1.Filosofia ca conceptie despre lume si modalitate de gindire.

Corelatia dintre filosofie si alte forme de

cultura: mitologia, religia, stiinta. Filosofia si stiinta economica.
Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni ,evaluari,norme ce
determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,si intr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul
acestuia.Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista.Conceptia filosofica despre
lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia
este o conceptie despre lume formulata in termeni conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli
metodologice.
Religia-tip de comportament uman ,credinte,ritualuri,referitor la fiinte,forte si puteri supranaturale .
Stiinta este suma tuturor cunostintelor acumulate in urma unei cercetari.Stiinta furnizeaza cunostinte exacte si
universale valabile.Cunostintele stiintifice include 2 scopuri specifice:unul teoretic si altul practic.Scopul teoretic
este de a explica si de a dobindi noi cunostinte ,iar cel practic de a le verifica.
In timp ce in stiinta e vorba despre lucruri chiar si cind se vorbeste despre om,in filosofie este vorba despre om,chiar
atunci cind se vorbeste despre lucruri.(Constatin Noica)
4.Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei.
Filosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari
precumCe este existenta?,Este posibila cunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al
exteriorului si interiorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.
Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce
este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai
ntrebarea :este oare posibila cunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor?
11.Domeniile principale ale reflectiei filosofice.Functiile si metodele de cunoastere a filosofiei.
Ontologia-teoria generala a existentei;
Gnosiologia-teoria generala a cunoasterii;
Antropologia-stiinta despre om;
Metodologia-stiinta despre metodele de obtinere a cunostintelor;
Logica-stiinta despre formele gindirii si legile gindirii corecte;
Axiologia-stiinta despre valori;
Etica-stiinta despre morala;
Estetica-stiinta despre arta si frumos.
Functiile:
Functia teoretica-ii permite filosofiei sa explice legitatile universale ale dezvoltarii naturii,societatii si cunoasterii
in baza acestei functii filosofia este definita ca forma superioara a creatiei spiritului uman
Functia ontologica-originea si esenta lumii
Functia gnoseologica-abordeaza probleme ale cunoasterii lumii
Functia axiologica-principalele orientari valorice
Functia praxiologica-investigarea actiunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor
Functia hermeneuca-reflectia asupra simbolurilor religioase,motivelor si expresiilor umane
Functia metodologica-sistematizeaza cunostintele filosofice.metoda generala-dialectica
Functia umanista-problemele cotidiene ale individului
Functia conceptuala,sintetica etc.
Metoda n filosofie
Prin metod se nelege n general, un drum, o cale sau un procedeu de nfptuire a unei aciuni, de atingere a unui
scop. nsi etimologia termenului vine din grecescul methodos care nseamn drum, cale. n domeniul filosofiei,
metoda este cale pe calea pe care o urmeaz gndirea n perpetua sa micare spre adevr. n istoria filosofiei au fost
propuse metode multiple i diferite. Acestea pot fi ns grupate n metode dialectice i metafizice. Cele dialectice
propun nelegerea realitii ca fiind ntr-o continu devenire, micare. Devenirea este determinat de nsi tensiunile
interioare ale realitii. Prin metoda dialectic micarea este de fapt o automicare i nu o for imprimat din
transcendent, din afara realitii. Metafizica dimpotriv propune nelegerea realitii ntr-un mod static, fragmentar,
lipsit de posibilitatea aflrii sursei micrii n interiorul realitii. Dialectica i metafizica sunt dou metode raionale.
Aceasta este i trstura ce definete filosofia spre deosebire de religie. Religia ca i filosofia se ambiioneaz s ofere
o imagine asupra realitii. Metodele lor sunt ns diferite. n timp ce religia face apel la credin (afectivitate),
filosofia se construiete pe cale raional.

56.Buddhismul apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra brahmanismului, sacerdoilor. Ideile
principale snt sistematizate n Tripitaca (trei corzine). Buddhismul este rspndit n India, China, Birma,
Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri sfinte. Existena
omului este legat de suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea multe dorine. Lichidarea suferinelor
trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci nobile ideile
drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt i
meditaia dreapt. Viaa dreapt cost n respectarea moralitii, a nu duna fiinelor vii, a se reine de la
contactele sexsuale interzise, a nu fura, a nu folosi buturi alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul
de suferine nu i viaa de apoi, ci viaa actual. ntreruperea i lichidarea suferinelor se numete nirvana o
linite netulbutat, o abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capt lanului de
venice rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza,
pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i mahayana.
5.Problema temeiului ultim in filosofia cosmologica a Greciei Antice.
Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei lumii
de catre reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit
principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros apeironul. Ei
ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i fenomenele ei, aa orientare poate fi caracterizat
ca naturfilozofie.
-----Anaxagora a fost preocupat de originea lucrurilor i de geneza universului.Anaxagoras este i iniiatorul viziunii
atomiste prin formularea ideii, c lumea este alctuit din acele "semine" (prticele sasu corpusculi de pmnt, foc,
aur, carne, snge etc. denumite ulterior homoiomerii), amestecate n proporii diferite n fiecare lucru. Universul
este alcatuit din mici particule eterne,angrenate intr-o miscare haotica.In viziunea sa aceste elemente primordiale se
aflau la inceput in neorinduiala. Impulsul micrii, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un
proces centrifug, n urma cruia a luat natere universul, a fost denumit de Anaxagora nous (raiune, spirit).El a negat
existenta zeilor, considera soarele ca o masa de metal incandescent,astrii sunt asemenea pamintului
Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza atomii in
miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera, elementele principale ale lumii,
ireductibile, necompuse i deci de nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc ntre ei doar prin form, ordine i
poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte subtili" alctuiesc "sufletul" omului, singurul capabil s dea via
trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt explicate prin anumite prefaceri ale corpului
6.Problema omului in filosofia antica greaca(sofistii,Socrate,Platon,Aristotel,Epicur,stoicii s.a).
13.Socrate:
Socrate muta cerul de gravitate al cercetailor filosofice di lumea externa in cea interna,de la cosmos la om.Caci mai
de prt decit natura era pentru el omul.Cunoastete pe tine insutiCelebra maxima de pe frontispiciul de la
Delphi,devenise si maxima lui Socrate.Intorcindu-si fiecare privirile asupra lui insusi,cercetinduse pe sine,va afla ce
stie si ce nu stie,ce poate si ce nu poate,precum si ce trebuie sa faca.Numai omul care si-a supus analizei propriile sale
actiuni isi poate cunoaste adevarata esenta.In discursurile sale Socrate invata ca omul nu trebuie sa tinda sa acumuleze
un anumit volum de cunostinte,ci sa tinda spre intelepciune,care poate fi atinsa cu ajutorul filosofiei.Anume filosofia
il indeamna si il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine,sasi descifreze potentialul propriului suflet.
14.Platon:
Considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi:cea sensibila sic ea
inteligibila.Lumea sensibila este accesibila experientei,cunoasterii prin simturi,iar lumea inteligibila poate fi studiata
doar de ratiune.La baza cunoasterii Platon plaseaza principiul lui Socrate .Cunoastete pe tine insuti.Este
necesar,afirma el,de a te scufunda in lumea spiritual proprie si de a te determina in gindurile tale.In dialogul Omul
de statPlaton precizeaza ca politica-arta regala-este o stiinta teoretica,directa care elucideaza esenta conducerii
oamenilor.Oamenii,afirma el,pot fi condusi atit prin convingere cit si prin violenta.
15.Aristotel:
In ceea ce priveste stiinta omului Aristotel defineste in cartea sa Despre suflet,sufletul ca o entelechie(act) al
corpului.Omul este un animal,dar un animal rational.Sufletul are regiuni deosebite:cea inferioara-este cea
vegetative(comuna plantelor si animalelor),si in fine cea rationala,rezervata omului.Spiritul uman se naste ca o tabula
rasa in care se imprima experienta cistigata,acest intelect este deci pasiv,dar exista si un intellect active;acesta este
nemuritor,vesnic,este parte ape care o avem comuna cu zeii.
34.Caracteristica generala a filosofiei lui Aristotel .Invatatura despre materie si forma.
Aristotel (384-322 i.hr)se naste pe malul Marii Egee.
In 335 Aristotel fondeaza la Atena o scoala pe care o numeste Licheon(liceu).
Aristotel stabileste in fata cunoasterii denumirile de baza ale existentei si notiunile logice principale ,care sint legate
de denumirile existentei.Aristotel studiaza categoriile ,adica,notiunile stiintifice despre cele mai supreme genuri de
existenta.Aristotel destingea existenta a 10 categorii,la fiecare categorie el da o intrebare:1.esenta(ce?);2.calitatea(de
care?);3.cantitatea(cit?);4.relatia(la ce ?)5.locul(unde?)6.timpul(cind?);7.situatia(stam sau sedi
?);8.apartinerea(are?);9.actiunea(facem?);10.suferinta(pateste?
Dupa Aristotel materia e pasiva,contine posibilitatea aparitiei varietatii reale a lucrurilor, este un concept, referitor
la substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate (potent) i care se transform n realitate
(n act) sub aciunea formei (esen). Pt ca materia sa se transforme in realitate,materiei trebuie sai fie imprimata
forma corespunzatoare.
Dupa Aristotel anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerata esenta primara. Forma
are acelai neles de concept, ce exprim generalul, esena, totalitatea nsuirilor de structur i funcionale, ce confer
specificitate obiectului sau clasei din care acesta face parte. Anume forma confera lucrurilor particularitati specifice
si poate fi considerate esenta primara. Este factorul activ,creativ.
18.Caracteristica generala a filosofiei medievale:etapele dezvoltarii si problemele principale.
n spaiul european, ncepnd cu secolele IV-V, evul mediu filosofic este pregtit, chiar dac numai n parte, de
dou mari momente, cu puternic coloratur teologic: Apologetica i Patristica. Amndou legitimeaz i
sistematizeaz n mod doctrinar cretinismul, printr-o argumentare, menit s-i asigure superioritatea deplin ca
religie, filosofie i moral.
APOLOGTIC Sistem(adesea nentemeiat) de aprare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. Parte a teologiei
care are ca
scop aprarea religiei crestine.
PATRISTICA Doctrin teologic-filozofic prin care s-au pus bazele dogmaticii si
cultului crestin, completnd Biblia si studiind viata, opera si conceptia printilor Bisericii

In filozofia medievala apare: -patristica adica lucrarile asa numitor parinti ai bisericii in care se apara bazele
filozofice ale crestinismului; -glosnicismul adica credinta in existenta lui dumnezeu si caile de cunoastere a lumii.
Se dezvolta si -scolastica prezinta filozofia care se preda in scoli iar mai tirziu in universitati.
Principala problem n filozofia medieval a fost raportul dintre credin i raiune, religie i tiin, filozofie i
teologie. Ea s-a rezolvat foarte original prin formularea teoriei adevrului dublu: sunt adevruri ale raiunii, filozofiei
i adevruri ale credinei, religiei, ceea ce este adevrat n una poate fi neadevr n alta i invers. Asta a fost un fel de
compromis, mpcare ntre religie i tiin, dac iniial religia persecuta i ignora tiina, atunci cu acumularea
cunotinelor religia a fost nevoit s o recunoasc. Dar dei se recunotea existena adevrurilor raiunii, adevrurile
credinei erau mai presus. tiina se ocup cu mruniuri, cu lucruri trectoare, pe cnd religia se ocup cu valori
venice, sacre.Ceea ce omul nu poate nelege cu raiunea sa el atinge prin credin.
19.Filosofia renanscentista:umanismul,filosofia naturii,filosofia social-politica.
Umanism este concepia coform crei omul este valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane pentru
dezvoltarea multilateral i armonioas a fiecrei personaliti. Dac n epoca medieval omul se asemna cu
Dumnezeu, era creat de el dup chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia Renaterei omul este zeificat, maximal se
apropie de Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea voinei iar mai departe el
singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de sine nsi i stpn asupra ntregii
naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul crei este studierea i popularizarea limbilor,
literaturii, artei i culturii antice.
Problema naturfilozofic n epoca Renaterei avea un caravter panteist. Crearea unui nou tablou al lumii i
studierea naturii erau n strns legtur cu dezvoltarea modului de producie, navigaiei maritime, noile descoperiri
geografice. B.Telezio deschide n Neapole academia studierii experimentale a naturii. Scopul filizofiei, consider el,
const nu n cunoaterea lui Dumnezeu, ci cercetarea naturii reale. Telezio neag apelul la autoriti i socoate c
concluziile tiinifice i filozofice trebuie s se bazeze pe perceperea nemijlocit i experien, pe raiunea proprie.
N.Cuzanus este preocupat de problema tradiional pentru acea vreme a raportului lui Dumnezeu i lumea, o rezov
original. El l apropie pe Dumnezeu cu natura, atribuindui naturii calitile divine. n Dumnezeu coincid finitul i
infinitul, centrul i periferia. Dumnezeu este un maximum infinit, iar lumea, natura maximum limitat. De aceea
universul nu poate fi considerat nici finit, nici infinit. Contopirea divinului i umanului se realizeaz n Christos.
N.Cuzanus formuleaz un ir de idei dialectice n nelegerea naturii unitatea contrariilor, unicul i multiplul,
posibilitate i realitate, finit i infinit. n teoria cunoaterii N.Cuzanus fundamenteaz noiunea de metod tiinific,
abordeaz problema creaiei, posibilitile nelimitate a omului. El formuleaz noiunea de ignoran contient (docta
ignorania), care este contientizarea disproporiei ntre raiunea uman limitat i infinitatea in care omul este inclus
i spre care tinde. Raiunea limitat se apropie de infinit, de Dumnezeu, concepndul ca unitatea contrariilor. Lucrurile
finite trebuiesc privite ca legate cu ntregul, cu infinitatea. Fiecare lucru, inclusiv i omul, se przint ca coninnd n
sine o lume n mod restrns, ca un microcosm. Cunoaterea lumii se realizeaz pe fonul incognoscibilitii lui
Dumnezeu. Problema cunoaterii lumii se concretizeaz le N.Cuzanus ca problema credinei i raiunii. Credina el o
pune mai sus dect raiunea. De la credin se ncepe orice nelegere. Raiunea se orienteaz prin credin, iar credina
se desfoar prin raiune.
Problema sociologic se refer la crearea teoriilor despre societate i relaii sociale, politic i relaii politice, stat
si formele de guvernare.Printre ideile sociologice merit un interes deosebit concepia lui N.Machiavelli despre statul
centralizat. El neag concepia religioas conform crei statul depinde de biseric ca puterea suprem pe pmnt.
Biserica a destabilizat temelia statului ncercnd de a lua n minile sale puterea laic i spiritual. Fiindc forele
motrice a activitii oamenilor sunt egoismul i interesele materiale reese c numai un stat puternic i centralizat poate
s fac regul n societate, s formeze o concepie juridic la oameni. N.Machiavelli se ocup i cu problemele politice
i relaiilor politice, interaciunea politicii i moralei. El ajunge la concluzia c pentru a atinge scopurile politice toate
mijloacele sunt bune, c scopul scuz mijloacele.
Ideea unui stat puternic este dezvoltat i de Jean Bodin. Interesele statului el le pune mai presus dect religia i
biserica. Statul rezolv problemele familiei, menine inegalitatea patrimonial ce apare pe baza proprietii private.
Monarhul este unica i absoluta surs a dreptului.
20.Filosofia moderna.Problema metodei cunoasterii stiintifice.Sensualismul,empirismul,rationalismul-
principalele curente gnosiologice.
Filosofia moderna isi are inceputurile in sec. 17 in Europa , in acea perioada se produc schimbari importante
economice si politice,apar relatii capitaliste,se dezvolta si se internationalizeaza comertul,incep sa dispara monarhiile
absolute.
Filosofia din sec.17-lea are un sporit caracter gnosiologic in legatura cu posibilitatile cunoasterii,metodele
cunoasterii in cadrul filosofiei se dezvolta 3 curente si anume:1.empirismul,2.rationalismul,3.sensualismul.
Un reprezentant de baza al curentului empirism este F.Bacon,filozof englez,ce considera ca principala metoda a
cunoasterii este metoda inductiva punind accent mare pe experiment.
Cunoasterea empirica presupune obtinerea cunoastintelor in procesul activitatii practice a omului.Studierea lumii
insa este impiedicata,considera ca Bacon de 4 fantome sau idoli,care sint:1.idolii pesterii/speciei sint prejudecatile
legate de partikularitatile individuale,de dispozitie,ereditate,educatie;2.idolii teatrului-bacon considera ca in acest caz
oamenii se bazeaza pe autoritatea cuiva si pt a demonstra ceva nu apeleaza la argumente ci la operele altor savanti
faara a se controla;3.idolii pietii-este o neconcordanta a limbajului cu viata reala;4.idolii tribului-acest idol tine de
erorile simtului ,de intelectul ,si omul deseori interpreteaza antromorfic lucrurile.
Bacon considera ca oamenii trebuie sa descopere prin metoda inductiva cauzele fenomenelor folosind
analiza,comparatia,observatia si experimentului.
Rationalismul este un curent filosofic,in cadrul caruia se pune accent pe ratiune ca mijloc principal de obtinerea a
cunostintelor.Unul dintre reprezentatii acestui curent:R.Descartes,filosof frabcez,care are o privire mecanicista asupra
producerii fenomenelor naturii.La fel ca si Bacon,Descartes considera ca primul pas in a cunoaste este de a pune la
indoiala toate cunoastintele noastre,de aici si mazima ma indoiesc deci cuget,cuget deci exist.Pt a determina
adevarul si obiectivitatea cunostintelor stiintifice trebuie sa le supunem indoielilor.Invatatura lui Descartes despre
cunoastere este o invatatura rationalista deoarece toate cunostintele stiintifice considera el ca sint de origine
teoretica,iar stiinta experimentala nu poate sa raspunda la toate intrebarile noastre.
Sensualismul.Un reprezentant de baza al sensualismului este J.Locke.El considera ca in afara simturilor noastre nu
exista cunostinte veridice.El inainteaza urmatoarea idee:in ratiune nu exista nimic ce nar fi existat initial in
simturi.Astfel ,el considera ca in afara simturilor cunostintele nu exista,iar ratiunea poate doar sa sistematizeze
cunostintele.
34.Problema substantei in filosofia moderna-dualismul,monismul,pluralismul.
Monism- conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substanta unica fie ea materiala ori spirituala. In
istorie a existat monism materialst si idealist ( obiectiv si subiectiv). Dualism-conceptie ce afirma 2 substante egale,
doua inceputuri in explicaea lumii materiala si spirituala. Reprezentantii: Platon, R. Descartes. Pluralism- teorie ce
admite o multitudine de inceputuri ori tipuri de existenta. Ex: conceptiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora.
Filosofia iluminista europeana:omul,societatea,ratiunea.
n multe ri europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci
n care s-a pus accentul pe dezvoltare i rspndirea cunotinelor culturale, pe ideea luminrii maselor.
Iluminismul sau luminismul este un curent de gndire, cu multiple consecine pe plan politic, istoric si artistic, care
tinde sa emancipeze omul din poziia rigid n care l fixase filozofia tradiional, pentru a-l face obiectul propriei sale
activiti: prin munc i cultur, omul este perfectibil, ca i societatea pe care el o construiete. nlocuind concepia
static despre om cu una dinamic, iluminismul e susinut de ideologii claselor dinamice ale societii, de burghezie
n primul rnd. De aceea, a aprut n rile n care burghezia a aprut mai repede ( Anglia i Frana ) i s-a configurat
mai trziu acolo unde forele feudale erau mai puternice ( de ex. n S-E-ul Europei ). Lupta de emancipare a acestei
clase revoluionare s-a sprijinit pe un numr de idei orientate n ntregime pe o direcie antifeudal. nc din 1688, n
cadrul Revoluiei burgheze din Anglia, ncepe s fie pus sub semnul ntrebrii tot ceea ce era specific epocii feudale.
Treptat, se cristalizeaz o ideologie iluminist care va pregti Marea Revoluie Francez din 1789.
 Iluminismul a avut cteva trsturi specifice:
- caracter antifeudal si antidespotic. Toate instituiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absolut,
bazat pe ideea dreptului divin, biserica, justiia, coala. Gnditorii iluminiti cer anularea privilegiilor feudale,
limitarea puterii monarhului i acordarea de liberti sociale i politice ntregului popor. Argumentele pentru
justificarea acestor revendicri se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea
dreptului natural i a contractului social, conform crora oamenii se nasc cu aceste drepturi i triesc pe baza unei
nelegeri cu monarhul, pe care pot s nu-l mai accepte dac nu este un om luminat.
- spiritul raionalist, materialist i laic. n secolul XVIII s-a afirmat raiunea, fenomenele vieii au cunoscut o
interpretare materialist, iar problemele culturii i ale tiinei au nceput s se separe de cele ale religiei, combtnd
fanatismul i misticismul. Declinul autoritii ecleziastice asupra vieii publice nu a atras i revalorificarea mentalitii
magice. Practicile oculte nu au mai fost satanizate ( i condamnate juridic ), ci au nceput s fie depreciate raional (
i luate n derdere). Magul nu mai este vzut ca un pactant cu diavolul, ci ca un arlatan abuznd de credulitatea
publicului.
- militeaz pentru emanciparea poporului prin cultur;
- ncurajeaz tratarea problemelor sociale in literatur.
- genereaz o literatur cu caracter moralist.
n calitate de curent ideologic i cultural, iluminismul se definete prin: promovarea raionalismului, caracter laic,
antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat
de problemele sociale i morale; teme i motive literare promovate de literatura iluminist: monarhul luminat ,
contractul social , emanciparea poporului prin cultur; Genuri i specii: liric, epic ( povestire, nuvel, roman ),
dramatic ( tragedie, comedie )
21.Filosofia clasica germana-teoria cunoasterii ca expresie a activitatii constiintei.
Fillosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o parte
i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii
filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic i politic, Germania se
apropia de revoluia burghez, la fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din veacul XIX revoluia filosofic
a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze. Pentru ea este
caracteristic:
Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.
Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.
Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema omului,
trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.
Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.
nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.
Formularea dialecticii ca concepie integral.
Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n
filosofia sovietic concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ nou n
dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai se nscriu n
tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea ei.
23.24.Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de la Kant,Hegel).
Kant s-a dovedit un mare filosof al moralitatii, cel mai important dupa Aristotel si probabil, cel mai original.
Performanta nepieritoare a lui Kant, echivalenta cu o rasturnare revolutionara a stiintei despre demnitatea umana,
consta in centrarea acesteia pe libertate si pe deducerea ei din libertate. De la descoperirea libertatii ca definitorie
pentru om si umanitate putem data adevaratul inceput al constiintei umane de sine.
In cadrul dialecticii transcendentale, daca obiectul intelectului este sensibilitatea, obiectul ratiunii sunt cunostintele
intelectului; sintetizand, intelectul uneste fenomenele prin reguli iar ratiunea raporteaza aceste reguli la propriile ei
principii. Ratiunea este asadar o facultate a principiilor, a judecarii dupa principii; aceste principii raman intr-o pozitie
transcendenta fata de fenomene, fata de real. Dupa cum categoriile sunt concepte originare pure ale intelectului,
conceptele rationale pure ale ratiunii devin Ideile.
Dialectica transcendentala delimiteaza aceste Idei si sistemul lor, supunand unei critici erorile disciplinelor care se
ocupasera de aceste Idei, pe care le-au presupus ca obiecte reale deci cognoscibile: "psihologia rationala",
"cosmologia rationala" si "teologia rationala". Potrivit conceptiei kantiene, cauzalitatea dupa legile naturii nu este
singura cauzalitate a fenomenelor; mai trebuie admisa o cauzalitate prin libertatea celui care gandeste. Apare astfel al
doilea sens al libertatii, cel moral. Rezolvarea antinomiei dintre cele doua cauzalitati este posibila prin distinctia dintre
fenomen si noumen: intrarea in lumea libertatii obliga la eliberarea de sub legile sensibilitatii din fenomenalitatea
empirica in favoarea unei lumi inteligibile, a legiferarilor practice ale ratiunii. Noumenul nu poate fi cunoscut, ci
gandit si regandit, in intentia apropierii de absolutul pe care nu-l va putea atinge vreodata.
Filosofia lui Hegel are ca unul dintre fundamentele sale dialectica.Dialectica proclama dezvoltarea generala si la
baza ei se afla idea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica dezvoltarea are natura spirituala
.dialectica notiunilor ,determina dialectica lucrurilor.
La baza dezvoltarii in opinia lui Hegel se afla niste legi:1.Legea interdependentei dintre transformarile cantitative
si calitative si invers;2.Legea negarii negatiei-care presupune ca teza devine antiteza si pe urma are loc propriu-zic
sinteza.
Invatatura lui Hegel constituie un sistem filosofic,el fiind idealist,acceptind dialectica ca metoda ,dar recunoscind
natura ca o lume incremenita si moarta.
29.Filosofia sec.xx.Principalele curente filosofice contemporane.
Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca
filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este deseori
dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci adevarul poate
fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare.
Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi:
A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca un
mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii.
Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s reconstruiasc
ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper.
Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii.
Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice).
Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin
metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii cunotinelor i aciunilor.
Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale,
care periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au cptat o larg
rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a E.Blavatscaia, neocretinismul lui
D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling.
Scientism i antiscientism.
Neotomism curent n filosofia contemporan care renvie doctrina scolastic a lui.
Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale sensul
suprem al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking, Brightman,
Flewelling. n Frana personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach.
Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera
c la baza concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios.
26,27.Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in Md.
Gndirea filosofic din Moldova cunoate o cale lung de dezvoltare de la primele elemente ale realitii
generalizate contient pn n zilele noastre. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice,
nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filozofie.
n perioada iniial de dezvoltare gndirea filosofic din Moldova purta un caracter mitologico-religios i nu
prezenta un tot ntreg. Literatura, cronicile bisericeti i letopiseele au devenit purttorii concepiei despre lume din
epoca feudalismului. Letopiseele sau cronografia moldoveneasc include totalitatea cronicilor scrise n Moldova. n
evoluia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etap este cronografia moldo-slavon din sec. XV XVI. Etapa
a doua ine de sec.XVII i este reprezentat de letopiseele lui G.Ureche i M Costin. A treie etap se refer la
sec.XVIII i este reprezentat de letopiseele lui I.Neculce. Criteriul principal al filosofiei medievale l constituie att
categoriile religioase, ct i limba religioas.
Dezvoltarea gndirii social-filosofice din sec. XVII XVIII depinde de condiiile social-economice, politice i
culturale. Moldova n aceast perioad era un stat feudal n care domina gospodria natural. Gndirea progresiv a
Moldovei din aceast perioad era dominat de ideea general de lupt mpotriva Porii i frdelegilor feudalilor
locali.reprezentanti:Milescu-Spataru Nicolaie,D.Cantemir.
Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii bogiilor naturale ale
rii, dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din diferite domenii i mai ales pentru industrie i
agricultur. Secolul XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii
raionale, societii bazate pe egalitate, libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi,
C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile
societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului
i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei social-politice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul
lor n viaa societii, despre monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a.
32.Ontologia ca parte componenta a filosofiei.Notiunea de existenta si materie ,formele lor.Obiectivitatea
materiei si obiectivitatea spiritului.
Ontologia este o parte componenta a filosofiei care are ca obiect trasaturile existentei.Termenul de ontologie
provine de la ontos-fiinta; logos-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit si cea de
nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia.
Ontologiile se clasifica dupa mai multe criterii:dupa nr.de elemente puse la baza lumii se disting:ontologii
moniste,dualiste si pluraliste.Ontologiile moniste pun la baza lumei un singur principiu fie materia,fie
spiritul.Ontologiile moniste sint sau materialiste sau idealiste.Ontologiile dualiste pun la baza lumii 2
principii:material si spiritual.
Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau ideala,indiferent
de faptul cine este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de a fi,de a avea o realitate obiectiva.
MATERIA este un termen general pt toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti.Din
perspectiva fizicii,materia apare sub forma de substanta sau energie,din perspectiva filosofica,materia este tot ceea ce
ne inconjoara,trasaturile sale definitorii fiind:masa,necesarul de spatiu,structura interna si energia termica,interna a
materiei.Ea se intilneste in asa stari de agregare ca:lichida,solubila si gazoasa.Caracteristicile principale ale materiei:-
masa,-volum,-structura.
36.Spatiul si timpul.Timpul si spatiul social.
Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere,
dimensiuni, structuralitate si interactiue. Are un caracter multidimensional.
Obiectivitate- un ansamblu de coordonate sau de repere care constituie un sistem mobil de reactii, atunci putem
concluziona ca simbolistica unui spatiu este o rezultanta directa si nemijlocita a felului in care stim sa
modelam caracteristicile lui: coordonatele lui, reperele lui, si timpul.
Multidimensionalitate- spre deosebire de timp, spatiul este multidimensional, avind 3 dimensiuni.Universalitate-
spatiul are un caracter general, universal.Intindere- spatiul are o suprafata. Neomogenitate- spatiul este neomogen,
diferit in dependenta de intindere, exprims forma, pozitia si distanta obiectelor coexistente in lumea reala.
Reversibilitate- spre deosebire de timp, spatiul are caracter reversibil.
Timpul are un sir de proprietati generale si specifice:
-ireversibilitate.Timpul este una dintre dimensiunile universului care ordoneaza evenimentele intr-o succesiune
ireversibila si este corelata cu notiunea de eveniment.
-unidimensionalitatea.Timpul are o singura dimensiune si se scurge intro singura directie.
-durata.Una dintre problemele majore ale timpului este problema trecerii.Ea presupune intelegerea asimetriei
dintre trecut si viitor.Aceasta asimetrie se numeste cite odata sageata timpului.
-omogenitate.Timpul n mecanica clasic este omogen, nu este influentat de obiectele sau fenomenele ce au loc si
este independent de spatiu.
Particularitatea unor norme, se incearca de a elucida corelatia dintre norme sociale in societate la etapa actuala si
se demonstreaza ca un imperative al timpului ce consta in utilizarea mai frecventa a traditiilor si normelor, obiceiurilor
de convietuire sociala.
35.Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres.
Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate
de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la procesele de
gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea
schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a
materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala. Progresul este o
dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior.
Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul
descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresulare un
character relative.
11.Esenta dialecticii si legile ei.
Dialectica (grec. dialegomai - ntrein o conversaie, disput) - noiune filosofic, care la origine n antichitate
nseamna arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie, prin descoperirea contrazicerilor n
raionamentul oponentului. Dialectica filosofilor greci din acea perioad purta caracter spontan. Cel mai mare
dialectician al Greciei antice Heraclit afirma c totul exist i concomutent nu exist, deoarece totul curge i se
transform necontenit, apare i dispare. E bine cunoscut maxima lui Panta rei (totul curge). Lumea, dup
Heraclit, este constituit din contrarii, iar lupta dintre contrarii este cauza dezvoltrii. Socrate privea dialectica ca
miestria de afla adevrul prin ciocnirea prerilor contrare, modul de a duce o discuie tiinific. Platon numea
dialectica metod logic care cu ajutorul analizei i sintezei duce la cunoaterea adevratului existent ideilor.
Aristotel nelegea dialectica ca miestria demonstrrii i respingerii Lui Aristotel i aparine meritul de a defini i
cerceta formele eseniale ale gndirii dialectice. Dialectica n aceast perioad este nc foarte primitiv i
simplist,deoarece filosofii greci antici mai mult atrgeau atenia asupra micrii i a legturilor dintre lucruri, dect
asupra a ceea ce se mic, se transform i se leag. Ei nu ajunseser la descompunerea obiec-telor i fenomenelor
naturii n prile componente i la analiza lor, fr de care este imposibil cunoaterea profund i multilateral a lor.

37.Notiunea de constiinta.Structura constiintei.Problema constiintei in filosofie si psihologie.

Constiinta- forma de reflectare a realitatii proprie oamenilor, forma cea mai inalta a activitatii creierului, psihicului.
Provine de la cuvintele latine cum-cu si scientia-stiinta. In structura constiintei se deosebesc elementele cognitive
(gindirea), emotional (emotii si sentimente) si volitiv (vointa).
Gindirea este capacitatea de analiza si sinteza, de a capata cunostinte noi si de a le folosi in diferite conditii. Aceasta
ne da informatie si cunostinte despre lumea obiectiva. Gindirea umana are un caracter abstract, generalizat, ea se
exprima prin notiuni.
Emotiile si sentimentele sunt reflectari apreciative a realitatii, ele unesc situatia exterioara cu necesitatile omului.
Vointa esteun mecanism deosebit de reglemantare a activitatii propriu numai omului, este un autocontrol a
personalitatii. La animale si copii mici nu exista vointa, ea este inlocuita de cerinte ca motive de activitate.
11.Gnoseologia ca teorie a cunoasterii. Subiectul si obiectul cunoasterii.
Gnoseologia este teoria cunoasterii in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si
mecanismele acesteia, legile si genurile cunoasterii. Gnoseologia se preocup de esena procesului de cunoatere,
obiectul, subiectul, structura i mecanismul acesteia.
Cunoasterea este procesul de dezvaluire a esentei obietului si fenomenelor de insusire,reproducere mentala a
realitatii obiective de catre subiectul cunoscator.Cunoasterea este o activitate individuala,teoretica a
omului.Cunoasterea este reflectarea realitatii obiective in cunostinta oamenilor si e unul dintre procesele definitorii
ale spiritului uman.
Cunostintele sint rezultatul cunoasterii in care se fixeaza experienta umana si care constituie planul ideal al
activitatii.
In procesul cunoasterii tot timpul exista un subiect cunoscator sau sau epistemic.Acesta este purtatorul activitatii
practice,este sursa activitatii de cunoastere.Subiect epistemic poate sa fie un individual cit si un grup de
oameni.Obiectul cunoasterii este contrapus subiectului epistemic ,spre el este orientata actiunea subiectului si in
calitate de obiect epistemic pot fi natura,societatea,omul si desigur ca gindirea umana.
39.Societatea ca obiect de studiu al filosofiei.Structura societatii,elementele ei.
Societatea constituie o realitate complexa cu multiple dimensiuni, care poate fi abordata din perspective diferite.De
exemplu intr-o definitie uzuala putem intalni urmatoarea descriere a societatii:ansamblul organizat de indivizi uniti
intre ei prin relatii de interdependenta.In prim planul acestei definitii se afla indivizii considerati ca grupuri sau
ansambluri de indivizi.Definitia nu este incorecta pt ca evident nu pot exista societati fara indivizi.Dar la fel de
imporatante in caracterizarea societatii sunt relatiile dintre indivizi care au un carater determinat de realitatea
existentei impreuna sunt numite generic relatii sociale iar protagonistii lor actori sociali. Societatea cuprinde pe langa
indivizi si relatiile lor,activitatile care o sustin de natura economica.politica,juridica,culturala ,valori,
norme,institutii.Societatea in ansamblul ei poate fi privita ca o structura sociala, adika un ansamblul al institutiilor
care constituie fundalul dat pe care se cladesc actiunile sociale.Relatia dintre actiuni si structuri ne face sa intelegem
ca sociatatile sunt dinamice adika au o viata a lor , iar expresia viata sociala poate sa desemneze intre altele
ansamblul proceselor ce asigura mentinerea si dezvoltarea societatilor- procese numite mai tehnic reproducerea si
respectiv producerea sociala.Dar mai inainte de a fi un obiect de cunoscut societatea este pentru fiecare dintre noi
o realitate traita.
40.Societatea si natura,corelatia lor.Probleme ecologice contemporane,biosfera si noosfera.
Notiunea de natura este una dintre cele mai largi, ingloband si lucrurile din natura-lumina stelelor indepartate,
transformarile reciproce ale particulilor elimentare, intinderile nemarginite ale oceanelor, raurilor si padurile, etc.
Adica tot ce exista, universul si este identica in acest sens cu notiunea de materie.Gandirea antica concepea natura ca
pe un tot intreg ce se schimba iar omul era interpretat ca o parte a ei.Viata ideala era considerata cea traita in armonie
cu natura, iar de aici si problema cunoasterii stiintifice a naturii.O alta interpretare a naturii s-a cristalizat in cultura
crestina a epocii medievale cand natura se considera creata de Dumnezeu, dar la un nivel mai inferior decat omul care
a fost inzestrat cu scanteia dumnezeiasca-sufletul.In epoca renasterii
Printre conceptiile filosofiei ce se refera la problemele ecologice poate fi evidentiata conceptia russoista sau
neorussoista.Adeptii ei propaga ideea intoarcerii inapoi spre natura, in principiu ei pornsc de la idee justa a unitatii
omului si naturii dar absolutizand aceasta teza ei ignoreaza faptul ca omul devine si ramane om nu prin acomodarea
pasiva la natura dar prin transformarea ei activa.Concluziile lor sunt negative deoarece sunt patrunse de neincredere
in om, in ratiune si fortele lui creatoare.Pe langa aceste conceptii pesimiste, gresite exista si conceptii optimiste
conform carora problema ecologica poate fi solutionata tinandu-se cont de faptul ca radacinile ei se trag din
interactiunea dintre societate si natura.
Probleme ecologice
1. nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n imediata apropiere
a solului, precum i a apei oceanelor, constatat n ultimele decenii.
Solutii: diminuarea emisiilor de gaze care cauzeaz efectul de ser, oprirea defririlor iraionale de pdure etc.
2. Defrisarile de padure in masa.
Solutii: impadurirea versantilor, gasirea unor alternative lemnului in diverse scopuri economice.
3. Poluarea solurilor, apelor, aerului
Solutii: solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane , sau tehnologice in cazul reziduurilor
industriale ; educatia cetateneasca in favoarea protectiei mediului
Noosfera este ansamblul al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane. Inveli al
Pmntului suprapus biosferei, desemnnd omenirea ntruct este alctuit din fiine inteligente.
BIOSFR Totalitatea fiinelor care triesc pe pmnt, n ap i n partea inferioar a atmosferei. nveli al
Pmntului n care se defoar viaa.
46.Sensul si scopul vietii omului.Fenomenul alienarii.
Problema sensului vietii omului este esentiala pentru filosofie, exprimind justificarea si finalitatea ei. Sensul este
constitutiv constiintei si cunostintei noastre, ca parte a caracterului lor intentional. Daca este constitutiv constiinta,
intentionalitatii sale si judecatii ca fapt de cunoastere, sensul porneste de la constiinta spre lume. Sensul vietii este cel
pe care i-l atribuim. Sensul se constitue in interioritatea umana, fiind rezultatul interactiunii structurilor constituante
si constitutive ale constiintei, ale dublei relatii cu lumea si cu sine. Vom gasi atita sens in lume, cit vom pune noi
insine prin calitatea noastra de subiect creator. Un prim aspect in abordarea sensului vietii umane este acela de a pune
problema in centrul constiintei, adica de a medita asupra ei, asupra urmatoarelor chestiuni: are valoare viata?,
merita ea sa fie traita? etc. Referitor la problemele care il framinta pe om, Albert Camus afirma ca sensul vietii
este cea mai presanta dintre chestiuni. Trebuie sa mentionam ca intrebarile sus- puse se refera la viata in genere, dar
ele privesc viata fiecarui om in parte. O prima idee ce a aparut din meditatia dintodeauna asupra vietii este cea de
respect si pretuire pentru toate fiintele vii, pentru oamenii care isi suporta destinul cu demnitate si curaj chiar in situatii
dificile. Valorile dau sens vietii umane, ele suporta semnifcatii, repere, criterii si numai in raport cu acestea, eforturile
de individualizare capata sens. Totodata, viata insasi este prima de valori si cea mai semnificativa, existenta vietii
umane este un element indispensabil al genezei si afirmarii valorilor.
Pentru un om viata nu este numai un proces biologic, ci un fenomen cu mult mai complex, de natura sociala, cu
multiple valente rationale, afective, morale si etice. Viata are valoare daca e traita in conditii umane, daca e luminata
de constiinta de sine a omului, daca dobindeste un sens, dar viata poate dobindi un sens numai prin activitate
umana.cind vorbim de sensul vietii, ne referim la capacitatea individului de a trai viata in chip uman, conform
dorintelor valorice. De aceea sensul vietii umane are o origine, o structura si o modalitate de manifestare sociala.
In problema sensului vietii este necesar sa evitam limitatrea analizei numai la nivel spiritual. Sensul autentic al vietii
este un fenomen etico-social, care are atit o motivare psihologica, cit si motivare sociala. Sensul vietii este produs
social, intrucit individul insusi este on primul rind, un produs social si numai in societate poate oferi sens vietii sale.
58x. Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Cultura i societatea, subcultura, contracultura
Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul proces de afirmare a sa ca
fiinta sociala, proces ce evidentiaza in mod clar progresul lui in cunoasterea, transformare si stapinirea naturii si
societatii, recum si institutiile necesare crearii si comunicarii acestor valori.
Valorile materiale constituie cultura materiala, sunt cele legate de activitatea utila a omului, indreptata spre usurarea
muncii sale, pentru a produce cit mai bine si pentru a avea un confort mai bun. Exprimind raporturi soviale
existentiale, valorile materiale sunt tocmai obiectele care servesc drept mijloace pentru satisfacerea trebuintelor
omului ca fiinta biologica (ca parte a naturii).
Cultura spirituala cuprinde valori spirituale ce exprima raporturi sociale functionale si care au ca principal rol
satisfacerea trebuintelor omului ca fiinta sociala. Cultura spiritula include in sfera ei atitudinile, actele si operele
limitate ca geneza, intentie, motivare si finalitate la domeniul spiritului si al intelectului.

Pentru a concepe cultura nu este suficient de a o analiza pe ea numai n raport cu natura ci i n legtur cu societatea
deoarece toat viaa social este dominat de cultur.Din aceast cauz pretutindeni unde triesc oameni ei creaz
cultur neexistnd dup cum remarc culturologul R.Lintonsocieti aculturale i nici mcar indivizi lipsii de
cultur.Orice societate are o cultur orict de simpl ar fi ea,i fiecare fiin uman este cultural n sensul c particip
la o anumit cultur.Ca fenomen social,cultura se integreaz alturi de celelalte sfere ale vieii sociale determinismului
social.Fiecrui tip istoricde societate i este propriu un anumit tip de cultur.
Prin subcultur se nelege fie o tendin de manifestare subiacent a unei culturi elementare, fie o cultur a
grupurilor i subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnic
n sociologie, antropologie i studii culturale, o subcultur este un grup de oameni cu o cultur (distinct, sau
obscur) care i deosebete fa de cultura mai mare, dominant, denumit imainstream, de care aparin. Dac o
anumit subcultur este caracterizat de o opoziie sistematic fa de cultura dominant, ea poate fi descris ca fiind
o contracultur. Adepii unei contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor i modelelor
comportamentale ale societii nglobante, dar nu resping toate normele i valorile culturii dominante
O subcultur propune un ansamblu de simboluri, norme, valori i moduri de via neidentice cu cele ale culturii
dominante ntr-o societate, dar nici n contradicie fa de acestea, ci adiionate lor

---- Cultura si natura Reliefarea culturii ca unitate structurala rezultata in urma unor acte de cunoastere, creatie si
valorizare umana difera de unitatile structurale apartinind naturii. S-a facut o distinctie intre cultura si natura care
dezvaluie o serie de particularitati:
-daca natura este existenta obiectiva, adica ea fiinteaza in sinte, in afara si independent de constiinta, cultura este
existenta constientizata sau constiinta finalizata in existenta.
-in timp ce obiectele si procele din natura fiinteaza si se manifesta numai spontan, realitatiile domeniului cultural
presupun cu necesitate prezenta factorului constient. Orice act de cultura implica o componenta spirituala.
-realitatile culturale nu exista ca cte in sine, ele traiesc prin oameni, in interiorul raporturilor dintre acestia, chiar si
in cazul cind sunt produsele unor generatii trecute.
-natura este supusa in intregul ei determinismului obiectiv (unor cauze, legi, necesitati etc. toate obiective) in timp
ce dominiul culturii se situaeaza la polul opus fiind supus determinismului social, apare ca o expresie a libertatii
umane, ca prezultat al progresului repurtat de om impotriva necesitatii oarbe a fortelor spontane.
-In cadrul proceselor naturale predomina repetabilitatea, in cadrul culturii domina creatia originala, deci unicitatea
si irepetabilitatea.
Prin cultura omul supune treptat lumea exterioara, o transforma intr-o lume a sa, pe masura propriei sale existente.
De aceea, principaka distinctie a culturii in raport cu natura este umanizarea. Prin cultura omul umanizeaza natura.
Fr. Nietzsche spune Cultura este viata, este mod de a cugeta si de a actiona. Este sentimentul coeziunii oricarei
comunitati umane evoluate, raportul omului cu sine si cu lumea.
Cultura este un atribut esential al omului nu ca fiinta bilogica, ci ca fiinta sociala. In cultura se constituie, se
acumuleaza si se transmite experineta generatiilor. Actionid asupra naturii, omul umanizeaza acest cadrul natural,
in care el traieste si, in acelasi timp, se umnaizeaza pe sine.------------
59.Cultura de masa si cultura de elita.Cultura si globalizarea.
CULTURA DE MAS- este cultura ce caracterizeaz societatea de mas, fiind definit tot n mod negativ si
globalizator fiind caracterizat prin:
a.) generalizarea modului industrial de producere a bunurilor culturale
b.) standardizare produselor
c.) cresterea distanei sociale ntre creatorii de bunuri culturale si publicul respectiv
d.) nlocuirea criteriilor estetice de valorizare prin criterii economice
e.) simplificarea continuturilor si eliminarea dimensiunii intelectuale n favoarea atributelor afective etc.
Cultura de mas este produsul societii industriale care e i o societate de mas att pe plan economic ct i politic,i
este totodat legat de dezvoltarea mijloacelor de comunicare de mas. Acestea tind s omogenizeze i s
schematizeze cultura pentru a o face accesibil i gustat de publicul larg.O foarm degradat a culturii de mas este
i Kitch-ul n art,o art pe gustul omului mediocru.Kitch-ul este modul estetic al vieii de toate zilele.
Hegel presupune c individul bogat vede n culturun mijloc de satisfacere a necesitilor i a capriciilor
subiective.El nelege c aceasta duce la degradare moral,de aceea consider c interesele subiective trebuie nlate
pn la conceperea de ctre individ a cerinelor universalului ,absolutului adic a ideii pn la conceperea raionalului.
Cultura de mas devine un fenomen global.De aceea lupta mpotriva culturii de mas a devenit n prezent una din
sarcinile importante ale forelor democratice progresiste din lume.E necesar de a lrgi schimbul reciproc de experien
ntre popoare n domeniul pstrrii motenirii culturale de a propaga originalitatea culturilor moderne de a depune
eforturi comune n asigurarea dezvoltrii limbilor i culturilor naionale a metodelor creaiei artistice din trecut i
prezent.

50.Notiunea de morala.Structura moralei.Specificul normelor morale.

 Ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de bine/ru, moral/imoral, cinste,
corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg mprtite n cadrul unei colectiviti, caracterizate printr-un grad
ridicat de interiorizare i impuse att de ctre propria contiin (contiina m.), ct i de presiunea atitudinilor celorlali
(opinia public). n m. snt incluse i concepii despre ceea ce este moral/imoral, bine, ru. Moralitatea se refer la
gradul n care normele m. snt respectate de ctre o persoan, grup, colectivitate. Moravurile reprezint un concept cu
o tent mai general, el referindu-se la m. ca ansamblu de norme i valori recunoscute i impuse de ctre societate, la
moralitate, ca grad de respectare a acestor norme n cadrul unei colectiviti, ct i la o serie de practici, moduri de
comportare specifice respectivei comuniti i care snt mai mult sau mai puin formulate explicit ca norme m., adesea
ele fiind chiar opuse normelor i valorilor formal i general acceptate, dar snt rar practicate. Pentru o asemenea din
urm situaie putem da ca exemplu baciul", corupia".

M. are trei funcii distincte:

a. Exprim sub form de norme de comportare condiiile de funcionare ale diferitelor sisteme sociale;
din acest punct de vedere, m. reprezint exprimarea n limbajul comportamentului individual a cerinelor organizrii
sociale,
b. Exprim sub form de norme de comportare condiiile necesare funcionrii i dezvoltrii
personalitii umane: snt multe norme i valori m. care nu exprim o exigen social, ci una uman orientnd relaiile
interpersona-le n aa fel nct ele s constituie un mediu favorabil pentru persoana uman.
c. Formuleaz proiecte de organizare a vieii, strategii de aciune uman care s duc la mplinire,
realizare uman, la fericire. n aceast ipostaz m. apare ca nelepciune de via.

M. reprezint un sistem stratificat de norme i valori: exist o m. general care reglementeaz comportamentele
i relaiile dintre oameni n toate sferele de via, dup cum i sisteme de valori i norme care reglementeaz diferitele
sfere ale vieii: m. muncii, m. familiei, m. politic. Pe lng acestea exist i sisteme m. care reglementeaz activitile
profesionale specificate, desemnate de regul prin termenul de deontologie: m. medical, a omului de tiin, a
profesorului.

Sociologia m. reprezint o preocupare sistematic de analiz a m. ca fenomen social. Putem desprinde

urmtoarele mari teme de preocupare a sociologiei m.:

a. Sistemele m. ca produse ale drferrtelor tipuri de societi (ex. m. renunrii, ca un produs tipic al
unei societi stagnante, cu resurse limitate, caracterizat prin prezena unor puternici factori adveri pentru viaa
uman) sau a diferitelor grupuri i clase sociale (morala burghez, de ex.).
b. Factorii sociali responsabili de gradul de respectare a normelor m. (starea de moralitate).
c. Cercetri asupra dinamicii valorilor, normelor m., inclusiv ale comportamentului, ale moravurilor;
de ex. evoluia m. relaiilor dintre sexe, a familiei etc. C.Z.

48.Etica in afaceri:esenta si principiile fundamentale.

Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furnizeaza
instrumentele pentru a elabora judecati morale. Ea cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau capacitatea
individului de a efectua decizii morale. Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt totdeauna usor de
facut. Faptele reale ale situatiei
nu sunt totdeauna limpezi, n aceasta situatie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu ntrunesc totdeauna
acordul sau consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare, pentru cei mai multi oameni de afaceri, si fie
ceva subiectiv, amorf, rau definit si, n cosecinta, nici folositor. Aceasta lipsa de ncredere n etica este, desigur, un
fapt nefericit, deoarece fara un acord comun asupra principiilor etice, etica ramne a fiecaruia pentru el nsusi si
ncrederea, care este baza tuturor afacerilor, este subminata. Astazi, multi universitari (americani) considera ca etica
a cazut inexplicabil din pozitia sa nalta, exclusiva, din programele de nvatamnt ale colegiilor si universitatilor. ntr-
adevar, astazi numai o mica minoritate din
absolventii colegiilor si facultatilor au urmat un curs de etica. Sunt chiar putini care cunosc limbajul etic si
conceptele pe care le contine acesta, precum utilitarism, justitie, drepturi sau bun simt.
Dar sunt cteva principii calauzitoare de bun simt care pot ajuta managerii n considerarea implicatiilor
etice ale deciziilor si comportamentele manageriale:1. Supunerea n fata legii. O teza a responsabilitatii sociale si a
eticii manageriale e supunerea fata de lege, de preferat att n privin_a literei, ct si a spiritului ei.2. Ss se spuns
adevsrul. Spunerea adevsrului e importants n constituirea ncrederii n interesa_ii relevan_i.3. Sa se arate respect
pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adnci radacini n studiul eticii.4. Utilizarea si respectarea
Regulii de aur. Tradus a n condi_iile lumii afacerilor, aceast_ regul_ nseamn_ tratarea indivizilor corect _i cinstit,
a_a cum managerii ar dori s_ fie tratat_ afacerea dac_ aceasta ar fi un individ.5. nainte de orice s_ nu p_gube_ti pe
cineva, s_ nu faci r_u. Acest principiu n realitate prima regul_ a eticii medicale este considerat de unii cercet_tori
americani a fi linia de baz_ a oric_rei consider_ri etice _i totodat_ una u_or de aplicat n afaceri.6. Participarea activ_
f_r_ paternalism. Acest principiu _intit la nv__area privind nevoile interesa_ilor relevan_i, mai mult dect deciderea
a ceea ce este mai bine pentru ei.7. Totdeauna s_ ac_ionezi cnd ai responsabilitate.
Managerii au responsabilitatea de a ini_ia o ac_iune sau de a lua o decizie de cte ori au capacitatea sau resursele
de a proceda a_a, sau oricnd cei apropia_i sunt n nevoie _i managerul este singurul care poate oferi ajutor.
3. Religia ca fenomen social si cultural . Raportul dintre morala si alte forme ale
culturii:religia,jurisprudenta,stiinta.
Religia- Sistem de credine (dogme) i de practici (rituri) privind sentimentul divinitii i care i unete, n aceeai
comunitate spiritual i moral, pe toi cei care ader la acest sistem; totalitatea instituiilor i organizaiilor
corespunztoare; confesiune, credin; form a contiinei sociale caracterizat prin credina ntr-o divinitate, ntr-o
fiin supranatural, creatoare i guvernatoare a cosmosului i prin oficierea unui cult.
Filozofia religioasa este un comportament al filozofiei ce are drept obiect analiza si interpretarea notiunilor
principale a religiei:credinta religioasa,Dumnezeu , soarta,pacat mintuire.Filozofia religioasa nu-I religie,ci filozofie
cu totalitate de principia ontologice,gnosiologice si antropologice denspre existent,cunoastere si aprecierea lumii.Ea
cuprinde o multime de curente si orientari ce se refera la problema corelatiei credintei si ratiunii,stiintei si
religiei,teologiei si stiintei,prin rolul determinat al teologiei.Scopul acestor curente este de a demonstra necesitatea
existentei religiei si utilitatea ei,actiunea ei benefica asupra omului.
Orice religie se bazeaza pe credinta.Credinta este convingerea denspre existenta lui Dumnezeu,este atitudinea
emotional personala catre lume prin care cunostintele denspre ea se accepta de catre individ fara demonstrarea
lor.Specific pentru credinta religioasa este nu numai admiterea existentei dar si atribuirea ei unui sens deosebit:ca
lumea supranaturala este adevarata lume,ca ea este primordial si determina lumea naturala si sociala.Lumea
supranaturala ori divina dirijaza cu dezvoltarea naturii,vietii umane.Toate fenomenele si procesele realitatii erau
explicate de pe pozitiile acestei conceptii.Credinta religioasa poate fi inteleasa si ca retragerea personalitatii de la
problemele de toate zilele.

Morala reprezinta un set de norme si de reguli de comportament de care se conduc oamenii in activitatea lor
vitala.La baza moralei,in aspect spiritual se afla constiinta de sine,constientizarea de catre indivizi a propriilor valori
in raport cu valorile altora.
Specificul
moralei consta in faptul ca ea nu este localizata doar intro singura sfera de activitate a omului si se manifesta in
toate domeniile.
Morala este strins legata cu alte sfere sociale.
Morala si religia. Relaia dintre religie i dezvoltarea moral este o problem spinoas dezbtut de-a lungul
timpului, argumente fiind aduse att de cei care susin rolul pozitiv al religiei ct i de cei care consider c religia
limiteaz sau chiar mpiedic dezvoltarea moral. n mod tradiional, religia era legat de moralitate, binele i rul
fiind nelese conform definiiilor date de nsi Persoana Divin. Studii din domeniul social i cel al tiinelor
comportamentale de la jumtatea secolului trecut ncoace a zdruncinat concepia clasic n care religia era vzut ca
fiind cea care nate ori coordoneaz comportamentul moral. Morala este in corelatie strinsa cu religia,de aceea ca
religia dezvolta in om asa valori ca binele,idealul,faptul de a fi foarte constiincios.
Morala si stiinta. Chiar daca nu sint strins legate, totusi , pe de o parte,principiile morale pot sa influenteze activitatea
profesionala a savantilor,iar pe de alta parte, morala formeaza responsabilitatea savantilor pentru inventiile sale.
Morala si jurisprudenta. Cea mai important trstur comun dreptului i moralei, este cea care determin
specificitatea acestor dou tiine n raport cu celelalte tiine sociale: normativitatea etic i juridic. Att regulile
morale ct i cele juridice sunt reguli normative, care se aplic n mod prescriptiv realitii sociale. Aceste reguli au
un caracter necesar i constrngtor, care trebuie s fie contientizat de ctre orice fiin raional.
Normele morale i cele juridice nu sunt rezultatul unor simple constatri factuale ci, fie sunt imperative categorice
(pe care raiunea i-le prescrie singur), fie sunt deduse, n mod logic, din acestea.
53,54,55,56,57.Religiile mondiale:particularitati,unitatea si deosebirea dintre ele.
Crestinism 2.1 miliarde=33.0%...Islam 1.3 miliarde=20.1%...Hinduism 851 milioane=13.3%...Buddhism 375
millioane=5.9%...Sikhism(a luat nastere in secolul 16 in Nordul Indiei) 25 millioane=0.4%...Judaism 15
millioane=0.2%...Baha'ism( religie monoteist fondat n secolul al XIX-lea in Persia)7.5 millioane=0.1% ...
Confucianism(adepti majoritatea n China, Coreea, Vietnam, Japonia) 6.4 millioane=0.1%...Jainism(India) 4.5
millioane=0.1%...Shintoism(religia vechilor japonezi)2.8 millioane=0.0%
 Taoismul este religia despre calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei
tendinte pot fi descoperite n ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior ntiparite sau
reproduse n cele din piatra si lemn si, mai trziu, n multe dintre formele artei.Tao semnifica ideea de iscusinta, talent
pentru ceva anume. ntr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare.
Confucianismul este o religie fondata de filozoful chinez Confucius, care a pus la baza invataturii sale relatiile
despre oameni atit in familie cit si in societatea. Principiile fundamentale ale acestei gndiri sunt: supunere si respect
fata de superiori si parinti, datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi,
confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamntesc, pe
cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc.
Buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, invatnd oamenii sa traisca in armonie unii cu
altii, indiferent de rasa sau religie. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:1. Viata este
suferinta;2. Setea de placere este originea suferintei;
3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;
4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care inseamna:
intelegere dreapta, gndire dreapta, cuvnt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare
dreapta.
Cele cinci percepte sunt: 1. Sa nu omori.2. Sa nu furi.3. Sa nu minti.4. Sa nu fi imoral.5. Sa nu consumi droguri sau
bauturi alcoolice.
Brahmanismul. Este in amestec ntre politeismul naturalist al Vedelor, cartile sacre ale brahmanismului, si monismul
panteist.Preotii brahmani au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva dect o abstractie, un neant. Din acest
neant, brahmanismul face sa se nasca totul, n el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se rentoarca tot la el.
Hinduismul.Scripturile hinduse cunoscute sub numele de Veda (intelepciune/cunoastere) povestesc originile lumii,
viata zeilor si propovaduiesc rugaciunile si ritualurile. Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita
Upanishads, care reprezinta o sinteza de a rationaliza lumea. Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. Hindusul il
priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma, lipsit de valoare individuala sau personala.
Crestinismul insa, invata ca omul a fost facut in imaginea lui Dumnezeu avnd personalitate si capacitatea de a primi
si de a oferi dragoste.
Islamul este religia musulmanilor in concepia carora, Dumnezeu este unic i este numit Allah. Cartea sfnt a
religiei islamice este Coranul, despre care musulmanii cred c reprezint cuvntul lui Dumnezeu. Coranul cuprinde
credina n unicitatea lui Dumnezeu, n faa cruia toi oamenii sunt egali. Cartea sfnt cuprinde soluii pentru toate
problemele omului : de la cstorie i rezolvarea problemelor de familie, pn la modul corect n care trebuie s fie
fcut comerul sau la probleme spirituale importante.
Iudaismul este religia poporului evreu si poate fi considerat ca cea mai veche dintre religiile monoteiste. Nucleul
acestei religii este credina ntr-o singur divinitate, Dumnezeu, i negarea existenei oricrui alt zeu.
Crestinismul este o religie universala, construita pe temeiul credintei n Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui
Dumnezeu nascut din Fecioara Maria, trimis pe pamnt n vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului
original al cuplului Adam si Eva, precum si a mntuirii omenirii.