Pilda samarineanului milostiv

-predica-

Majoritatea oamenilor sau daca nu toti, am dori sa fim siguri de mantuirea noastra, dar
mai mult sa stim ce ne asteapta dincolo, in viata cea vesnica. Iata, de data aceasta avem prezentat
de catre Sfantul Evanghelist Luca in capitolul 10, versetele de la 25-37, o pilda in care un
invatator de lege este interesat tocmai de mantuirea lui.

Putem observa ca in aceasta pilda, Mantuitorul face referire la doua lucruri care se leaga
una de cealalta si anume la o virtute cum ar fi smerenia si la marea porunca a iubirii. Ceea ce este
extrem de impresionant este faptul ca acest invatat rezuma poruncile intr-o maniera in care pune
accent pe iubirea fata de Dumnezeu si de aproapele. Adevarata fratie intre oameni se intemeiaza
pe iubire. Omenirea este o mare familie, in care toti oamenii sunt datori sa se ajute si sa se
iubeasca unii pe altii. Nu simte omul fericire si bucurie mai mare in suflet decat atunci cand face
bine, cand are mila de cel sarman si cand da o mana de ajutor celui ce are nevoie de el. Iata de
exemplu ce spune Sfantul Isaac Sirul despre iubire:,,iubirea se naste din rugaciune, e mai intai
rugaciunea si apoi se naste iubirea.

Intrebarea ,,cine este aproapele meu? pusa parca retoric de catre invatator, accentueaza
sau completeaza mai bine tema iubirii prin caracterul smereniei. Sfantul Apostol Pavel le scrie
galatenilor: ,,Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum
si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru
miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)

A stiut el oare cine este apropele lui ? Sau a dorit doar sa-l ispiteasca pe Mantuitorul?
Invatatorul de lege era nedumerit fiindca nu stia exact cine este aproapele, deoarece in acea
perioada fariseii de exemplu socoteau aproapele doar pe cei ce erau farisei sau altii doar pe cei
de un neam cu ei, dar Mantuitorul expune pilda pentru a accentua mai bine marea porunca a
iubiri aproapelui aratand ca orice om este considerat aproapele nostru. Vedem ca iubirea si
smerenia sunt intr-o continua complementalitate si ca nu poti spune ca pe Dumnezeu nevazandu-
l il iubesti iar pe aproapele tau vazandu-l il urasti. Exeplele negative date de catre Mantuitorul
sunt doua personaje care slujeau la templu si cunosteau legea, preotul si levitul. In aceea
perioada, era o inveninare intre iudei si samarineni, din timpul exilului babilonic. Daca ranitul
era pe drumul acela, de buna-seama ca era dintre iudei, insa samarineanul desi era de alt neam
face un lucru de mare insemnatate aratandu-si dragostea fata de cel cazut dar mai mult oferindu-i
o importanta deosebita. Facand o paralela in ziua de azi, oare acest lucru este unul minor ? Cati
dintre noi am putea face lucrul acesta?
 La Mantuitorul, eul posesiv dispare, iar intrebarea pe care o pune leguitorului si anume;
,,care dintre acestia trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut? este una sugestiva si totodata
oferind raspunsul. Mantuitorul spune: ,,invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima. S-a
dat exemplu de smerenie si blandete pe Sine Insusi. De multe ori ne-a invatat despre smerenie,
iata cuvintele Lui : ,,cel mai mare dintre voi sa fie cel mai mic, si capetenia ca acela care
slujeste(Luca 22.26). Si care intre voi va vrea sa fie intaiul sa va fie voua sluga; dupa cum si
Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca ci ca sa slujeasca El si sa-si dea sufletul rascumparare
pentru multi (Matei 20,28) . Ne-a invatat sa slujim unul altuia, ca cei mai mari dintre noi sa fie
slujitori celor mai mici.

In aceasta consta taina vietii noastre. In lumina privesti lumea si in iubire o imbratisezi.
Suntem creati din iubire si trebuie sa oferim iubire.

Finalul Evangheliei prezinta un caracter misionar, Mantuitorul il trimite pe invatatorul de

lege sa faca acelasi lucru, ceea ce rezulta intr-un final ca el nu stia cu adevarat sa puna in
practica ceea ce stia prin lege. Nu era de ajuns doar o constientizare a poruncii ci mai ales o
aplicare, o punere in practica a ceea ce inseamna caracterul iubirii.

Dragi colegi, trebuie mai mentionat un lucru si anume ca pentru aceasta pilda, Sfintii
Parinti au o talcuire aparte. Omul nefericit este Adam cazut intre talhari, ranirea lui arata
urmarile pacatului stramosesc, iar preotul si levitul inchipuie legea Vechiului Testament, care nu
a putut izbavi omul din urmarile caderii. A trebuit sa vina Samarineanul milostiv, Mantuitorul
Hristos care s-a coborat din cerul maririi in lumea nefericitilor si a durerilor pentru a oferi
vindecarea. O intrebare care se pune, este oare aceasta pilda o inchipuire a smereniei si a iubirii
desavarsite a Mantuitorului pentru omenire? Cu siguranta. Samarineanul milostiv este chipul lui
Hristos n oameni, iar pilda rostit de Mntuitorul n Evanghelia de astzi este un ndreptar
pentru viaa Bisericii i a fiecrui cretin. Nu intamplator aceasta pilda este premergatoare
postului Nasterii Domnului, ea ne pregateste sufletele pentru al primi pe Mantuitorul, nu oricum,
ci cu un suflet curat pregatit prin post si rugaciune.

In finalul predicii mele doresc sa subliniez urmatorul lucru, care sa fie poate si esenta cu
care vreau sa ramaneti: Mantuitorul spune aceasta pilda legiuitului pentru a arata limpede ca
exita multe persoane care stiu legea foarte bine ca si el dar care la nivelul faptelor lasa de dorit.
Putea foarte usor sa-i spuna ca aproapele este orice om din lumea aceata, dar nu cred ca ar fi
inteles cu adevarat aceasta porunca a iubirii.

Sa dea Dumnezeu, ca aceata pilda rostita de Mantuitorul sa fie calauza pentru noi toti, sa
invatam ca nu doar o teoretizare a caracterului biblic este importanta, ci ca faptele sunt cele care
scot in evidenta caracterul nostru de fii iubiti si iubitori de Dumnezeu..