Sunteți pe pagina 1din 4

Recunoaterea statelor i a guvernelor n dreptul

internaional- cazul Kosovo

Recunoaterea este una din noiunile de drept internaional cel mai greu de definit
pentru c n acest domeniu, datorit diversitii practicii statelor, nu s-au putut desprinde
reguli cutumiare clare. Date fiind problemele fundamentale pe care le ridic, recunoaterea a
fost de multe ori utilizat de anumite state ca instrument de politic extern pentru a exprima
aprobarea sau dezaprobarea fa de noile situaii din viaa internaional.

Situaiile care pot influena raporturile juridice dintre state i pun problema
recunoaterii: crearea unui nou stat, instalarea unui nou guvern ntr-un stat existent, o
modificare teritorial, statutul de neutralitate al unui anumit stat sau teritoriu, apariia unei
stri insurecionale ntr-un alt stat. Atunci cnd este vorba de recunoaterea statelor i a
guvernelor, aceasta dobndete o nsemntate deosebit, att ca instrument juridic ct i ca
act politic al statului.

Apariia unui nou stat care s pun problema recunoaterii sale ca subiect de drept
internaional, prin intermediul recunoaterii, poate aprea numai ca rezultat al urmtoarelor
mprejurri:

a) dizolvarea sau dezmembrarea unui stat


b) separarea unor pri dintr-un stat, prin secesiune
c) regruparea unor state, existente anterior, ntr-o nou entitate

Recunoaterea statelor. Statul poate lua natere ca subiect n ordinea juridic internaional
numai prin ntrunirea a trei elemente constitutive: teritoriu, populaie i guvern. Putem defini
recunoaterea unui nou stat ca un act unilateral prin care unul sau mai multe state admit,
epxlicit sau tacit, c ele consider o nou entitate ca stat i c, n consecin, i recunosc
aceast personalitate juridic internaional, respectiv capacitatea de a obine drepturi i de
a contracta obligaii internaionale.

Statul autor al recunoaterii nu are nicio obligaie juridic care s-i impun
recunoaterea unui alt stat i, n acest sens, se poate considera c recunoaterea este un act
discreionar. Acordarea recunoaterii trebuie s fie conform cu anumite reguli i principii
juridice: statele nu pot recunoate o situaie internaional care contravine unei norme
imperative, de ius cogens, rezultnd, de pild, n urma folosirii forei armate, deci a unui act
ilicit din punctul de vedere al dreptului internaional.

Prin Rezoluia 2625-XXV a Adunrii Generale a ONU1 se instituie interdicia de a


recunoate situaiile obinute prin folosirea forei: nicio achiziie teritorial obiinut prin
ameninare sau folosirea forei nu va fi recunoscut ca legal. Ilegalitatea recunoaterii
situaiilor obinute prin for decurge din principiul interdiciei recurgerii la for, dar se mai
bazeaz pe dreptul popoarelor la auto-determinare, apreciat ca unul dintre principiile
fundamentale ale dreptului internaional.

Aadar, dei recunoaterea este un act discreionar al statului care urmeaz s


recunoasc un nou stat n calitate de subiect de drept internaional, emiterea sau refuzul
emiterii acestui act trebuie s se bazeze pe principii i pe norme general acceptate ale
dreptului internaional.

Elemente noi privind recunoaterea. Consiliul de minitri ai comunitii europene a stabilit,


n 1991, pentru noile state din Europa de Est i fosta URSS urmtoarele condiii pentru a fi
recunoscute:

1) respectarea dispoziiilor Cartei ONU, ca i ale Actului final de la Helsinky


(1975) i Cartei de la Paris pentru o nou Europ (1990) cu privire la statul de drept,
democraie i drepturile omului
2) garantarea drepturilor pentru grupurile etnice i naionale, precum i ale
minoritilor, n conformitate cu angajamentele asumate n cadrul CSCE
3) respectarea inviolabilitii tuturor frontierelor, care nu pot fi modificate dect
prin mijloace panice i prin acrod comun
4) preluarea tutor angajamentelor referitoare la dezarmarea i neproliferarea
nuclear, precum i la securitatea i stabilitatea regional
5) angajamentul de a regelmenta prin acord, inclusiv recurgerea la arbitraj, dac
este cazul, a tuturor problemelor privin succesiunea statelor i disputelor regionale

Efectele recunoaterii. Recunoaterea are un efect constitutiv n ceea ce privete calitatea de


subiect de drept internaional al statului recunoscut. Alturi de teritoriu, populaie i guvern,
recunoaterea ar fi un al patrulea element constitutiv al statului. Din alt punct de vedere,

1
Disponibil la adresa: http://www.un-documents.net/a25r2625.htm
recunoaterea are doar un efect declarativ, n sensul c existena unui stat nu este condiionat
de actele de recunoatere din partea altor state

Forme de recunoatere ale statelor i guvernelor

a) recunoaterea explicit sau implicit- actul recunoaterii poate fi expres,


constnd ntr-o declaraie oficial, transmiterea unor mesaje, note diplomatice,
sau tacit, rezultnd din anumite comportri sau acte juridice
b) recunoaterea de facto (temporar/ provizorie) i recunoaterea de jure
(irevocabil)
c) recunoaterea individual sau colectiv

Consecine ale recunoaterii de noi state i guverne. Actul recunoaterii statului nseamn
acceptarea prezenei sale n cadrul comunitii internaionale i deinerea tuturor drepturilor i
obligaiilor care decurg din acest statut. Actul recunoaterii atrage dup sine o serie de urmri
pentru statul recunoscut: obinerea calitii de a stabili relaii diplomatice cu alte state care l
recunosc i de a ncheia tratate cu ele; obinerea dreptului de a introduce aciuni n faa
instanelor judectoreti ale statului care l-a recunoscut; acceptarea actelor sale executive i
legislative n instanele judectoreti ale statului care l-a recunoscut.

Cazul Kosovo
Dup o lung administrare a provinciei Kosovo de ctre ONU, pe 17 februarie 2008,
109 membri ai Adunrii din Kosovo voteaz declaraia de independen a Kosovo. Cei 17
reprezentani ai minoritii srbe din Kosovo nu particip la vot, solidarizndu-se cu boicotul
iniiat de parlamentul srb. Populaia majoritar albanez a sprijinit decizia politicienilor
albanezi. Pe plan internaional, independena Kosovo a fost recunoscut de 108 din cele 193
de state membre ale ONU.

Procedurile n acest caz au fost iniiate la data de 8 octombrie 2008, cnd Adunarea
General a ONU a adoptat Rezoluia 63/3, prin care a solicitat CIJ formularea unui Aviz
Consultativ cu privire la conformitatea cu dreptul internaional a declaraiei unilaterale de
independen a Instituiilor Provizorii de Autoguvernare din Kosovo, adoptat la 17 februarie
2008. ntrebarea adresat Curii prin Rezoluia Adunrii Generale a ONU a fost urmtoarea:
Declaraia unilateral de independen a Instituiilor Provizorii de Auto-Guvernare
din Kosovo este n conformitate cu dreptul internaional?2

Curtea internaional de Justiie a catalogat declaraia unilateral de independen a


Kosovo ca o decizie luat de membrii Adunrii Provizorii i nu o decizie a Adunrii, ca organ
legislativ. n ce msur pot fi generalizate aceste discuii legate de secesiunea Kosovo i care
vor fi consecinele n plan internaional este o mare dilem. ncercrile de a lmuri statutul
legal al Kosovo ca stat independent sunt nc n faza de dezbateri. Att timp ct nu e lmurit
legal, situaia din Kosovo tinde s devin un precedent periculos.

Crimeea
Argumentul similitudinii dintre secesiunea Crimeei si cazul independentei Kosovo in
scopul justificarii secesiunii din perspectiva dreptului international nu este fundamentat.
Inainte de toate, prin opinia sa consultativa in cazul Kosovo, CIJ nu a confirmat legalitatea
statalitatii Kosovo, ci doar a sustinut ca declaratia de independenta nu contravine
dreptului international. Apoi, premisele declararii independentei Kosovo au fost cu totul
diferite, regiunea respectiva aflandu-se sub administrare internationala la acel moment,
motivatia fiind presiunile etnice la care era supusa populatia kosovara, ceea ce nu pare sa fi
fost cazul populatiei rusofone din Crimeea. De asemenea, Kosovo nu a fost recunoscut ca stat
de intreaga comunitate internationala (deosebit de relevanta fiind absenta recunoasterii la
nivelul ONU). In plus, in cazul Crimeii exista indicii ca secesiunea a avut loc in contextul
prezentei unor forte militare, altele decat cele ale statului ucrainean, deci sub amenintarea
fortei. Si, nu in ultimul rand, actele emise de Rusia n scopul anexarii Crimeei au avut un
scop si au produs efecte contrare dreptului international, in particular, in raport cu Tratatul
bilateral de prietenie, cooperare si parteneriat dintre Ucraina si Rusia din 1997 (care statueaza
in art. 3 principiul respectarii integritatii teritoriale).

In asemenea situatii devine relevanta tema statalitatii, respectiv, care din cele doua
concepii majore prevaleaza in abordarea comunitatii internationale: teoria constitutiva, care
sustine ca recunoasterea de catre comunitatea internationala reprezinta criteriul esential al
statalitatii, sau teoria declarativa, care sustine ca statalitatea reprezinta un statut juridic ce este
independent de recunoastere.

2
https://www.mae.ro/node/2167?page=2