linia: este denumit astfel ansamblul format din crlig,
plumb, plut i fir. Aceasta este partea uneltei de pescuit care
se gsete n contact cu petele, este necesar aadar ca fiecare
 54

element al su s fie confecionat cu mult grij pentru a i se

asigura invizibilitatea i rezistena, caliti indispensabile.
Pluta: la fel ca i crligele, plutele sunt ntr-o infinitate
de modele i mrimi diferite. Unele sunt adecvate numai pentru
apele stttoare din lacuri i bli, altele pentru apele curgtoare
cu vitez medie iar altele pentru cele mai repezi. n general, cu
ct pluta este de form mai alungit i mai subire, cu att se
preteaz mai mult pentru a fi folosit la peti cu muctura mai
slab i nehotrt pentru c profilul su, puin rezistent la
scufundare, o face mai puin observabil pentru petii care sunt
pe punctul de a prinde momeala.
O plut bun pentru pescuitul cu varg fix nu trebuie
s aib o dimensiune prea mare; n orice caz ns, trebuie s
suporte o greutate maxim a lestajului de cteva grame.
Aceasta nseamn c sensibilitatea sa va fi deosebit de mare i
c se va putea scufunda de ndat ce petele atinge momeala. n
ceea ce privete materialul din care este confecionat pluta,
exist numai dificultatea alegerii: se poate folosi un model
tradiional confecionat din plut sau din pan de pasre;
tipurile mai perfecionate sunt din lemn de balsa sau din
material plastic.
Important, repetm, este profilul. O plut sferic sau
foarte bombat are o rezisten la scufundare net superioar
fa de cea a unui model cu acelai volum dar de o form mai
alungit; alegerea greit a unei plute are drept consecin
prinderea unui numr mai mic de peti, deoarece acetia sunt
alarmai de rezistena nefireasc pe care o ntlnesc la
prinderea momelii. Mai exist apoi i problema culorii. n
funcie de condiiile de lumin i de culoarea mediului
nconjurtor, unele plute pot fi mai vizibile dect altele. n
general, cele mai folosite culori sunt roul, galbenul i negrul:
culoarea roie ntr-un mediu nconjurtor luminos i n ap
limpede, cea galben pe fond cu vegetaie iar cea neagr dac
pescarul se afl cu soarele n fa. Contrastul dintre diferitele
culori face i mai vizibil pluta, n special dac vrful ei este
 55

foarte subire. n acest din urm caz se obinuiete ca partea

care iese afar s fie prevzut cu o bil minuscul viu
colorat.
Plumbajul: pentru a trage crligul cu momeal spre
fundul apei i pentru a echilibra pluta, pe partea inferioar a
firului, nainte de forfac, trebuie s se fixeze plumbii.
Se aplic un numr suficient de plumbi pentru a
menine pluta perfect perpendicular, crend un echilibru
instabil.
Greutatea total a plumbajului va trebui s fie ct mai
mic n apele stttoare sau lente, dar va trebui n schimb s
aib o anumit mrime n cele repezi.
n afar de mrime, care poate varia, tipul plumbilor
este practic unul singur: o sfer mic de plumb moale, tiat n
aa fel nct s se poat introduce firul. Plumbajul este aplicat
pe fir n diferite moduri: poate fi grupat, n scar sau mprtiat.
Este grupat cnd toate sferele sunt fixate pe un spaiu
redus, practic atingndu-se ntre ele. Acest plumbaj se folosete
n apele curgtoare, cnd momeala trebuie s coboare la fund
ntr-un timp scurt. Plumbajul n scar este constituit din plumbi
mai nti apropiai ntre ei, apoi la distan din ce n ce mai
mare. O asemenea aezare a plumbilor asigur un mare
echilibru liniei i se folosete cel mai bine n apele curgtoare
domoale i adnci.
Tipul mprtiat de aezare este constituit din plumbi
aezai toi la aceeai distan; se folosete n ape stttoare
unde petii sunt suspicioi.
Crligul: crligul, care trebuie s fie acoperit de
momeal, este ales de o mrime corespunztoare cu petele ce
urmeaz s fie capturat, trebuind s aib vrful perfect ascuit
i s fie lipsit de pete datorate ruginii sau oxidrii.
n comer exist multe tipuri de crlige, foarte diferite
ntre ele n ceea ce privete forma i dimensiunile. Crligele au
o numerotare invers proporional cu mrimea lor. Un crlig
nr. 20 este foarte mic, potrivit pentru pescuirea petilor mici,
 56

precum obletele sau boiteanul. Un crlig nr. 2 este mare i

poate servi foarte bine i n lupta pentru pescuitul unui crap,
atunci cnd suntem constrni s facem uz de varga fix.
Crligul este legat cu ajutorul unor noduri potrivite de o
poriune de fir foarte subire, de lungime variabil ntre 20cm i
1m; aceast parte se numete forfac i diametrul su este
cuprins de obicei ntre 0,10 i 0,20 mm. Trebuind s nu fie
vzut de ctre peti, forfacul este necesar s aib o culoare care
s imite ct mai bine culoarea apei. Exist forfacuri de culoare
alb, galben, verde, roz; la majoritatea apelor, ns, cele mai
folosite culori sunt cenuiul i verdele.
n partea superioar a forfacului se afl legat de obicei
o alt bucat de fir cu un diametru ceva mai mare, lung ct
varga: este denumit i corpul liniei (firului) i va purta att
pluta ct i plumbii.
Motivul pentru care se folosete un fir ceva mai gros i
deci mai rezistent dect forfacul este simplu: dac n timpul
pescuitului crligul se aga ntr-un obstacol pe fundul apei,
trgnd de fir se rupe forfacul i astfel se pierde numai acesta,
salvnd corpul firului.

Tehnica de pescuit
O privire ager, o mn antrenat i o promptitudine a
reflexelor sunt caliti indispensabile pentru a pescui cu varga
fix. Timpul dintre momentul cnd pluta tras n jos de ctre
pete se scufund i urmtoarea ei apariie este uneori att de
scurt nct se poate msura n fraciuni de secund; numai n
aceste clipe foarte scurte se poate nepa cu succes nainte ca
petele s dea drumul momelii. Pescuind n ape stttoare sau
lente, timpul este ntotdeauna i mai scurt dect n apele
curgtoare, pentru c petii obinuii s nface hrana care trece
prin curentul apei sunt, de obicei, mai puin suspicioi i muc
mai ferm. Varga este mai uor de mnuit n apele stttoare
dect ntr-un ru; este necesar o analiz a operaiunilor care, la
un loc, poart numele de aciune de pescuit.
 57

Primul lucru pe care l face pescarul ntr-o ap

stttoare este de a ncerca s-i stabileasc adncimea, lsnd la
fundul apei firul lestat la un capt cu un plumb mai greu, care
face s se scufunde pluta. Folosirea acestei unelte, numit
sond, este foarte simpl: este suficient s o strngem pe crlig
si s-o coborm perpendicular n ap. Dac pluta rmne cu
puin sub suprafaa apei, s-a gsit adncimea exact i nu ne
rmne atunci dect s scoatem sonda, s prindem momeala pe
crlig i s-o coborm din nou n ap.
Toate aceste manevre trebuie fcute n cea mai mare
linite, evitnd micrile brute i paii apsai pe mal;
procednd astfel, petii nu se vor alarma.
Nu ntotdeauna crligul este necesar s ating fundul
apei. Acest lucru depinde de petele pe care intenionm s-l
capturm: obleii i roioarele, spre exemplu, se pescuiesc mai
la suprafa, n timp ce clenii, linii, crapii i caraii, dimpotriv,
n straturile cele mai de jos ale apei.
Specia de pete pe care intenionm s-l prindem va
determina inerea sau nu n mn a vergii: dac ncercm s
prindem pete mic sau dac pescuim la clean sau scobar,
unealta trebuie inut tot timpul n mn; dac ncercm la lin
sau la biban, se poate fixa pe mal, perpendicular cu apa, ntr-o
port-varg sau ntr-o crcan de lemn.
Dup ce s-a aruncat crligul este bine s se atrag petii
n apropierea sa, dac acest lucru nu s-a fcut mai dinainte,
mprtiind n zona respectiv puin hran identic cu cea
folosit ca momeal.
Cnd un pete muc, acest lucru este semnalizat de
plut, care, dup una sau mai multe zvcnituri scurte, coboar
spre fundul apei; alteori pluta ncepe s se deplaseze paralel cu
malul sau se ndreapt spre larg. n toate aceste cazuri trebuie
s se intervin cu o micare decis a minii. neparea nu
trebuie s fie niciodat prea violent, pentru a evita ruperea
firului, dar s aib suficient for pentru a face s ptrund
crligul n gura petelui i, n acelai timp, pentru a l reine.
 58

n acest moment va ncepe faza cea mai delicat a

pescuitului adic recuperarea petelui prins. Dac acesta este
de talie mic, este suficient s se ridice varga vertical pentru a-l
trage la mal, pe cnd daca are o greutate mai mare trebuie
obosit, folosindu-se elasticitatea uneltei de pescuit. n timpul
acestei manevre varga trebuie s fie inut la circa 45 fa de
suprafaa apei, pentru a-i oferi elasticitii prilejul de a-i spune
ct mai bine cuvntul; nu trebuie niciodat s se foreze
recuperarea petelui, ci s se trag la mal cu calm i cu
pruden, pentru a evita ruperea firului printr-o micare de
coad neprevzut. Numai cnd se va observa c petele se
abandoneaz sleit de puteri se va putea aduce la mal ridicnd
varga pentru a-l scoate din ap, prinzndu-l uor cu mna sau
fcndu-l s coboare ntre ochiurile unui mincioc.
Pescuitul n ape curgtoare se deosebete n principiu
de acela n ape stttoare printr-o manevr. i n cazul acesta
este nevoie s se stabileasc adncimea apei, dar varga trebuie
apoi s fie inut tot timpul n mn pentru c este necesar s se
urmreasc treptat deplasarea firului n mersul su ncet la vale.
Lansarea firului se face n acest caz n amonte de
pescar, sub un unghi de 45 fa de mal, n aa fel nct s se
dispun de o poriune de explorare ct mai lung. Este foarte
important ca n timpul deplasrii firului vrful vergii s fie bine
ridicat din ap, n aa fel nct ntre plut i vrf s nu rmn
fir nentins; aceast manevr permite o conducere mai
uniform, fr devieri spre mal i, mai ales, reduce simitor
timpul dintre momentul scufundrii plutei i neparea
efectuat de pescar.
Este recomandabil ca la pescuitul n ap curgtoare s
se stabileasc distana dintre crlig si plut n aa fel nct s fie
ceva mai mare unde se afl momeala i, n continuare, o bucat
mai mic a forfacului s ating fundul. Numai n felul acesta
vom avea certitudinea c n timpul deplasrii momeala este
prezentat petilor n mod corect i deci va fi acceptat cu
ncredere. De aceea este bine ca, dup ce s-a calculat
 59

adncimea cu sonda, s se pun momeala cu vreo 20cm mai

adnc, avnd grij ns ca nici un plumb s nu ating fundul
apei.
Exist ns cazuri cnd plumbajul trebuie s se trasc
pe fund, pentru a ncetini deplasarea momelii. Un astfel de
sistem se aplic atunci cnd se pescuiete mrean sau scobar.
Aceti peti, crora le place s scotoceasc printre pietricelele
de ru n cutare de insecte, urmresc i prind cu greu o
momeal care se deplaseaz prea repede i de aceea, ntruct
curentul ar tr prea repede firul, se obinuiete s se
ncetineasc viteza momelii cu un plumbaj care se trte n
ntregime sau numai n parte pe fundul apei.
Scufundrile false ale plutei datorate neregularitilor
fundului apei sunt foarte numeroase, dar un bun pescar reuete
s le deosebeasc, graie unei sensibiliti dobndite din
experien i, n loc de a nepa n gol se limiteaz s elibereze
crligul trgnd uor, n aa fel nct acesta s-i continue
mersul la vale. Dup ce firul a ajuns la captul deplasrii, se
lanseaz din nou n amonte cu o uoar micare a vergii.

Locurile de pescuit
Cu varga fix, mai ales dac are o lungime de peste 5m,
se poate pescui n orice loc, att n ap stttoare ct i n ap
curgtoare. Activitatea se va desfura, bineneles, n imediata
apropiere a malului i, cum petii se afl mai des la mal dect
n larg, nu vor lipsi capturile. n apele stttoare, aceast varg
este foarte util pentru a sonda locurile goale dintre plante,
pentru a cobor un fir printre trestiile i algele din lacuri i bli
n cutarea unor lini suspicioi sau a unor babute hoinare. De
pe nlimea barajelor, podeelor sau a digurilor de aprare a
localitilor de pe marginea apelor este uor de folosit nu numai
la capturarea omniprezentei faune mici reprezentate de oblete,
babuc i biban-soare dar i pentru clean i scobar; acolo unde
peretele stncos este abrupt se folosete foarte bine i la
pescuitul bibanului sau al tiucii mici cu momeal vie.
 60

n cazul pescuitului cu varg fix n canale se reuete

s se pescuiasc cu bune rezultate de-a lungul malurilor, fcnd
s treac firul prevzut cu o plut de mici dimensiuni prin acele
coridoare pe care le creeaz algele pe fundul apei.
n spaiul acesta restrns petii sunt, n general, mai
numeroi i nu trebuie exclus cazul n care, ncercnd cu rm
la modesta babuc, se ntmpl s se prind n crlig un crap
mare sau un lin greu. Tot n apele canalizate, la fiecare cotitur
unde curentul este mai ncet sau aproape nul, o pereche de
vergi fixate pe mal cu crcane corespunztoare ofer
posibilitatea de a v petrece ziua de pescuit ct se poate de
linitii ateptnd ca un caras sau pltic, dac apa e tulbure, s
nhae momeala care st pe fund. Pe lng aceasta, n aceste
ape exist ntotdeauna o rezerv practic inepuizabil de peti
mici, dornici ntotdeauna s mute.
Mai greu sunt de cutat locuri potrivite pentru pescuitul
cu varga fix n rurile mari. Din cauz c malurile se afl la
mare distan unul de altul, adeseori petii se menin la o
asemenea distan de mal nct o unealt scurt nu permite
crligului s ajung n raza lor. Atunci trebuie cutate acele
locuri de pe mal unde petii trec chiar pe lng picioarele
pescarului.
Micile bulboane de la baza malurilor acoperite cu
vegetaie, podiurile care se scufund vertical, lucrrile de
consolidare care ntrerup uniformitatea curentului reprezint
mediul ambiant pentru varg fix. n aceste locuri, mai ales
dac fundul este presrat cu obstacole periculoase, petii sunt
ntotdeauna n numr mare i puin sperioi; uneori este de
ajuns s deschidem cu o secer o gaur ntr-un tufri de pe
mal pentru a cobor firul ntr-un loc virgin unde petii se arunc
asupra momelii cu o ncredere nebnuit. Sau e suficient s
descoperim o mas de alge pentru a trece crligul dincolo de
obstacol, spre curentul principal, pentru a da de un crd de
mrene; dar pentru aceasta este necesar un deosebit spirit de
observaie i un ochi antrenat. Iar de-a lungul prundiurilor, n
 61

timpul primverii, scobarii care vin pn aproape de picioarele

pescarului ofer posibilitatea unor capturi continue.
Sunt foarte multe locurile de-a lungul unui ru n care
poate avea succes folosirea vergii fixe. Cteodat, mai ales
cnd apele sunt n cretere, cel mai rentabil loc va fi gura unui
teren mltinos i afundat; alteori, cele mai bune rezultate se
vor obine n partea de jos a unei cascade sau a unei pante, dac
temperatura e ridicat iar alteori, n sezonul rece, o adncitur
de pe fundul apei aleas de peti pentru a se adposti de ger, va
oferi capturi satisfctoare.
Un bun pescar care folosete aceast unealt tie c nu
trebuie s omit nici o posibilitate: spaiile largi, malurile
uoare sunt foarte frecventate, aadar va prefera s se ndrepte
spre locuri izolate n care natura este nc linitit i
necontaminat. n aceste locuri, chiar i pe o poriune foarte
mic de ap, pescarul va gsii peti muli i mari.
Dac o plant sau o buturug mpiedic deplasarea
firului, nu v facei griji, cel mult vei putea pierde un crlig
sau civa plumbi ci dimpotriv, insistai ncercnd s aflai
adncimea potrivit la care s se deplaseze momeala i cel mai
bun curent al apei; dac un bloc de piatr sau un bolovan
ntrerupe curgerea apei, nu fii ngrijorat, ci ncercai s
conducei crligul n spatele acestora, chiar dac e aproape
sigur c-l vei pierde. Este posibil ca dificultatea pescuitului s
fie rspltit printr-un succes neateptat.

Pescuitul la plutit
Majoritatea pescarilor folosesc astzi pentru prinderea
ciprinidelor din ruri plutitul. Aceasta nu este altceva dect o
varg normal din fibr de sticl tubular sau din carbon
prevzut cu o serie de inele pentru conducerea firului i cu o
mulinet normal cu bobina fix, avnd funcia de a pstra
firul. n esen, deci, nu este altceva dect o unealt mai uoar
i mai uor de mnuit dect vergile obinuite, care permite s
se pescuiasc la o distan mai mare.
 62

Varga, care n mod obinuit are o lungime ntre 4 i 6

m, este confecionat unind tronsoane de lungimi diferite
pentru a asigura un echilibru maxim; profilul su, destul de
conic, i confer o rapiditate mare i pentru neparea la distan
mare.

Unelte
Varga: o varg bun de tipul acesta este confecionat
n general din trestie perfect uscat i posed un vrf din sticl
plin sau tubular, foarte subire, care compenseaz prin
elasticitatea sa slaba rezisten a firului folosit. Pentru a-i
diminua la maxim greutatea, diferitele pri componente se
mbin ntre ele fr inele de legtur metalice iar inelele
pentru conducerea firului, n special acela de vrf, sunt din
material foarte uor i rezistent la uzur.
Mulineta este aplicat la circa 50 cm de la baz, cu
ajutorul unor inele metalice sau de cauciuc ori cu un dispozitiv
special cu arc.
Singurul defect al vergilor din lemn este acela c, dac
nu sunt confecionate dintr-un material perfect uscat, capt
dup un anumit timp o ndoire anormal i de aceea este
necesar s fie ndreptate n mod regulat. De asemenea, tot din
cauza unei uscri defectuoase, trestia se poate crpa uor ntre
noduri, dar acest neajuns se nltur prin legturi de mtase
vopsite n mod corespunztor cu lacuri speciale pe baz de
nitroceluloz.
Cu mult mai rspndit este varga bolonez din fibr de
sticl, datorit fabricrii pe scar industrial. La aceeai
lungime este mai uoar dect varga de lemn, nu se deformeaz
i este mai rezistent. ntruct este vorba de o varg din
tronsoane care se introduc unul ntr-altul, inelele pentru
conducerea firului sunt conice i ntoarse de tip special, adic
sunt prevzute la baz cu un opritor de tip special pentru a
mpiedica distrugerea lor datorit loviturilor. Inelele de vrf pot
fi uneori mobile.
 63

Aceast varg este foarte comod, mai ales n zilele

umede i ploioase, pentru c prile componente nu se umfl,
aa cum se ntmpl cu lemnul, i sunt uor att de montat ct
i de demontat.
Cele mai bune vergi din sticl tubular au un vrf
format din dou sau trei pri strns unite ntre ele pentru a se
obine o elasticitate i o subirime a vrfului superioare celor
normale; ntr-adevr, partea terminal este din sticl plin care,
la un diametru net inferior, are o rezisten superioar.
Mulineta: tipul care se folosete cu astfel de vergi
trebuie s aib caracteristici speciale. Volumul i greutatea nu
trebuie s fie prea mari, pentru a evita ngreunarea inutil a
braului pescarului. Bobina este bine s aib un astfel de profil
nct s uureze la maxim derularea firului, chiar i la o tragere
mai uoar; de aceea, cele mai bune modele sunt acelea
prevzute cu o bobin nalt i ngust; frecarea trebuie s
poat fi reglat n raport de sarcini iar pick-up-ul (dispozitivul
de prindere) este bine s se declaneze la cea mai mic micare
a manivelei, pentru a putea recupera imediat firul lsat nentins.
Raportul de recuperare al mulinetei adecvate nu are o
importan prea mare; n general sunt preferabile tipurile la
care fiecrei rotaii a manivelei i corespund trei sau patru
rotaii ale tamburului; peste i sub aceste limite, mulineta va fi
prea rapid sau prea lent.
Poziia n care mulineta este fixat pe varg prezint
importan pentru uurina mnuirii; innd-o n mn, baza
vergii trebuie s ias cu puin dedesubtul cotului, n aa fel
nct s se mreasc echilibrul uneltei, deplasndu-i centrul de
greutate nainte i, n acelai timp, trebuie s-i permit
pescarului ca atunci cnd este obosit s se odihneasc innd
varga cu o singur mn sau sprijinindu-i baza de coaps.
Firul: Diametrul firului folosit pentru acest tip de
pescuit variaz de obicei, cu toate c este aproape ntotdeauna
cuprins ntre 0,14 i 0,18. Este mai bine totui s se foloseasc
cele cu diametrul mai mic i pentru faptul c acestea se menin
 64

mai uor la suprafaa apei datorit tensiunii superficiale.

Firul folosit, pe lng partea obinuit care duce de la
vrful vergii la crlig, mai are o parte mai mult sau mai puin
lung care este nfurat pe mulinet i se deruleaz n timpul
lansrii.
Aceast rezerv, numit i corpul firului, trebuie s
fie foarte subire i supl, pentru a se putea lansa la distane
mari.
n afar de plut, corpul firului este destinat s poarte i
plumbajul; la captul acestei pri este legat forfacul cu bucl.
Forfacul poate avea diferite lungimi n funcie de
specia de pete cutat sau de felul apei n care se pescuiete;
pentru petii sperioi sau n ape stttoare, va avea o lungime
de peste un metru, n timp ce pentru petii care se prind mai
uor sau n apele repezi va avea ceva mai mult de 50 cm.
Diametrul su va fi cuprins ntre 0,08 - 0,10 - 0,12 -
0,14, n funcie de cerine, de gradul de limpezime a apei, i de
abilitatea pescarului. Acela de 0,12, care are o rezisten medie
de circa 800 g, este cel mai potrivit, folosindu-se la majoritatea
tipurilor de pescuit. Culoarea preferat n apropierea malurilor
este cenuiul, care se asorteaz perfect cu fundurile prundoase
sau nisipoase, n timp ce n larg, printre alge, este preferabil
verdele. Se numete parcurs distana strbtut de fir n ap
nainte sau n aval de pescar. n timpul parcurgerii acestui
traseu, vrful vergii conduce pluta n aa fel nct s asigure o
ntindere maxim a firului pentru a permite o nepare corect a
petelui care muc.
Plutele: plutele folosite la acest tip de pescuit sunt
aproape ntotdeauna nzestrate cu o mare for de susinere la
ncrctur, dei se menine un profil foarte alungit, care le face
s fie mai greu observate de ctre peti. n afar de cazul n
care se pescuiete n ape repezi, cnd sunt folosite cele de plut
n form de par, n majoritatea cazurilor plutele sunt din lemn
de balsa sau din pan de pasre. Primul material permite
confecionarea unor modele cu o seciune foarte bombat la
 65

baz, ceea ce crete considerabil rezistena la scufundare, pe

cnd cel de-al doilea, cu o greutate proprie mai mare, poate fi
echilibrat cu un plumbaj mai redus.
Toate aceste tipuri de plute trebuie s fie prevzute cu
antene ceva mai lungi care, ieind la suprafaa apei cu cel puin
civa centimetri, le face s fie vizibile chiar de la oarecare
distan; din acelai motiv, multe modele sunt prevzute cu bile
din material plastic sau din lemn, vopsite cu lacuri luminiscente
de culoare roie. Echilibrul plutei trebuie s fie n mod practic
instabil; un singur plumb n plus ar fi deci suficient pentru a
face s se scufunde semnalizatorul. Este
foarte important s se ajung la acest grad de echilibru perfect
pentru ca petele s in un timp mai ndelungat momeala n
gur.
n comer exist multe modele de plute produse n ar
sau n strintate: sunt modele cilindrice, conice, bombate n
sus sau n jos, cu conicitate dubl sau cu profil mixt. De obicei
fiecare pescar, dup un anumit stagiu de ucenicie, se fixeaz
definitiv asupra modelului pe care-l prefer.
Mai exist apoi plute care culiseaz pe fir datorit unor
inele metalice; servesc pentru a pescui n locurile unde
adncimea apei este cu mult mai mare dect lungimea vergii
folosite i sunt utilizate mai ales n lacuri, la distane mari de
maluri, n timpul sezonului rece, cnd petii stau la adncimi
mari, de 10 m sau chiar mai mult. n cazul acesta, alunecarea
plutei pe fir este oprit n partea de sus printr-o fundi mic de
ln.
Plumbajul: plumbajul sau lestajul, adic aezarea
plumbilor pe fir pentru a echilibra pluta, se poate realiza cu bile
despicate, olive despicate i se pregtete n funcie de apa n
care se pescuiete. n funcie de aezarea plumbilor, plumbajul
poate fi grupat sau mprtiat.
Se numete plumbaj grupat atunci cnd toat greutatea
este adunat pe un spaiu restrns, astfel nct bilele se afl la o
distan de numai civa milimetri unele de altele.
 66

Plumbajul mprtiat, denumit i logaritmic, este

realizat cu bile aezate la o distan uniform sau la distane din
ce n ce mai mici. Poate fi realizat mrind greutatea spre plut
sau spre crlig. O asemenea diferen de greutate se poate
obine cu bile de dimensiuni crescnd treptat sau apropiate n
grupuri.
n apele repezi i adnci este recomandabil s se
grupeze toi plumbii n apropierea crligului pentru a face ca
momeala s coboare n adncime ntr-un timp extrem de scurt;
n apele stttoare sau lente va trebui s fie distribuii pe o
poriune mai lung pentru a fi mai greu de observat de ctre
peti. Face excepie plumbajul mixt, adic parial grupat i
parial mprtiat, care se folosete la pescuit cu plut culisant
n ape stttoare i care permite o lansare mai bun i o
scufundare mai rapid a momelii. Mai exist apoi plumbajul n
scar, care este folosit n curent cu vitez medie i care poate fi
de tip normal sau invers. Este de tip normal, adic greutatea
mai mare se afl n partea de sus, cnd curentul este mai repede
la suprafa; este invers n caz contrar, adic atunci cnd la
fund exist o vn de ap care curge mai repede.
La aezarea plumbilor trebuie s se in seama c viteza
plutei, deci i a momelii, trebuie s fie mai mic dect aceea a
curentului apei i c crligul trebuie s fie ntotdeauna n aval
de plut. Numai n felul acesta se reuete ca muctura
petelui s fie imediat semnalizat de ctre plut, care pentru o
clip se scufund n ntregime sau parial.
Crligele: la pescuitul obinuit, adic la clean, mrean,
scobar, roioar, crligele folosite sunt asemntoare cu cele
ntrebuinate pentru varga fix, adic mrimea lor este
proporional cu momeala folosit; se recomand s se
foloseasc nc modelele Crystal, cu tija dreapt i lung, dei
unii sportivi prefer modelele aurite sau tipurile argintate cu
tija forjat.
Vrful crligului trebuie s fie ntotdeauna foarte ascuit
pentru a permite o nepare sigur i de aceea este necesar s i
 67

se controleze deseori integritatea, n special dac se pescuiete

pe funduri pline cu bolovani sau dac se folosete ca momeal
larva de musc. n primul caz, trrea continu pe fundul apei
ar putea rupe vrful crligului, n cel de-al doilea caz o
substan special coninut de corpul larvelor ar putea n scurt
timp s oxideze i s distrug metalul.
Uneori, vrful crligelor se ndoaie spre interior sau
spre exterior, n urma unei lovituri. Dac devierea fa de ax
nu este prea mare, crligul poate fi nc folosit, n caz contrar
este bine ca i aceast dat acest mic accesoriu s fie nlocuit.

Locurile de pescuit
Folosirea plutitului presupune neaprat deprinderea de a
frecventa ntinderi mari de lacuri sau ruri mari; adic acele
locuri n care petii se afl la distan mare de maluri sau de
pescar. Zonele n care folosirea acestei vergi se dovedete mai
eficace sunt, n afar de lacuri, apele de prundi, braele
rurilor (adic poriunile n linie dreapt ale rurilor) i
malurile abrupte protejate de diguri.
n toate aceste locuri petele, chiar dac st pe lng
maluri, trebuie cutat la oarecare distan i este absolut
necesar s se deplaseze crligul pe firul apei pe o poriune mai
lung, pentru a ajunge n cele mai bune poziii fr a-l deranja.
Este cunoscut faptul c marea majoritate a petilor, mai
ales cei de dimensiuni mari, prefer s rmn pe curentul
principal al apei sau n imediata sa apropiere: iat de ce o
momeal care parcurge un traseu mai lung n acest loc se
dovedete mai eficace dect una care face deplasri scurte de-a
lungul malului.
Acest fenomen se poate observa mai uor n special n
apele cu prundi, care au fundul uniform; capturile se fac
aproape ntotdeauna la mare distan de pescar, n locuri att de
ndeprtate nct adeseori este greu de urmrit cu claritate
deplasrile plutei. n aceste locuri, mai ales dac se poate intra
n ap, pescuitul se dovedete uor i plcut, deoarece curentul
 68

apei va duce crligul la vale, fr a trebui s se fac lansri la

mare distan de mal.
Dimpotriv, sunt zone, ca de exemplu chiar braele
rurilor, unde curentul principal trece la o oarecare distan de
marginea apei; n acest caz este absolut necesar s se lanseze
pluta n larg, n aa fel nct s ajung n zona favorabil;
controlul ei va fi ns foarte dificil, din cauza arcului pe care-l
descrie firul deasupra apei n timpul lansrii. Malul n linie
dreapt ndiguit artificial constituie un caz cu totul special: aici
curentul se poate afla n imediata apropiere a malului sau uor
deplasat spre mijlocul apei, totul depinznd de locul n care
rul prezint adncimea maxim care de obicei coincide tocmai
cu curentul principal. Este eficace s se pescuiasc n acest
curent de ap mai adnc i mai repede, destul de greu de
localizat, dei este indicat de mici bulboane sau turbionri la
suprafa.
n afar de firul apei exist o alt zon foarte important
a apei, mai ales n sezonul de primvar. Pescarii o denumesc
ntre mort i viu, vrnd s indice prin acest termen spaiul acela
restrns din imediata apropiere a curentului, dinspre mal.
Uneori aceast zon se ntinde pe o lime de doar cteva zeci
de centimetri, alteori poate avea o lrgime de civa metri.
Curentul, care aici i pierde viteza n sumedenia de bulboane
mici, depune pe fund o cantitate incredibil de hran constituit
din larve, insecte, alge etc., atrgnd un mare numr de peti,
mai ales n perioada n care apele, n uoar cretere, car mult
material.
i vrtejurile mai mari de ap de pe fundurile adnci
sunt interesante, ndeosebi iarna sau vara cnd apa are o
temperatur mai uniform. Aici pescuitul trebuie s se fac
spre larg, n zona n care ncepe s curg curentul propriu-zis,
tot din cauza unei cantiti mai mari de hran pe fundul apei; n
cazul acesta, deoarece curentul are o micare circular, este
suficient s lsm n seama lui ducerea crligului la locul
potrivit. n apele lacurilor locul prezint dou deosebiri
 69

eseniale dup natura fundului, care poate fi acoperit cu alge

sau cu alte plante ori curat.
n primul caz, cea mai bun zon de pescuit este situat
ntotdeauna dincolo de alge i este denumit n mod obinuit
streain. ncepe din locul n care fundul ncepe s se
adnceasc repede; aici algele au disprut i momeala poate fi
depistat cu uurin de peti.
Pe fundurile acoperite cu vegetaie sunt foarte bune i
culoarele dintre plante, pe unde petii trec adeseori n timpul
deplasrilor lor; cele mai bune culoare (coridoare) sunt acelea
unde se afl trestii sau frunze de nufr. Fundurile curate pot fi
de nisip, de pietri sau de piatr. Cele nisipoase sunt bune dac
sunt presrate n poriunile noroioase cu tufe rare de vegetaie;
cele prundoase sau pietroase ofer aproape ntotdeauna foarte
bune posibiliti, fie datorit faptului c sunt mai bogate n
hran, fie pentru c petii gsesc o mai bun posibilitate de
adpostire. Trebuie s reamintim c este vorba ntotdeauna
despre locuri bune numai dac acestea se afl la o anumit
adncime, de peste 5 m i c sunt mai interesante n timpul
sezonului rece. n orice bazin se vars cursuri de ap mici sau
mari; marginile suprafeei de confluen sunt frecventate de un
mare numr de peti atrai de imensa cantitate de hran din
afluent. n sezonul cald, n depozitele de material aluvionar
care se afl n faa gurii de vrsare se gsesc ntotdeauna
numeroi peti care i afl hrana pe fund sau n straturile din
mijlocul apei i pot fi descoperite cu uurin toate speciile.
Mrindu-se debitul apei, se mrete i platforma bun de
exploatat de pe marginile gurii de vrsare; sunt cazuri cnd
fluxul se simte pe circa 1 km n apropierea afluentului. Iar cnd
ploile sau furtunile mresc i tulbur apele afluentului, se pare
c petii presimt fenomenul meteorologic, deoarece n scurt
timp numrul lor crete enorm.
n mprejurimile gurilor de vrsare este recomandabil s
se pescuiasc la oarecare distan de mal, lsnd n seama
curentului afluentului conducerea crligului; zona n care se
 70

recomand pescuitul n larg depinde de faptul c aici petii nu

sunt alarmai nici de pescar, nici de umbra i nici de paii lui.
Pe lng aceasta, dup ce crligul a stat un scurt timp n voia
curentului, poate fi tras mai aproape de uscat, n aa fel nct s
se exploreze o alt zon a ntinderii de ap care s duc la locul
de pescuit.

Tehnica de pescuit
Manevrarea vergii se dovedete mai comod i mai
uoar dac cursul de ap se afl n stnga pescarului pentru c
aciunea de nepare se desfoar spre dreapta, deci n mod
mai firesc la pescarii dreptaci. Odat ce pescarul a hotrt care
va fi locul de pe ru sau de pe lac n care se va opri pentru un
anumit timp, nainte chiar de a monta varga este bine s arunce
n ap puin hran pentru a atrage petii; ntr-o ap curgtoare
aruncarea hranei se va face puin mai n amonte de locul n care
va sta pescarul, iar ntr-o ap stttoare, n zona din faa lui.
Substanele din care este compus hrana depind n mod direct
de momeala folosit.
Urmeaz apoi alegerea plutei i a plumbajului care se
va aplica pe fir n funcie de viteza, adncimea i felul apei.
n momentul lansrii, innd firul mulinetei apsat sub
arttorul minii drepte ndoit ca un crlig, i se va imprima
vergii o micare brusc din fa, ndreptnd uor vrful spre
dreapta sau spre stnga, n aa fel nct crligul s cad ceva
mai n amonte.
Imediat dup aceea varga este ridicat aproape vertical,
n aa fel nct s se vad surplusul de fir lsat s cad n ap i
s se asigure o uoar ntindere la plut, ntindere necesar
pentru a avea o neptur rapid. n timp ce firul se deplaseaz
la vale, vrful vergii l urmrete de-a lungul traseului, n timp
ce cu privirea se urmrete pluta care este manevrat cu firul ce
trebuie s fie uor slbit. Se d drumul degetului care ine firul
mulinetei, lsnd s se deruleze cteva spirale, n timp ce varga
este deplasat din aval spre amonte pentru a uura operaiunea.
 71

Se obine astfel prelungirea deplasrii firului cu civa metri,

dup care manevra se repet nc de cteva ori, pn cnd firul
a ajuns la distana maxim la care poate fi controlat n mod
corect. n tot timpul acestor deplasri trebuie meninut un uor
contact cu pluta, astfel nct firul s nu se aeze n spirale pe
suprafaa apei i pentru a se putea interveni de ndat ce un
pete muc. n apele stttoare, n schimb, se recupereaz
foarte simplu surplusul de fir dup lansare, ridicnd vrful
vergii sau cu cteva nvrtiri de mulinet.
n cazul n care nu se observ mucturi, se va putea
trage puin pluta spre mal, n aa fel nct momeala s se ridice
puin de la fundul apei i apoi sa coboare din nou, atrgnd
petii prin aceast micare. O asemenea manevr este efectuat
mai ales n apele care au o vitez mic de curgere, dar se
execut mai simplu oprind mersul la vale al plutei astfel nct
momeala s urce de la fundul apei spre suprafa; dnd drumul
din nou firului, momeala revine la fund.
Aceste micri atrag n special cleanul i scobarul.
Cnd pluta se scufund, semnaliznd c petele a
mucat, este necesar s se coordoneze cu promptitudine
micrile. n timp ce mna ridic cu repeziciune vrful vergii n
direcie opus deplasrii plutei i degetul arttor de la mna
dreapt apas bine firul, mna stng declaneaz arcul
mulinetei n aa fel nct s se blocheze firul i, n acelai timp,
s pun n funciune frna de tambur.
Cnd petele e prins n crlig, ncepe s fie tras ridicnd
vrful vergii i apoi aplecndu-l din nou n jos, n timp ce
mulineta recupereaz o parte din fir, astfel nct distana dintre
captur i pescar s se micoreze. Atta timp ct petele opune
o rezisten mai mic dect rezistena la rupere a forfacului,
manevra nu prezint nici un pericol, dar cnd petele prins este
de dimensiuni mai mari este necesar s fie obosit ajutndu-ne
de elasticitatea vergii i de frna de tambur.
Uneori, mai ales n apele repezi i cu peti mari,
manevra poate dura un timp mai ndelungat; este bine ca n
 72

timpul acestei lupte vrful vergii s stea nclinat spre suprafaa

apei, pentru a evita ca petele s loveasc cu coada i s rup
firul.
Majoritatea ciprinidelor pot fi considerate capturate
cnd se reuete s li se scoat capul din ap: n contact cu
aerul sunt imobilizate i este uor apoi s fie introduse n
minciog sau s fie luate n mn. Trebuie ns mult atenie la
efectuarea acestei manevre, evitnd solicitarea excesiv a
rezistenei forfacului sau a crligului dac este vorba de
exemplare mari: n acest caz este mai indicat metoda de a
obosi complet captura nainte de a o scoate la suprafa.
n general, distana maxim la care se poate urmri
perfect pluta este n jur de 15 - 18m, iar peste aceast distan
i neparea devine mai greu de executat, n afar de cazul cnd
se folosete o varg foarte lung, care ns obosete braul.
Natura fundului apei, uneori chiar i o groap mai
adnc, determin adesea un fenomen curios: petii muc
numai pe un spaiu redus de ap. Fie c acest lucru se petrece
ntr-un ru, fie ntr-un lac, trebuie s fim foarte ateni cnd
pluta ajunge n acel loc, pentru c de cele mai multe ori are loc
o muctur. Acest lucru se ntmpl deoarece hrana, cznd
sau rostogolindu-se pe fundul apei, s-a adunat toat pe un
spaiu redus, unde petii, atrai de abundena de hran, se
strng n grup sau se aeaz n ir indian pe firul apei pentru a
culege hrana care coboar la vale.
Aici sunt cele mai mari anse de a prinde pete. Pentru
a descoperi exact firul apei se pot observa bucile mici de
lemn sau firicelele de iarb duse de curent.
Pescuit staionar la peti mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv

cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe
fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la
pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa
recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos
 73

decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul

va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie
pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort
cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de
fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai
acest lucru face pescuitul la pluta pasionant.
Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta
apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor
cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai
eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi
considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in
stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri
lungime).
Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii
pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc
fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei
sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari
folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul
avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este
lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in
prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea
vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la
locurile mai adanci, preferate de pestii mari.
Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori
il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand,
acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal,
uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili
ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de
pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii
acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara
sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte
obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului
de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut
pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de
baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta
 74

care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile.

Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi
timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este
necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul
pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei
plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin
influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali,
este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa
poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig,
daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund
(pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare,
linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare
si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca
neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea
putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul
apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria
pestii.
In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor
strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri
abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul
apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii
strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in
conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai
mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe
fund a mai multor plumbi.
Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este
poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in
abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit
granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti
mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii);
totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in
consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea
particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care
suprima particulele mici, inutile in cazul de fata. Un amestec
bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de
 75

exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de

arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace.
Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da
rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in
unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul
babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza
compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se
foloseste o nada mai inchisa la culoare.
Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari,
mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la
nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii
poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire
masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara
nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada,
pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu
ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este
minima. Pe de alta parte, pe ru, este imperios necesar uneori
ca dupa fiecare curgere a carligului cu momeala s aruncm
o mn de nad, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe
rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele
mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de
suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada
usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile
mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre
fundul raului, atragand in amonte babustile mari.
Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales
in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense
permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone
a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica
face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond
deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza
aici mai rar decat cei mari.
Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi
(tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre
cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent
 76

de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie

foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul
energetic a ceea ce inger.
La un apetit maremomeli mari! Nu ezitati sa
propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un
cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt
parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul
ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca
combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme
si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii
mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa
inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un
rateu.

Bologneza
Alaturi de pescuitul traditional cu varga lunga si cel la
sheffield, bologneza se inscrie in categoria tehnicilor
competitionale. Metoda a fost inventata si dezvoltata de catre
pescarii italieni (legenda spune ca de catre o maicuta-Emilia
Bologneze) si poate fi considerata un"hibrid",fiind un
compromis intre pescuitul cu varga lunga si cel cu sheffield.

Unde pescuim?
Spre deosebire de celelalte doua tehnici de pescuit,
bolognezei i se impun cateva reguli de baza in ceea ce priveste
locul de pescuit (mai bine zis,alegerea acestuia).
Pentru a practica bologneza la randamentul maxim este
nevoie de un rau (canal) cu un curent lent si regulat, deoarece
metoda consta in lansarea monturii si lansarea acesteia in
deriva pana la locul nadit, unde pestii vor apuca momeala ce
trece pe langa ei. Este bine sa precizam ca momeala trebuie sa
treaca pe langa pesti cat mai natural posibil, fiindca pestii de
rau sunt foarte banuitori si vor refuza, practic, sa o apuce daca
aceasta se va misca mai repede sau mai incet decat in mod
obisnuit. Pentru a realiza acest lucru este necesar un control
 77

riguros al liniei, lucru care se obtine cu ajutorul unui

echipament adecvat si cu experienta pe care o veti acumula
destul de rapid.
Bologneza mai are si alte"limite": in afara de
regularitatea curentului, vantul trebuie sa lipseasca cu
desavarsira sau sa fie foarte slab.
Lansetele lungi va vor fi de un real folos in aceasta
tehnica pentru un control mai bun al monturii pe distante mai
mari, insa ele vor devenii o adevarata pacoste atunci cand va
trebui sa lansati. De aceea se recomanda sa va alegeti un loc de
pescuit ceva mai degajat, macar pe o portiune suficienta pentru
a permite sa lansati. Aveti totusi grija la copacii din jur,
deoarece este destul de riscant sa aruncati pe langa crengile lor
cu o lanseta de 7 m.
Cam acestea sunt masurile pe care trebuie sa le luati
pentru a pescui la bologneza, restul depinde de echipamentul si
dexteritatea dumneavoastra.

Echipament
Pentru a pescui la bologneza este necesara o lanseta a
carei lungime variaza intre 4,5 si 8 m, insa cele mai folosite
sunt cele de 6 m sau de 7-8 m pentru locurile mai adanci.
Aceste lansete sunt echipate cu inele inalte pentru a facilita
alunecarea firului, nelasandu-l sa se lipeasca de blanc.
Incepatorilor le-as recomanda o lanseta de 5-5,5 m (mai
usor de manevrat) din carbon cu actiune de varf, nu numai
pentru ca la inceput pestii vor fi mai mic, dar si pentru ca la o
astfel de lanseta aruncarile vor fi mai precise, iar manevrele de
lansare nu vor necesita o amplitudine prea mare. In ceea ce
priveste mulinetele, parerile specialistilor sunt impartite. Unii
recomanda mulinetele foarte mici (tip"microlite") deoarece
varga lunga este cea care oboseste pestele, la fel ca la pescuitul
cu undita. altii le prefear pe cele medii (ca la sheffield),
spunand ca asa vor castiga mai mult timp in aducerea pestelui
si a monturii si ca, in combinatie cu actiunea vergii, vor obosi
 78

mai repede un peste mare (dispunand totodata si de o rezerva

mai mare de fir in eventualitatea unui demaraj).
Ca o regula generala, de-a lungul timpului, cele
maipotrivite mulinete pentru bologneza s-au dovedit a fi cele
capotate deoarece acestea permit un control mai bun al firului
pe timpul derivei monturii.
Fiind vorba despre o tehnica in care controlul firului
este extrem de important, se recomanda un fir flotant si vizibil,
cu grosimi intre 0,12 si 0,16 mm sau 0,18 mm pentru pestii
mari.
Plutele amintesc de cele de la pescuitul clasic cu undita,
capabile insa sa sustina cantitati mai mari de plumb (de peste 3
g). Pentru a rezista mai bine curentului, acestea au corpul scurt
si bombat si chile foarte lungi, care le confera un echilibru mai
bun.
Plumbajul-este unul dintre factorii care fac din
bologneza o tehnica mai apreciata-de catre unii pescari de
competitie-decat sheffield-ul.
Daca la sheffield era necesar un plumbaj progresiv sau
etalat, format din mai multe alice de diferite marimi si care
puteau provoca dese incurcari ale firului la lansare, la
bologneza se poate folosi un plumbaj mai compact sau chiar
masiv(format dintr-o singura oliveta si doua alice opritoare). In
felul acesta puteti spune adio incurcaturilor de fir, atat de
enervante, provocate de un plumbaj raspandit. Un alt avantaj al
acestei tehnici se datoreaza tot plumbajului maicompact
(restrans) si consta intr-o mai mare stabilitate a monturii in
cazul curentilor de adancime.
Cum pescuim?
Dupa ce v-ati ales locul de pescuit si v-ati instalat,
incepeti nadirea. Aceasta se face in functie de distanta la care
pescuiti, de pestii cautati si de culoarea substratului albiei
raului (folositi o nada de culoare cat mai apropiata de culoarea
acestuia).
Bulele de nada se raspandesc pe o zona larga, paralela
 79

cu malul. Nada trebuie sa fie grea si colanta si sa lucreze numai

pe fundul apei.
Dupa ce naditi, puneti momeala si lansati in amonte de
locul nadit (cu cca 10 m), tinand mana stanga pe manerul
lansetei si antebratul drept in continuarea acesteia. Impingeti de
lanseta cu mana dreapta si trageti de maner cu stanga inspre
dumneavoastra (seamana foarte mult cu aruncarea pe spate la
pescuitul cu undita). Inainte ca montura sa atinga apa, franati
firul cu degetul aratator pe tambur, pentru a nu face zgomot
(pestii de ru sunt mai bnuitori si mai speriosi si simt pn si
caderea firului pe apa). De indata ce pluta se asaza, deschideti
pick-up-ul mulinetei pentru a elibera firul si a-l lasa in deriva
impreuna cu montura, controlandu-l in acest timp cu degetul
aratator. Tineti lanseta sprijinita in sold si cu varful un pic
ridicat (cam la 45 ) in sus, spre a controla mai bine mersul
plutei. Montura trebuie sa derive catre aval intr-o pozitie putin
oblica: mai intai carligul, apoi plumbajul (pe fund), urmate (la
suprafata) de pluta. Baniera (restul de fir ramas de la varful
lansetei pana la pluta) trebuie sa ramana afara din apa si intinsa
(nu foarte tare, pentru a nu impiedica deriva monturii) spre a nu
forma burta pe apa, care are tendinta de a aduce montura catre
mal.
De indata ce montura va ajunge la locul nadit vor
aparea si trasaturile. Aveti grija! Acestea sunt adesea violente
si rapide (nu lente ca in lacuri), fiindca aici pestii nu dispun de
prea mult timp sa apuce momeala care trece pe langa ei. Pentru
a provoca trasaturile, faceti cateva retineri ale plutei, chiar
infime, fara sa stopati cursa monturii. Veti determina un mic
salt al momelii, foarte atragator pentru pesti. In momentul
trasaturii, intepati ridicand usor lanseta, apoi mulinati pana ce
formati cu firul o lungime aproximativ egala cu cea a vergii.
De aici inainte, totul decurge ca la pescuitul cu undita (mai
putin caraitul franei!). Pe cat posibil, incercati sa indepartati
pestele cat mai repede din locul nadit pentru a nu-i speria pe
ceilalti.
 80

Pestii
La bologneza se pot prinde ciprinide, indeosebi cele
care traiesc in rauri (clean, mreana si chiar scobar, in zonele cu
un curent regulat).
Metoda este eficienta mai ales la pestii de marime
medie (babusca, platica, scobar, clean), iar pe plan secundar, la
ciortan si la mreana mare, desi in Italia acestia sunt cei mai
cautati pesti pentru bologneza. Aceasta tehnica, utilizata pe
timp calm, este adaptata pentru albitura. Italienii mai folosesc
metoda si in unele iazuri pentru pescuitul amurului.
Asadar, metoda poate fi folosita nu numai pe rau, ci si
in anumite sectoare calme (obligatoriu calme!), cum ar fi
elesteiele, canalele. Rezultatele vor fi bune cu ajutorul acestei
tehnici, insa acum ne aflam deja pe terenul sheffield-ului.

La bologneza (alta opinie)

Lanseta care se folosete este una telescopic, cu o
lungime intre 5 si 8 m, lansetele cu o lungime de 6 m fiind cele
mai rspndite. Au cate un inel pe fiecare tronson, i dou sau
trei pe vrf. Inelele sunt nalte, deprtate de corpul lansetei,
pentru ca firul ud s nu se lipeasc de acesta.
Mulineta folosita este de mrime mica - medie. Are mai
ales rolul de a nmagazina firul i de a obosi capturile mai mari,
aruncrile fiind pe sub man. De aceea, se poate folosi un
model mai puin pretenios, cu 1-3 rulmeni.
Pluta poate fi de dou tipuri, gen pictura de ap cu
limea cea mai mare in partea inferioara sau pictura de apa
inversata tip morcov, cu limea cea mai mare in partea
inferioara . Prima categorie se folosete pe apele cu un curs de
apa mai linitit, fiind mai sensibila, iar cea de-a doua categorie
n apele cu un curent puternic, care au tendina de a scufunda
pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, n funcie de curentul
apei. Cu cat va fi mai uoara, cu att va fi mai sensibila, dar
greu de lansat.
 81

Firul va avea un diametru intre 0.14 si 0.18, n funcie

de petii urmrii. Se va folosi un fir plutitor, pentru a fi n
permanent n contact cu pluta.
Crligele vor fi din gama 10 20, n funcie de petii
urmrii i de momeala folosit.
Viermuii sunt momeala cea mai utilizata, alturi de
diferite paste, rame, boabe de cnepa.
Se lanseaz n amonte i se ntinde firul pentru a avea
contact permanent cu pluta. Acest contact este esenial la
aceasta metoda, ntruct muctura poate surveni n orice
moment, intr-un ru petii avnd mai puin timp pentru
inspecia momelii dect petii dintr-un lac.
Dup lansare, firul este meninut uor tensionat fr
ns a opri linia n curent i a crea astfel o evoluie nefireasca a
momelii , astfel nct s i se ncetineasc curgerea n aval si
meninnd astfel momeala in zona dorita o perioada mai mare
de timp. Daca vntul bate din aval, va ncetini curgerea plutei,
suflnd n fir ca intr-o vela. Daca ins bate din amonte, atunci
va grbi aducerea plutei la mal, fcnd pescuitul mai dificil.
Muctura poate interveni n orice moment, de aceea
trebuie s fim ateni la cele mai mici micri ale plutei. De
multe ori, la atingerea de ctre plumb sau crlig a fundului
apei, pluta se scufunda uor. E mai bine s nepm la orice
micare suspecta, chiar dac riscam o agare, dect s vedem
prea trziu ca scufundarea uoara a plutei s-a datorat unui peste
i nu unei agri.

Metoda bologneza (si inca o alta opinie)

Echipament
Lanseta care se va folosi va fi telescopica, cu o
lungime cuprinsa intre 5 si 10 metri si o actiune intre 5 si 30
grame.
Pescarii consacrati de bologneza prefera lansetele de 6
metri care au devenit aproape un standard.
Deasemenea lanseta de bologneza trebuie sa fie foarte
 82

usoara, fiindca pescarul executa sute de aruncari la o partida.

Aceste lansete au cte un inel cu picior lung pe fiecare
tronson si doua sau trei pe tronsonul de vrf, penultimele doua
inele sunt culisante.
Mulineta pentru bologneza este de dimensiune mica
sau medie cu capacitatea de maxim 0.2/100m si un raport de
recuperare de 5:1
Firul folosit va fi un fir plutitor de 0.14 - 0.2 n functie
de dimensiunea pestiilor urmariti.
Pluta poate fi de doua tipuri, gen pictur de ap (cu
ltimea cea mai mare in partea inferioara) sau pictur de ap
inversat (tip morcov, cu ltimea cea mai mare in partea
inferioar). Prima categorie se foloseste pe apele cu un curs de
apa mai linistit, fiind mai sensibil, iar cea de-a doua categorie
n apele cu un curent puternic, care au tendinta de a scufunda
pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, n functie de curentul
apei. Cu cat va fi mai usoar, cu att va fi mai sensibila, dar
mai greu de lansat.
Crligele vor fi mici Nr. 10 20, n functie de pestii
urmriti si de momeala folosita.
Momeala cea mai utilizat sunt viermuii, ramele,
boabe de cnep sau diferite paste.
Tehnica
Se lanseaz pe sub mn, n amonte si se ntinde firul
pentru a avea contact permanent cu pluta. Acest contact este
esential la aceasta metoda, ntruct musctura poate surveni n
orice moment. Dupa lansare, firul este mentinut usor tensionat
(fr ns a opri linia n curent si a crea astfel o evolutie
nefireasca a momelii), astfel nct sa i se ncetineasc curgerea
n aval si mentinnd astfel momeala in zona dorit o perioada
mai mare de timp. Daca vntul bate din aval, va ncetini
curgerea plutei, suflnd n fir ca intr-o vel. Dac ns bate din
amonte, atunci va grabi aducerea plutei la mal, facnd pescuitul
mai dificil. Musctura poate interveni n orice moment, de
aceea trebuie sa fim atenti la cele mai mici miscari ale plutei.
 83

De multe ori, la atingerea de ctre plumb sau crlig a fundului

apei, pluta se scufunda usor. E mai bine sa ntepm la orice
miscare suspecta, chiar daca riscam o agare, dect s vedem
prea trziu c scufundarea uoar a plutei s-a datorat unui pete
i nu unei agri.

Metoda "sheffield"
Aceasta metoda de pescuit permite pescarului sa
pescuiasca cu pluta la distanta, peste diverse obstacole cum ar
fi bradisul sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre
mijlocul lacului.
Sheffield este o tehnica de pescuit provenita din Anglia
si consta in lansarea la distanta, cu ajutorul lansetei, a unei linii
normale de undita, cu pluta, plumb si carlig.
Aceasta tehnica prespune folosirea unei plute mari,
pentru reusita unei lansari la o distanta suficient de mare (20-40
metri).
Lanseta care se foloseste de regula la Sheffield, are un
numar mare de inele (12 -16) si o lungime cuprinsa intre 3.80 -
4.20 metri.
Vom folosi o mulineta mica (de tip micro), cu maxim
100 metri de fir de 0,16. Tamburul acestei mulinete va fi de
diametru mare, pentru ca firul sa se desfasoare de pe el cu o
frecare mica, astfel putand reusi o lansare cat mai lunga.
Pentru a putea realiza un lanseu lung, pluta folosita in
metoda Sheffield este lunga (20-40 cm), de obicei lestata direct
pe corp, cu portanta de 3-25 grame.
Marirea vizibilitatii la distanta, se realizeaza cu plute
care au in partea de deasupra antenei, patru aripioare.
Plumbii folositi in aceasta tehnica, vor fi montati pe fir,
la 10-15 cm de carlig si sunt mai moi decat de obicei,
prevenind deteriorarea firului care este subtire.
Firul folosit la Sheffield va fi de 0,16 sau mai subtire si
obligatoriu de tip scufundator, aceasta permitand ca in timpul
pescuitului, sa se scufunde si sa nu fie influentat de vant si
 84

valuri. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand inapoi

cativa metri de fir cu varful lansetei in apa.
Inainte de a incepe sa pescuiti, se va verifica adancimea
apei. Pluta se va fixa la distanta masurata.
Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in
apa, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate
iar inteparea pestelui se va face cu o miscare laterala a lansetei.
Mai exista si o alta varianta a acestui tip de pescuit,
montand pluta mai sus decat distanta masurata. Dupa lansare,
pluta va sta culcata pe apa. Mulinati inapoi pana aceasta se va
ridica; in acest caz firul de la carlig la pluta va fi oblic si nu
vertical (ca la metoda descrisa mai sus), determinand o
sensibilitate mai mica a montajului.

Din nou despre METODA SHEFFIELD

Metoda englezeasca,cunoscuta si sub denumirea de
"Sheffield" sau" a l anglaise" consta in folosirea unei lansete
speciale echipata cu mulineta ce o echilibreaza armonios. Pe
tambur se foloseste fir 0,12-0,18.
Montura se face cu plute de forme si marimi variate,
fixate de fir intr-un singur punct, culisant sau fixe, cel mai
adesea avand o parte a plumbajului necesar echilibrarii,
inmagazinat in corpul plutei.
Scopul urmarit este pescuitul eficient, la mare distanta
si adancime al pestilor pasnici de talie mare, in lacuri sau ape
lin curgatoare, atat pe vreme buna cat si in conditii de vant sau
ploaie.
Lungimile considerate "clasice" ale lansetelor sunt de
3,6-3,9-4,2-4,5 m. Exista si lansete mai lungi dar folosirea lor
presupune o tehnica diferita de aceea pe care incercam sa o
detaliem.
Vergile se compun obisnuit din trei elemente,mai nou
existand si variante telescopice. Important este sa fie suficient
de rigide pentru a nu permite vibratii laterale la aruncari si sa
permita obosirea unor capturi de talie mare. Varful trebuie sa
 85

fie suficient de fin pentru a utiliza fire subtiri. Lansetele sunt

echipate cu 12-16 inele de diametru mic pentru a permite
trecerea firului cu o frecare minima. Manerul se confectioneaza
din lemn de pluta fin slefuita iar mulineta se fixeaza cu doua
inele din plastic-grafit.
Se folosesc mulinete ce echilibreaza lanseta, modele cu
"tambur inalt" pe care punand 100-150 m fir mai subtire de
0,18 nu avem nevoie de buraj. Frana trebuie sa fie foarte fin
reglabila la tractiuni mici (forfac de 0,10 sau chiar mai subtire).
Raportul de transmisie e bine sa fie in jur de 6:1 pentru
a permite recuperari rapide.
Firul special pentru metoda englezeasca este asa
numitul fir scufundator, avand o densitate mai mare comparativ
cu cea a apei. Suprafata sa este astfel tratata incat permite o
umezire rapida, deci scufundare mai usoara.
Pluta, fixa sau culisanta se fixeaza pe fir intr-un singur
punct.
De multe ori o parte din plumbaj este introdusa in
partea inferioara a plutei, raportul dintre aceasta si plumbajul
liber fiind scris pe pluta.
Carligul-nr.10-18, de forme, culori si grosimi diferite in
functie de conditiile date si experienta fiecaruia. Un lucru este
unanim acceptat: varful carligului trebuie sa fie impecabil,
alminteri nu numai ca nu va intepa usor gura pestelui, dar nici
momeala, viermusii sau larvele de libelula nu vor trai mult,
pierzandu-si atractivitatea.
Pentru realizarea corecta a monturilor este nevoie de
putina experienta. Toate componentele trebuie sa fie mobile,
dar sa nu se deregleze in timpul pescuitului. Opritoarele pentru
pluta culisanta se fac din ata avand 3-4 spire,de preferat 2-3
opritoare alaturate. Astfel nu se va deregla montajul, iar pentru
reglarea "adancimii" le vom misca unul cate unul. Daca vrem
sa pescuim la distanta foarte mare si sa folosim fir foarte
subtire, e indicat sa legam forfac pentru lansare din fir mai
gros, lung de 2,5 ori lungimea lansetei.
 86

Plumbajul trebuie sa fie de asemenea modificabil in

timpul pescuitului. De exemplu, daca plumbajul principal l-am
alcatuit din 5-7 alice mai mari, iar obletii au tendinta sa apuce
momeala inca de la suprafata apei, vom concentra plumbajul in
apropierea carligului, evitand obletii prin scufundarea rapida a
momelii. Cand pestii sunt mai mofturosi, trasaturile mai rare,
vom concentra plumbajul spre pluta, obtinand o scufundare
mai lenta, mai naturala a momelii. O astfel de montura va fi
insa predispusa la innodare in timpul aruncarilor. De aceea
vom folosi frana progresiva pe tambur pe ultimii metri de zbor.
Astfel plumbajul si pluta vor cadea pe apa desfasurate, intai
carligul, plumbajul, apoi pluta, realizand astfel si premisele
pentru scufundarea mai lenta a monturii.
Nu este de ajuns sa avem "fir scufundator" daca nu
efectuam si manevra de scufundare a firului prin introducerea
varfului vergii 40-50 cm in apa si recuperarea rapida a 2-2,5 m
de fir. Astfel firul nu va mai fi purat de vant sau curenti de
suprafata.
Cateva accesorii utile sunt prastia pentru nadire, pentru
a putea nadi la 20-30 de metri de mal. Viermusii nici nu se pot
arunca fara prastie, chiar la distante mai mici. Degorjorul este
util si trebuie purtat la indemana. Minciogul este bine sa aiba
coada cat mai lunga, pestii fiind adusi deasupra lui mai usor la
departare de mal.
Pentru a nu ne obosi ochii vom purta ochelari de soare
de calitate sau ochelari polarizanti. La insuccese sa nu dam
vina pe solunare; experimentam cu indrazneala, modificand
mereu plumbajul, carligul, pluta...Rezultatele nu se vor lasa
asteptate.

Sheffield (inca o data)

Sheffield este un stil de pescuit inventat in Anglia si
consta din lansarea unei linii normale, cu pluta, plumb si carlig
la distanta, cu ajutorul lansetei. Pentru a putea lansa la o
distanta suficienta 20-40 metri , se folosesc plute mari 20-40
 87

cm, cu 3-25 grame portanta , adesea lestate direct pe corp.

Cu o undita normala si chiar o rubesiana, limita la care
putem pescui se gaseste la 15-20 metri de mal.
Dar ce ne facem cand nu avem o barca si bradisul
ocupa malul lacului? Sau cand vantul bate destul de tare ca sa
ne ingreuneze folosirea unditei? Sau cand pestii stau departe de
noi, tocmai spre mijlocul lacului? O solutie la toate aceste
situatii poate fi pescuitul la distanta cu lanseta si pluta.
Lanseta este de 3,80 - 4,20 metri, cu un numar mare de
inele de diametru mic 14 -16, pentru a minimiza frecarea dintre
fir si varga.
Mulineta este de tip micro, cu 100 metri de fir de 0,12 -
0,16. Tamburul este unul mai special, avand diametrul interior
mare cu scopul ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare
mai mica, pentru maximizarea distantei de lansare.
Pluta este de un tip special, deosebit de lunga 20-40
cm, adeseori lestata pe corp 2 - 25 grame, pentru a putea
permite lansarea monturii si innecarea firului dupa lansare.
Pentru a putea fi vizibile de la mare distanta unele plute au in
partea superioara a antenei patru aripioare. Acestea, fiind foarte
subtiri, nu maresc decat foarte putin portanta plutei.
Firul este de tip scufundator, pentru ca dupa lansare
acesta sa se scufunde si sa se sustraga actiunii vantului si
valurilor. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand cativa
metri cu varful lansetei in apa.
Verificati adancimea apei inainte de a incepe sa
pescuiti. Folositi un plumb mai greu decat poate sustine pluta,
pe care il montati inaintea plutei. Dupa ce lansati in locul dorit,
mulinati pana cand simtiti rezistenta pluta a ajuns langa plumb,
pe fundul apei . Apoi dati drumul la fir, masurandu-l in acelasi
timp de exemplu cu distanta dintre doua inele , pana cand pluta
iese la suprafata. Fixati apoi stopperul plutei la distanta
masurata.
Puteti sa pescuiti pe fundul apei si altfel, folosind o
pluta inalta o pana de paun de 30 - 40 cm si regland adancimea
 88

mai mare decat cea reala. Dupa lansare mulinati pana cand
pluta se ridica. In acest caz firul de la carlig la pluta nu va mai
fi vertical, ci oblic, deci sensibilitatea montajului va fi mai
mica.
Cand nada aruncata de dumneavoastra la 20 de metri nu
va cadea niciodata in acelasi loc, veti aprecia prastiile pe care
pana atunci le-ati crezut un moft.
Lanseta se mentine cu varful in apa 10 - 15 cm .
Inteparea nu se face in sus, ci lateral. Urmariti miscarea plutei
facand o intepare falsa si veti vedea de ce.

Pescuitul la Sheffield un alt punct de vedere

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre
aceasta stil, cel putin pana acum, s-au referit la originea
termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data
problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti
se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai
importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o
stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre
AGVPS). Sheffield-ul se foloseste in general atunci cand este
necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si
la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele
mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte
multe inele (16-17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte
precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu
permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de
mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei.
Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO)
de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la
sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai
mari. Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o
recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai
important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului
descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in
dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de mulineta
 89

destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor

cred ca cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am
vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in
stand). Firul folosit trebuie sa ie scufundator, pentru a se putea
scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea
burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si precise, fara rateuri.
Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal
folosesc 0.12 si 0.14).
Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa
se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie
folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in
acest fel scufundarea. Plutele folosite sunt din cele lestate,
culisante, speciale pentru Sheffield. Greutatea plutei se alege in
functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta
(curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si
adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta
in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza
permite pescuitul la adancimi mai mari decat lungimea vergii.
Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej.
Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante.
Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de
plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare,
pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care
determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut
plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor
saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea
trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si
adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.;
cu cat adancimea apei este mai mare se foloseste un plumbaj
mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei,
dar aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora
sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant (are
avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau
un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care
este foarte sensibil).
 90

In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise

pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe
drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind
intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise).
Lungimea forfacului este in general mult mai mare
decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In
ceea ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele:
dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se
vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem
determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei,
curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit.
Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare
si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne
asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau
putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa
aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim,
asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta
este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am
nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din
nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele.

Trotting-ul ... pescuit de clasa

Este momentul sa facem cunostinta cu cea mai
desavarsita tehnica de pescuit la pluta pe ape curgatoare.
Inventata de britanici, tehnica se bucura de un succes in
continua crestere printre pescarii britanici si ai altor tari chiar.
Avantaj: aceasta metoda ofera avantajul unei prezentari
mult mai naturale a momelii, pentru pescarii experimentati.
 91

Pestii vizati: Trottingul se remarca ca un pescuit

specific al cleanului, dar nu mare va fi surpriza daca pestele
scos la suprafata va fi un biban, crap, somn sau mreana.
Locurile de aplicare: Suvoaiele (mai rapide sau lente)
din ape curgatoare, cu adancimi intre 30cm-1,5m, in special,
iar in general pretutindeni pe cuprinsul raului.
Metoda: De la pluta spre lanseta, primii 30m de
monofilament se spreiaza cu sprey special pentru a face firul
plutitor. Tehnica constituie in lasarea in curent a momelii
(monturii) astfel incat sa fie purtata la 30m in aval, unde se afla
clenii. Semnalizarea muscaturii consta in franarea plutei.
Lestarea momelii va fi usoara; momeala va matura fundul apei
pe tot parcursul deplasarii ei subacvatice.
Ca particularitate, este foarte important ca firul dintre
pluta si lanseta sa pluteasca la suprafata apei si sa fie mentinut
relativ intins (fara serpuiri care sa anihileze amplitudinea
inteparii). Lasati deci montura sa curga liber in aval, mentineti
firul intins si din cand in cand franati inaintarea plutei pentru a
avea ca rezultat usoara ridicare a momelii de pe fundul apei.
Acesta va fi momentul crucial pentru cele mai multe muscaturi
din partea cleanului.
Cunostinte importante: datorit frecrii cu diferite
obstacole (bolovani, vegetatie subacvatica,etc), patura de fund
a apei are o viteza de deplasare (curgere) mult mai lenta decat
patura de suprafata. Ca atare, pluta noastra se va deplasa la
suprafata apei cu o viteza mai mare decat a momelii de pe
 92

fund, tinzand sa imprime aceeasi viteza si acesteia.

Numai ca o momeala ce se deplaseaza mai repede decat
patura de apa in care se afla are o miscare nenaturala si ca atare
sperie pestii. Aici intervine maiestria pescarului de a ridica
varful lansetei si a frana, din cand in cand, inaintarea plutei cu
scopul de a pastra momeala de pe fund la o viteza de curgere
naturala, egala cu cea a apei la fund. Iar aceasta maiestrie se
castiga in timp.

Ustensile si accesorii
Lanseta: va fi una din carbon, usoara, mufabila (trei
tronsoane sau mai mult) cu lungimi incepand de la cea standard
a lansetelor de Match (pluta) englezesti de 3,90m, continuand
cu lungimile de 4,20m, 4,50m si culminand cu cea de 5,00m.
Mulineta Centre- pin: Dupa cum am spus si mai
inainte, Trotting-ul este o metoda cu totul speciala, cea mai
desavarsita si eficace pentru pescuitul la pluta, vara, al
cleanului, in ape curgatoare. Diferenta fata de alte metode,
oarecum asemanatoare, e reprezentata de mulineta. Si aceasta
nu e o diferenta neglijabila cum veti inclina sa credeti la prima
vedere.
Folosind mulineta clasica de-acum, cea cu tambur fix,
veti constata pe pielea voastra cat de stanjenitoare va fi
actiunea de a da fir liber, mai ales cand ne aflam pe un curent
rapid. Chiar cu garda deschisa, firul se va poticni, ba din cauza
frictiunii, ba pentru ca spirele sunt parca lipite intre ele... toate
acestea obligandu-ne la o iuteala de mana ce se va dovedi in
final istovitoare si enervanta. Pentru a inlatura acest major
neajuns, specialistii englezi au adaptat o mulineta folosita in
pescuitul la somon si pastrav, e vorba de mulineta centre-pin.
Aceasta seamana ca aspect cu cea clasica de fly fishing (pescuit
la musca) doar ca e ceva mai mare si poseda o miscare a
tamburului aproape lipsita de frecare. Astfel, curentul va
antrena montura si firul central, care la randul lor vor antrena
tamburul. Pescarului nu-i ramane decat sa stea nemiscat, sa
 93

urmareasca din cand in cand rotirea tamburului si sa astepte

momentul ajungerii monturii la tinta, sau dupa caz, sa franeze
derularea firului dupa placul inimii.
Avantaj: folosind o mulineta centre-pin, lanseta va fi
mult mai echilibrata, usoara... si deci confortabila.
Dezavantaj: pretul unei astfel de mulinete centre-pin
depaseste in mai toate cazurile o suta de lire sterline bucata,
fiind considerata adevarata opera de arta. Daca mai are si
rulmenti si poarta blazonul unei firme de traditie nici sa nu ne
gandim la preturi mai mici de 250 lire sterline. Cea mai ieftina
gama pare a fi cea a firmei englezesti LEEDA, a carei preturi
pornesc de la 50 sterline bucata.
Cine va dori totusi sa achizitioneze un centre-pin ca sa
efectueze un pescuit de clasa, va trebui sa fie insa atent
deoarece cele mai multe modele sunt concepute doar pentru
lansetele de somon, nepotrivindu-se in scaunul lansetelor
noastre, iar incarcarea excesiva cu fir a tamburului poate crea
forte de tensiune ce vor duce la deformarea si deci distrugerea
tamburului (se recomanda maximum 50m de fir).
Mai exista si varianta confectionarii manuale unei astfel
de mulinete, orientandu-ne dupa un model original si...
improvizand.
Firul: Este foarte important ca firul sa fie multifilament
(5-7kg rezistenta) deoarece acesta nu prezinta elasticitate si la
distante mari de zeci de metri va intra prompt in actiune,
intepand cum trebuie pestele. Lungimea firului, intre pluta si
montura va fi de 1-2m, dupa caz, chiar daca adancimea
suvoiului e de doar 50cm.
Forfacul: Va fi constituit din monofilament
(aprox.2,5kg rezist) si va avea o lungime de cel putin 30cm.
Monofilamentul va ceda lesne in cazul fatalelor agatari
ale monturii in formatiuni subacvatice.
MOMELI:
Ca momeli, puteti experimenta absolut orice. Eu va
recomand: insecte (greieri, lacuste, diversi gandaci ), melci de
 94

casa si broscute. Dar nu neglijati nici branza iute, pasta de

branza, painea si alte delicatese mult-ravnite de clean.

Pescuitul la fund
Necesitatea de a le oferi pestilor o momeala potrivita pe
fundul apei le-a fost dictata pescarilor de o particularitate
morfologica a unor specii de apa dulce att din lacuri ct si din
ruri.
Daca se examineaza de aproape, prin sticla unui acvariu
de exemplu, cum se hranesc ciprinidele, se observa ca acestea
si alungesc buzele pentru a suge hrana care iese dintre pietre si
din nisip. Conformatia specifica a gurii, asezata n partea
inferioara a capului, face ca ciprinidele sa nu poata apuca hrana
n alt mod. De aici necesitatea de a practica pescuitul pe fund
pentru capturarea acestor pesti.
Nu numai crapul, linul, mreana - pentru a da cteva
exemple mai cunoscute din apele noastre - mnnc pe fundul
apei, ci si multe alte specii a caror gura dreapta, larga si taiata
n sus ar face sa se presupuna ca hrana este apucata, daca nu la
suprafata, macar n straturi intermediare ale apei. Este cazul
cleanului, bibanului, pastravului si al multor altora.
Stnd nclinati cu coada spre suprafata, acesti pesti
coboara pna cnd ating fundul apei cu buzele si apoi apuca
hrana cu gura sau o aspira provocnd un curent de apa prin
deschiderea si nchiderea energica a operculelor. Un alt motiv
pentru care pestii prefera sa adune hrana de pe fundul apei este
determinat de faptul ca materialele alimentare farmitate pe
care le transporta apa sau care vin de la suprafata apei sfrsesc
pe fundul acesteia, pe fund se nasc si traiesc larvele, pe fund se
trasc rmele si lipitorile.
Asadar, daca un peste vrea sa mannce, trebuie sa
exploateze aceasta mina inepuizabila pe care o constituie
namolul, nisipul sau pietrisul.
Ba mai mult nca, unele specii aspira tocmai namolul
sau nisipul, le filtreaza retinnd hrana amestecata cu acestea si
 95

elimina substantele nehranitoare.

Pestele va fi atras de o rma sau de o alta momeala care
se misca din cnd n cnd pe fundul apei, dar o va ataca numai
cnd va sta nemiscata sau cnd se va misca foarte ncet. Putem
mparti deci pescuitul pe fund astfel: spunem ca poate fi
practicat cu momeala complet nemiscata sau cu momeala n
miscare.
Pescuitul cu momeala nemiscata fixa are loc numai n
apele lacurilor unde nu exista curent. Momeala coboara pna la
fund trasa de greutatea ei sau de plumbaj. n schimb, la
pescuitul n ape curgatoare, momeala sufera unele deplasari.
nsa adevaratul pescuit pe fund cu momeala n miscare
se desfasoara n ape statatoare recupernd ncet momeala care
se traste pe fundul apei si care se opreste din cnd n cnd
pentru ca pescarul nceteaza recuperarea, sau n ape curgatoare
atunci cnd plumbul a fost astfel ales nct forta apei sa poata
deplasa ncet ansamblul plumb, forfac si crlig cu momeala.
Pescuitul la fund mai poate nsa mpartit si n greu,
mijlociu si usor.
Pescuitul la fund este greu cnd plumbajul depaseste 50
g, se executa cu instrumente solide si este destinat capturarii
exemplarelor mai mari.
Uneori plumbajul folosit poate depasi 200 g; aceasta are
loc n curentele puternice ale rurilor mai mari.
La pescuitul mijlociu se folosesc greutati care variaza
de la 10 la 50 g.
Pescuitul usor se executa att n lacuri ct si n ruri, iar
plumbajul folosit variaza de la 2 la 10 g.
Atunci cnd nu se folosesc plumbi, lestajul este
constituit numai din greutatea momelii.

Uneltele
Varga: lungimea unei vergi pentru pescuitul pe fund
variaza aproape ntotdeauna ntre 2 si 4 m, n functie de latimea
cursului de apa sau a bazinului, precum si de specia de peste
 96

cautata. Varga poate fi confectionata din orice material,

depinznd n parte si de posibilitatile de cumparare ale
pescarului, fara ca prin aceasta sa se compromita rezultatul
pescuitului. Materialele preferabile sunt ntotdeauna bambusul
ori fibra de sticla plina sau chiar si cea tubulara. Nu
sunt rare cazurile de vergi montate mbinnd lemnul cu
materiale sintetice.
O varga pentru pescuitul pe fund este adeseori
confectionata din mai multe tronsoane care se unesc ntre ele
cu ajutorul unor inele metalice din alama sau duraluminiu.
Aceste puncte de mbinare constituie partea cea mai delicata a
vergii, pentru ca efortul pentru lansarea lestajului o deformeaza
uneori determinnd un joc suparator ntre diferitele tronsoane.
Dar si inelele pentru conducerea firului pot constitui un punct
delicat, mai ales daca n-au fost alese n mod corespunzator.
Astazi inelele cu interiorul din portelan sunt folosite pe scara
redusa, datorita fragilitatii lor; ele aveau avantajul de a nu fi n
mod practic roase de alunecarea firului; actualmente pe aceste
vergi se prefera sa se monteze inele din crom dur sau cu
interiorul din agat. Latimea lor trebuie sa fie destul de mare,
pentru ca n felul acesta va putea fi marita distanta de lansare,
dar trebuie avut grija ca firul sa nu le roada ctusi de putin prin
alunecarea sa, pentru a se evita distrugerea firelor. ntruct cu
aceste vergi lansarea se efectueaza ntotdeauna cu doua mini,
locul n care este fixata mulineta trebuie sa fie la o distanta de
cel putin 50 cm de baza mnerului, care nu trebuie sa aiba un
diametru prea mare, pentru a putea fi introdus cu usurinta ntr-
un suport special pentru vergi atunci cnd unealta este fixata pe
mal.
Varga pentru pescuitul pe fund trebuie sa fie o unealta
foarte robusta cu care sa se poata lansa la mare distanta fire
lestate cu plumbaj greu. n plus, soliditatea acestor vergi
permite tragerea cu putere a exemplarelor pe care intentionam
sa le capturam si care sunt ntotdeauna, daca nu grele, cel putin
de dimensiune considerabila. Crapi si lini, stiuci si bibani,
 97

mihalti si somni sunt capturile care cad n cursele pescarului,

fara a mai pune la socoteala mrenele si clenii, care constituie
cel mai mare numar al pestilor capturati. ntruct exemplarele
din aceste specii sunt cel mai bine atrase de momeala care se
odihneste pe fund n cele mai adnci ascunzisuri ale apelor,
este necesar ca varga sa fie rezistenta deoarece trebuie sa le
traga cu destula putere la mal.
n mod obisnuit, vergile pentru pescuitul pe fund sunt
mpartite n trei mari categorii:
- pentru pescuit greu;
- pentru pescuit mijlociu;
- pentru pescuit usor.
Vergile pentru pescuitul greu pot fi foarte lungi sau
foarte scurte. Vergile lungi, adica cu lungimea de peste 3,5 m,
se folosesc pentru a captura pestii mari sau pentru a actiona n
locurile unde curentul este repede sau la mare distanta de mal;
diametrul la vrf nu este prea mare. Sunt vergi care se ndoaie
destul de usor. Vergile scurte masoara cel mult 2 m si sunt
foarte rigide. Se folosesc numai pentru pescuit n ape foarte
repezi si adnci cnd momeala trebuie tinuta absolut nemiscata.
Se folosesc de obicei pentru pescuitul mrenei, al somnului sau
al crapului.
Exista vergi grele, lungi de 4 m, folosite pentru
pescuitul cu momeli fixe nemiscate ; modele usoare, elastice de
3 m, folosite pentru pescuitul cu recuperare sau la fix, modele
cu rigiditate mijlocie, de 2 m, care-si gasesc o buna
ntrebuintare la un mare numar de tipuri speciale de pescuit. De
obicei aceste vergi au lungimea cu att mai mare cu ct
momeala trebuie sa fie lansata la o distanta mai mare. Pentru
pescuitul pe fund mijlociu se folosesc anumite vergi nu chiar
att de robuste pentru a lansa un plumbaj greu, dar suficient de
dotate pentru a lansa plumbaje cu oarecare greutate. Sunt vergi
n general de 2,5 m, cu vrful din fibra de sticla. Sunt foarte
raspndite si se folosesc si la alte sisteme de pescuit.
Pentru pescuitul usor sunt folosite de obicei vergi lungi,
 98

adica de peste 3 m, si flexibile. Aceasta deoarece plumbajul

fiind foarte usor, trebuie sa se foloseasca un fir subtire iar slaba
lui rezistenta sa fie compensata prin elasticitatea vergii. Vergile
de circa 2 m lungime, usoare si flexibile, se folosesc numai n
cazuri rare de pescuit cu momeli n miscare.
O greseala foarte frecventa este aceea comisa de multi
pescari care folosesc pentru pescuitul pe fund vergi
confectionate pentru lanseta, adica pentru lansarea de momeli
artificiale. Fara a pune la socoteala ca n felul acesta distrug n
scurt timp unealta, pescuitul lor este de cele mai multe ori prea
putin productiv pentru ca procednd asa nu reusesc sa faca o
ntepare corecta din cauza ca varga este prea scurta. Si nici nu
reusesc sa manevreze cu siguranta pestii mari cnd acestia sunt
ntepati. Varga pentru pescuitul la fund fiind destinata sa
suporte solicitari mari, este necesar sa se ia cteva masuri de
prevedere pentru a-i prelungi durata. Este recomandabil sa fie
stearsa perfect dupa ce s-a pescuit cu ea, pentru a nlatura
eventualele urme de nisip sau de namol de pe inelele de
mbinare; la nchiderea sezonului de pescuit trebuie sa fie
revopsita cu grija, n asa fel nct spirele de matase care fixeaza
inelele sa fie perfect protejate mpotriva agentilor atmosferici,
n special a umezelii care ar putea provoca putrezirea acestora.
n perioadele cnd nu se folosesc, partile metalice trebuie sa fie
unse cu vaselina.
Mulineta: si mulinetele destinate pescuitului la fund
trebuie sa fie solide. Nu sunt necesare modele cu capacitate
mare de recuperare, n general raportul 1:3 fiind mai mult dect
suficient; trebuie nsa sa aiba o frna buna, potrivita pentru a
nfasura si desfasura firul si sa fie ct mai simple cu putinta. O
mulineta care se nvrte foarte usor, construita cu rulmenti cu
bile se poate uza foarte repede din cauza nisipului si a
namolului care intra n mod sigur ntre partile componente. Un
dispozitiv complicat, actionat de arcuri sensibile, este distrus de
greutatea mare a lestajului care trebuie recuperat.
Firul: pentru firul folosit la pescuitul pe fund nu se pot
 99

da reguli precise. Alegerea trebuie facuta ntotdeauna n functie

de pestele cautat si depinde, deci, n mare masura de momeala
folosita. De exemplu, n cazul cnd se pescuieste cu mamaliga
la crap, nu este indicat sa se foloseasca un nailon de 0,20,
pentru ca se poate nimeri ntotdeauna un peste mare care rupe
nailonul ca pe un fir de par. n cazul acesta, cel mai potrivit fir
este desigur de 0,30 sau 0,35. n pescuitul la fund trebuie sa
tinem seama ca de cele mai multe ori lansarea proiecteaza firul
spre funduri de apa necunoscute, pline de obstacole si atunci
iata ca un fir cu o rezistenta buna da posibilitatea de a salva
aproape ntotdeauna macar lestajul. Se vor pierde crligele
legate cu un forfac subtire si mai putin rezistent, dar pierderea
va fi neglijabila. n ceea ce priveste lungimea firului nfasurat
pe mulineta, este suficienta ntotdeauna o rola de 100 m, dar
trebuie avut grija ca ultimele spire sa fie n contact direct cu
marginea bobinei, punnd dedesubt, daca este nevoie, un fir de
lna pentru a obtine naltimea necesara.
Si pentru forfacuri firele de legatura a crligului pot fi
valabile regulile referitoare la rezistenta, mai ales daca se
pescuieste n ape pline cu obstacole. Aici captura trebuie trasa
lateral la mal, fara a-i oferi loc de fuga, deci trebuie sa
dispunem de mijloace adecvate n acest scop, chiar daca, din
pacate, sunt n contradictie cu suspiciunea pestilor care,
desigur, nu se lasa usor nselati de o momeala legata de un fir
prea gros si vizibil. Este mai bine atunci sa riscam pierderea
capturilor din cauza ruperii firelor sau e mai bine sa avem un
numar mai mic de muscaturi? Fiecare pescar raspunde n felul
sau la aceasta ntrebare dar, data fiind reducerea actuala a
pestilor, e mai bine sa actionam ca n primul caz. Este mult mai
bine sa nvingem nencrederea pestelui folosind fire de legare a
crligului mai lungi, niciodata sub 30 cm, cu scopul de a
micsora rezistenta de moment exercitata de lestajul asezat pe
fundul apei.
Grosimile variind ntre limitele de 0,18 si 0,30 sunt
suficiente pentru a lupta cu toate speciile de pesti prezenta n
 100

apele interioare din tara noastra iar rezistenta produselor aflate

actualmente pe piata ofera foarte bune sanse n toate cazurile.
Face exceptie capturarea stiucii care adeseori se pescuieste cu o
struna din srma de otel , din cauza dintilor ascutiti ai acestui
peste, care pot taia firul de nailon.
Plumbajul: exista o mare varietate de plumbi necesari
pentru pescuitul pe fund n mod corect. n apele curgatoare se
folosesc, de preferinta, plumbi de tip plat pentru ca se mentin
mai bine pe fund sub actiunea curentului, n timp ce n apele
statatoare sunt mai potriviti plumbii obisnuiti sferici sau conici
olive sau pere care pot fi gauriti sau prevazuti cu o mica vergea
interioara inima din srma de alama. Cei cu gauri se folosesc
cnd urmeaza sa culiseze pe fir, ceilalti n cazul n care sunt
aplicati la capatul inferior. n orice caz, greutatea care trebuie
folosita este ntotdeauna n functie de curent sau de distanta la
care urmeaza sa se lanseze.
n ruri se fac tatonari, aplicnd mai nti un plumbaj
mijlociu care se nlocuieste cu altul mai greu n cazul n care
acesta nu rezista la forta curentului.
Cele mai folosite tipuri de plumb pentru pescuitul la
fund sunt: plumbul n forma de scoica, sferic, olive, n forma
de para, srma de plumb.
Crligul: despre crlige nu sunt multe de spus:
marimea si tipul sunt alese n functie de momeala folosita. Se
poate face doar o singura remarca: se vor folosi crlige
bronzate, cu vrful ntors, pentru pestii de talie mare, ca de
exemplu crapul, anghila sau linul si crlige Crystal drepte
pentru toti ceilalti pesti. Singura consideratie ce se poate face
este urmatoarea: n cazul pescuitului la fund cu fir fix este mai
bine sa se foloseasca ntotdeauna cea mai mica marime pe
care o permite momeala. Aceasta deoarece pestii trebuie sa
poata musca cu toata ncrederea momeala, fara a fi alarmati de
prezenta crligului.
Momelile: au fost prezentate toate n capitulul referitor
la momelile naturale; cititorul poate gasi acolo toate tipurile
 101

recomandate pentru pescuitul la fund si modul corect de punere

a lor n crlig.

Tehnica de pescuit
Actiunea de pescuit pe fundul apei nu e prea
complicata: pescarul si lanseaza momelile n locul pe care-l
considera a fi cel mai potrivit, apoi aranjeaza varga usor
nclinata pe mal si ntinde nailonul recupernd o bucata de fir
cu mulineta. Pentru a nu trebui sa fie ncontinuu atent la vrful
vergii, poate pune la capatul acesteia un clopotel de
semnalizare; apoi nu-i mai ramne dect sa astepte. Cnd un
peste musca tragnd de fir, misca vrful vergii imprimndu-i
niste vibratii; aprecierea momentului cnd trebuie facuta
nteparea este poate lucrul cel mai greu.
ntr-adevar, nu toti pestii musca la fel si nici nu
reactioneaza n acelasi fel la rezistenta vergii si a plumbajului.
Unii, ca de exemplu cleanul mare sau crapul, se limiteaza sa
smuceasca o data violent dupa care sau dau drumul momelii
sau se nteapa singuri; altii, ca de exemplu mreana, continua sa
muste momeala si sunt usor de ntepat iar altii, ca de exemplu
mihaltul si somnul american nghit adnc momeala si crligul
fiind astfel foarte usor de capturat. Un caz particular l
constituie stiuca, care atunci cnd ntlneste un pestisor care o
intereseaza nu da atentie firelor si plumbilor, ci musca ferm
fara a-i pasa de rezistenta opusa de vrful vergii.
Bibanul, alta captura interesanta, are un comportament
variabil ntruct uneori musca ferm iar alteori se arata suspicios
si prudent. Fiecare peste are o predilectie deosebita pentru un
anumit tip de momeala, astfel nct se poate sti daca nteparea
trebuie executata imediat sau dupa o anumita perioada de timp,
care poate varia de la cteva secunde mreana pna la circa un
minut stiuca . Dupa ce pestele a fost ntepat nu ne ramne dect
sa-i apreciem greutatea si forta dupa zbaterile si rezistenta pe
care o opune la tragerea cu varga si deci sa-l scoatem cu
fermitate daca este mic si cu prudenta daca este mare.
 102

Aceasta este n sinteza tehnica pescuitului la fund. Dar

cte variante pot exista! Si de cte siretlicuri este capabil
pescarul pentru a convinge pestele sa muste!
Sunt unii pescari sportivi care, pe buna dreptate, nu
ntind firul daca actioneaza n ape statatoare; l lasa sa atrne
nentins de vrful vergii si l supravegheaza tot timpul. Cnd se
misca si ncepe sa se ntinda stiu ca e momentul sa execute
nteparea.
Altii, de ndata ce vrful ncepe sa se miste, slabesc
firul cobornd varga pna aproape de suprafata apei si apoi tin
firul sub observatie.
Pentru a usura aceasta supraveghere se poate pune pe
firul nentins, putin nainte de vrful vergii, un mic disc de
pluta sau un patratel de carton, prevazute cu o despicatura
pentru introducerea firului kojak .
Ridicndu-se sau coborndu-se, acest dispozitiv poate
semnaliza prinderea momelii de catre peste.
Spre deosebire de acestia, sunt pescari sportivi care
folosind crlige foarte mari nu le lasa timp pestilor. La prima
muscatura nteapa cu violenta facnd sa coincida smucitura cu
tractiunea pestelui; aceasta manevra se poate executa numai de
catre aceia care tin varga n mna si cu anumite momeli de
dimensiuni foarte mici.
S-ar putea spune ca n fiecare regiune, daca nu chiar pe
fiecare ru mare, exista o tehnica specifica de pescuit pe fund.
Uneori este vorba doar de o simpla varianta care se
refera la lungimea forfacurilor sau la tipul de lestaj folosit, nsa
de cele mai multe ori deosebirea este esentiala si de aceea est
impusa de conditii specifice de mediu care au determinat
folosirea acelei metode speciale care, de-a lungul anilor, s-a
dovedit cea mai potrivita.
Tehnica de pescuit pe fund trebuie sa cuprinda neaparat
si sistemul de prezentare a momelii si asezarea plumbilor pe
fir.
De obicei se pot folosi doua sisteme: cu plumbaj fix si
 103

cu plumb culisant.
Daca plumbul este aplicat la capatul firului lestajul va fi
fix; forfacurile care poarta crligul, numite n cazul acesta
brate, sunt fixate la intervale regulate spre varga, iar lungimea
lor va varia n functie de locul de pescuit. n apele statatoare
pot fi si scurte, adica 15-20 cm, pentru ca neexistnd curent se
aseaza oricum pe fund. Dimpotriva, n apele curgatoare
lungimea lor trebuie sa fie ntotdeauna n asa fel nct dupa ce
plumbul se afla pe fund, si ele sa atinga fundul. Deoarece n
acest caz firul este asezat oblic pe fund, rezulta ca lungimea
strunelor forfacelor va varia: prima va fi ntotdeauna mai scurta
dect celelalte si va masura cel putin 40 cm.
n cazul n care se pescuiesc n ape curgatoare, cu
plumb fix, pesti suspiciosi - ca de exemplu crapul - lungimea
strunelor va creste astfel nct, ntinse pe fund, sa iasa n afara
plumbajului cu cteva zeci de centimetri. Vom avea n felul
acesta strune lungi iar lansarea va comporta unele dificultati
pentru a evita ncurcarea ntregului ansamblu.
Aceasta dispunere permite ca momelile sa stea bine pe
fundul apei iar lungimea strunei face ca pestele sa nu simta
rezistenta inerta a plumbului cnd apuca momeala.
Mai este apoi cazul unor pesti, ca de exemplu mreana,
care nu dau atentie plumbului cnd musca; este nsa necesar ca
momeala sa fie bine fixata pe fundul apei. n cazul acesta
mreana, cnd se ndeparteaza cu momeala n gura, se nteapa
singura dnd peste rezistenta plumbajului.
Plumbul culisant, dupa cum i spune si numele, este
constituit dintr-o greutate care aluneca pe fir. Este aplicat
asadar nainte de struna. De obicei lestajul culisant se
realizeaza introducnd plumbul pe firul mulinetei; cursa este
limitata n partea inferioara de un vrtej obisnuit la care se
leaga struna cu crligul sau o bucata de fir care are un crlig la
capat si altul n pozitie intermediara fixat cu un brat. n unele
cazuri exista un forfac fixat sub plumbaj si altul
deasupra; la aceasta metoda, nodul de legare a forfacului asezat
 104

deasupra plumbului opreste culisarea acestuia.

Plumbajul culisant se foloseste n toate apele; n cele
statatoare lungimea forfacului trebuie sa fie mai mare dect n
apele curgatoare pentru ca pestii musca mai cu prudenta.
Daca este posibil, e bine sa se foloseasca ntotdeauna
pentru acest tip de pescuit plumbaj culisant, mai ales daca firul
este ntins.
Data fiind greutatea plumbajului, acest tip de pescuit pe
fund poate fi definit ca mijlociu sau usor, n timp ce pescuitul
pe fund cu fir fix va fi ntotdeauna un pescuit greu sau
mijlociu.
Nadirea: pentru o tratare exhaustiva a se vedea capitolul
dedicat nadirii unde, pe lnga alte notiuni tehnice, sunt
furnizate cele mai importante retete pentru prepararea
diferitelor tipuri de nada.

Locurile de pescuit
De obicei, pescuitul pe fund este practicat n lunile cu
temperatura moderata sau calde. De la aceasta regula face nsa
exceptie pescuitul la stiuca, a carui perioada optima este
toamna trziu si iarna, cnd aerul apa ncep sa se raceasca. n
orice perioada a anului capturile trebuie sa fie cautate n
locurile n care adncimea apei este destul de mare, n general
de cel putin doi metri. Tocmai din acest motiv cei ce practica
pescuitul pe fund aleg pentru a-si arunca undita gropile mai
adnci ale rurilor si lacurilor, convinsi ca n acestea se afla
ntotdeauna o mare concentrare de pesti. n apele unui ru, cele
mai bune locuri se afla dupa coturile unde curentul a sapat
albia, n locul n care intra un afluent sau ncepe un teren
mlastinos si afundat, spre mijlocul cursului de apa pe unde
trece curentul principal si n lungul malurilor protejate prin
lucrari de consolidare.
Numai n cazul pescuitului cleanului si al mrenei
prezinta importanta si zona aceea de ape mai putin adnci si
repezi care curg pe prundis sau pe nisip. n aceste locuri se
 105

pescuieste si cu fire trte pe fund. ntruct pescuitul pe fund

este ndreptat n principal spre ciprinide, acestea vor trebui sa
fie cautate n locurile n care curentul nu este prea repede si nu
are prea multe bulboane si vrtejuri, n locurile n care apa
curge la vale ncet si constant. Aceasta preferinta este dictata
de necesitatea de a mentine momelile nemiscate pe fund, fara
ca curentul sa le deplaseze sau sa le agite prea mult, manevra
care ar alarma pestii. n general, tot n ruri, daca se pescuieste
ntr-o groapa, se procedeaza n asa fel nct momeala sa cada
pe fundul apei, deoarece aceasta este zona n care pestii se
hranesc de obicei.
n apele statatoare zona favorabila este situata
ntotdeauna dincolo de coroana de ierburi, unde fundul ncepe
sa coboare, la poalele peretilor pietrosi, n mprejurimile gurilor
de varsare ale afluentilor, pe bancurile de nisip sau de pietris
asezate la oarecare distanta de maluri, n special unde exista o
vegetatie acvatica deasa. Golurile dintre ierburi si stuf sunt
ntotdeauna folosite de catre pesti ca locuri de trecere si un fir
ntins ntr-una din aceste cai subacvatice da 43 ntotdeauna
rezultate bune. Se poate pescui pe fund pe fund si acolo unde
stuful formeaza desisuri ncurcate, chiar daca apa este adnca
de numai ctiva centimetri. Dimineata si la apusul soarelui
crapii si linii se duc n aceste zone, tipice lacurilor si baltilor,
pentru a se hrani si uneori e suficient sa descoperi un luminis
de ctiva metri pentru a putea pescui cu folos.
Pe lacurile mari malurile locuite pot reprezenta locuri
foarte bune pentru pescuitul pe fund al clenilor mari, care se
apropie de obicei de maluri pentru ca sunt atrasi n mod
irezistibil de resturile menajere.

Orele de pescuit
Orarul de pescuit are o mare importanta n pescuitul pe
fund, ntruct bancurile de pesti se deplaseaza la adncimi
diferite n functie de ora.
Imediat nainte de aparitia zorilor si pna cnd lumina
 106

nu e prea puternica, n timpul verii, se poate pescui aproape de

mal; chiar si la adncime de sub 1 m se pot gasi crapi si alti
pesti de talie mare, dar de ndata ce soarele devine puternic,
unditele trebuie aruncate n larg, n locurile n care adncimea
este mare. La apusul soarelui pestii revin la mal si deci se va
pescui la scurt. Primavara si toamna, n schimb, se poate pescui
cu folos n tot timpul zilei. Iarna se pescuieste numai n orele
mai calde si ntotdeauna n locurile mai adnci; ntr-adevar
pestii se refugiaza aici si numai cnd apa se ncalzeste putin
ncep sa se miste, ramnnd nsa mereu n spatiul ngust al
gropilor mai adapostite

Pescuitul la plumb
In scopul lansarii la distanta a momelii se folosete o
lanseta cu varful mai gros si mulineta.
Varga trebuie sa fie de 2-5 m cu varful mai gros, cu
actiunea in functie de greutatea plumbului si a momelii.
Firul unditei este in functie de pestele scontat, dar
oricum peste 0,25 mm. Lungimea firului pe mulineta poate fi si
de 100 m.
Se pot monta si cate doua carlige cu strune, fie in
acelasi loc, fie la distanta de 15-30 cm; cand legam doua strune
in acelasi loc, una va fi mai scurta.
Carligele, pot fi mai mari, in concordanta cu categoria
de pesti din apa respectiva. Pentru pestii mari e bine sa se
foloseasca si carlige cu tija mai lunga, la babaroase sau la rame
serpesti ori lipitori.
Plumbul trebuie sa fie suficient de greu, de cateva zeci
de grame. Daca se pescuieste in ape linistite sunt buni plumbii
cilindrici, iar in apele curgatoare se recomanda plumbii plati,
pentru a rezista curentului. Rolul plumbilor este de a fixa
momeala la locul ales.
Dupa felul cum sunt amplasati plumbii pe fir, se
practica doua metode :
a) Meloda de pescuit cu momeala fixata inaintea
 107

plumbului. La aceasta metoda se foloseste struna. Plumbul este

obligatoriu "alunecator" pe fir si nu pe struna. Distanta de
alunecare a plumbului poate fii de cca 20 cm intre doua noduri:
nodul se face cu un fir de cuciuc sau plastic, care-i da grosime
si fereste firul de torsionare.
Unii pescari gresesc cand leaga plumbul fix pe fir iar
pestele simte la muscatura rigiditatea plumbului si socul, se
sperie si abandoneaza de cele mai multe ori momeala.
Cu aceasta metoda se poate prinde comod si din barca,
daca este fixata.
Daca momeala cu firul aluneca (gliseaza) prin canalul
plumbului, situatia va fi mai "calma" pentru pestii care
obisnuiesc sa muste prudent.
Tehnica pescuitului este simpla, lansandu-se momeala
cu plumbul in locul dorit, dupa ce plumbul a ajuns la fund, se
intinde usor firul prin ridicarea unditei care se asaza pe suport.
La muscatura momelii de catre peste, firul va aluneca prin
canalul plumbului, pentru a-i da posibilitate sa apuce bine si sa
se intepe. Daca muscatura este sesizala prin miscarea varfului
unditei, "bambinei" sau la sunetul clopotelului prins catre
varful unditei, la momentul oportun se trage undita in sus spre
corp. Vom simtii prin varga pestele cum se zbate. Desigur, o
conditie obligatorie cere ca firul unditei sa fie intins pe tot
timpul pescuitului, mai ales fixat si de plumbul culisant.
b) Metoda de pescuit cu plumbul fixat inaintea momelii
este o metoda clasica, si are aceleasi caracteristici tehnice
(varga, nailon, legaturi la struna, are si eventual semnalizator).
Plumbul se recomanda sa fie ceva mai usor ca la
metoda precedenta si poate fi rotund in apele domoale cu
fundul tare, iar in apele cu fundul prafos sau curgatoare se
recomanda un plumb prismatic si greu.
Plumbul este fix in capul firului, iar la distanta de cca
0,5 m de plumb se fixeaza 2-3 strune la dislanta de 15-30 cm
una de alta. Lungimea strunei trebuie sa fie de 15-20 cm.
Struna se recomanda a fi mai subtire fata de firul principal. La
 108

pestele mare struna poate avea acelasi diametru cu firul

principal.
Cu aceasta metoda se pescuieste si la crap, caras, dar si
la somn sau salau cu bune rezultale. In cazul pestilor rapitori se
prinde un pestisor viu pe fir, situatie care cere o varga ceva mai
lunga (5-6 m).
De retinut ca la metoda mentionata da bune rezultate si
spirala umpluta cu mamaliga inlocuind plumbul mai ales la
pescuitul crapului si carasului. Este in acelasi timp si o
momeala de apel.
Avantajul plasarii momelii la distante mai mari consta
in faptul ca, la o distanta mai mare de mal si deci, la apa mai
adanca fata de cea de la mal, se gasesc pesti mai mari. De
asemenea, distanta fata de mal ofera avantajul ca pestii nu se
mai sfiesc de zgomotul provocat de cei de la mal sau din barca.
Pescarul dintr-o barca fixata prin ancora sau in
vegetatie, are posibilitatea de a observa mai degajat nailonul,
siluatie similara celei de pe mal.
In ceea ce priveste marimea unei mulinete, mulinetele
se folosesc in functie de distanta pe care urmarim s-o atingeam
in lansare si de "calibrul" pestelui. Pentru lansari de 20-30 m
vom folosi o mulineta mai mica sau una mai mare, dar pe care
am pus cca 35-50 m si pentru ca mosorul taraburului sa nu
ramana prea gol in prealabil pe tambur se infasoara o ata
pescarcasca oarecare sau un alt material de umplutura.
Mulineta nu trebuie sa aiba nici prea mult fir, de
exemplu peste 100 m, caci este inutil si daunator, firul de la
baza mosorului nu se va desfasura mai mult timp si numai in
cateva luni va capata "memoria figurii", iar la o eventuala
desfasurare mai mare, va face bucle si se va incalci.
Daca pescuim cu doua-trei lansete este bine ca
momeala de la o lanseta la alta sa fie totusi putin diferita: rama-
aluat, rama-mamaliga etc, caci de multe ori pestele isi schimba
pretentiile.
Pentru pestii foarte mari somn, salau, crap mare etc,
 109

care se stie ca smucesc si tarasc lanseta, aceasta se asigura

astfel: asezam lanseta pe stativ iar firul care iese din fata
mulinetei il fixam la sol cu o crenguta-cracana infipta in
pamint. In felul acesta se micsoreaza socul "smulgerii" lansetei.
Infigerea carligului. In functie cum musca fiecare
specie de peste trebuie sa ne pregatim pentru momentul in care
infigem acul. Forta de infigere trebuie sa o adaptam, pe de-o
parte la greutatea firului, care este in functie de distanta pana la
momeala si a plumbului. Pentru o lungime mai mare de fir
trebuie sa se depuna o forta mai mare, deoarece trebuie sa
invingem intai curbura firului care apare totdeauna. La
muscatura pestelui, firul lung amortizeaza socul si cu cat este
desfasurat pe o lungime mai mare, cu atat si aceasta amortizare
este mai mare. Acest fapt este valabil mai ales la firele groase
si grele.
Daca folosim un fir mai subtire, infigerea acului la
distante mai mari este mai sigura, dar nu se poate folosi o forta
suficienta din cauza riscului de a rupe firul. De aceea trebuie sa
avem grija, la firele mai groase, sa mentinem firul pe apa cu
"burta" cat mai mica. Uneori nu este usor sa respectam aceasta
conditie, in special daca momeala se afla la o distanta mare.
Iata de ce, in astfel de situatii, cand pestele a muscat, se fac
repede cativa pasi inapoi ca lanseta in mana, smulgand in sus
varful lansetei.

Pescuitul cu Bomba
Pescuitul cu bomba se va practica numai pe lacurile
private care permit sa se pescuiasca cu acest tip de montura.
Cu aceasta montura este interzis a se pescui in apele
apartinand domeniului public, datorita faptului ca avand mai
mult de 2 carlige, contravine legii 192 din 19/04/2001.
Aceasta metoda se foloseste pentru pescuiul speciilor
pasnice, cum ar fi crapul, fitofagul, carasul, etc.
Pentru a pescui la bomba, se va folosi o mamaliga mai
moale decat cea de patratica, eventual cu grau, canepa, tarate
 110

sau srot in ea. Se va taia o felie nu foarte groasa din mamaliga

si se framanta in palma, pana devine ca o bucata de plastelina,
suficient de omogena cat sa poata fi asezata pe naditor,
formand o mingiuta nu prea mare (cam cat un ou de gaina),
dupa care se introduc de jur imprejur cele 5 carlige si se
lanseaza. Datorita greutatii bombei, se va folosii o lanseta cu
actiune (putere de aruncare) cuprinsa intre 80-150g. Cu asfel de
lansete se poate lansa bomba, la o distanta suficent de mare, iar
cu antrenament se pot realiza chiar lanseuri lungi (cca 60-70m).
La pescuitul cu bomba se pot folosii si pufuleti, porumb
sau rame puse pe carlige si infipte in mamaliga.
Inteparea se face in timp ce bambina are miscare, dar
sunt si cazuri cand se produce autointepare si pestele ia fir, fara
a fi nevoie de o actiune din partea pescarului.

PESCUITUL IN DELTA DUNARII

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii,

inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai fragile, cu
fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada,
rachete de nadire, bambine si tot tacamul pentru pescuit pe
lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe
Dunare si in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in
lacuri.
In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul
pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii stau la coada sa
inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape,
pestele trebuie cautat pe canale sau in ghioluri, iar
dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa
prindeti peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa
apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti, care sa va
indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment,
deoarece Delta este schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi
deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde
nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind
 111

nadita de nimeni...
Echipamentul:
- Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt
suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua segmente, cu
putere de aruncare 100 - 180gr. si lungime de maxim 2.70. O
lungime mai mare nu este necesara, nefiind nevoie sa aruncati
departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca.
Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece
datorita imbinarilor multiple rezistenta totala scade.
- Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz,
rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb, toate acestea
putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de
acasa, ingeunand si complicand bagajul.
- Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi
Oscilante Dolingen - toata gama, oscilante S argintii, eventual
cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in
culori deschise (alb sau sidef), pentru pescuitul salaului.
Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune.
- Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire
monofilament de calitate, de 0.35 - 0.50 pentru crap si somn si
monofilament incolor sau fluo de 0.25 - 0.30 pentru stiuca si
salau. Daca va puneti intrebarea; "De ce asa groase?"
Iata si raspunsul:
Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar,
intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurile-crescatorii
de pe langa orase.
Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap
de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi reincarnarea lui
Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule,
sa-si gaseasca singur hrana, inotand in curentul puternic al
Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de
lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc
miscare pentru agonisirea unei mese, caci este bine hranit, in
locuri stiute si chiar la ore fixe.
- Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata,
 112

ci de la un magazin de specialitate, fabricate sub o marca

recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea
surprize de genul "carlig indreptat", "carlig rupt" sau "carlig
bont".
- Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat,
culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr., altfel curentul din
Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra.
- Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor
fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa, semnalizarea
muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care
lanseta va fi pozitionata cu varful in sus, la 45.
- Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al
somnului , la executarea careia se vor folosi:
- Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg
- Fir textil de 0.25
- Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr
- Stopper
- Carlig nr. 6/0 - 8/0

Pescuitul carasului - secrete de primavara

Presupun ca prea putini sunt cei care nu au avut ocazia
sa intalneasca acesta specie ce este raspandita in aproape toate
apele de ses din Romania, scoala primara a pescutului incepand
cu carasul. Fiind un adevarat artist al supravietuirii, se simte
bine in baltile mici si caldute de ses, suportand totodata si apele
reci din lacurile de acumulare. Spre bucuria pescarilor si
nemultumirea piscicultorilor, carasul odata "intepenit" intr-o
balta, dispare cu greu de acolo, dezvoltadu-se incet si
consumand cu mare pofta hrana dedicata crapilor. Piscicultorii
dornici sa inmulteasca crapi nu sunt deloc incantati de
predispozitia carasilor de a se incrucisa cu exemplarele de rasa,
din aceasta incrucisare rezultand, bineinteles, carasi. Ce trebuie
sa mai stim despre carasi este ca cea mai mare parte a
populatiei acestora sunt femele, masculii sunt de gasit doar in
apele in care nu sunt alti masculi din familia ciprindelor.
 113

Carasul consuma toate tipurile de hrana, prefera

cerealele, dar si ramale, viermii sau alte vietuitoare acvatice.
Printre carasii varstnici gasim deseori exemplare care au trecut
la meniul rapitorilor fiind prinsi folosind pestisori vii sau chiar
diferite naluci. In general, avem placerea sa intalnim carasi "de
o palma" cu greutati cuprinse intre 100 si 200 grame, dar eu am
avut norocul unor drill-uri frumoase cu exemplare de pana la 3
kg. Pescuitul carasului difera in functie de anotimp dar, daca
respectam regurile specifice jocului, nu vom ramane cu
juvelnicul gol dupa cate o partida la caras.
Primavara, dupa topirea zapezilor, carasul e cea mai
buna tinta daca vrem sa nu ucidem speranta intr-un placut
inceput de an. Prima regula de primavara de data aceasta :
carasul trebuie cautat. Nu e o treaba usoara pentru ca nu e de
loc usor de gasit, locurile ideale care in lunile calde ne ofera
carduri frumoase sunt ca si moarte in aceasta perioada a anului
in care natura revine la viata. Apele mici, pe langa maluri,
ofera primavara adapost si hrana carasilor. Nu trebuie sa avem
masteratul in biologie sau in fizica pentru ca sa gasim singuri
explicatia acestui fapt: apele cu o
adancime de 20-40 cm se incalzesc mult mai usor decat gropile
din larg. Pentru mine, partidele de primavara incep cu primele
doua ore, cel putin, in care echipamentul ramane linistit la locul
lui in husa si in care nu fac altceva decat sa urmaresc micile
semne care dezvaluie marile secretele.
Daca carasii nu vor sa-mi ofere singuri semene de genul
trestiilor miscate sau sarituri fricoase, lovesc malul cu piciorul
si urmaresc sa vad locul in care apar mici valuri generate de
carasii speriati. Puteti fi siguri ca nu alungati cardul sau, cel
putin, n-au plecat foarte departe si vor reveni, cu siguranta, in
cel mult o ora. Chiar daca v-a placut exercitiul, cel cu loviturile
in mal, nu mai continuati dupa ce ati receptionat semnalele
cautate.
Echipamentul de primavara daca ar trebui sa fie descris
intr-un cuvant acesta ar fi finut: pluta de 1-2 grame, carlig
 114

maxim nr. 8, cu tija subtire, echilibrare cu un plumb picatura,

cu varnis, respectiv o alica. Masura e cuvantul cheie in ceea ce
priveste nadirea, carasii putand fi saturati usor primavara. Nada
de primavara trebuie sa fie foarte umeda, practic cea mai moale
nada care se poate lansa. Acest lucru este foarte important
pentru ca scopul nostru e sa creem un nor atragator si nu o
masa indestulata care sa sature crdul. Cerealele de baza, graul
si porumbul incoltit, sunt ideale si ieftine pentru o partida de
martie - aprilie. Eu folosesc cel mai des un amestec al acestora
in proportie de 50-50%. Desi nu trebuie sa folosim o cantitate
mare de nada, rotul e o baz utila si indragit de carai si eu
folosesc Vidra - Porkolt, ce are o aroma placuta avand in
componenta rot de calitate, ideal si pentru acest anotimp.
Echipamentul folosit in cazul pescutului la fund trebuie
sa fie din gama utilitatilor "feeder": cosuri mici, echipament
finut, fir subtire. Pentru cei ce sunt incepatori in domeniu
trebuie sa le spun ca e momentul sa incerce un caras de 300-
400 grame in luna martie, prins dupa o semnalizare a varfului
subtire al echipamentului feeder sau picker si scos dupa un drill
de 10 minute pentru a fi in siguranta cu un fir principal de 0,16.
Poate ca multi cititori se vor intreba ce fel de pescar e
cel care tinteste, intr-o partida seriosa, carasul. Acestora le
recomand sa uite de echipamentele puternice cu fir de 0,35 si
cosuri zdravene lansate la 100m de mal si sa incerce un feeder
usor, cu o lanseta pe masura si vor simti ce inseamna primul
card de carasi dupa o prea lunga iarna.

Rosioara la bucatica de paine

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland
pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau
lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice
ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ...
De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si
aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am
 115

incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare,

inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20,
pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului
de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea
cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem
adeseori noi pescarii, "Azi nu vrea sa muste". Dar n-a fost asa.
Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand
in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo
insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul
pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata
apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu
cosasi, si ideea a fost gata.
Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o
bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt
bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb
sau pluta.
Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o
greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a
imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare
usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.
Ce a urmat este demn de o "poveste pescareasca",
dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare
de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat
ce aceasta ateriza in apropierea lor.
Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele
concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut
juvelnicul.
Atunci cand inlocuiam painea cazuta fara muscatura,
painea cade cam dupa 5 aruncari , mai intai inmuiam bucatica
de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea
lansam.
Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca
latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari
rosioarele atrase.
 116

Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai

repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea
acestuia, datorita spiritului de concurenta.
Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot,
pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca a
cazut in apa o insecta.
Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc
standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful,
tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime
ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai
rateuri, pestele plecand cu painea "pe varful buzelor". Trebuia
sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las
painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare nr 10, 8 , cu
varful iesit afara.
Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu
credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 10-
15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.
Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5
avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de
mica.
Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana,
pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda
aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand
apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele
nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.

In cautarea regelui clean

In alte tari exista multe cluburi destinate unui grup de
pescari care pescuiesc la un anumit tip de peste. Cu siguranta
ca as fi un membru onorific al unui club al pescuitului
cleanului, daca s-ar infiinta asa ceva in Romania. Pescuiesc la
clean de multi ani si niciodata n-as putea sa ma despart de
adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest
pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un
adevarat rai pescaresc prin multitudinea de peste ce a aparut in
 117

ultimii ani; in barajele existente, cleanul cu siguranta s-a

adaptat foarte bine acestor convietuiri ale omului cu natura.
Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca cleanul are un
ochi pe fiecare solz, si bine zice vorba ... ca cel mai important
secret in pescuitul acestui deosebit peste este linistea
desavarsita deoarece cleanul se sperie si de umbra sa fugind
si ascunzandu-se chiar si atunci cand un norisor acopera
soarele. Si aceasta frica creste odata cu varsta, facand din
prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta. Deci,
apropierea de locul ales, in care banuim ca se ascunde cleanul,
constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza
deoarece si locul ales constituie un lucru deosebit de important.
Pe Olt acest loc este ales in functie de nivelul apei, in functie
de anotimp, an secetos sau ploios, schimbarile din atmosfera si
doar un pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu
siguranta locurile unde vaneaza sau se odihneste cleanul.
Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai
sus si aici pescarii s-au impartit cam in doua categorii : cei care
dau la momelile traditionale naturale si cei care dau numai cu
momeli artificiale. Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode
care imi da de cele mai multe ori satisfactii nebanuite si anume
pescuitul cu vobler plutitor, topwater.
Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri
foarte spectaculoase la dopul pe care il foloseam cand
pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine dopul
pentru ca eu folosesc in loc de buldo de plastic, care se gaseste
in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles
rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand aceste
atacuri aproape mereu cand dadeam la musca in felul acesta,
m-am tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler plutitor sau
ceva care sa imite un soricel sau ceva asemanator. Astfel am
cumparat un wobler mare, din acelea care stau pe rafturile
magazinelor de specialiatate si nu sunt cumparate de nimeni. I-
am taiat barbeta si l-am gaurit un pic in fata, ca sa pot baga
firul. Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat
 118

m-am hotarat sa renunt la mustele artificiale deoarece prindeam

doar exemplare mici. Si astfel am descoperit un pescuit in care
prindeam doar exemplare de peste 600g, cel mai mare a fost de
1,6 kg. Pescuiam deasupra repezisurilor, acolo unde curentul
este mai puternic si atacul se producea atunci cand voblerul era
luat de current, chiar cand cleanu credea ca soricelul ii scapa.
Atacul este puternic si spectaculos si iti da o nebanuita
satisfactie.
Dintre atacurile pe care le-am avut din partea Dlui
Avat, unele erau lovituri cu coada, din care nu am reusit sa
pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a
ataca bancurile de obleti: intra puternic intre ei si loveste cu
coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti.
Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la clean
si ii invit sa incerce cu incredere aceasta metoda si cu siguranta
vor avea satisfactii nebanuite.

Inceput de sezon la clean

O data cu dezghetul apelor, primavara devreme,
pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul
raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne
despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline,
putem incerca cu sanse destul de serioase sa spargem gheata
si sa prindem primul clean al noului an.

Locuri:
Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele
submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste
lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de
munte este de obicei complet dezghetat, datorita curentului
rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se
nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum ne-am
obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie
alterneaza cu cele insorite, de primavara. Apa este de obicei
limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand
 119

locurile adanci si cu curent mai putin vioi.

Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate
impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa cate o musculita,
in zilele insorite si fara vant.
Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi
domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in
crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce
determina o transparenta scazuta si o crestere continua a
nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii
amatori de clean.
In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa
tentm cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo
unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta,
eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati
eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca
pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care pescuitul este
interzis pana la 1 mai!). Deci trebuie sa ne informam in
legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline.
Dupa ce ne-am convins ca vom pescui intr-o apa de coline,
cautam cu predilectie picioarele podurilor,
cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite,
adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de
dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si
cardurile de cleni.
De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza
ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului
la inceput de sezon pot fi de-a dreptul exceptionale !
Momeli:
In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se
obtin folosind momeli naturale. Foarte rar putem avea
muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la
muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la
pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile
pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii
de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o
 120

mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii

pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3 - 4
cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o
momeala mult mai la indemana-miezul de paine alba, inmuiat
in apa si apoi framantat.
Ndirea:
Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi
sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez
de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru
pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o
preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet,
faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva
viemusi.
Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim
destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura,
aruncam o nuca de nada si apoi lansam si montura cu pluta,
care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma nadei.
Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este
lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal.
Ustensile:
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4 - 4,2 m, care va
lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina,
compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 - 2 g (chiar mai mult,
daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj alcatuit
dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14
mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma
fina, dar rezistenta, nr. 12-14. Pentru raurile inguste sau in
locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a
fi o varga fixa de 4 5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa
controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz
pluta va fi usoara si echilibrata la rasul apei. Nu vom uita
minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile!
Tehnica pescuitului:
Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva nuci
de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii sa
 121

se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme

calda chiar mai spre suprafata. Tinand cont de faptul ca apa
este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem
camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot.
Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai
tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu
momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa
nadirea de apel si cateva zeci de curgeri ale monturii departe,
spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe raul din
zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta
de un sfert de ora de mers intins. Deci imbracamintea comoda
si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara.
Fir intins la cleni de primavara!
Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu
bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri

Cleni la pluta... pe rauri repezi

(cu Hadrian Whittle)
Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau
favorit? Pentru ca daca acesta este pescuitul cleanului la pluta
pe rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai
mult de 100 lansari in numai cateva ore. Vom vedea cum unul
din specialistii englezi, Hadrian Whittle, demonstreaza ca
numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sa-l insotim
asadar in peripetiile petrecute pe raul Wye din Anglia.

Comportamentul pestilor
Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intr-un rau
limpede, de deasupra de pe un pod. Daca da, i-ai vazut cu
siguranta atinandu-se laolalta, cu capetele spre amonte (deci
impotriva curentului), asteptand ca eventualele bucatele de
hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei. Unul, doi sau
mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in cand,
lasandu-se purtati de curent in aval pentru un minut sau doua,
 122

cautand hrana in noi zone, inainte de a se reintoarce si regrupa

cu ceilalti ramasi in amonte. Acest model va continua, uneori,
ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu-se in
alta zona a raului.
nsa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca
peste o jumatate de ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate
chiar a doua zi.

Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos

pescarului de clean. n special vara, rareori cleanul va sta prea
mult in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wye-ul
devine frustranta pentru pescar incercarea de a tine clenii mai
mult timp in acelasi loc. nsa, aceasta problema poate fi
rezolvata...
Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean,
mreana si rosioara, si asta la numai cei 31 de ani ai sai pe care
ii numara. n timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in
curentul apei o momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor,
Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca pescuitul la pluta
pe un rau precum Wye-ul nu este un sport potrivit pentru un
pescar comod. Daca Hadrian nu este absolut daramat de
oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul raului... atunci
inseamna ca nu si-a facut datoria cum trebuie...

Rul
Precum multe alte rauri, Wye-ul are un start foarte
incet. Pare sa necesite cam o luna de zile dupa terminarea
perioadei de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu
momeala a pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a
treia zi dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui clean sau doi.
Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece
 123

ploicelele din ultima saptamana au colorat putin apa raului,

care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu ca
nu s-ar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in
astfel de conditii clenii vor sta in bancuri foarte stranse, in
locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita
cea mai mare suprafata a raului. Cand insa apa e nitel colorata
(tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai largi, pescarului
fiindu-i mult mai usor sa-i gaseasca si sa-i ademeneasca.
Plutele uzuale
Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta
foarte rar mult timp in acelasi loc, de aceea el isi pregateste de
asa maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale
raului si sa-si prezinte momeala in cateva moduri specifice.
Asa ca astazi va utiliza: Plute STICK(stick=bat)
Hadrian stie ca, din cauza vantului, nu-i loc de joaca cu plute
de 4 plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este
din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi de marimea 4, are corp
de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa
stea la suprafata pe orice curent (aqua-dinamism), iar partea de
sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate cat sa-i
permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc, impotriva curentului,
fara teama ca ar pute fi trasa la fund de acesta. Pluta lui
Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de marimea 4, ci... 24 de
plumbi de marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la
pluta catre carlig, va fixa grupuri de cate 3 plumbi (de marimea
8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2
plumbi (de marimea 8) si in cele din urma cate un singur plumb
(marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand grija
ca ultimul plumb sa nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig.
Sistemul plutelor stick se utilizeaza pentru pescuitul
in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime a latimii raului
(deci la distanta relativ mica).

Plute BOLO (bologneze)

Acestea sunt de fapt tot plute gen stick, dar mult mai
 124

mari ca dimensiuni, ce necesita a fi tinuta in pozitie verticala de

greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure
olivette ce are incorporate vartejuri atat la extremitatea de
sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a apei de
circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de
carlig, si insotita, pe aceasta distanta, de trei plumbi nr.8 egal
distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a

preveni rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen

de montura poate fi comfortabil utilizata pentru pescuitul intre
jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei.

Plute Waggler
Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de
antena ori pana, se folosesc de catre Hadrian numai pentru
pescuitul momelii pe fund si sunt echilibrate cu 4 plumbi SSG
(de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita din balsa ori
pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca
aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand momeala se
deplaseaza pe fundul apei. Acest gen de pluta e folosit pentru
pescuitul aproape de malul opus al raului
(aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru
pescuitul la orice alta distanta, pe conditii vantoase potrivnice
ce nu permit utilizarea cu succes a celorlalte plute prezentate
mai sus. Hadrian are modul sau special de a echilibra aceasta
pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta
waggler culiseaza (0,5 2cm) si restul greutatii repartizata sub
 125

forma de plumbi nr.8, grupati cate 3 laolalta, incepand de la

jumatatea distantei dintre pluta si carlig, si continuand cu
grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb.
Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!
Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de
nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic
acelasi lucru. nsa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit
mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa
prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la montura cu
pluta stick, a trece apoi la montura bolo, la waggler si
apoi din nou la stick, in timp ce vei nadi regulat.
De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de
la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda. Apoi va fi

necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit,

dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in
general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali
cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede
 126

imaginea monturii care le aduce necazuri lui sau confratilor).

Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne
asteptam sa se comporte precum robotii... doar pentru ca asa
vrem noi!
Regula de aur
Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum
cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Att timp ct ai o
grmad de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit s le
schimbi oricnd dispunerea pentru a continua s prinzi.
La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian
incepe sa pescuiasc la fund, urmnd ca apoi, pe msur ce
partida evolueaza si inregistreaz capturi, s micsoreze aceast
adncime (clenii infometai vor nota adesea catre straturile
superioare ale apei pentru a nfca momeala inaintea
companionilor lor, crend o aprig competitie sub luciul apei).
Cu alte cuvinte, dac nu ai mucturi suficiente (sau
deloc) nu sta pur i simplu ateptandu-le... f ceva... schimb
ceva n monturile tale!

Ustensile si accesorii
Lansetele (float rods) sunt de obicei puternice,
speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane,
de minimum 3,90m lungime, ajungandu-se chiar pana la cele
stil bolognez de 6m lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu
atat controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din
carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminund chiar
numrul de rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din
cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai manevrabile la
schimbarea dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de
nadire simultana cu pescuitul...
Mulinetele (fixed spool reels) sa fie din cele uzuale,
de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in
timp determinata de desele mulinari la care sunt supuse.
Firul (line) lui Hadrian este Maxima, de 1,1kg
(2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare
 127

englezesc) pentru plute de gen stick si 1,350 kg (3lb) pentru

plute cu adevarat mari, precum waggler-ele si bolognese-
le.
Carligele (hooks) necesare sunt puternice dar nu prea
groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt Kamasan B520,
Mustad Magnum Spade sau Fox Super Maggot in marimi
de la 16 la 20.
Forfacul (hooklength) este aproape inexistent la
Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei
este dificil si ii poate aduce agatari). n aceste cazuri, prefera
monofilamente de Super-calitate (hi-tech) de grosimi mici
(0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si atentie!... elasticitate
foarte scazuta.
Spray-ul de plutire (floatant spray) Cand pescuiesti
pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul
dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa
pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti
tratezi firul chiar aflata direct pe tamburul mulinetei. Chiar si
asa-zisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray
vor capata vizibil, uimitor, flotabilitate crescuta!
Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait
apron) ii permite lui Hadrian sa reduca miscarile la minimum
(eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba
chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana
lanseta.
Efectuarea lansarilor in trei secvente simple
1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu
ambele maini, sus si cu varful ei indreptat catre cer;
2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei,
pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul pentru a permite
aterizarea monturii pe apa in linie dreapta;
3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si
urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita incalcirile.

Momeala (bait)
 128

Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care

se aduna foarte repede la viermusii oferiti ca nada, ceea ce
devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul.
Solutia consta in combinatia de nada: coconi de viermusi
(casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp).
Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots),
si prefera combinatia colorativa vierme alb cu vierme rosu.
Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune,
insa nu e avantajoasa deoarece trebuie avuti la dispozitie in
cantitati semnificative.
Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi,
si insecte, paine, etc.

Nadirea (feeding)
Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la
prima vedere, acesta nadeste toata suprafata raului... si intr-o
oarecare masura chiar asa si face. nsa toata aceasta nadire are
o logica (tehnica) in ea... Deoarece clenii stau rareori mult timp
in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum copaci
aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian foloseste acest lucru in
avantajul sau, nadind ariile (distantele) pe care le va folosi prin
utilizarea celor trei tipuri de monturi ale sale. Astfel, va nadi in
jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea
latimii pana la distanta maxima permisa de prastia sa.
Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si
viermusi (pentru a atrage in amonte numai clenii), cateodata va
nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata
concomitent cu aflarea plutei la apa. n anumite ocazii, cand
pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta considerabila
inspre aval, pentru a-i atrage tocmai de acolo inspre amonte.
Vara, pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati
impresionante de hrana si de multe ori Hadrian nu a avut nici o
trasatura in primele 2-3 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva,
in alte ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii si dupa
ce a obligat deci pestii la o mai accerba competitie intre ei.
 129

Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri

precum Wye-ul), Hadrian foloseste un inchegator (Stickymag
binder) de nada ce-i permite formarea de bulgari consistenti ce
pot fi catapultati (datorita greutatii lor sporite) la distantele
necesare. Exista o singura problema... Hadrian a vazut cu
proprii ochi, in mai multe ocazii, cum cleni hulpavi au inghitit
intreg bulgarele de nada dintr-o singura infulecatura, ceea ce
devine de-a dreptul alarmant vis-a-vis de cantitatea industriala
de nada necesara unui asemenea sistem de nadire.
- coconi si canepa

Pescuind la burta
Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine
firul intins intre lanseta si pluta, insa vantul si curentul apei vor
face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel,
Hadrian pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta) lui
specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta se indreapta spre
aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir derulat de pe
tambur. n aceasta situatie, daca apare o muscatura, inteparea
trebuie sa fie energica si ampla, pentru a anula aceasta burta si
a intra in contact cu pestele. Daca curbura este prea mare,
putem ridica din cand in cand varful lansetei si a o ajusta. Pe
tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat
mai ridicata, pentru a mentine in contact cu suprafata apei cat
mai putin fir posibil.
Bine... sau rau
Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si
pescuind mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Clenii se vor
atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce
se scurg la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese mai mari,
ce vor consta in viermusii de pe carligul tau, delicatese pe care
le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi pierdute in curent
(cleanul are de ales intre a pierde hrana ori a infuleca-o prompt
si ,datorita instinctului, va alege prima varianta). Acest tip de
partide vor fi foarte rare.
 130

Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a

continua sa prinzi. Iar vestea buna e ca sunt o multime de
lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea,
enumeram:
- schimbarea adancimii;
- schimbarea monturii;
- schimbarea distribuirii plumbilor;
- schimbarea zonei nadite;
- schimbarea cantitatii nadite;
- schimbarea momelii din carlig, etc.
Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile)
ce pot fi formate aplicand schimbarile de mai sus... sunt practic
infinite.
Desfasurarea partidei
Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00
dimineata si foarte curand are un clean de 650 grame la pluta
stick.
Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp
dupa aterizarea plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul
apei exista o apriga competitie, momeala nemaiapucand sa
atinga fundul apei.
Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o
mreana micuta, odata cu urcarea soarelui pe cer pana deasupra
capului, muscaturile se diminueaza la zero. Trecerea la
bologneza aduce inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou
nimic. Trecerea la waggler, aduce insa numai clenisori...
Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin succesiuni
de schimbari, prinderi a unul sau doi cleni, apoi alte schimbari,
alti unul sau doi cleni... si tot asa, in
continuare.
Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte
timide. Pentru a treia zi de dupa prohibitie nu e rau, stiind
faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sa-si revina la
adevaratul potential. Hadrian continua sa fie foarte activ,
nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in
 131

monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura capitala a

partidei (clean de 1,3kg), ridicandu-se astfel la un total de... 14
kg de peste prins. Nu-i rau pentru o singura partida, nu?!

Clenarind la fund...vara !
(cu Graham Marsden)
Termenul clenarind din titlul articolului va parea ne-
uzual multor dintre dumneavoastra, insa este perfect pentru a
descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei
cuvinte in dulcea limba romaneasca. Asadar, noi il vom
utiliza, dand cu tifla pretentiosilor academicieni romani care
ar stramba din nas la o asemenea adaugire la dictionarul limbii
romane.
Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa
absolut tot ce inoata in apa, cum marturiseste chiar el insusi.
De obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul
iernii, insa astazi, fiind o zi superba de vara, el se va abate de la
tabieturile sale, si va incerca sa ne arate tehnica clenaritului
vara!
Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile
vizate pe anotimpuri, considerand ca fiecare anotimp este
propice numai unei (unor) anumite specii:
primavara: lin;
vara: crap, platica si mreana;
toamna si iarna: stiuca si mreana;
iarna: clean.
Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o
face din pura pasiune, neurmarind specimene deosebite. De
asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei,
dimineata devreme si seara.
Abordarea partidei
Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si
statica. Abordarea mobila presupune ca pescarul sa se
deplaseze in permanenta de-a lungul malului, avand asupra sa
doar strictul necesar de echipament, urmand sa testeze cat mai
 132

multe locuri propice pescuitului la clean. Abordarea statica

presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales (uneori
fortat de aglomeratia pescarilor pe malul respectiv si deci de
inexistenta unui numar suficient de locuri de
pescuit libere), urmand sa incerce a obtine maximul de cleni
posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand pestii
in zona.

Abordarea statica
Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta stick, pluta
waggler, lestat sau cu naditor), cheia pescuitului de succes va
fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie
(cum este si cazul diminetii sau apusului) este important sa
nadesti corect... si fara pierdere de timp.
In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita
din viermusi (maggots) sau coconi de viermusi (casters) in
combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in
care nu ai la dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza porumb
in lapte conservat (sweetcorn), cuburi foarte mici de carne de
conserva (luncheon meat), pelete mici (small pellets)... in
combinatie cu super-necesarele seminte de canepa (hemp).
Asta nu pentru ca n-ai putea folosi nada din bucati mai mari, ci
pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi
pestii in zona ta, lucru ce se realizeaza perfect numai utilizand
nade din particule mici ce pot forma lesne o dara in curentul
apei, inspre aval.
Ustensile necesare
Strictul necesar este constituit dintr-o singura lanseta, o
mulineta incarcata cu fir de aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.)
si o montura de capat, formata dintr-un plumb culisabil, prins
cu agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment pe
parcursul partidei cu un cosulet naditor), un forfac din fir de
2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta.
Mai ai nevoie de un minciog usor, un ruksack capabil
sa inghita maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si
 133

nada de mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport

pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel micut, daca
doresti.

Inceputul partidei
Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile),
incepand din amonte inspre aval. In acest fel el nu-si va speria
pestii prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham
pescuieste in locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit,
asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor. Pentru
pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham le
propune sa cerceteze invers: mergand inspre amonte, dar cat
mai discret posibil si folosindu-se de toate formele de ascunzis
natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.). Odata
zariti pestii (sau locul ce pare a fi favorabil existentei pestilor),
urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si
instalarea in amontele acestui loc pentru inceperea partidei de
pescuit.
Nadele ce merita a fi avute la dispozitie
Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata),
rame groase de brazda, melci fara cochilie (limax), carne de
conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori
vii si lista poate continua, in ceea ce priveste cleanul.
Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt
numeroase. In timp, incercand cu toate aceste nade, veti sti cu
precizie care sunt delicatesele specifice locului pe care il
vizitati ani de-a randul.
Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de
tip mobil, prefera painea, ramele groase de brazda si melcii,
in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi
de viermusi. Si n-a intalnit pana acum nici un clean care sa
refuze asemenea delicatese.
Melcii ofera adevarate satisfactii
Vara, cand soarele s-a ridicat binisor deasupra capetelor
noastre si pe apa limpede, melcii sunt prima optiune pentru
 134

Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei

mai potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge carligul
de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada si, atunci cand
curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe montura;
melcul va avea destula greutate cat sa ofere o lansare la
distanta. Graham va lansa in amontele locului de pescuit,
lasand melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe
la nasul clenilor... care nu vor rezista tentatiei de a-l infuleca.
Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent
in care clenii insfaca melcii, opunand lansetei, in primele faze,
adevarate forte, caracteristice mai degraba mrenelor!
Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor
groase, albicioase, de brazda, numai ca forta atacului nu va fi
tot la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa
controlati rama prin usoare ridicari de pe fundul apei,
deoarece cateodata clenii o molfaie secunde bune mai inainte
de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai recomanda sa
lansam cateodata chiar pe locul unde se afla cleanul sau la mica
distanta de acesta, pleoscaitul momelei in apa fiind un factor de
atractie si de atac imediat din partea pestelui.
Graham isi culege melcii necesari de sub busteni
daramati si de sub pietre. Apoi el ii stocheaza intr-un tub ce
contine ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va
construiti o minicrescatorie de melci, daca aveti unde. ntr-o
emisiune de televiziune dedicata pescuitului, un alt mare pescar
de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip
de momeala (melcii) si-a creat singur o crescatorie personala si
utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala... de 15
ani in continuu...
Da-le painea cea de toate zilele!
Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor
montura. Alta data vei folosi painea doar ca metoda de a plasa
o alta momeala intr-un loc greu accesibil pescuitului prin
lansari (malul opus, pe sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu
viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care va
 135

pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau arbustului

aplecat deasupra apei; odata momeala ajunsa la tinta, trageti
usor firul si carligul momit va cade de pe coaja de paine in apa,
la punct fix.
Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul)
infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva bucatele ca nada
ca sa-i determini pe cleni sa manance la suprafata.
Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne
infrupta din pescuitul cleanului fara a urmari exemplare uriase,
deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu,
aparte de oricare alt gen de pescuit!

Crapul, modul de via i de hrnire

I. Comportamentul crapilor, modul de viata si de
hranire.
Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate
subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste,
voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva
aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de
viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe
alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului
sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o
"tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul
acestui minunat sport.
Dar sa trecem la subiect. Crapul este o specie de peste
pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din
fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca
sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret.
Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca
atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare:
corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura
protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic
rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc
 136

in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici.

Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face
ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau
sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa
credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea
momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete.
Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte
puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este
nevoia acuta de hrana. Dei am citit in mai multe lucrari,
personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de
doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru
ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala.
Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta
intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.
Ca s ne putem da seama daca ntr-o zona a blii sunt
sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia c, n general,
crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai puin zgomotoase.
Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac srituri
spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii
mari ? Acetia, de cele mai multe ori, evit aglomeraia fiind
iritati de prezenta "nepoilor" in zona lor de hrnire. Dac
ndim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi
prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cnd linistea se
asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana
ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii
mici si medii nu mai trageau iar pescarii ncepeau sa se plimbe
pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint".
Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem
sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie
personala: s inem o linie cu nada putina in afara zonei de
nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone. O
trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos
dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul
lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu
pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta
 137

interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat

cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment
in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat.
N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit
varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi
crap.
I I. Principalele specii de crap intalnite in tara
noastra. Particularitati.
In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in
lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri
cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea
medie a unui adult fiind de11.5 kg; exemplarele cele mai mari
pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai
peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari
documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit
aceasta specie in toata Europa.
Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o
"crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23
% din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este
deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor,
crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la
expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice
pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste
conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o
parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar
mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani".
Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai
multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire
cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de
temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C
sau de 8-10 zile la 18-19 C.
In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In
continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi,
fara a epuiza insa subiectul.
1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se
 138

aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu

solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari
deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul
si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii
doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai
mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in
functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri,
rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai
spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt
foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci
cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap
este cea mai raspandita in tara noastra.
Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in
lacuri neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma
lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de
crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie
aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al
comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in
functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de
origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se
orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de
pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana,
adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag
spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la
minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in
special larvele (viermusi, libelule).
2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor
de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac
zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri
de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie,
cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc.
Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste
30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub
denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si
 139

comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda
remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora.
Exemplarele batrane ajung sa atinga
varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam
gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu
doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul
lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare
cu cele ale crapului comun.
4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella)
denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de
crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand
preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul
sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de
culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate.
Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm
lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt
capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.
5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua
specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile
de campie (crescatorii).
Fitofag
Novac
Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o
specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de
natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare
marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita
Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag
prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste
specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului
sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca
momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod
sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost
incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru
 140

aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare.

Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni
uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o
veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii
fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care
il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura
speciala (un veritabil filtru).
.......Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap
Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire
la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape
toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o
evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna
fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic
mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate
momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale
porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai
productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate,
furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb
intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui,
grau si alte ingrediente.
Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau
inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit.
Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune
decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti
faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul
exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este
recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte)
sau porumbul fiert/conservat.
Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa
relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai
bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata
etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile.
Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu
succes conservele speciale pentru pescuit.
Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul
 141

carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb

pentru pescuit:
1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand
cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In
aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele
cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in
apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot
folosi direct;
2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda
de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se
curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa
care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care
ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot
parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de
bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi
recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea
grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem
nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.
3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de
lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250
g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In
functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe
de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza
borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu
capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de
cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in
proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat.
In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda
pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere
dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte
crud).
4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa
ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne
ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub
presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care
 142

folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe
tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb
pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt
verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi
usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de
gradul sau de uscare.

Nade crap
Reteta I
Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe
soia, 1/2 kg seminte floarea soarelui, 1/2 kg seminte canari sau
pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din
urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca
are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de
gris, 1/2 kg zahar, 5-6 oua, un borcan de miere.
Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se
pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal
48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt
water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi
plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele,
dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele praf
se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua
si miere. Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un
lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe
care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu
zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost
tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se
obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se
amesteca bine si se 65 mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau
chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine
este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu
faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o
compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si
evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala
 143

trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre

ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de
lipicioasa.
Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara
guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean
neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste
noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din
nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai
cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi
compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le
pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta
atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci
a venit la boiles.
Reteta II - formula imbunatatita
Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe
soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg seminte canari sau pasari
mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele:
srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500
grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 300-400
grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar, 5-6
oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana
pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca.
Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare
apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada
finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai
putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un
puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se
foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor. Constatarea
prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea
crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa
manance iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai
putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine,
mananca si pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca
atragea foarte mult puiet.
 144

Crapul pe rau
In cazul in care v-ati saturat sa mergeti la pescuit pe
balti aglomerate, unde la fiecare aruncare a vecinului din
dreapta riscati sa va pierdeti un ochi, unde platiti intrarea ca la
discoteca pentru a asculta ultimele hit-uri pop si ca sa admirati
peisajul, unde peste prinde doar paznicul la plasa, unde
meseriasul din stanga se apuca sa zbiere la telefon tocmai cand
incepuse sa va traga ... atunci veniti la rau.
Veti avea de-a face cu ultimii crapi care au scapat din
plasele monofilament ale braconierilor, caliti de pescuitul cu
curent electric si selectati atent prin deversari periodice de ape
reziduale. Veti avea sansa de a va masura puterile cu pesti
puternici si supiciosi, capabili sa va ofere momente de neuitat
si driluri care nu sunt pentru cei slabi de inima.
Veti pierde monturi, veti intra pana la gat in noroi, va
vor devora tantarii, dar va veti intoarce acasa cu satisfactii cel
putin la fel de mari ca atunci cand ati avut o captura mai
frumoasa la balta.
Daca va displace sa va solicitati fizicul si nu va puteti
lipsi de confortul masinii, preferand sa ajungeti cu ea pana in
batla, daca obisnuiti sa sunati cu doua zile inainte ca sa vi se
nadeasca locul de pescuit rezervat, daca va incanta mai mult
amorteala unei zile petrecute in scaun, in asteptarea capturilor
care v-au fost promise cand vi s-a taiat chitanta, daca pescuitul
este pentru dumneavoastra doar un eveniment monden unde cel
mai important este sa fii vazut si admirat, atunci nu va mai
obositi sa cititi randurile care urmeaza ... nu sunt pentru
dumneavoastra. Sunt pentru acei pescari care doresc sa faca din
nou din pescuit o aventura.

Localizare
Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un
loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure
adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua
considerente amintite si tinand cont de comportamanetul
 145

specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte

pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date cu
caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe
care pescuiti va va putea garanta succesul.
Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe
harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza.
Nu va puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca,
tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti
la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu
inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea
povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu
desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor.
Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu
apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care
curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot
timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa din
cauza surparii malului in general, acolo veti gasi o groapa.
Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale
paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort
poate fi un loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc,
cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire
corespunzatoare.
Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt
cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din
imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize
placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii stationeaza
aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana
mai usor.
Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an
este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori,
intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se
formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati monturile, cu
riscul de pierde cateva dintre ele un pret prea mic pentru o
captura frumoasa. Alte posibile locatii - zonele insorite din aval
de picioarele de pod sau de insulite.
 146

Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar ... va

invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va
permite sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In
lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva,
faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati
sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele mai bune,
fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile.
La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti
cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie sa
va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la
lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca ultimul
lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu
plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara insa a va
lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati
venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si nu pentru a
reintroduce terenuri in circuitul agricol.
In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau
accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa
puteti cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta,
pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi
pacat sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca
malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi
ati plonjat impecabil, ati ratat-o.

Echipament
Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele
de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru
ca iarna nu-i ca vara si nici raul nu-i ca balta, echipamentul
va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare (maluri
accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).
Lansetele
Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape
curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit
de importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul
unui mal curat ca in palma, care coboara lin spre apa.
 147

Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe

ori, pline de slcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in
cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati
vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din occident
au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest
domeniu, unele firme producatoare comercializand chiar
lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu
accesibile, de cele mai multe ori pline de vegetatie. Se numesc
stalking rods (to stalk a pandi, in limba engleza), lungi de
aproximativ 2,70m (9ft). O asemenea lanseta va va scuti de
neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute
din copaci, fara ca lungimea mica sa ii afecteze performantele.
E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu
inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O
lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC,
mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul inelelor
nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta,
pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri de peste 100m
la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata
sau sa-i dati emotii pescarului de pe malul celalalt.
Referitor la actiune, cautati o lanseta cu o actiune semi-
parabolica. Ideal ar fi ca prima treime sa fie destul de moale
pentru a atenua socurile unui dril prelungit, iar talonul sa fie
puternic, cu o rezerva de putere suficienta pentru a putea
impiedica un crap mai nervos sa se refugieze cu tot cu montura
printre cioate.
Lanseta ar trebui sa poata arunca greutati de pana la
100gr, deci o lanseta de 3 3 1/2lbs este perfecta. Puterea
optima de lansare o veti stabili in functie de cat de puternic este
curentul apei si greutatea plumbului folosit. Pentru ca de cele
mai multe ori puterea de lansare nu este inscrisa pe lansetele de
crap, cel mai bine este sa consultati cataloagele firmelor
producatoare.
Mulinetele
Mulineta trebuie sa fie solida asta nu inseamna ca
 148

trebuie sa arate mai mult a troliu decat a scula de pescuit. Un

lucru este sigur: va fi solicitata la maxim in cazul in care veti
intepa un client mai rotofei, deci asigurati-va ca puteti avea
incredere in ea in timpul drilului. Numarul de rulmenti ramane
la alegerea fiecaruia, insa nu cred ca o mulineta cu 12 rulmenti
va va ajuta sa prindeti mai mult peste decat una cu 3, insa
puteti opta pentru prima in cazul in care vreti sa faceti o
bucurie unui vanzator de articole de pescuit. Nu este
obligatoriu ca tamburul sa fie din aluminiu, insa ar fi bine sa fie
facut cu simt de raspundere (stiu persoane care au patit beleaua
si s-au trezit cu tamburul crapat in plin dril).
Tamburul ar trebui sa fie suficient de mare incat sa
poata primi cel putin 250m de relon de 0,35mm. In cazul in
care aveti posibilitatea sa va luati mulinete cu tambur de
diametru mare, nu ezitati. In afara de toate celelalte avantaje pe
care asemenea mulinete vi le ofera, veti putea recupera mai
mult relon pe fiecare tur de manivela decat cu o mulineta
obisnuita. Acest aspect este deosebit de important mai ales
atunci cand pescuiti aproape de buturugi sau alte obstacole
submerse pentru ca va fi mult mai usor sa intoarceti din drum
un crap hotarat sa va incurce montura in cioate.
Un alt aspect important este frana. Veti avea nevoie de
o frana progresiva care sa va permita sa obositi pestele fara sa
suprasolicitati relonul in timpul drilurilor prelungite. Si tot aici
ar trebui sa vorbim si despre bait-runner sau frana de atac.
S-au purtat si inca se poarta discutii aprinse pe tema
necesitatii franei de atac, fara sa se ajunga la nici o concluzie
anume. Din punctul meu de vedere, frana de atac este necesara
atunci cand pescuiti la rau. Marele avantaj este ca ii permite
crapului sa ia momeala si sa plece cu ea fara sa sesizeze
rezistenta din partea plumbului. In felul acesta, atunci cand
intepati, momeala este in gura crapului, iar sansele sa il agatati
sunt mult mai mari.
De asemenea, in cazul in care folositi baitrunner-ul si
pestele pleaca cu momeala, la dezactivarea franei de atac intra
 149

in functiune frana principala. Veti aprecia acest fapt mai ales

atunci cand pescuiti intr-o zona cu multe obstacole submerse
care reprezinta primul refugiu spre care se indreapta un crap
intepat. Frana principala reglata mai strans va lua din elanul
fugarului si veti putea actiona mult mai prompt decat in cazul
cazul in care folositi o mulineta clasica si pescuiti cu frana
reglata lejer. Cu o mulineta cu baitrunner nu mai este nevoie sa
tineti de tambur pentru ca pestele sa nu ia prea mult fir si nici
sa pierdeti timp pretios incercand sa strangeti frana pentru a nu-
i permite sa se refugieze in cioate.
E important sa alegeti mulineta astfel incat ansamblul
lanseta - mulineta sa fie echilibrat. Cele doua pot cantari
impreuna in jur de 1kg si, daca tot o sa fie nevoie sa trageti de
ele in timp ce la celalat capat un crap trage si el cat poate,
menajati-va fizicul si echilibrati-le astfel incat lanseta sa fie cat
mai usor de manuit.
Firul de crap
Doar dou lucruri as avea de spus aici. Pesonal prefer
firele mai elastice, tocmai pentru ca amortizeaza mai bine
socurile in timpul drilului, mai ales in cazul teribilelor plecari
ale crapului adus aproape de minciog. Deasemenea, prefer
firele mai inchise la culoare, pentru simplul fapt ca pot vedea
mai usor locul unde firul intra in apa si pot sa imi dau seama
destul de exact unde imi sunt monturile, etc. Nu folosesc fire
mai groase de 0,35mm. Atat timp cat lanseta este suficient de
blanda, iar mulineta are o frana progresiva, un fir de calitate
de 0,35mm mi se pare suficient de rezistent si asigura o
prezentare discreta.
Minciogul
Nu se poate spune ca minciogul folosit la rau ar fi chiar
atat de diferit de cel de care va serviti cu succes la balta.
Cateva diferente exista insa, iar cea mai notabila este
plasa. Plasa micro cu care sunt dotate minciogurile de crap nu
este cea mai buna optiune atunci cand pescuiti la rau, dat fiind
ca in mod sigur minciogul va fi luat de curent si va veti chinuiti
 150

mai mult cu el decat cu pestele. De aceea ar fi indicat ca plasa

sa aiba ochiurile mai mari.
Un maner mai lung (1,50m) si solid nu face decat sa va
scuteasca de eforturi suplimentare si aventuri neplacute, mai
ales atunci cand pescuiti de pe un mal accidentat sau mai
abrupt.
Suportii pentru lansete
In general, prefer ca lansetele sa fie mai ridicate de la
apa. Motivul este ca in acest fel mai putin fir sta in curent si in
consecinta nu voi agata chiar toate ierburile pe care le duce
apa, iar pe de alta parte forta pe care curentul o exercita asupra
plumbului prin intermediul relonului va fi mai mica. De aceea
folosesc suporti telescopici, mai inalti.
Daca doriti neaparat sa folositi rod pod, nu aveti decat.
Din puncul meu de vedere suportii reprezinta o solutie mai
simpla, sunt mai versatili si mai stabili. In plus, pentru ca la rau
nu aveti voie sa folositi decat 2 lansete, iar malul este suficient
de moale pentru a infinge suportii, nu vad pentru ce ar trebui sa
car ditamai fieroanga in spate pana la locul de pescuit.
Fixati suportii bine in pamant si aveti grija ca lanseta sa
fie si ea bine fixata (puteti gasi capete speciale pentru suporti
rod lock - care sa va tina lanseta pe loc la o
trasatura mai nervoasa). Asta daca nu vreti ca un crap mai
vanjos sa va sterpeleasca bunatate de scula de pescuit in cazul
in care uitati frana stransa.

Nada
Nada pentru rau ar trebui sa indeplineasca, in principal,
trei conditii:
-sa fie hranitoare veti pescui in zone care sunt bogate
in hrana naturala (pentru ca, in general, acolo veti gasi crapii),
iar nada dumneavoastra va concura cu hrana pe care pestii o
gasesc in aceste locatii;
-sa aiba putere mare de atractie sa lanseze semnale
suficient de puternice pentru a atrage crapii in zona nadita;
 151

-sa fie grea pescuiti in apa curgatoare si trebuie sa

tineti cont de curent.

Preparare
Porumbul uscat se pune la inmuiat. E bine ca pentru
inmuiat sa folositi apa decantata. La inmuiat eu adaug pentru
1,5 kg de porumb cam trei linguri de miere de albine. Se lasa
cam 48 de ore, dupa care se fierbe in apa in care a stat, la foc
mic, timp de 30min. Boabele trebuie sa se inmoaie, insa fara sa
plesneasca.
In ceea ce priveste biscutii pentru caini, alegeti-i pe cei
mai uleioasi si mai mirositori de pe piata. Puteti sa ii macimati
si sa ii faceti faina (mult succes eu am ars deja o rasnita de
cafea) sau sa ii lasati sa se inmoaie in apa pana cand se unfla si
se pot amesteca intr-un soi de terci. In felul acesta, biscutii isi
pierd flotabilitatea si sunt usor de amestecat cu restul
ingredientelor din nada.
Concentratul de cereale pe care il folosesc este facut de
fapt pentru puii de gaina. Pe langa porumb, grau, soia si floarea
soarelui, mai contine si faina de peste si tot soiul de vitamine si
minerale, ceea ce imi imaginez ca il face foarte apetisant pentru
crap. Il cumpar sub forma de faina, absoarbe bine apa si ajuta
la legarea nadei.
Canepa se lasa la inmuiat cam 24 de ore, dupa care se
pune la fiert. Eu ii adaug la inmuiat si doua lingurite de sare. Se
fierbe pana cand cele mai multe dintre boabe crapa.
Aroma e bine sa fie aceeasi cu cea pe care o folositi
pentru momeala. Dat fiind faptul ca un crap are simturile mult
mai dezvoltate decat noi, aroma nu trebuie sa fie foarte
puternica pentru mine este suficient ca nada sa aiba un miros
fin de vanilie.
Prefer sa imi pregatesc nada de acasa. In felul acesta
nada preparata va sta o noapte, timp suficient pentru ca
aromele sa se distribuie uniform. Amestec intai ingredientele
 152

praf peste care torn boabele, biscuitii pentru caini inmuiati si

zeama in care a fiert canepa. Amestec terciul respectiv dupa
care adaug uleiul, esenta si atractantul si ... amestec din nou.
Nada rezultata trebuie sa nu fie apoasa si sa se lege bine. In
cazul in care nada este prea uscata, adaug din apa in care am
fiert porumbul.
Pe malul apei se fac bulgari mari cam cat o portocala
mai sanatoasa. Pentru ca bulgarii sa fie mai grei se poate
adauga pamant din musuroaiele de cartite.
Nadesc la 8 10m in amonte de locul de pescuit cu
jumatate din cantitatea de nada, la inceputul partidei. Apoi, la
fiecare 2 ore mai arunc cate 2 3 bulgari. n cazul unei partide
de pescuit de mai multe zile, nadesc dimineata si seara cu cate
jumatate din cantitatea de nada. Renunt aproape in totalitate la
nadirea de apel din 2 in 2 ore si arunc cativa bulgari de nada
doar in perioadele de acalmie in speranta ca voi starni astfel
interesul pestilor.
Monturi
Primul sfat pe care l-am primit referitor la monturile de
crap pentru ape curgatoare a fost sa fie cat mai simple. N-
aveti decat sa folositi bucle, anouri care culiseaza si alte
minunatii de genul acesta, pentru ca raul vi le va umple oricum
de namol si ierburi, incat veti petrece mai mult timp curatandu-
le decat pescuind. In plus, nu trebuie sa uitati ca din momentul
in care montura intra in apa si pana cand se aseaza pumbul,
curentul va poate incurca forfacul si nimic nu e mai neplacut
decat ca dupa o ora de asteptare in care te tot intrebi de ce nu
trage sa scoti montura facuta martisor.
Accesoriile pe care le folositi la realizarea monturilor ar
trebui sa fie mai robuste. Carligele pe care le folositi trebuie
sa fie de incredere, mai solide, bine ascutite si rezistente. Ar fi
pacat sa scapati un peste mai frumos pentru simplul fapt ca nu
a rezistat carligul si s-a dezdoit. De asemenea, ganditi-va cam
cum arata albia raului si imaginati-va cam ce are de indurat
carligul dumneavoastra la fiecare recuperare. Eu prefer sa
 153

folosesc un singur carlig pentru ca m-am convins pe propria-mi

piele ca al doilea nu face decat sa ma incomodeze in dril,
agatandu-se de cele mai multe ori.
Monturile le fac pe fir textil, pentru ca este mult mai
suplu si mai rezistent decat monofilamentul, se camufleaza mai
bine pe fundul apei (mai ales daca este un fir scufundator) si nu
trezeste suspiciuni din partea pestilor. Totodata, trebuie cautat
un fir rezistent la abraziune pentru ca veti pescui in zone cu
pline de crengi buturugi, scoici ceea ce poate conduce la
deteriorare rapida a acestuia.
Pentru monturi folosesc textil de 0,20 0,25mm, inchis
la culoare, rezistent si suficient de gros pentru a nu se incurca
chiar atat de usor. Monturile sunt simple, cu fir de par pe care
montez momeala. Carligele le leg cu nodul Knotless (nodul
fara nod) pentru ca este rezistent, iar la intepare carligul se va
roti cu varful in jos, infingandu-se de cele mai multe ori in
buza inferioara a crapului. Nu las mai mult de 1cm intre
momela si tija carligului, insa distanta optima o veti stabili in
functie de marimea carligului si marimea momelii si, de ce nu,
de preferintele personale. Important este ca distanta dintre
carlig si momeala sa fie suficient de mare astfel incat acesta sa
aiba libertate de miscare pentru a se putea roti si infinge in
buza crapului.
In incercarea de a scapa de carasii care faceau tot
posibilul sa-mi fure boabele de porumb din montura, am aplicat
o solutie prezentata in unul dintre numerele revistei Aventuri la
Pescuit. E vorba de mai multe boabe de porumb (eu pun 8, si
porumb in lapte si preparat) care sunt insirate pe o bucata de fir
textil sau ata mai tare. Capetele atei se innoada, manunchiul de
boabe se leaga de un inel care la randul lui se leaga de firul de
par. Momela este astfel prea mare pentru caraseii hamesiti care
ma innebuneau inainte si, cred eu, mult mai atragatoare pentru
crap.
Forfacul are maxim 30cm si la capat il leg de un vartej
cu nodul Grinner. Pe forfac pun o bucata de varnis negru, mai
 154

rigid, de 5 cm lungime si 2mm diametru pe care il trag peste

capatul vartejului. Varnisul respectiv are rolul de a tine forfacul
departe de firul principal in timpul lansarii, ceea ce ajuta la
evitarea incurcaturilor.
Folosesc plumbi de 85gr, ficsi, plati, in forma de para,
cu vartej. Plumbul trebuie sa fie cat mai stabil in curent pentru
ca un plumb plimbat de apa de colo pana colo nu face decat sa
sperie pestii, sa va incurce montura si sa va bataie inutil varful
lansetei. Greutate optima pentru plumb o veti stabili in functie
de curent, puterea optima de aruncare a lansetei si de tipul de
montura pe care o folositi (pentru o montura cu autointepare
veti avea nevoie de un plumb mai greu care sa permita
carligului sa intre cat mai adanc in buza pestelui).
Pentru plumb folosesc montura cu plumb pierdut. Din
punctul meu de vedere, aceasta montura prezinta un mare
avantaj atunci cand pescuiesc in zone pline de obstacole
submerse in momentul in care plumbul se agata (este singurul
care se poate agata in timpul drilului), agrafa speciala cu care
este prins ii va permite sa se desprinda, eliberand din nou linia
si evitand pierderea pestelui. Trebuie doar sa probati montura si
sa va asigurati ca plumbul de desprinde atunci cand trageti de
el pentru ca altfel o folositi doar de palmares.
Varnisul pe care il veti utiliza la realizarea monturii ar
trebui sa fie cat mai subtire pentru a sigura o prezentare cat mai
discreta. Varnisul cu pricina nu numai ca va va proteja firul pe
portiunea care este cea mai solicitata, ci va impiedica in acelasi
timp si incurcarea forfacului in jurul firului principal. De aceea
este recomandat ca lungimea lui sa fie cel putin egala cu
lungimea forfacului.
Cu un plumb culisant pe un tub flexibil sau rigid puteti
realiza simplu o montura culisanta. Avantajele acestei monturi
ar fi, pe de o parte, faptul ca este foarte sensibila si veti sesiza
orice muscatura, iar pe de alta parte, ca nu se va incurca atat de
usor. Daca doriti sa transformati montura culisanta intr-una cu
autointepare este suficient sa montati un varnis siliconic cu un
 155

capat peste tubul de la plumbul culisant, iar in celalalt capat sa

introduceti vartejul de care este legat forfacul. In momentul in
care crapul ia momeala si da sa fuga, plumbul va face carligul
sa patrunda in buza pestelui - preintepare. Vartejul iese din
varnis iar montura devine culisanta.
Sesizati trasatura, intepati ...

Momeli
Probabil una dintre cele mai eficiente momeli ramane
celebra rama. Problema cu ramele este ca nu sunt deloc
selective ca momeala. Riscati sa dati peste un card de carasei
infometati care sa va devoreze momeala, lasandu-va de fiecare
data cu carligul gol. Pe de alta parte, rama e cea care in final va
poate salva de o partida fara nici o captura.
Aceleasi dezavantaje le are si mamaliga, insa primul
meu ciortan a fost prins la mamaliga. Pe de alta parte, de multe
ori mamaliga mi-a adus singura captura dupa o zi intreaga de
pescuit.
O alternativa buna la mamaliga ar fi porumbul in lapte.
Fara a fi nici el din cale afara de selectiv, il gasiti gata
conservat, cu tot felul de arome. Eu il folosesc cu precadere pe
cel cu aroma de vanilie care aparent place mai mult. In
borcanul cu boabe pun o lingurita de miere si cam 3 ml de
esenta de vanilie si il las peste noapte sa isi traga aroma. Il
folosesc pe hair-rig, cate 3 4 boabe.
Porumbul in lapte nu place insa numai crapului si de
multe ori m-am trezit cu boabele furate de pe montura de vreun
caras mai smecher. Solutia a fost fie sa intercalez boabe de
proumb preparat printre cele de porumb in lapte sau sa folosesc
doar porumb preparat pe hair-rig.
Porumbul preparat pentru momeala il iau din cel
pregatiti pentru nada. Dupa ce fierbe, aleg doi pumni de boabe
mai aratoase, avand grija sa nu fie crapate. Pe acestea le pun
intr-o solutie simpla care sa le creasca puterea de atractie care
 156

este preparata din:

zeama din cea in care a fiert porumbul;
miere;
aroma;
atractant.
Boabele stau in solutie peste noapte, iar dimineata sunt
gata de folosit.

Pescuitul crapilor pe timp rece

Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un
adevarat deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 2-3
undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule
pornesc spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum
vremea nu a tinut cu acesti pescarioferindu-le in schimb
serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in
Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in
cursul lunii ianuarie 2001. Intr-o zi am asistat la o discutie intre
cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o singura
zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8
intepaturi/om la crap intr-un perimetru relativ redus, din jurul
unei gropi. Captura cea mare, dar nu si singura, a fost un crap
de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.
In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din
apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II,
carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita,
fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara,
babusca, bibanul - pesti specifici sezonului.
Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod
normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului
foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica
fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna - doua
datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din
diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul
acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se
 157

intampla.
Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate
cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate
cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea
mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa rece.
Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C,
capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de
explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata,
daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi.
Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor
specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata
lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca.
Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna
luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau
de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize.
Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara
(contrazicind un classic in viata: basescu).

Pescuitul cu pete viu

n apele interioare triesc unele specii de peti denumite
n mod obinuit peti rpitori, datorit obiceiului lor de a
ataca ali peti mici pentru a se hrni. Acestei grupe i aparin
pstrvul, tiuca, bibanul, mihalul, cleanul, somnul, alul i
avatul. Toi aceti peti fac, desigur, obiectul unui tip special de
pescuit, acela care exploateaz instinctul lor vorace i-i
ndeamn s atace momeala vie - un alt pete mic care le este
oferit. Din vremuri ndeprtate, forma aceasta de pescuit este
cunoscut de pescarii din toat lumea i, pe drept cuvnt, se
poate spune c tehnicile mai moderne sunt doar o variant a
sistemelor vechi folosite pentru capturarea unor exemplare
mari. ntlnim referiri precise n legtur cu aceste sisteme n
scrierile multor autori, ncepnd cu Oppianos i pn la Isac
Walton. Cercetnd aceste mrturii, pescarii de astzi au reuit
s perfecioneze tehnicile pn la obinerea unor rezultate cu
adevrat remarcabile.
 158

n textele vechi putem citi ntr-adevr i recomandarea

de a ncerca capturarea unor tiuci mari legnd de labele unui
boboc (de ra) o ancor solid, n sperana c rpitorul l va
ataca. Astfel, mai aflm c un boitean foarte mic, fcut s se
mite n straturile mijlocii ale apei, l determin s mute pn
i pe cel mai prudent dintre clenii din ru. Fiecare pagin din
acest volum mai conine i recomandri pentru cele mai
potrivite sisteme de capturare ale rpitorilor,
sisteme care, n esen, se dovedesc foarte asemntoare cu
cele folosite astzi. Nu ntotdeauna se pot gsi tiuci sau bibani
dispui s atace; petele trebuie aat, trezindu-i-se instinctul
de vntoare; s se fac deci n aa fel nct s nu refuze
momeala oferit chiar dac nu este flmnd. Exist aadar o
tehnic special de pescuit, care comport o cunoatere
aprofundat a uneltelor necesare pentru a o practica, a
momelilor folosite, a modului de a le pstra, de a la
transporta i de a le ntrebuina.

Uneltele
Varga: Folosind petiori vii, pescarul sportiv poate
practica dou forme de pescuit, anume o activitate de ateptare
n sperana c un rpitor observ momeala i o atac, sau o
activitate de micare, n timpul creia pescarul urmeaz s-i
caute capturile i s le conving s nface petiorul. Fiind
vorba de dou tipuri de pescuit complet diferite, va trebui
neaprat s dispunem de uneltele specifice pentru fiecare dintre
ele, deoarece n primul caz, chiar dac vergile sunt lungi i
grele, nu provoac inconveniente, n timp ce n al doilea caz e
necesar s dispunem de unelte uoare care s permit o deplin
libertate n micri. S examinm, deci, mai nti vergile pentru
pescuitul de ateptare. Nu le putem numi n sens propriu vergi
pentru pescuitul de fund, deoarece momeala, adic petiorul,
trebuie s se poat mica i deci s se roteasc la o anumit
distan de fund. Numai n astfel de cazuri se poate vorbi de un
adevrat pescuit pe fund, dar numai cnd momeala este inut
 159

ancorat ntr-o anumit poziie, cu ajutorul unui plumbaj greu.

Fiind vorba deci de un pescuit care nu impune mari deplasri,
se vor putea alege i vergi grele. Dac odinioar erau construite
din bambus solid, actualmente se prefer folosirea unor modele
mai uoare, din fibr de sticl. De aceea avem posibilitatea s
alegem ntre vergile cu mulinet i vergile simple. Primele
sunt, desigur, cele mai indicate deoarece, pe lng faptul c
permit explorarea unei zone mai ntinse de ap, dau
posibilitatea unei lupte mai eficace cu acele exemplare enorme,
din pcate foarte rare, care accept uneori momeala vie. Totui,
i pentru modelele de lanset folosite n acest caz, se impune o
submprire. Pentru aceia care pescuiesc n ape curgtoare
sunt mult mai utile vergile lungi i grele (preferina este dictat
de necesitatea de a folosi uneori plumbaj chiar i de peste 50
g), n timp ce pentru pescuitul n lacuri i bli, unde se
folosete mai ales o plut de susinere i deci un plumbaj uor,
varga trebuie s fie, de asemenea, lung, dar mai uoar i deci
nzestrat cu o mai mare elasticitate i flexibilitate. In concluzie
se poate spune c pentru pescuitul n ruri este indicat o varg
de bambus prevzut cu inele de conducere a firului, n timp ce
pentru apele stttoare este mai bun un model din sticl
tubular.
n ceea ce privete vergile fixe, dei n momentul de
fa sunt folosite foarte puin, trebuie s precizm c este
necesar s fie foarte lungi i foarte solide. O varg bun de
bambus sau o varg din sticl tubular de circa 6 m poate ns
s le fie foarte util acelora care se dedic n special capturrii
bibanului n lacuri i bli. Dup cum se poate deduce, aceste
vergi nu sunt de tip special i este foarte uor ca printre uneltele
fiecrui pescar s se afle una sau mai multe de acest fel.
Mai complicat este poate cutarea unei vergi potrivite
pentru pescuitul din micare. Dac este adevrat c pentru a
pescui la biban din barc ne putem folosi foarte bine de o varg
pentru lansare uoar sau mijlocie, tot att de adevrat este c
pentru a ncerca capturarea unor tiuci mari se impune folosirea
 160

unor vergi mai puternice i mai solide. Tot pentru a simplifica

am putea spune c pescarul din micare are nevoie de dou
vergi pentru lansare (lansete): una uoar pentru peti de talie
mijlocie, adic pn la greutatea de 1 kg, i una grea, pentru
exemplarele mai mari.
Pescuind din barc, va trebui s preferm vergi scurte,
n timp ce de pe mal, de cele mai multe ori, este potrivit s
folosim o varg lung, care s ne permit s dominm capturile
cu priceperea necesar pentru a evita s se bage n denivelrile
fundului i ale malurilor. n orice caz va fi necesar s folosim
vergi cu rigiditate diferit n funcie de specia de pete cutat.
Din moment ce am vorbit despre rigiditatea vergi, s examinm
motivele care recomand alegerea, innd seama i de aceast
caracteristic.
n primul rnd trebuie s amintim c majoritatea
capturilor nu au o greutate prea mare; ntr-adevr, un biban de
500 g, sau un clean de 1 kg sunt deja considerai de mrime
important, deci pentru aceste specii varga poate fi flexibil,
pentru a evita ruperea firului cu care se ncearc capturarea.
tiuca ajunge s treac uor de 3 kg, de aceea este necesar o
varg mai rigid, care s permit o manevr de recuperare
destul de ferm; somnul poate avea talii i mai mari.
Mai trebuie s inem seama i de rezistena maxilarelor
sau a pereilor bucali ai diferiilor peti. Un biban sau un clean
nu pot fi tratai cu violen, pentru c au gura foarte delicat ce
se sfie uor, deci pentru acetia sunt necesare vergi flexibile,
n timp ce tiucile au maxilarele solide, astfel nct pot fi
scoase cu fermitate sin ap. n afar de aceasta, duritatea
cerului gurii la aceti peti este att de mare nct este nevoie
de o nepare ferm pentru a reui s ptrund crligul; o astfel
de nepare viguroas se realizeaz n mod corect numai cu o
varg suficient de rigid. S ncercm deci s stabilim care este
deosebirea dintre o varg rigid i o varg flexibil. De obicei
pescarii spun c un vrf este flexibil cnd diametrul su la
capt nu depete 2-3 mm; o astfel de dimensiune indic
 161

faptul c unealta se ndoaie cu deosebit uurin la traciune,

descriind un arc foarte pronunat cnd este supus la efort.
O varg prevzut cu un vrf de dimensiune mai mare
dect cea menionat va fi mai rigid, dei rigiditatea propriu-
zis este caracteristic vergilor care se ndoaie numai dac sunt
solicitate la un efort de multe kilograme.
Mulineta: i pentru aceste unelte este valabil, parial,
ceea ce s-a spus mai nainte referitor la vergi. ntr-adevr, nu
exist mulinete concepute n mod special pentru pescuitul cu
pete viu. Se folosesc deci modelele obinuite, alese dup
criterii specifice. Se poate spune c cele grele pot fi folosite cu
succes numai pentru acele tipuri de pescuit care impun
folosirea unui plumbaj de peste 30 g, din cauza proprietilor
lor de rezisten la uzur i a unei mai mari capaciti de
traciune, n timp ce modelele uoare i mijlocii se preteaz la
toate celelalte forme de pescuit. Firete, pescarul trebuie s
aleag cu pricepere, deoarece cu siguran c nu se poate folosi
cu eficien o mulinet micron pentru pescuitul tiucilor
mari, chiar dac se folosete plumbaj de numai 3 g; aceasta
deoarece o unealt de acest fel nu permite tragerea ferm a
unui exemplar care dup nfigerea crligului se zbate cu toat
puterea. O mulinet foarte mic poate servi cel mult la
capturarea bibanilor de talie mijlocie. Dat fiind dificultatea
alegerii, pescarul va opta pentru modelele de tip mijlociu, care
datorit caracteristicilor lor pot fi indicate pentru mai multe
ntrebuinri.
ntotdeauna vor fi mulinete cu bobin fix, ntruct att
cele rotitoare simple ct i cele care multiplic de 4 ori necesit
lanseuri prea violente, care ar pune n pericol integritatea
petiorilor folosii ca momeal.
Firul: Trebuie mprit n dou pri. Prima, adic
aceea care rmne nfurat pe mulinet i care nu este
niciodat n contact cu petele si a doua, adic struna, care
adeseori ptrunde n gtul capturii. Referitor la prima poriune,
vom spune pe scurt c aceasta trebuie s fie aleas proporional
 162

cu talia i deci cu greutatea capturilor pe care presupunem c le

vom face, i, pe ct posibil, de o culoare care s se potriveasc
perfect cu mediul i apa n care va fi cufundat. De obicei, la
pescuitul cu pete viu, nu se insist prea mult n alegerea
firului. Astfel, pentru biban, se folosesc de preferin fire cu
diametrul maxim de 0,20, n timp ce pentru tiuc sau somn se
ajunge chiar i pn la 0,40, dei dimensiunea medie care
trebuie s se foloseasc n acele locuri n care exemplarele mari
sunt numeroase este cuprins ntre 0,30 i 0,35.
Struna ns trebuie s fie examinat mai amnunit.
Pentru unii peti se impun caliti deosebite, care fac necesar
folosirea unor materiale speciale. Deoarece numrul petilor
rpitori nu este mare, s examinm alegerea acestei foarte
importante pri a uneltelor, de care poate depinde chiar i
rezultatul aciunii de pescuit, n funcie de fiecare rpitor.
S ncepem cu tiuca, considerat rpitor prin
excelen. Are o gur prevzut cu mai multe serii de dini
foarte ascuii, ndoii napoi, cu care reuete s reteze un fir
de orice seciune, n afar de cazul cnd firul trece printre un
dinte i altul fr a fi retezat.
Pescarii au ncercat toate mijloacele: nfurnd firul de
nailon cu o li subire de cupru, n aa fel nct l fceau
rezistent, pstrnd totui o flexibilitate foarte bun; ncercnd
cu pr de cal sau cu nailon rsucit, cu sperana c firul nu va fi
retezat de dinii rpitorului, ncercnd s pescuiasc chiar i cu
fir de mtase mpletit. Dup ncercri repetate s-au dat btui
i au trecut la srme de alam, de cupru, de oel. Aceasta din
urm a fost apoi adoptat definitiv. Srma de oel simpl
prezint ns gravul inconvenient c este casant cnd prinde
cte o ndoitur greit, de aceea se folosesc mpletiturile
subiri, strune foarte bune din mai multe fire avnd uneori un
diametru chiar i de numai 0,10 mm i o rezisten de circa 2
kg.
Vopsite n culori opace pentru a se asorta cu vegetaia,
aceste srme se pot nnoda i lega ca orice fir. n ncheiere vom
 163

mai meniona doar c pentru a lega perfect strunele metalice la

un crlig sau la o ancor este ntotdeauna mai bine s lipim
legtura cu cositor sau s fixm nodul cu ajutorul unei
nfurri uoare cu fir de mtase, vopsit apoi cu lac de
nitroceluloz. n ultimul timp s-au obinut rezultate foarte bune
confecionnd strune formate din mai multe fire sintetice
subiri rsucite. n condiii speciale de lumin i de limpezime
a apei sunt mai puin vizibile i, cnd muc, petele le vede
mai puin dect vede un fir mai rigid i cu diametrul mai mare.
Sunt utile mai ales cnd trebuie s se foloseasc diametre mai
mari de 0,25.
Bibanul, cu firea sa destul de naiv, se arat uneori
deosebit de bnuitor, mai ales n unele locuri, aa nct adeseori
suntem obligai s-l pescuim cu fire fine, care fac recuperarea
lung i problematic. Cleanul atinge maximum de suspiciune;
ntr-adevr, reuim s-l pescuim cu succes numai cu strune sub
0,15. S mai adugm c numai n ap perfect limpede accept
momelile vii; Putem deci uor s ne dm seama ct dificultate
prezint capturarea sa.
Pluta: constituie o mare dificultate pentru pescar la
pescuitul cu pete viu. Rpitorul atinge momeala vie, poate o i
ucide printr-o muctur, apoi, simind rezistena plutei, d
drumul przii. S-ar putea obiecta c pentru a evita
inconvenientul este suficient s se foloseasc o plut uoar,
care s se scufunde cu uurin. Dar o asemenea plut nu ar
rezista nici mcar la traciunea momelii vii. Poate fi folosit
numai n cazul pescuitului cu peti vii mici i probabil aceasta
explic motivul pentru care bibanul i cleanul sunt capturai cu
oarecare uurin cu acest sistem. Procednd n ordine, s
examinm mai nti, iar, tiuca. Pentru capturarea sa este
nevoie de o momeal vie (oblete, caras, boitean, babuc,
roioar mic), lung de 5 - 10 cm, dar aceast momeal, n
ciuda dimensiunilor sale reduse, reuete s scufunde cu
uurin orice plut n form de fus. Din aceast cauz muli
folosesc mingi de ping-pong din celuloid, care sunt foarte
 164

rezistente la scufundare, sau dopuri mari (de damigene).

S-a mai ncercat s se nlture acest neajuns folosind
plute speciale din material plastic prevzute cu o gaur n
partea de sus, n aa fel nct de ndat ce tiuca trage pentru
prima oar, se umplu complet cu ap i devin deci practic
lipsite de rezisten. Acestea sunt mai rare.
Mai potrivit poate este sistemul de a lega la fir dou sau
trei plute n serie, astfel nct rezistena s se mpart, dar
sistemul acesta este valabil numai pentru apele de mic
adncime, n care nu este necesar s se foloseasc pluta
culisant. Folosirea acesteia din urm se impune, dup cum am
vzut deja, cnd distana dintre momeal i plut depete
lungimea vergii, adeseori chiar i de dou sau de trei ori. Pluta
culisant propriu-zis, care culiseaz pe toat lungimea firului
i care este oprit n partea de jos de un alt suport mic, este
indicat pentru clean, dup cum vom vedea mai departe, dar
devine imposibil de folosit pentru tiuc, deoarece petiorul
care trage n jos sfrete prin a se bga n algele de pe fund.
Nu rmne, aadar, dect vechiul sistem al plutei voluminoase,
cu dimensiunea i profilul alese n aa fel nct petele
momeal s se poat scufunda doar cu mare greutate. Cnd se
va scufunda ferm, nseamn c tiuca a atacat cu siguran
momeala.
Pentru alu nu se folosete aproape niciodat pluta iar
cnd se folosete - se folosesc momeli mici care pot fi susinute
i de plute foarte sensibile fr a alarma petele. Dac pescuitul
are lor n ap curgtoare, muctura este att de violent nct
orice plut dispare dintr-o dat sub ap.
Pentru biban momeala este ntotdeauna foarte mic, un
oblete de cel mult 5 cm; de cele mai multe ori, ns, se
folosete ... sau ..., peti momeal care practic nu reuesc s
scufunde nici o pan, astfel c alegerea plutei nu prezint
probleme. Dac este necesar s se pescuiasc n larg i deci s
se foloseasc o plut mai voluminoas din cauza unui lestaj
mai greu, practic nu exist probleme deoarece urmeaz s se
 165

captureze peti mai naivi, care nu dau prea mare atenie

rezistenei plutei.
Clenii, n schimb, sunt att de bnuitori nct dau
drumul oricrei momeli care le opune oarecare rezisten.
Crligul: pentru pescuitul cu peti vii se pot folosi
crlige de toate felurile; ncepnd de la obinuitele modele
Crystal, pn la ancore cu dou sau trei vrfuri. Pentru
capturile de talie mijlocie (biban i clean) se folosete de obicei
crligul Crystal simplu, de mrime destul de mare, innd
seama att de dimensiunile petelui pe care dorim s-l
capturm, ct i de acelea ale momelii folosite.
Trebuind s luptm cu peti mai robuti, ca de exemplu
cu tiuci, este preferabil s se foloseasc un crlig de tip forjat
sau acele crlige speciale albe cu tija foarte lung i cu
ndoitura perfect conturat.
n cazul acesta, crligul poate fi ales chiar i de nr. 1,
pentru c este vorba de prins peti care au o deschiderea a gurii
foarte mare.
Ancorele pot avea dou, trei i chiar patru vrfuri. n
afar de aceasta pot fi cu profil unic, cnd cele dou vrfuri
sunt aezate n acelai plan, uneori uor divergente.
Tot n cazul ancorelor putem gsi modele prevzute cu
dou crlige lungi i unul mai scurt care servete la fixarea
petelui momeal, precum i modele prevzute cu un fel de ac
folosit pentru a consolida prinderea momelii. Acul este
introdus sub piele, pe partea lateral a petelui momeal.
n ara noastr se folosesc de obicei ancore cu trei
crlige identice, n timp ce n alte ri sunt foarte folosite
modelele cu un crlig mai mic sau ndoit sub un unghi fa de
tij pentru c, pe lng fixarea mai bun a petelui viu i
meninerea n via o mai mare perioad de timp, sunt mai
puin observate de rpitori, care atac deci momeala cu mai
mult ncredere.
De obicei crligele simple se monteaz pe strune din fir,
dar n unele cazuri, de exemplu pentru pescuitul la tiuc,
 166

trebuie s fie legate la o strun metalic. n cazul acesta,

deoarece au o pan de tip normal, trebuie s se procedeze la o
montare special. Fiind vorba de un sistem foarte simplu, l
explicm pe scurt.
Struna metalic este sprijinit pe tija crligului i trece
ce circa 3 cm dincolo de ndoitur; se nfoar cu o srm
subire de cupru ars ncepnd de la pan i pn la ndoitura
crligului. Se ndoaie apoi o srm de oel n partea de sus la
contactul legturii deja fcute i se repet legtura cu srma de
cupru n sens invers, fixnd-o ns lng pan printr-un nod
strns cu o penset. Pentru a asigura inerea crligului este
suficient s se acopere legtura din cupru cu cteva pensulri
cu un lac de nitroceluloz foarte gros, dar este preferabil,
desigur, s se efectueze o lipitur uoar cu cositor pe toat
lungimea nfurrii. Pentru a fi siguri c cositorul face priz,
este nevoie s se foloseasc un acid special pentru suduri i
ntruct acidul ar putea ataca att crligul ct i struna, este
absolut necesar s splm perfect zona lipit, ungnd-o apoi cu
un strat subire de ulei lubrifiant.
Aezate n pliculee din hrtie parafinat sau din plastic,
crligele astfel pregtite pentru folosire nu-i modific calitile
un timp ndelungat.
Ancorele se leag foarte simplu la strunele metalice,
ntruct este suficient s se rsuceasc oelul dup urechiu i
s se fixeze legtura cu o pictur de cositor. Unii obinuiesc s
lege crligele simple la srma de oel folosind nu srm de
cupru, ci un fir de mtase rsucit. Metoda este, desigur, mai
simpl, ns srma tinde s taie legtura; n cazul capturrii
unor tiuci de talie mare, exist pericolul ca mtasea s fie
retezat i captura s scape.
n acelai mod n care s-a fixat ancora la srm, la
captul opus al strunei se aplic vrtejul sau un inel mic, care
servete la legarea agrafelor cu vrtej. Pentru toate aceste tipuri
de legtur ns, majoritatea pescarilor folosesc cu ncredere
produse gata confecionate.
 167

Plumbajul: lestajul care se folosete la pescuitul cu

pete viu variaz mult n funcie de cerinele reclamate de
fiecare form de pescuit practicat. Poate consta dintr-o serie de
bile mici despicate, utile pentru echilibrarea unei plute mici,
dintr-un plumb greu de form prismatic, folosit la pescuitul
tiucii pe fund n ape curgtoare, sau dintr-o oliv simpl care
culiseaz pe fir. n funcie de petele cutat, locul i activitatea
de pescuit, greutatea lestajului va fi modificat, astfel nct
poate trece de la cteva fraciuni de gram pn la 100 de grame
i chiar mai mult. n general, n apele stttoare, greutatea nu
este prea mare, chiar i atunci cnd momeala trebuie s se
ancoreze solid pe fund; circa 20 g sunt suficiente pentru a trage
n larg i n adnc petele viu i, n plus, greutatea e suficient
pentru a mpiedica momeala s deplaseze firul de la locul dorit.
Folosind o plut sau pescuitul prin aa-zisul sistem cu
recuperare, lestajul este i mai redus, astfel c n majoritatea
cazurilor este suficient o greutate de 5-10 g.
n apele curgtoare, n special n cele repezi, lucrul este
cu totul diferit; aici este necesar ca momeala, ajuns pe fund, s
rmn complet nemicat n pofida forei curentului apei. Iat
c se impune necesitatea unor greuti cu adevrat mari, mai
ales dac ncercm s capturm rpitori care triesc la adncimi
mari, foarte agitate. Acelai pescuit cu plut necesit un
plumbaj greu, ntruct trebuie evitat ca nvolburarea apei s
ridice momeala de pe fund sau de la adncimea la care se
pescuiete.
n afar de greutate trebuie s tim s alegem i tipul
plumbajului, deoarece se pot realiza plumbaje de aceeai
greutate prin sisteme diferite. La pescuitul cu plut fix pe fir,
sistemul de distribuire a greutii, mprind-o n multe bile
mici, este cel mai bun. Acest sistem nu se poate aplica dac
pluta este culisant.
nainte de toate lansarea devine dificil din cauza
numeroaselor bile i, pe lng aceasta, momeala coboar pe
fund cu o vitez foarte redus ceea ce poate constitui, n unele
 168

cazuri, un inconvenient. Se impune deci folosirea unui plumbaj

grupat, adic format dintr-o singur greutate, aplicat la o
distan potrivit de momeal; un plumbaj format n acest mod
va fi observat cu uurin de ctre peti, aa nct este
preferabil s se foloseasc un plumbaj care s culiseze pe o
poriune limitat de fir, n aa fel nct atunci cnd un pete
muc, s nu-i observe imediat ineria. De obicei n cazul
acesta plumbajul este format dintr-o oliv gurit care
culiseaz ntre dou bile despicate aezate la o distan de circa
50 cm una de cealalt i care au funcia de opritor att n partea
de sus ct i n partea de jos. Pescuind pe fund se poate folosi
un plumbaj aezat la captul firului; ntotdeauna este fix i
servete bineneles la acele aciuni de pescuit n
care petele viu trebuie s rmn nemicat pe fund ntr-un loc
anume. Sau poate culisa pe fir i, n acest caz, se folosete n
general la tipurile de pescuit cu recuperare. n ambele cazuri
lestajul const dintr-un singur plumb.
Accesorii: puine unelte pot fi considerate accesorii
speciale pentru pescuitul cu pete viu.
Cel mai important este acel triunghi metalic,
confecionat din srm de oel, cruia i se spune pater noster.
Servete pentru a ine la distan firul cufundat perpendicular,
momeala i n acelai timp, fiindc se poate roti, i ofer
petiorului libertatea de micare.
De obicei accesoriile de acest fel sunt denumite seturi
pentru tiuci i se pot cumpra n diferite mrimi. Se fixeaz
pe fund la cca. 50 cm de fund, n aa fel nct petele viu s se
poat mica foarte aproape de fundul apei. n ape stttoare,
deasupra lui pater noster se aplic o plut sferic mare,
vopsit n negru, astfel nct s asigure o poziie perfect
vertical a firului; pe lng aceasta, pluta d posibilitatea de a
nu se ntinde firul, aa nct cnd un pete muc, nu se simte
rezistena vrfului vergii.
Acelai scop l au i vrtejurile cu trei urechi de legare,
confecionate fie n form de triunghi, fie n form de T.
 169

Ultimele se gsesc mai uor n comer. Legnd struna

de urechea lateral, se poate evita rsucirea momelii pe firul
principal, astfel nct se va forma un ansamblu care are n
partea de jos plumbajul legat la o poriune de fir, lateral struna
cu crligul i momeala, iar n partea de sus firul mulinetei.
Pentru pescuitul n ape bogate n alge mai exist nite
plute mici numite susintoare, care se fixeaz pe fir naintea
plutei propriu-zise. Au o lungime de cca. 1 cm, sunt cilindrice,
cu diametrul de aproximativ 5mm. Scopul lor este de a ine
firul ridicat la suprafaa apei, de aceea pe acesta se fixeaz
dou sau trei, la circa 50 de centimetri una de cealalt.
Momeli
Teoretic, orice pete mic poate servi la capturarea unui
rpitor, ns exist specii care sunt mai indicate, datorit
caracteristicilor lor specifice. Vom enumera n continuare, n
ordine alfabetic, aceste specii; pe lng aceasta, se vor arta,
n general, rpitorii pentru care ele se dovedesc mai eficace.
Babuca: n lacuri, n canale i n bli, este o momeal
foarte apreciat de ctre tiuci i dac are talia mic, adic dac
nu trece de cca. 6 cm, i de ctre biban i Micropterus
Salmoides. Deoarece babuca are tendina de a se ascunde n
vegetaia acvatic, trebuie s fie folosit la oarecare distan de
alge ori de trestii, sau pescarul trebuie s se foloseasc de
mijloace cu care s mpiedice momeala s se ascund printre
obstacole.
Dup ce este prins n crlig nu face multe micri i,
dac este agat de buz, dup scurt timp se las s atrne
inert. Este nevoie aadar s se nlocuiasc des sau s se mite
din cnd n cnd firul pentru a le revitaliza.
Babutele de talie mijlocie se prind de obicei de spate
cu ajutorul unei ancore de mrime proporional cu
dimensiunile lor. Aceti peti se captureaz uor cu undia la
locul de pescuit i, deoarece necesit o cantitate foarte mic de
oxigen, pot fi transportai foarte uor.
Boara: poate fi pescuit cu vergi uoare, plute foarte
 170

sensibile i crlige microscopice prinznd pe ele buci de rm

sau larve de musc. Cnd este nevoie s avem la dispoziie o
cantitate mai mare se folosete plasa, acest pete fiind
considerat ca o momeal foarte bun pentru avat i alu.
Deosebit de populate n boare sunt apele linitite, unde se
poate face o rezerv suficient, fr prea mult pierdere de
timp, folosind metoda cu sticle mari, pe care o vom explica mai
departe.
Ca toi petiorii vii, i boara are nevoie de ngrijiri
pentru a rmne n via, de aceea va trebui ca recipientul cu
momeal s fie inut n ap curent sau cel puin s se schimbe
apa foarte des.
n afar de avat, este o momeal foarte bun i pentru
bibani i tiuc.
Trebuie prins cu finee de cele dou buze n crlige
cristal, de la nr. 5 la nr. 8.
Caracuda: este unul dintre petii cei mai folosii ca
momeal de ctre pescari, ndeosebi pentru capturarea tiucii,
somnului i alului. Este foarte rezistent pe crlige. Se
preteaz pentru pescuitul pe fund precum i pentru acela n
straturile mijlocii ale apei, dar nu este recomandabil s se
foloseasc n locurile cu multe plante acvatice, din cauza
tendinei lui de a se ascunde printre acestea. Se prinde n crlig
de buz, sau dup nottoarea dorsal, dac este de mrime
mijlocie.
Obletele: obleii mici, cu lungimea de maximum 4 cm
sunt foarte eficieni pentru pescuitul bibanului; obleii ceva mai
mari sunt potrivii n schimb pentru clean, n timp ce
exemplarele i mai mari servesc numai la pescuitul tiucii,
alului i avatului.
Pentru capturarea obleilor mici, se poate folosi o varg
prevzut cu crlige mici sau o plas cu ochiuri foarte mici i
dese.
Fiind foarte delicai, obleii pot fi meninui n via
numai schimbnd ncontinuu apa din recipientul n care sunt
 171

pstrai sau avnd grij de a face o oxigenare permanent cu

ajutorul unui aparat special. n sezonul rece transportul lor este
mult mai uor dect n sezonul cald, perioad n care mor n
numr mare.
Obletele se prinde de buz pe un crlig simplu sau pe o
ancor; doar pentru pescutul cleanului se prefer prinderea de
coad.
Porcuorul: este foarte apreciat ca momeal natural
pentru pescuitul bibanului i al cleanului. Poate fi prins n
canele i n gropi cu ajutorul unei plase cu ochiuri foarte mici
cu care se scotocete pe fundul apei. Porcuorii stau ascuni n
nisip i n ml, mai ales n apropierea algelor.
Datorit rezistenei lor pot fi pstrai un timp ndelungat
ntr-un recipient ncptor, inut la rcoare i ntr-un loc
ntunecos; singura precauie pe care trebuie s o avem n
vedere este de a schimba des apa sau de a lsa un curent slab de
intrare i de ieire, asigurnd o primenire lent dar continu.
Cu porcuorul se pescuiete razant pe fund sau cu firul
prevzut cu plut; petiorii trebuie s fie prini de cele dou
buze ntr-un crlig subire, de mrime proporional cu talia
lor. Pentru a fi manevrai este indicat s fie nfurai uor ntr-
o crp.
Roioara: ambele varieti de roioar, adic roioara
comun i roioara cu pan roie, sunt foarte potrivite pentru
pescuitul tiucii. Fiind vorba de momeli destul de mari, este
necesar s le prindem n ancore destul de mari, care de obicei
sunt fixate de spinarea petelui. Roioara se mai poate monta
pe unelte speciale, prevzute cu dou sau trei ancore, n aa fel
nct s avem certitudinea c atunci cnd tiuca atac oricare
parte a corpului petiorului, se va aga cel puin ntr-un vrf.
Lungimea preferabil a roioarelor care se folosesc ca
momeal este cuprins ntre 7 i 10 cm; cele mai mari pot servi
pentru a ncerca capturarea unor exemplare mai mari.
Dac dorim s avem rezultate bune, pescuitul cu
roioara trebuie s aib loc la oarecare distan de vegetaia
 172

acvatic, deoarece petele acesta are obiceiul de a-i cuta

refugiul printre alge. n mod obinuit roioarele se captureaz
direct la locul de pescuit, ns datorit nsuirilor lor de
rezisten, pot fi transportate cu destul uurin.
Soretele: numai petii foarte mici din aceast specie, nu
mai lungi de circa 3 cm, sunt eficace pentru pescuitul bibanilor,
i uneori chiar i al tiucilor mici. Se captureaz cu varga sau
cu plasa la locul de pescuit i se prind de spinare cu un crlig
de nr. 5 -7. Prins astfel, soretele continu s se agite mult timp.
Aceast momeal vie nu d rezultate bune n toate
apele: n lacuri ns, unde soretele se afl n numr mare,
adeseori se dovedete foarte bun.
Niparul: este o momeal foarte potrivit n pescuitul
somnului, datorit uurinei cu care poate fi reperat, ca i
datorit rezistenei sale i transportului uor. n plus, acest
petior, dac este prins cu delicatee n crlig, triete i se
mic ore ntregi, evitnd ca pescarul s controleze n continuu
vitalitatea momelii.
De obicei iparul se prinde n crlig de buz, dac este
mic, sau de spinare dac este de talie mijlocie. Unii folosesc
sisteme mai complexe de prindere n crlig, bazate pe folosirea
a dou sau trei crlige care sunt agate pe prile laterale sau n
apropierea cozii.
Contrar unor preri, nu este un pete potrivit pentru
toate apele; ntr-adevr, dac apa este opac, e slab vzut de
ctre somn i este indicat deci s ncercm cu peti-momeal cu
solzi mai strlucitori. n afar de aceasta nu se preteaz pentru
pescuitul n locurile pline cu vegetaie acvatic pentru c se
ascunde imediat n aceasta, de aceea folosirea sa este limitat la
pescuitul n straturile mijlocii ale apei, cu fir susinut de plut,
sau n locurile cu fundul liber de obstacole.
Zvrluga: pete foarte mic, cu lungimea de aproximativ
10 cm, care se folosete n special ca momeal pentru somn i
alu.
Zvrluga triete n ruri i lacuri de es, ascuns
 173

printre pietre i avnd o culoare nchis foarte mimetic

(variabil n funcie de mediul nconjurtor).
Se poate captura cu undia prevzut cu crlige mici n
care se prin rme, sau cu plase i chiar cu mna, scotocind pe
fundul apei.

Pescuitul tiucii
Pescuitul tiucii cu pete viu
Pescuitul tiucii cu petiori vii se practica foarte
frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si
a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema
folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este
cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in
a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare.
Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea
pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8
cm).
Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca
acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului,
inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune
fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se
liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de
eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de
marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia
sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in
echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in
pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior
innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei
dorsale.
 174

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1. Se tine pestele cu capul spre noi;
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei
 175

dorsale pina cind ochetele iese afara;

4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga
struna.
Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare
Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul
stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul
lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele
semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile
metalice.
Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata
in fig. urmatoare:
Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.
Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite
sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.
Retinem ca:
Recuperarea lenta este cheia succesului;
Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
Paletele lungi convin in ape curgatoare;
Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;
Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri
linistite;
La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;
Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model
universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:

Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a

 176

simti bataile si maturarile laterale ale nalucii;

Cercetati zonele transversale si aval - transversale in
raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament
maxim.

Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri.
Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind
frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea
pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag
de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci
metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate,
conditiile sunt extrem de favorabile.
Cutia cu linguri trebuie sa contina:
Pentru apa adinca:
rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu
plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la
30 g.
Pentru suprafata:
rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps
nr. 3 si 4;
Ondex Rublex 5 si 7 g;
oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
rotative si oscilante DAM foarte colorate.
Varga: putere (actiune) 10-30 g;
Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...).

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe

timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris,
papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile
caldute; 7- ponton in toate sezoanele.
 177

Stiucile... La naluci mari

La ghicitoarea cine sunt MARI, RELE si URATE?...
sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns: stiucile.
Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura
unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in
continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis,
aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca
reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul
nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare
Mulinete: Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci
in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din
categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat
raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de
recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a
nalucilor (prin mulinare mai inceata).
Shimano Calcutta 251 si Shimano Corsair 401 au
devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari
din categoria jerkbaits. Alte mulinete bune sunt considerate
si multiplicatoarele Abu Anti-Backlash 5601B, rapida
Masterline Toothy Critter TC60L si seria recent
imbunatatita a Daiwa Milionaires.
Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele baitcaster
din care remarcam Shimano Curado 201 la aproximativ 100
lire sterline. nsa, firma Masterline produce un Six Shooter
bait-caster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un
adevarat chilipir.
Abu Eon 6601c poate fi luata si ea in consideratie,
mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat)
creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.
Lansete: Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete:
una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul
jerkbaits/rubbers si cealalta pentru naluci mai mici precum
small jerks/rubbers si bucktails.
 178

n general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o

lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 7feet) si cu
actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria casting, ce au
ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste
la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin
agatarea lui cu degetul aratator.
Deoarece lucrarea jerkbait-urilor consta in (timpul
1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in-jos si (timpul
2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii
proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua
smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc,
cu o actiune de varf gen fast action pentru naluci de marime
medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.
Recomandam calduros lansetele specialistilor britanici
in domeniu: Fox Luremaster 7 feet si St. Croix Musky PM
6ft 10in.
Pentru nalucile cu adevarat monstruoase avem nevoie
de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet-
6,1/2feet adica 1,80m-1,95m). Recomandam: Fox Predator
Jerk si St. Croix Musky PM, amandoua in variantele de
6feet (1,80m).
Monofilamente si multifilamente
Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci
mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal.
Multifilamentul ofera un mai bun contact al pescarului
cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (3-4%) fata de
cea a monofilamentului (20-30%) si isi dovedeste cu adevarat
eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos,
scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si
maturari. Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea
mai putine rateuri.
Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata
personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand
mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni
 179

naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.

Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului
este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai
puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de
lansare a nalucii.
Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in
totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in
continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7kg
rezistenta este suficient (insa asigura-te ca ai inde-ajuns
multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le
efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic
multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari-
despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.
Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi
diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica
frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa
distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a
inelelor in timp.
Desi pretul multifilamentelor este piperat pentru
multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata
de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a
monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va
amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului
este, in timp, mai ieftina decat cea a monofilamentului.
Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente
de 20-23kg rezistenta precum Power Pro si Newtech Power
Cable 9 de la Harris Angling. Mai recentul Rapala Thermic
braid ofera rezultate remarcabile.
n cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox.
30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa (Power Pro).
Forfacuri otelite (strune metalice)
Pentru marile naluci unica optiune e constituita de
strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida)
va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar
precum zvacnirile etc.
 180

Strunele pentru naluci mari trebuie sa aiba lungimea

intre 30-45cm si sa fie deci bine construite (solide) din
materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg
rezistenta, etc.). Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie
bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a oferi
acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate
de pescar.

Alt echipament necesar

Cel mai important echipament este acela care ne asigura
recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara
a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele
degorjor cu maner lung (pliers in engleza).
Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor
nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea
unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile
nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de
rateuri, ancora are trei brate!).
De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de
pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E
bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura,
precum bibanii, clenii, etc.
Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce
priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la
scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.
Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important
echipament care va proteja in mod nemijlocit viata
dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca
purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca
in Marea Britanie.
Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta
faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat
datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras
la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie
este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca,
 181

din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara

vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua
operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si
salvarea sculelor pretioase.
Tipuri de naluci mari jerkbaits si twitchbaits
Adeseori pescarii asociaza denumirea de jerkbait (momeala
smuncita in traducere motamo) in mod eronat cu cea de
naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta
naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si
dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o
aduce la viata) este numai smuncirea ei provocata de pescar.
Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste
ranit, aflat in agonie.
Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel
de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de
suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la
suprafata tocmai de pe fund.
Twitchbaits-urile (momeli zvicnite) sunt ca si
jerkbait-urile momeli ce necesita a fi lucrate de pescar.
Modele uzuale: Odyssey Pig si Suick Thriller.
Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda,
acestea din urma oferind si o actiune de adincime. n ultimii ani
cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult
incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime,
aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face
distinctie intre nalucile scufundatoare si cele mai slabe in
calitati scufundatoare. Acestea (cele scufundatoare) sunt
lucrate mai degraba cu smunciri scurte si
recuperari lente, decit cu smunciri lungi si recuperari mai
rapide precum in cazul celor de suprafata.
Modele uzuale: dolphins, Dave Kelbricks Runt,
Loz Harrops Darter, Jim McDonoughs Slapper, Cobbs
Countdown si Crazy Shad.
Anumite twitchbait-uri, dupa cum le spune si numele,
pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin
 182

miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor

excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora.
Modele uzuale: Loz Harrops Jackal, Loz Harrops
Darter, Jim McDonoughs Glider, Aces Dorky si noul
Fox Belly Up. Topwater lures (naluci de suprafata)
Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati
de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune pre-fabricata,
iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale
virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului,
naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un
cine strunit in lesa.
Alte naluci de suprafata au actiune pre-fabricata, adica
simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita
elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele,
ventuzele poper-elor. Acestea sunt create cu scopul de
produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari,
bolboroseli, etc.). Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit
in timp a fi Fox Detonator construit de Dave Kellbrick.
Soft plastics (plasticuri moi).
Acestea au un succes mai mare in rndul pescarilor,
poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in
apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care
intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii
plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale
dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje.
Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care
insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca
moale.
Modele uzuale: Bulldawgs de la Musky Innovations,
Castaic Swimbaits. Unele abia aparute, mari, sunt: Sprog
de la Zoota Lures si Sandra Grubs a francezilor de la
Delalande.
Pull baits (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu jerkbait-
urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt
 183

capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot

lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.
Modele uzuale: Fox Demon a lui Dave Kellbrick si
Hell Tail a lui Ace Lures.
Hybrids (hibrizi)
Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie
voblere-plasticuri moi, precum Invader de la Musky
Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste:
smuncite, dragate, etc.
Un alt hibrid eficient este si Sosy Lure de la
Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par
adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de
dimensiuni mai mici, denumite de englezi jacks.
Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci
ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape
indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual
impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.
Bucktails si spinnerbaits
Bucktails au drept caracteristici constructive o paleta
rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de
suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta
ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul
deplasarii lor. Spinnerbait-urile sunt de adancime, si se
lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe
fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci. Modele uzuale:
Fox Viper al lui Dave Kelbrick ca bucktails si
Coathangers de la Ace Lures ca spinnerbaits.
Plugs (voblere) mari
Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la
dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de
barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina
adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grele-scufundabile,
flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.
Modele uzuale, de succes: Rapala Super Shad Rap,
Chubby al lui Dave Kelbrick, Butcher Depthraider,
 184

Manns Stretch si Nilsmaster Invincible. <= voblere

(plugs)
Culori, modele (de imitatie)
Biban reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai
multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie minunate pentru ape
clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul utilizat pe conditii
de vreme foarte insorita;
Portocaliu succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie par a avea eficienta
universala;
Negru Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata,
in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu sunt favoritele pe care le garanteaza ca
succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape adanci (deci
recomandate).
Galbene cu sanse universale;
Vargate sau inflacarate stil Firetiger este o
combinatie de galben si verde cu vergeturi negre. Garantat
productive.
Albastru si Argintiu in combinatie bune in anumite
ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.
Unde le gsim (nalucile):
Harris Angling tel. 01692 581208, web-site:
www.harrisangling.co.uk;
Friendly Fisherman proprietarul Andy Lush este
expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
Dave Lumb va ofera o foarte larga gama de plasticuri
moi soft plastic si jerkbaits-uri artizanale, unele unicat, sau
foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, web-
site: www.dlst.co.uk;
The Tackle Shop al lui Neville Fickling. Tel. 01427
613002;
Sovereign Superbaits au cateva serii exclusive pe
langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel.
 185

01825890010.

Cine le fabrica
Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam
Chubby Shads si jerkbait-urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208
501 0921;
Masterline: Au serie personala numita Toothy Critter
la naluci, si drepturi de distributie a produselor Rapala in UK.
Tel. 01684 292557;
Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de fly-
fishing (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si
de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul
artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
Jim McDonough: produce Slapper si Glider (sunt
jerkbait-uri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
Loz Harrop: produce fantasticele naluci Jackals si
Twitchers. Tel.01704 231532.

Stiuca ... la momeli injectate

Tehnica:
Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde
stiuci este utilizarea nalucilor, sau lure fishing" cum o
numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele
din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa
sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna,
odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului
stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare.
Cati pescari nu au abandonat o zona
abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul
ca balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata
metoda de pescuit?!
In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze
la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul
 186

baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia

pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura
alternativa ramasa este deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu
peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. intregi sau jumatati).
Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din
cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special
femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa
din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de
succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor
atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre
(pestele mort).
De fapt, ce inseamna aceste oily deadbaits" (pesti
morti uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile
pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi
un raspuns in cele ce urmeaza.
Expertul:
Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi
in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole
pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul
Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si
unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in
industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.
Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute,
cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa
pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau
pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile
cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi
inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni
in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este
anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri
atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila,
macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca
rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave
Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci,
limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.
 187

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se

astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele
proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai
de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond
(exceptand poate pescarii de salmonide).
In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in
conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa
procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a
fost... covarsitor.
Experimentul:
Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a
pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din
urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat
pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si
in paralel, a mai folosit si naluci.
La prima iesire pe apa limpede precum ginul", Dave a
prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg
si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca...
Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la
momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.
Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si
a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a
aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi
sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave
a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a
5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la
momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de
stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim pix".
Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul
primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a
reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari
stiuci, la momelile sale injectate.
Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a
reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70%
din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli
 188

injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti

morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale).
Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula
de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi
insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.
Concluzia:
Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede,
in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai
mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a
domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada.
Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri
atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita
stiuca.
Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...
Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze
influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai
putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau
dure).
Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si
cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si
poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste
efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate
cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes
englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti
morti la static, numita wobbled baits"). Eu... autorul
articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu
descoperirile lui Dave.
Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se
incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand
sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de
eficace metoda de pescuit la bucata" sau peste mort" cum o
mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si
faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari.
Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform
caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!
 189

Pescuitul la somn
Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi
pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste
in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt
de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani
exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel de captura
record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura
care a castigat trofeul Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai
importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine tot
din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor
comunei Fundeni, balta are in prezent exemplare foarte mari de
somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand
localnicii vin pe malul baltii sa-si cheme orataniile (rate si
gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori
duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara uneori 2-3
rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor.
Marele avantaj al acestor monstri il constituie stufurile
plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in
campaniile de recoltare a pestelui.
Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in
special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00.
Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de
carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt
cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori
principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru
exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei.
Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si
rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca
prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele
joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita
clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de
luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii
unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de
 190

intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante

mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut
constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa
frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate
remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de
constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete
de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator
elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).
Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie
rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6
mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai
preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie
rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie
masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul
somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind
asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe
care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat
se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti
mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie
manevrat cu atentie. Un alt aspect interesant este acela ca
somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este
invins se baga in namol luand forma de secera. Daca fundul
baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece.
Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa...
pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir
incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele
mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O
tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul
"ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand
firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile
inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare
pestele scotandu-l din namol fara mult efort.
Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant
(buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori
chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe
 191

situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la

randul lui momeala pentru somn.
In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste
rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde
exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub
straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele
mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER,
GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau
luati modelul din plumb pentru mare).
Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile
personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada
de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in
luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii
climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie.
Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si
de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si
foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi
au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu
lanseta pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate
de 0.5- 12 kg/buc..
Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si
poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit.
Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati
pestele decat cand acesta trage hotarat.

Pescuitul salaului
 192

Pescuitul salaului la rima serpeasca

Salaul se pescuieste la pestisor mort sau viu si mai putin
cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece
tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul
articolului Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru
salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile
pentru pescuitul salaului la rima serpeasca.
1. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate
bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc apele;
2. Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit
 193

la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care trebuie sa

aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara
ca aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m,
putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-
30 g;
3. Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de
max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m nylon fluorescent de
0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/
tura. Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in
timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai
multi rulmenti, bine echilibrata;
4. Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si
30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8 (functie de
grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-
agrafa nr. 2. Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa
pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa
un cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati
un fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima
pentru a o rigidiza;
5. Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare
trebuie controlata coborirea care intinde firul intre virf si luciul
apei (vezi fig. de mai jos);
6. Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri
delicate intrerupte de oprire si de tremuraturi.
Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este
corect inserata in triplu sau acul cu sirma de cupru, ea executa
un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;
7. Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare
pe fundul apei. Acesta, in general, se manifesta brutal printr-o
tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca,
prin aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila;
8. Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru
reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii arbori cazuti,
gropanele etc.;
9. In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde;
 194

prospectarea metodica este importanta. La nevoie intrebati

pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine;
10. In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri,
funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga malurile
abrupte.

Pescuitul la avat
Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie,
octombrie si chiar noiembrie) va recomand un pescuit foarte
frumos si foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti
pescari exclusiv de placere si nu cautati cantitati si scoatere
din peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau mare
(Olt, Mures, Somes etc). Aici nu numai ca nu va streseaza nici
un paznic cu domnu taxa si cu miscatul apei dar puteti sa
gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va inghesuie
nimeni si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga
avati putei sa mai loviti si un somn, o stiuca, o vaduvita sau o
scrumbie. Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa
va inregistrati la unul din pichetele de graniceri sau si mai bine
sa va faceti un permis de granita.
Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de
viata unic printre pestii nostrii. Traieste numai in ape curate si
se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte
natii de maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii
izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii dezorientati si
nauciti. Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie foarte
bine adaptat conditiilor de pescuit pe care le practicati.

Firul.
Nu se justifica un fir mai gros de 0,18-0,20 deoarece
avatul chiar daca musca de va trec toate transpiratiile oboseste
destul de repede si nu pune prea mari probleme la scos. Daca
folositi fir textil pot sa va spun ca pe o apa foarte limpede am
avut rezultate slabe adica multe urmariri fara atac.
Lanseta.
 195

Eu folosesc o lanseta de 2,14 m si putere 3.5 - 14 g si

ma impac foarte bine in lanseu cu toate nalucile de la voblere
de 3g la oscilante de 15g.
Mulineta.
Va recomand o mulineta mai rapida ( minim 5:1
raport).
Cele mai bune rezultate le-am avut la rotative BerTi
(Flash nr3) si Martin Panther (Silver Fly Tail nr6), la oscilante
Goldstar, BerTi, Blue Fox si Little Clio (5-7 cm si grele) si la
voblere mici si rele adica cu bataie foarte marunta si rapida.
Cautati rupturile de mal, pragurile, involburarile de apa,
copacii cazuti si alte obstacole unde maruntisul se aduna in
locurile ferite de curent si unde avatii ataca violent (se vad de
la distanta). Ca tehnica lansati in aval la 45 de grade fata de
mal si recuperati in ritm vioi si jucaus mentinind naluca in
stratul de suprafata al apei. Daca apa este prea rece si nu vedeti
carduri de obleti cautati platouri de 3-4 m adincime sau praguri
mari ferite de curent unde acestia se retrag.
In continuare va voi prezenta cateva naluci irezistibile
pt avat.
Rotativele:
Martin Fly Tail nr 4 culoare argintie (si paleta si corp)
si musca de pe ancora portocalie cu fulg maro. La acelasi
model de lingurita dar fara musca pe ancora am prins
semnificativ mai putin.
Mosca Mosquito marimile 3-5 indiferent de culoare
fulgului (galben, rosu, negru) si cu paleta argintie si aurie. La
rotative va recomand cu toata caldura folosirea unui
antirasucitor caci la vitezele care le prinde rotativa in curent
sigur faceti firul peruca.
Naluca Ciudata (nu asta e numele ei de firma): este
formata dintr-un cap de plumb, cu doi ochi rosii, gaurit
longitudinal si 6 fulgi, 3 albi si 3 albastri de 5-6 cm lungime,
legati de capul de plumb. Treaba e simpla se trece firul prin cap
si se leaga un carlig sau o ancora. Nu stiu de unde se poate
 196

cumpara o asemenea naluca (eu am gasit cateva in targ) asa ca

va rog daca vedeti pe undeva anuntati-ma si pe mine. Oricum
cred ca se pot truca destul de usor pe un cap de twister nr 1.
Numai eu stiu de cate ori m-a salvat naluca asta de "gherla".
Oscilantele:
Nimic nu poate inlocui o oscilanta atunci cand avatul
sta la mare distanta de mal si trebuie sa lansezi peste 50m.
BerTi de 3-7 cm lungime, argintate si nikelate, Blue
Fox Pixie de oz, ABU Toby de 10g, Crocodil si Little Clio
sunt favoritele mele.
Voblerele:
Rapala Suspending 6 si 8 (SB)sunt deosebit de eficace
in orice sezon.
Yo Zuri Pin's Minnow Laser de 5si 7 si LX-Minnow de
6,6 si 8,8 au facut prapad printre avatii de Dunare.
Twisterele:
Sunt foarte prinzatoare mai ales intr-o apa rece
primavara devreme si chiar iarna!!! Nu-i credeti pe cei care
spun ca iarna avatii se ascund "undeva" si nu mananca. Avatii
sunt la locul lor in apa si este adevarat ca mananca mai putin ca
vara (stiti aia cu vara si iarna) dar daca le gasiti groapa tot va
alegeti cu ceva senzatii.
Mustele:
Nu am pescuit atat de mult la avat la musca sa pot da
sfaturi asa ca luati urmatoarele drept niste constatari la primele
vederi. Cele mai bune muste s-au dovedit a fi cele de cca 3-5
cm albe si din fulg de ratoi pestrit facute de Legance.
Campioana a fost un exemplar cu ochi miscatori si cu
ceva sclipicios legat peste pene. Lansati in amonte si tineti firul
in permanenta intins animind putin mustele cu smucituri scurte
**Un alt aspect foarte important este agitatia pe maluri
cand pescuiti. Cautati locuri mai putin batute si pastrati o
liniste desavarsita. Nu va agitati aiurea pe maluri, nu tipati de
bucurie la primul peste daca nu vreti sa fie si ultimul.
Avatul este un peste de suprafata care se ghideaza
 197

foarte mult dupa vaz si va asigur ca vede foarte bine ce se

misca in afara apei.

Pescuitul la chefal
Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit de
spectaculos, pe care majoritatea dintre noi avem posibilitatea
sa-l practicam doar cateva zile pe an, in special vara, in
concediu pe litoral. Speciile de pesti care se pot pescui la mare
sunt numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului este
deosebit de apreciat atat datorita spectaculozitatii sale, cat si
datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste.
Pescuitul chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si pe
tarm, in special pe diguri.
Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii,
svelt, cu forma fusiforma. Este un peste foarte energic, cu
vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si
pesti. In general chefalul umbla in bancuri, la adancimi

variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele

mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in timp
ce exemplarele mari cutreiera zonele mediane sau de fund). Nu
va pot preciza care este marimea maxima pana la care poate
creste un chefal dar se prind curent exemplare de 10-12 kg.
Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele
 198

cele mai bune intregistrandu-se in perioada august -

septembrie. In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in
special dimineata, incepand cu orele matinale pana la orele
9.30-10.00 si seara - dupa ora 16.00. In afara acestui interval
orar capturile inregistrate au frecventa mai redusa. Pescuitul
chefalului se poate face cu lanseta sau cu undita.
Cu lanseta se pescuieste uzual la pluta. Fara a fi o
regula, montura se prezinta ca in fig alaturata. Se recomanda ca
pluta va fi suficient de mare, nu foarte grea, cu antena lunga si
viu colorata (galben, portocaliu si alb) cu corp de culoare mai
inchisa pentru a evita atacurile pescarusilor care pot confunda
pluta cu un peste. Pluta va fi prevazuta la partea inferioara cu
un inel metalic bine fixat de corpul sau, inel prin care vom
trece firul liniei pe care aceasta va culisa usor. Opritorul poate
fi o perla din plastic fixata pe linie deasupra agrafei, cu care
legam montura de linia principala. La baza fiecarui carlig se
poate monta cate o perla flotoare care va ridica carligul si-l va
agita, sub actiunea curentilor de apa. In cazul apelor mai agitate
(dar nu numai), se poate pescui cu succes si cu monturi
normale, la fund.
Cele mai bune rezultate se obtin la pescuitul cu taparine
(vezi figura de mai jos).
Taparinele sunt monturi prevazute cu mai multe carlige
(5-10 carlige sau chiar mai multe), in functie de preferinta. De
regula taparinele au carligele legate de linie prin cate un forfac
de 3-5 cm. Pe fiecare carlig se leaga cate un mic fulg alb,
preferabil de rata, la care atasam
mici materiale stralucitoare (fasii subtiri din folie argintie)
pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa (imita reflexiile
solzilor pestilor). In acest caz, utilizarea altor momeli naturale
nu mai este necesara. Daca nu folosim fulgii, putem utiliza
momeli naturale, cea mai eficienta fiind rama de mare. In
functie de marimea medie a pestilor vizati, carligele sunt nr. 4-
6. Atunci cand pescuim cu taparina, pescuitul consta in lansari
repetate si recuperari mai lente, deci este un pescuit dinamic.
 199

Lanseta este de preferinta de cel putin 3 m, ideal peste 4.5 m

lungime, cu mulineta cu tambur de capacitate medie si mare.
La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda utilizarea
momelei naturale, proaspate, cele mai bune rezultate
obtinandu-se la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se
mai prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea
pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt
oferite de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati
capturile mai mari (peste 300 g/buc) personal va recomand sa
folositi scoicile.
Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord,
zona digului mic (primul de la debarcader spre Belona, digul
situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima partida digul era
plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite lungi.
Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar o
undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija
lunga, marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-
am instalat intre 2 pescari, veniti de dimineata, care erau
ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari
pretendenti. Deoarece dotarea mea era modesta, am fost
acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor".
Secretul meu era insa momeala si marimea apei. Spun secret
pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata
altor pescari, in conditii aparent identice sau chiar defavorabile
mie.
Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica
mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru, pe care nu o
foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini
capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de mare,
spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un chefal de
cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al doilea exemplar,
identic. Aveam in acel moment cele mai frumoase capturi
dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca incat, dupa mai
putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu le-am
divulgat celor din jur secretul meu dar nici nu i-am impiedicat
 200

sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa

(distanta dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand
pana la limita de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea
acestora. Era si pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca
un rol foarte important la pescuitul chefalului. La un moment
dat pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind sa scoata un
exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi ca
scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar,
unde aroma momelei este foarte important pentru chefal.
Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o
partida de pescuit chefal cat mai reusita, este bine sa tineti cont
de urmatoarele observatii:
-la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi
momeli naturale (scoici mari, proaspete) de care insa va puteti
dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor);
-exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci;
-unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca
apa este, evident, suficient de adanca;
-de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala
mare, captura mare;
-scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in
carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va folosi prea mult
timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca);
-alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv
dimineata si seara;
-deoarece bancurile de chefali sunt intr-o continua
miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util (in lipsa
acestuia
este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona s-
au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de
deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul;
-chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa
ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la undita, aproape
de tarm;
-in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare,
 201

trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de ce a

guvizilor, fiind intr-o prima faza asemanatoare cu a carasului:
pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi mai
degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul
doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va
sfii sa puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat,
moment in care nu va ramane decat sa-l scoateti din apa.
Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de
energic si alunecos este. Pe dalele sau stafilopozii acoperiti de
alge se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge
umizite de apa marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca nu
sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate
presarand nisip in zona unde stati cu picioarele.
Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin
reusita si veti prinde pui de chefal de 7-8 cm, faceti nobilul gest
si lasati-l in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca
sa va poata oferi o cina pe cinste.

Pescuitul la guvizi

Observ ca toata lumea este interesata in special de

capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera
 202

capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un

salbatic romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin,
dupa mai bine de 30 ani de cnd mi-a intrat aceasta boal in
snge, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-
10 min. dupa ce il vad pe dnsul in juvelnic).
Totusi... Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la
"baboiasi", in special in lunile februarie-martie cnd
platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De
multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala
pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp ct dnsii
se multumesc si cu coaja de rm.
Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea
este bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar care in
perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care
poate oferi satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la
incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din
Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta
perioada (mai ales c se intra in prohibitie la apele de ses si
colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h,
daca marea nu este agitat.
Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l
pescuiesti, secret pe care nu il cunosc nici unii locuitori ai
litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca,
galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite
(dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in amestec
cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea
ca acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori
ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru
iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de
femele pentru 1kg de icre si iti cam piere cheful cand iei
pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa
adaug cteva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De
regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si
ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de
 203

scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In perioada

de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie-05 Mai, iese de la
piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).
Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea
deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se,
guvidul migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la
inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal.
Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un
pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea,
pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de
activ in perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate
pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).
Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50
sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si
stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a
firului este foarte rapida la acest pescuit).
Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig.
urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand
in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-
30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10
m.
Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de
preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige.
Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului
culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului de care se
prinde montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir,
astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea
stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si
suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La
utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie
inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar
in cazul celorlalte momeli ( se castiga timp pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti
locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti
 204

pluta catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone).

In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la "cap de piatra" si
se afla in zona in care locuieste, de regula, guvidul . Intai
lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa 95 stea
inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5
m. Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta.
Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la
fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat.
Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta,
pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere
a fundului apei in zona in care pescuiti.
Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai
buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta
pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat
cat sa se indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10
min., daca nu cunoasteti locul dinainte, dar merita.
Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti
din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general, foarte variat
ca adincime.
Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui,
pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori
momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data
apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va
mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa
uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci "aveti putintica rabdare",
sigur isi va da drumul dupa un timp destul de scurt.
Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape
imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori de
cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca
din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg.
Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari),
pescuiti la "cap de piatra " sau pe "placa de piatra" (zona cu apa
mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai
mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa
 205

este mai deschisa la culoare.

Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in

general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai
masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai
ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta.
Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate,
nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie
scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului
sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos
posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta
precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care
doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de
obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-25cm
si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii
sa urce pana la momeala.
Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o
pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt
destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi
lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se
pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le
confectionez eu (vezi figura urmatoare).
 206

Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa

(si mai greu de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei
colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare).
Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de
material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza,
foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata
de material in jurul axei sale.
Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de
plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un
cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita.
Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o
sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu
corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre
sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in ideea
de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei.
In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de
plastic. Similar, se introduce in capatul liber al tubuletului, o
bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor,
pentru a obtine forma de la capatul antenei.
Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de
0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de
cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul
 207

plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai

apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in care iese pluta
din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea
dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai
introducem o bucata de tubulet in partea
inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit
cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea).
Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem
vederea, sau nu se vopseste deloc daca am ales papucii viu
colorati.

Experimentul solunar - rezultate si concluzii

Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul
public intitulat "Experimentul solunar", care si-a propus sa
verifice teoria mult controversatelor solunare.
Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si
chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care
se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul
opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o relevanta,
relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi
departe de toate aceste ipoteze.
Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul
cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un
solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror
raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare.
Cu un an in urma, site-ul Pescuitul.ro si-a propus sa
incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta
corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si
unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta
noastra.
In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra
oricarei vietati o anumita influenta. Singurul lucru care ramane
de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista
o corelatie pertinenta.
Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale,
 208

fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un

singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de
partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul
tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare -
unele chiar contradictorii - dar care dau o rezultanta total
diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la
baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o singura
metoda, aceea a cercetarii statistico-matematice, abordare pe
care noi am facut-o prin intermediul site-ului, in cadrul
Experimentului solunar.
Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an,
timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai
site-ului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care
cuprindeau date despre capturile prinse - sau lipsa acestora,
localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale
nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori
perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea
fenomenului solunar. Intr-o prima faza, aceste observatii
empirice au constituit o baza de date cu informatii primare,
care au fost prelucrate si analizate cu scopul de a elimina acele
informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest
experiment (informatii incomplete, nesigure sau contradictorii).
In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au
fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica. In
acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice
de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta
influenta separata a "solunarului" si respectiv a factorilor
meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori
umani amintim "umblatul la apa" si hranirea pestilor in timpul
sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor .
In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele
de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit
stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si
rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii
perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura,
 209

vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia

nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre
administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de
observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre
acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.
Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea
rezultatelor reale cu predictiile a 5 solunare, generate cu
ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania) sau
preluate din revistele romanesti.
Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5
variante analizate una este caracterizata de un coeficient de
corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre
0.50-0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta 98

un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul

este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de
pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. Fara sa
intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si de
numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru),
 210

mentionam ca pentru valori superioare pragului r=75%

corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar
cand este depasit pragul de 95 % acesta legatura devine practic
functionala.
Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa
comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre
solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86,
solunar prezentat si in site-ul nostru www.pescuitul.ro.
In graficul de mai jos este prezentata, in marimi
relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni.
Marja de eroare este de max. (+ /-) 5 %. Dupa cum se poate
observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante,
ca frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu
previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee" au
fost prinse in perioade optime previzionate, capturi care nu au
lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre, ponderea
acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si
mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa capturilor si
marimea medie a acestora la un moment dat.
Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale
(capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si
exprimate grafic cu ajutorul calificativelor F.B. - Foarte bine, B
- Bine, M -Mdii, S -Satisfacator si N - Nesatisfacator. In toate
cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de
conversie).
Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific
veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un
experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma
ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in
conditii normale, se verifica in proportii semnificative.
Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul,
puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa
previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem
care este explicatia.
Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul
 211

factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului

apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar
cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila
pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din
punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul
apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos.
Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume
cum separam efectul "solunar" de efectele cumulate ale
celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani.
Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date
omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale ale
factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca s-a
folosit o varianta a metodei de cercetare statistico-matematica
denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in
amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele
factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura
urmatoare.

In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand

toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru
pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum
trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti
observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8
% ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile
 212

sale nici nu mai conteaza. Dar, in cele mai multe cazuri,

situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa
este "plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc..
In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la pescuit sunt
determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul
putand deveni un factor important in salvarea partidei.
Din observatiile facute, rezulta clar ca influenta cea mai
mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului
apei, urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita
din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei
acestuia). Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de
administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea
din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand
graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier caracterizat de
o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica
decat cea inregistrata in perioada de week-end.

Experimentul solunar - rezultate si concluzii

Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte
importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia
nu insistam la nivel de detaliu. Ploaia de vara este favorabila in
cele mai multe situatii. In general, la pescuitul cu lanseta, un
vant usor - mediu (6 - 15 km/h) este foarte benefic datorita
rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a hranei
din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele
si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la
supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. Soarele
este foarte benefic la orele matinale iar norii sunt benefici, in
anotimpurile calduroase, la orele de pranz. Ajungem, in sfarsit,
la capitolul solunar care are o influenta mai mica decat factorii
amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea
unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este,
procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a
pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit.
Concluzii finale:
 213

Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate

contribui decisiv la succesul unei partide de pescuit;
Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care
contribuie la succesul sau insuccesul unei partide asa incat
acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de
influenta (meteorologici si umani);
Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului
pestilor pe care il luam din reviste sau il generam cu ajutorul
calculatorului. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat
nu luati totul de bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu
poti dovedi ca acesta este sau nu corect;
Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat
pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori, nefiind sesizata o
deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti,
raportat la predictiile solunarului.

Calendarul pescarului

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti

anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor
prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume.
Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat
temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de
hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C,
crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu
14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul,
platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate
in consideratie indicatiile acestui calendar.
Ianuarie
Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca,
cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar
fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este
de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar
 214

mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei

in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T =
4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau
de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa
libera.
Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi
pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales
libelule (viermi rosii de namol);
Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la
pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de
stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe;
sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare
lenta;
Carasul- se poate prinde la copca cu libelule,
viermusi, rame;
Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul
apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se
pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare,
maduva de vaca;
Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe
fund;
Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule,
viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si
adapostite;
Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu
rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand
se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine,
viermusi, rame;
Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de
forma lunguiata;
Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori
cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate
foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se
mai mult in acelasi loc.
 215

La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi,

rame.
Februarie
In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales
in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord
si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu
naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe
langa perdele de stuf.
Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii
ianuarie;
Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii,
pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La
lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la
distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre
sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile
linistite, cu rama rosie, la fund;
Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere,
constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in
apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere
recuperate incet;
Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie -
mare, la fundul apei;
Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi.
Martie
Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si
intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii
apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si
adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.
La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si
naluca mica, rotativa alba, intre ape;
Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele
 216

frumoase si cu paste (mamaliga, paine);

Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La
lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu
adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna,
cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe
fund, la apa putin adanca;
Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in
februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori
musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii,
paine;
Somnul de talie mica la rama;
Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu
naluci recuperate incet;
Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori
cazuti si alte ascunzatori;
La mare - guvizii.
Aprilie
In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti
pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei
subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul
intra in prohibitie.
Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta
la luna precedenta;
Babusca si obletul continua sa prefere libelula,
viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga,
paine);
Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La
lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in
coada lacurilor si iazurilor;
Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta
 217

prin bule de aer ce apar la suprafata apei.

Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi
...). Crapul mai cade si la mamaliga;
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa
este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
Mreana prefera inca branza topita;
Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce,
asa ca pescuitul nu da rezultate;
Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale
dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.
La mare - guvizi.
Mai
In aceasta luna pescuitul este de regula oprit. La mare
se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.
Iunie
In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta
luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit.
Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi,
instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si
numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este
abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.
Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative
(albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la
marginea suvoaielor;
Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu
libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa
mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre
suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura
incalzirii apei;
Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli
animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai
 218

bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin

vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din
albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de
vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si
paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la
dude si cirese;
Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de
rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu
ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si
mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste,
ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales
in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori,
rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa
maluri, radacini, la apa adanca;
Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la
fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.
La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la
adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la
mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu
rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si
naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi;
stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina
jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind
cu hamsie si aterina.
Iulie
In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit
numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul
stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt
 219

aproape intotdeauna mai eficace.

Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena,
la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se
obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta,
mai rar, cu naluci mici rotative;
Carasul- la rame rosie, mamaliga;
Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund
tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe
sau negre;
Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere,
lacuste, tauni;
Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu
mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si
mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie),
larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb
conservat, paine, mamaliga;
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste,
ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele
zilei;
Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales
in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si
seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate
 220

prinde cu viermusi, rame si paste.

La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde
calcan.
August
Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si
ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen
este mai accentuata capturile sunt rare.
Avatul ofera partide interesante la marginea
suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici,
rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca
naturala sau artificiala;
Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste,
paine;
Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
Cega - idem iulie;
Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In
zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor
obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau
rosie, poate fi scos cu un
buchet mare de viermusi;
Crapul - idem iulie;
Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul
lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame
la un loc;
Mihaltul - idem iulie;
Mreana - la cuburi de branza si la greier;
Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa,
furnica inaripata;
Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in
luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi,
cambula. In rest ca in luna iulie.
Septembrie
Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru
 221

pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape

adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens.
Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi.
La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin
dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii
momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale.
Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta
pentru pescuitul cu musca artificiala.
Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si
muste;
Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase
cad la naluci mici si rotative;
Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
Cega - idem iulie;
Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai
ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul
malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte,
fructe;
Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu
lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de
grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet
de viermusi;
Lipanul - cu muste scufundate;
Mihalt - ca in lunile precedente;
Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi
viermusi, coropisnite, lipitori;
Morunasul -prefera ramele;
Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule,
viermusi, musca de casa, paste;
Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute,
rame, lipitori;
 222

Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca,

intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste,
larve de rusalii, rame;
Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in
ultima parte a lunii;
Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli
obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;
La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul,
zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca
scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu
pluta, folosind ca momeala hamsia.
Octombrie
Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general
superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-
se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna
septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum
pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale
sunt preferate celor vegetale.
Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi
pentru stiuca si biban.
Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi
mai rar la naluci mici rotative;
Babusca si obletul la viermusi si libelule;
Bibanul la rame si naluci;
Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la
cuburi de branza topita;
Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile
animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este
limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In
apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
Rosioara prefera viermusi, libelule;
Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la
 223

momeli vegetale si animale;

Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari,
broscute, rame;
Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar
mult mai frecvent;
Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
Vaduvita - idem septembrie;
LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic,
scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.
Noiembrie
In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate
in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la
rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca
libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci
si ascilante recuperate incet.
Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule
si viermusi;
Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste
viu, naluci rotative mici, dandinete;
Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
Scobarul - ca in octombrie;
Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu
lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.
La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.
Decembrie
Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde
temperatura ramane constant 4 C.
Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai
bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce
ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si rame,
viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange
inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine;
 224

Mreana- cade rar la rama, meduza de roca;

Scobarul- ca in noiembrie;
Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta,
precum si in apa libera si adanca, cu naluci recuperate lent.
La mare - guvizi.
Concluzii:
Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in
general preferata in functie de varietatea de hrana naturala
specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina
momeala vegetala iar in rest cea animala.
Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu
temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de
hranire a speciei respective de peste.
De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele
prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria
exceptiilor.

Despre sonare.
Metode de localizare a pestilor
Cred ca orice pescar si-a dorit macar o data in viata sa
poata vedea ce este sub apa, pentru a afla topologia fundului,
pentru a localiza gropile cu crapi sau pur si simplu pentru a
vedea daca acolo unde pescuieste sunt sau nu pesti. Cum vazul
nu ne poate fi de mare ajutor, cel putin in cazul apelor din
lacuri, rauri etc., nu ne ramane decat sa ne inspiram din lumea
animalelor, in care metoda ecolocatiei este folosita cu eficienta
deosebita. Ecolocatia se poate realiza cu ajutorul ultrasunetelor,
sunete de inalta frecventa, nepercepute de urechea umana.
Astazi acest lucru este perfect posibil si pentru noi cu ajutorul
sonarelor.
Ce sunt de fapt sonarele ?
Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu un
senzor, denumit si traductor, de obicei dublu-cristal, care
contine mai multe foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul
se bucura de proprietatea ca isi modifica volumul la trecerea
 225

unui curent electric prin masa acestuia si, invers, genereaza

curent cand asupra sa se exercita o presiune exterioara (efectul
piezoelectric).
Atunci cand il alimentam la un curent de inalta
frecventa cristalul vibreaza cu acea frecventa luand nastere o
unda elastica - ultrasunetele. Undele emise prin apa lovesc
obstacolele, corpuri cu densitati diferite de cea a apei, fiind
reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung din nou la
traductor unde sunt tranformate de cristalul de cuartz (receptor)
in semnal electric. Semnalul electric este prelucrat rezultand o
imagine electronica, afisata pe display-ul sonarului. In functie
de complexitatea sonarului, alaturi de vizualizarea pestilor
aflati in zona fascicolului ultrasonic mai putem obtine si alte
informatii precum viteza pestilor aflati in miscare, temperatura
apei. Majoritatea sonarelor dispun de filtre care permit afisarea
pestilor pe ecran pe game de dimensiuni. Mai facem precizarea
ca, consecinta a unor legitati ale fizicii, undele folosite aici sunt
numai unde longitudinale, emise in plan normal la suprafata
traductorului. Atentie !! Bulele de aer din apa dau ecouri foarte
clare si ne pot induce usor in eroare. Deci informatia trebuie
verificata prin scanari repetate.
Cum alegem sonarul cel mai potrivit ?
In primul rand trebuie sa tinem seama de adancimea/
distanta unde vrem sa facem investigatiile. Vrem sa vizualizam
topologia fundului apei sau numai sa localizam pestii ? Unda
ultrasonica emisa in apa are forma unui fascicol de forma
conica, similara fascicolului de lumina al unei lanterne pe timp
de ceata. Fascicolul poate fi bine focalizat si spunem ca "bate"
departe sau poate fi mai divergent, caz in care prinde in vizor o
arie mai mare dar cu rezolutie satisfacatoare doar in apropiere.
In cazul sonarelor, aceasta focalizare este data de unghiul
traductorului (uzual are 9, 20 si 45 grade). Sensibilitatea
sonarului la o anumita distanta depinde de puterea sursei de
alimentare a traductorului si de frecventa semnalului de
excitare a cristalului emitor. Frecventa este un parametru
 226

similar culorii luminii; pe timp de ceata alegem faruri albastre

sau de alta culoare care este mai putin atenuata de ceata. In
acest caz, undele cu frecventa mare dau rezolutie mare dar sunt
puternic atenuate la distante mai mari, pe cand cele cu
frecventa mica se propaga mai bine dar necesita surse de
alimentare mai puternice (exercita o presiune sonica mai mica
la aceeasi putere de emisie). Un traductor cu unghiul de 20
grade, alimentat la surse duale de 200kHz si 455 kHz, poate
acoperi cam cele mai variate intrebuintari pentru pescuitul din
tara noastra (pescuit din barca, de la mal, pescuit maritim).
Asadar, nu cumparati orice sonar doar pentru ca scrie pe el
sonar; verificati cu atentie tipul palpatorului, puterea si
frecventa sursei precum si domeniul de utilizare recomandat de
producator. Daca acesta corespunde intereselor dvs. puteti sa-l
cumparati. Pretul unui sonar poate incepe de la cca. 100 USD
pana la 600-1000 USD si chiar mai mult.
Ce solutii alternative avem cand nu dispunem de acesti
bani ?
Sonarul este un intrument util dar inca nu este prea
accesibil. Pana cand vom avea sonarul propriu trebuie sa
cautam alte solutii. Unii pescari pot localiza pestii "citind" apa
si utilizand toate informatiile pe care mediul ni le ofera cu atata
generozitate. Dar cum asta ? Ati observat ca, atunci cand vantul
bate usor, pe suprafata apei se formeaza talazuri.
Exista totusi zone unde talazurile lipsesc sau sunt mult
mai mici. Ce se intampla ? Revenind la notiunile de unde
elastice, talazul nu este altceva decat o unda generata de vant si
care se propaga pe lac. Acolo unde fundul lacului prezinta
neuniformitati, mai ales gropi, unda este de regula atenuata,
intr-o masura mai mare sau mai mica. Iata deci ca un "sonar"
natural ne indica direct gropile si implicit zona crapilor si a
somnilor. Alta solutie ar fi simturile unor pasari. Ratele si
gastele domestice simt mult mai bine prezenta pestilor si de
cele mai multe ori ii urmaresc. Iar rapitorii mari, in speta
somnii, le urmaresc la randul lor pe ele. Multi dintre noi nu
 227

agreem prezenta acestor pasari pe langa noi dar ele ne indica de

cele mai multe ori prezenta pestilor. De multe ori am ales locul
de pescuit cautand cu privirea cardurile de rate care stationau si
cautau hrana in apa iar rezultatele au fost superioare celor
obtinute de alti pescari, mai putini stresati de aceste pasari.
Aceste solutii sunt reprezentative dar sirul exemplelor poate
continua. Noi insa ne oprim aici, lasandu-va pe dvs. sa
experimentati si sa gasiti si alte solutii.

Montura Pater Noster

Aceasta metoda de pescuit a fost invetata in sec.XV de catre
calugari, de unde ii provine si denumirea: in latina "pater
noster" - Tatal nostru, dupa numele rugaciunii cu acelasi
nume.
Daca initial metoda a fost destinata pescuitului rapitorilor in
apropierea malului, in locurile cu apa adanca, in timp au
aparut mai multe variante ale acestei metode:
- metoda Pater noster intins utilizata in apele statatoare sau
in portiunile cu apa lina din rauri, la distanta de 5-10 m de
mal, in ape cu adancime mai mare de 1,5 m si lipsite de
vegetatie submersa la pescuitul stiucii, bibanului, salaului,
cleanului si a altor rapitori;
 228

- metoda Pater noster flotant utilizata in apele statatoare sau

pe canale, la distanta de 10-15 m de mal, in ape cu adancime
mai mica de 2,0 m, cu vegetatie submersa bogata, in special la
pescuitul stiucii si bibanului;
 229

- metoda Pater noster inversat utilizata in apele statatoare

sau in Delta Dunarii, la distante mari de mal, in pescuitul "la
plantat" al stiucii si in special al somnului;
 230

- metoda Pater noster scufundat foloseste o pluta scufundata

pentru a mentine firul dintre pluta si varful vergii cat mai
intins cu putinta, evitand astfel formarea burtii care ingreuneza
inteparea pestelui.
De firul principal se ataseaza prin intermediul unui vartej
un fir secundar - o bucata de nylon monofilament, cu
lungimea de 3,00-5,00 m si cu grosimea de 0,30-0,40 mm, in
functie de marimea pestilor urmariti.

Pe firul secundar se fixeaza un opritor de silicon si o

pluta cu portanta de 15-20 g, iar la capatul liber un alt vartej;
de acesta se ataseaza struna de lestare, o bucata de nylon
monofilament cu lungimea de 30-50 m si cu grosimea de 0,20
mm, prevazuta in capat cu un plumb cu ochet, cu greutatea de
40-80g, in functie de distanta de pescuit si de viteza curentilor
apei. Daca pe parcursul drilului plumbul se agata in diverse
obstacole submerse, struna de lestare va ceda permitand
aducerea pestelui la mal si evitand astfel pierderea capturii.
 231

Daca montura prezentata in figura de mai sus permite

miscarea libera a pestelui intre primul vartej si opritor, exista
si monturi fixe in care atasarea strunei metalice de firul
principal se face printr-un vartej triplu sau printr-un distantor.
In cazul de fata pe firul secundar se ataseaza prin
intermediul unui vartej, o bucata de multifilar (lungime=10
cm, grosime=0,12-0,18 mm), pe care se fixeaza o sfera de
pluta cu diametrul de 15mm. La celalalt capat mutifilarul se
continua cu o struna metalica, armata cu 1-2 carlige triple.
Flotorul de pluta are rolul de a tine momeala in suprafata si
astfel pestele viu, agitat si debusolat se va plimba de-a lungul
firului secundar ademenind pestii rapitori.
Aceasta metoda este utilizata in special in pescuitul
somnului si a stiucii mari, la plantat cu barca, la distanta mare
de mal, pe lacurile mari si in Delta Dunarii sau in raurile mari,
in zonele cu apa adanca si linistita, situate in imediata
vecinatate a malului.
 232

Reteta mamaliga pentru pescuit

Una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap, caras
si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne
influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte:
daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa
nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu
coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar
la lansare. Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga
verificate in practica cu rezultate foarte bune.
Mamaliga perfecta
In cele ce urmeaza am sa va ofer o reteta de
mamaliga deosebita. Fiecare dintre noi, invata, experimenteaza
si pe urma aplicaReteta urmatoare este una deosebita,
deoarece NU se mai pot aduce imbunatatiri la ea. Am incercat
multe retete si mai ales multe moduri de preparare a acestei
momeli. In multe feluri se poate face mamaliga, dar cele mai
multe retete au probleme cu modul de preparare. De exemplu
iese prea tare sau prea moale.. se amesteca cu apa si e dezastru(
mai ales cu mamaliga turnata pe deasupra apei in clocot).
Reteta de mai jos se refera mai mult la modul de preparare
decat la aromatizarea ei. Sunt de parerea ca : aromele sa se
adauge pe malul apei, in functie de tipul lacului sau de
obiceiurile impuse de pescari. Pestele este invatat cu o anumita
clasa de momeli in diferite lacuri. Daca amestecam cu o aroma
si pestele NU este de acord cu ea .. ce facem ? Este de preferat
sa se adauge aromele pe malul apei unde putem face si
experiente cu mai multe arome.
Deci:
a. Se pune apa la fiert ( in jur de 3-4 litrii la 1 kg de
faina de malai) . Intre timp se amesteca faina de malai cu faina
alba( in proportia dorita de catre noi) Eu pescuiesc cu o
mamaliga moale si pun mai putina faina alba.
b.In momentul in care apa clocoteste, se pune peste
faina pregatita intre 3 si 4 polonice de apa fierbinte. Se
 233

amesteca pana se pot face cocoloase in podul palmei (

aproximativ de 10/3 cm).
c. Se arunca aceste cocoloase in apa in clocot si se lasa
la fiert intre 30-60 minute. Se mai intorc cocoloasele sa nu se
lipeasca de fundul vasului. Fierberea NU trebuie supraveghiata.
Vasul se acopera cu un capac, doar partial.
d. Dupa fierbere se strecoara cocoloasele de mamaliga,
fara sa se arunce apa in care au fiert. Se sparg cocoloasele cu o
spirala de zdrobit cartofii piure si se toarna inapoi din apa. Se
amesteca pana iese un pic mai moale decat ne-am dori sa iasa (
explicatie: mamaliga la racire se mai intareste). Durata
procesului de amestecare aproximativ 1-2 minute
e. FOARTE IMPORTANT -dupa ce ati ajuns la
consistenta dorita se pune toata mamaliga intr-o punga de
plastic mai rezistenta, se acopera cu o carpa de bucatarie ( ca sa
nu ne arda) si se framanta cu podul palmei prin rostogolire pe
masa, pentru omogenizare. SE lasa in aceasta punga si NU se
acopera cu panza asa cum propun majoritatea retetelor.
Iata ca in maxim 3-4 minute de la terminarea fierberii
avem o mamaliga de nota 10. Avantajul consta in faptul ca NU
trebuie sa ne pierdem vremea cu prepararea ei si ceeace este
mai important: de fiecare data avem consistenta dorita. Avem
control deplin .
Pe malul apei putem adauga diferiti aditivi, diferite
arome. Eu pescuiesc mai mult la pluta. Cele mai bune rezultate
le-am avut cu mamaliga moale. Mamaliga care aproape curge
jos de pe carlig. Se pune mai multa mamaliga ( de marimea a
2-3 boabe de porumb) si NU se nadeste de loc deoarece la
fiecare aruncare va fi o nadire perfecta. La ceea mai mic
miscare a plutei se inteapa. La fiecare aruncare trebuie pus alt
cocolos de mamaliga. Incercati metoda de mai sus, mai ales in
zilele sau orele zilei in care nu aveti succes cu alta reteta si veti
constata cu surprindere ca metoda va da roade. Mamaliga care
sare pana la tavan si e tare ca un bolovan nu e in totdeauna
cea mai buna. Ea NU elimina arome, nu atrage pestii si ce daca
 234

sta pe carlig de dimineata pana seara si NU pica jos ??? Si ce

daca ? Este suficient sa stea pe carlig pana la primul peste
Va doresc fir intins.

Reteta mamaliga caras

Chiar daca in ultimii ani se folosesc tot mai mult boiles-

urile cu toate aromele posibile , in cele ce urmeaza va
prezentam o reteta de mamaliga speciala pentru pescuitul
carasului la bobita (gogoloi). Aceasta reteta speciala este
practic una simpla, folosita in special in Oltenia ( pe malul
Jiului, Oltului, Dunrii, sa zicem asa ) fiind folosita de un
batran din sudul judetului Dolj (zona Bechet) si pe care urmam
sa o impartasim cu dumneavoastra .

Ingrediente mamaliga caras :

1. faina porumb 1kg ( Malai )
2. faina alba 0.5kg ( faina grau )
3. Apa, 1.5 L ( sau aceasi cantitate cat rezulta din
combinarea celor doua ingrediente, malai si faina )
4. Un vrf de lingura de sare

Mod de preparare mamaliga pentru caras :

Se pune apa la fiert la foc mare pana incepe sa clocoteasca, se
adauga varful de lingura de sare iar apoi reducem focul la
minim si tornam faina in mijlocul vasului ( noi folosim un vas
din aluminiu ) dupa care facem o gaura in mijlocul acesteia
pentru ca apa sa o acopere. Se lasa la fiert pana cand faina in
timp ce fierbe se va ridica la suprafata. Cand faina s-a ridicat,
oprim focul si o mestecam cu o lingura de lemn pana ne doare
mana. O rasturnam pe un tocator, o lasam sa se raceasca pentru
a putea sa o framantam cateva minute avand mainile umezite.
In functie de preferinte, mamaliga poate fi taiata cu un forfac
pentru ptrel ntrucat ea este foarte elastic .
 235

NODURI PESCRETI
236
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253
254
255
256
 257

NODURI PESCARESTI - PRELUNGITOARE o selectie a

celor mai indicate modalitati de a lega doua fire in
prelungire.....
NODUL MONOTEXTIl (ALBRIGHT)- serveste la
legarea in prelungire a unui fir textil, de un monofilament. Este
extrem de rezistent si poate fi folosit pt. legarea de
monofilament sau textil pe struna de otel sau pe fire de
diametre groase.
NODUL SHOCK - folosit la legarea a doua
monofilamente de diametre foarte diferite (+/-30%)
FISHERMAN'S BEND KNOT - un nod recomandat pt.
a lega doua fire de diametre apropiate in prelungire. Se
foloseste mai ales pt. fire de diametre mari (>035mm)
FISHERMAN'S BEND KNOT (2) - o variatie a nodului
anterior. Nodul aluneca mai bine prin inele, capetele firelor
iesind prin mijlocul nodului.
258