Sunteți pe pagina 1din 3

Repausul dominical

de I. L. Caragiale

Caracterizarea personajului Costica Parigoridi

Costica Parigoridi este amicul cu care nenea Iancu se intalneste in preumblarea sa de pe


Calea Victoriei intr-o zi de repaus, care se intampla sa fie si zi de sarbatoare, a Sfintilor Imparati
Constantin si Elena, 21 mai.
Acest personaj, exasperat de a nu face nimic in ziua de repaus si doritor de a se intalni cu
prietenii, este cel care da tonul petrecerii, care o si finanteaza, si care creeaza intreaga atmosfera
joviala de la inceputul si din timpul petrecerii, ocazionata de ziua sa de nume.
Spre deosebire de nenea Iancu, care doar aproba, participa si tine hangul, fiind cumva un
chefliu mai pasiv, Costica este initiatorul, omul de actiune care ia in maini fraiele cestiunii.
El este un afacerist cel mai probabil de extractie greceasca dupa nume, probabil mai tanar
decat convivul sau si insufletit de preocupari comerciale, care nu gusta faptul de a nu face nimic,
de a sta in repaus. Este un om bine dispus, glumet, simpatic, generos cu prietenii si nedoritor a
se indeparta de locul principalelor sale preocupari, ca atare neinteresat de petreceri patriarhale si
deplasari in provincie.
Probabil nerabdator, iute si istet, isi pune bine in valoare calitatile native prin activitatile
pe care le desfasoara si care ii confera o conditie frumoasa in societate.
Insa se indispune atunci cand este intrerupt din activitatile sale de cate un afurisit de
repaus dominical care ii strica sirul zilelor active, il plictiseste si il fac sa fie ursuz de necazul
uratului.
Este chiar admonestat in acest sens de mai maturul sau tovaras nenea Iancu, atunci cand
se revolta de situatie si din neputinta incepe a critica multimea de pe strazi, intr-un mod
intentionat exagerat si glumet, dar si usor sarcastic, care reflecta starea sa de spirit: si cand mai
vad si toata mitocanimea asta parvenita , prostimea asta eleganta, invartindu-si roatele de cauciuc
in nestire, imi vin fel de fel de idei. primejdioase .
La aceste vorbe spuse cu obida, nenea Iancu ii replica: ia sa ne gandim si la oamenii
care muncesc, o saptamana intreaga, de dimineata pana seara tarziuNu le trebuie si lor o zi de
odihna?
iar solutia lui Costica pentru situatia celor ce muncesc o saptamana ar fi exact aceea pe
care el nu o aplica, si anume.odihna: -Da, raspunde amicul meu, dar in loc sa se odihneasca,
isi fac basici pe talpi umbland toata ziua gura-casca, si seara cad morti de oboseala.
Costica este si usor ipocrit, atunci cand se arata moralist la adresa celor care se imbata in
ziua libera, urmand a face el insusi exact acelasi lucru in decursul petrecerii, impreuna cu
prietenii sai. Observam ca singura deosebire intre Costica si cei pe care-i critica este ca
el.cade mort de oboseala abia a doua zi, dar nici macar atunci, caci petrecerea lor continua si
a doua zi, dupa o noapte intreaga nedormita, ca unii care nici nu se indura sa se desparta si nici
nu sunt presati sa fie prezenti la munca precum amicul tipograf, si care pentru a se drege in
vederea continuarii chiolhanului apeleaza la toate remediile cunoscute: jvart cu cognac fin si
cafea tare, schembea dreasa bine cu putin ardei rosu etc.
In marea sa voie buna, indusa de prezenta amicilor in compania carora ii trece plictiseala
dar si de consumul unor repetate baterii si sampanii, Costica se arata a fi simpatic chiar si la
betie, schimband replici savuroase si stalcite cu nenea Iancu es duce, ne Iancule (esti dulce,
nene Iancule), facand jocuri de cuvinte duce-tuta duce (dulce-turta dulce) si chiar schimb de
tandreturi cu acesta Costica ridica din umeri, si pe urma ma saruta; ii platesc prompt cu aceeasi
moneda.
Costica face bine un lucru cand il face, in spiritul lui daca-i bal, bal sa fie, nedeclarat
dar infaptuit, intrucat nu se incurca cu o masa la restaurant si apoi intoarcerea cuminte acasa, ci
vrea sa faca un chef memorabil, mai lungu, reusit, vioi, cu de toate - si mancare, si bautura, si
plimbare, si atmosfera faina cu prietenii si se lasa antrenat in sugestiile din jur pentru
continuarea chefului, ca atunci cand birjarul ii duce la Laptarie sau cand betivanul de pe
caldaram sugereaza o schembea, insa toate in anumite limite care presupun nealterarea
demnitatii, si este in toate acestea pe aceeasi lungime de unda cu nenea Iancu si prietenii lor, de
aceea atunci cand intalnesc chefliul pe caldaram, gata sa fie ridicat de jandarm de pe jos, nenea
Iancu ii spune aceluia: Scoala, monser, nu face pentru d-ta sa te dai in spectacolesti om
serios, tata de familie iar Costica exclama: Uite la el, in ce hal! zice CosticaUite,
domnule, efectele nenorocite ale repausului dominical!.
Toate acestea il arata pe Costica a fi un om placut in societate si printre prieteni, chefliu
de nevoie nu din convingere, capabil, activ, nerabdator, oarecum patimas, dar simpatic si jovial
atat in viata de toate zilele cat si la betie, un tip agreabil ale carui mici scapari nu deranjeaza pe
nimeni sau nu dauneaza nimanui. Caci, vorba lui nenea Iancu, si mai la urma, nu suntem toti
niste..stricati?.

Caracterizarea personajului nenea Iancu

Personajul-narator, totodat personaj principal, al schiei Repausul dominical, de I.L.


Caragiale, este nenea Iancu. Caragiale nsui era numit astfel de prieteni, aa nct impresia
de veridicitate a textului sporete.
Aciunea se petrece joi, 21 mai, zi de srbtoare, ziua Sf. mprai Constantin i
Elena. Nenea Iancu se plimb singur pe Calea Victoriei. Deodat i iese n cale amicul
Costic Parigoridi, plictisit de singurtate i de inactivitatea urban, specific unei zile de
repaus dominical. Cei doi decid s cineze mpreun. Racoleaz pe traseu ali patru amici i
fac un chef monstru, de cinci ore, la Iordache, n Covaci. Trec apoi pe la Lptrie, unde, de
la un pahar la altul, i prinde dimineaa. Se rentorc n centru, n cutarea unui jvar cu cognac
fin. Pe urm, n tovria altui amic, descoperit pe o bordur de trotuar, cei doi - nenea
Iancu i Costic merg s se dreag cu o ciorb de burt lng hal. Se ntorc pe urm la
Lptrie unde i petrec toat ziua.
Portretul personajului-narator se contureaz n primul rnd prin caracterizare indirect,
din apelativul, din faptele i vorbele lui.
Dat fiind faptul c amicul Costic i se adreseaz cu nene Iancule putem trage o prim
concluzie privind vrsta personajului: este o persoan respectabil. Apoi, dintr-o scurt
nsemnare naratorial, aflm c, la fel ca ceilali convivi, este un om de condiie frumoas n
societate.
Caracteristica unic a lui nenea Iancu este capacitatea de a chefui. El o ine tot ntr-o
petrecere douzeci i patru de ore fr ntrerupere, timp n care ingurgiteaz aperitive, vin,
ampanie, igri regale, marghilomane, din nou ampanie, jvar cu cognac fin, ciorb de
burt .a.m.d. Textul se ncheie fr ca noi, cititorii, s aflm cnd nenea Iancu i amicul su
au ajuns acas.
Aceast disponibilitate de a benchetui a personajului-narator are rdcini conceptuale,
de care lum cunotin chiar la nceputul textului: nici s stm la ndoial cnd, pe negndite,
ni se ivete prilej de petrecere.
Chefuitul nseamn mncare i butur. Nenea Iancu bea pn i se-mpleticete limba
n gur:
- Sn tut, Cotic!.
Beivanii devin sentimentali i se pup tot timpul:
Costic ridic din umeri, i pe urm m srut; i pltesc prompt cu aceeai moned.
i ne pupm duce
Beivanii se simt trdai, cnd vreunul din tovarii de pahar dispare:
-Ne-a tdat, ca nite lai, ne Iancule!
-Ne-a trdat, zice Costic; amicul d-tale este un la!
Prin personajul nenea Iancu, Caragiale a dat via unui tip uman: oreanul cu o bun
condiie social de la sfritul secolului al XIX-lea, superficial i chefliu. Pentru a fi credibil,
autorul i asum acest tip uman, povestind la persoana I i dndu-i personajului propriul su
nume. Ironia devine auto-ironie i valoarea ei etic sporete.
Sigur, este vorba de o ironie uoar, ntregul textului fiind nvluit ntr-un umor
cald, plin de nelegere fa de micile pcate ale firii umane.