TEMATICA Introducere, Modelul euroregional de colaborare ca modalitate de depasire a implicatiilor negative ale »Europei najiunilor”. Definitia curoregiunii, Scopuri si obiective - 2C Politica de cooperare transfrontalier3. Principii si criteriile de baz& ale politicii regionale a UE. Comitetul regiunilor. Cele patru funcfii ale regiunilor ~2C Europa regiunilor. Statutul regiumilor. Aspecte legislative. Reforma fondurilor structurale, glasificare NUTS. Obiectivele prioritare ale politicii regionale a UE ~2C + 2S inceputurile cooperdrii transfrontaliere. Prima ,.generatie” de euroregiuni. Conventia cadru privind cooperarea transfrontaliera (1980), Protocolul suplimentar (1995) si Protocolul nr. 2 (1998) ~2C + 2S Evolutia euroregionala in Europa Central, A doua .generatie” de euroregiuni. Forme de cooperare regionala in anii 1990 -2C +28 Cooperarea transfrontalierd in prezent. Riscuri potentiale gi reale, Recomandiile 85/2000, 99/2001, 117/2002 si 185/2006 ale Consiliului Europei. Euroregiunea Adriatic8. Euroregiunea Marea Neagrdi — 20 +48 Romania si cooperarea transfrontaliera. Legislatia romaneasca privind cooperarea transfrontalier’, Obiective specifice ale cooperarii euroregionale romanesti. Tipuri de euroregiuni — 2C + 2S Programe europene de cooperare transfrontalierd. Programul de Vecinatate al UE. Programele Phare si Tacis. Programele operationale comune 2007-2013 — 2C + 4S. Euroregiunea ,Carpatica”. Starurul si structura organizatorica. Particularitati demo-politice si administrative. Proiectele euroregiunii, funcfionalitatea si implicafiile pentru unitatile administrative roménesti ~2C +28 Euroregiunea ,Dunire-Cris-Tisa-Mures”. Constituirea si cadrul de funcfionare. Particularitaji demo- politice si administrative. Proiectele eurotegiunii, functionalitatea si implicatiile pentru unititile administrative romanesti —2C +2S Euroregiunea ,Bihor — Hajdu-Bihar”, Consideratii generale privind cooperarea transfrontalieri roméno-maghiar’. Statutul si structura organizatoricd. Particularitati demo-politice si administrative. Proiectele euroregiunii, functionalitatea si implicatiile pentru unititile administrative roménesti — 2C + S Euroregiunile ,Prutul de Sus” si ,Dundrea de Jos”. Consideratii generale privind cooperarea ‘ransfrontalier romano-ucraineand, Statutul gi structura organizatorica. Particularititi demo-politice si administrative. Proiecte derulate, functionalitatea euroregiunilor si implicatiile pentru. unitigile administrative romanesti ~ 2C + 2S Euroregiunea ,Siret-Prut-Nistru”. Consideratii generale privind cooperarea transfrontaliera romano- moldava, Statutul si structura organizatorica. Particularitati demo-politice si administrative. Proieetele euroregiunii, functionalitatea si implicafiile pentru unitijile administrative romanesti ~ 2C + 2S Euroregiunile ,Dunirea 21”, ,Giurgiu-Ruse”, ,Dundrea de Sud”, ,Danubius”, ,.Dunirea Inferioara” si ,Dunirea de Mijloc ~ Portile de Fier”. Consideratii generale privind eooperarea transfrontaliera roméno-bulgaro-sarba, Statutul si structura organizatoricd. Particularititi demo-politice si administrative, Proiectele curoregiunilor, funetionalitatea si implicajile pentru unitatile administrative romanesti - 2C + 2S femul de liografie selectiva AEBR, Ghid Practic de Cooperare Transfrontaliert, 2000 Baudelle, G., Guy, C, Le Projet européen. Hisioire, enjeux, perspective, Rennes, Presses Universitaires de Rennes, 2004 Birzea, C., Politicile s1 instinyiile Uniunit Europene, Bucuresti, Ed. Corint, 2001. Boar, N. Regiumi transfroniatiere in Europa postcomunista, ,Revista Romana de Geografie Politics”, I, 1999, nr. 1 Compagnon, A.; Seebacher, J., Spirit! Europei, vol. lies, Al. Romania. Euroregiuni, Oradea, 2004 Marga, A., Europa si specificul european. Filosofia unificdrit europene, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1995. Programul de Cooperare Interregional INTERREG EUROPE 2014-2020 II, agi, Ed, Polirom, 2002,Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria-Stovacia-Roménia-Ueraina 2007-2013 Programul Ungaria - Slovacia - Roménia - Ucraina 2014-2020 Programul Operational Comun Bazinul Marit Negre 2007-2013 Programul Operational Com "Bazinul Marit Negre” 2014-2020 Programul Operational Comun Roménia — Ucraina — Republica Moldova 2007 ~ 2013 Programul Operational Comun Romania - Republica Moldova 2014-2020 Programul Operational Comun Romdnia - Ucraina 2014-2020 Programul de Cooperare Transfronialierd Romania-Bulgaria 2007-2013 Programul Interreg V-A Romania-Bulgaria 2014-2020 Programul IPA de Cooperare Transfrontaliera Roménia-Republica Serbia 2007-2013 Programul IPA de cooperare transfrontalierd Romédnia - Republica Serbia 2014-2020 Programul de Cooperare Transfrontalierd Ungaria - Roménia 2007-2013 Programa Interreg V-A Romania-Ungaria 2014-2020 Programul de Cooperare Transnafionalé Sud Estul Europei 2007-2013 Programul transnational Dundrea 2014-2020 Soulier, G., L'Europe. Histoire, civilisation, institutions, Paris, A. Colin, 1994. http:/iwww.aebr.net - Association of European Border Regions hetp:Awww.coe.int — Consiliul Europei www. infocooperare.ro hepivww.fonduri-ue.ro hetp://www.mie.rof hetp://www.mdrt.rol http:/Awww.mae.ro! hetp://www.presidency.ro/EUROREGIUNILE - FORME $I STRUCTURI TERITORIALE. DE COOPERARE TRANSFRONTALIERA, 1.1. Consideratii generale Termenul regio provine din latinul regere, semnificdnd trasarea unei linii sau a unei frontiere. In Roma antic’, Regio era utilizat mai degrab& pentru a demarca un spatiu decét pentru a desemna o unitate administrativa. Ea nu se identifica cu vreo institutie guvernamentals sau legislativd. $i astézi, euroregiunile si alte forme de cooperare transfrontalier§ nu conduc la aparitia unui now tip de guvernare la vel transfrontalier. Ele nu sunt dotate cu putere politica, ‘activitatea lor limitandu-se la competentele autoritatilor locale 5i regionale care sunt membri ai structurilor respective. in cadrul unei colaborari de acest tip, structurile transfrontaliere reprezinta niste acorduri de cooperare intre unitatile administrative locale si regionale situate de-a lungul frontierei cu scopul promovaril intereselor comune si cresterii standardelor de viat’ 2 populatiel zonei in cauza, Asociatia Regiunilor de Granit& Europene (http://www.aebr.net/) a elaborat un set de criteri fn vederea identificérii euroregiunilor: ~ oasociere de autoritatilocale si regionale de pe ambele parti ale granite, in unele cazuri cu adunare parlamentaré; = 0 asociatie transfrontalier’s cu secretariat permanent, cu echipa tehnicd $1 administrativa si cu resurse/fonduri proprii; ~ © asociere de drept privat, intemeiatd pe asociatil si fundatii non-profit de pe ambele parti ale granitei, in concordanta cu legistatille nationale in vigoare; - oasociere de drept public, intemeiatd pe participarea autoritatilor teritoriale, in baza unor acorduri interstatale. Exist mai multe ,etichete” pe care le putem utiliza atunci cand vorbim despre veuroregiuni”: Euregio, Euregiune, Euroregiune, Europaregiune, Mare Regiune, Regio, Consili. {In anumite cazuri termenul ,euroregiune” nu se foloseste deloc, aga cum se intampli cu ,Nova Raetia”, alcatuitd din comunitati teritoriale din Elvetia, Italia si Austria sau Asociatia de cooperare transfrontalierd , Dundrea 22” care include municipalitati si consilil locale din Bulgaria, Romania si Serbia, Pe de alté parte, termenil ,Regio” si ,euroregiune” au fost uneori folositi pentru a desemna asociatil frontaliere nationale, constituite de municipalitati si districte/judete. Este ‘azul Czech Klub Euroregion Lobe, al German Euroregio Egrensis Arbeitsgemeinschaft Bayern sau {al German Inn-Salzach Euregio e. . (asoctatia municipalitatilor bavareze), Asociatiei localitatilor de frontier’ din Judetul Bihor; Asociatiei localitatilor de frontiera din Judetul Hajdu-Bihar etc. Constituirea Conferintei Autoritatilor Locale, in 1957, a reprezentat un prim pas in directia consolidarii interesului pentru autonomia locala si regionala. Prin rezolutia sa din 1960, Conferinga pleda pentru integrarea “regiunilor naturale” peste frontierele statelor nationale, transformandu-se ulterior in Conferinta Permanent a Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, iar din mai 1994, in Congresul Autoritdtilor Locale si Regionale a Europei, format dintr-o Camera a Regiunilor si o Camera a Autoritatilor Locale. Tn linii generale, misiunea acestor institutii este de a pune la dispo2i colectivitatilor locale si teritoriale din Europa instrumente legale, care s8 extinda procesul coopersrii transfrontaliere si interregionale in spiritul unei Europe largite si fara noi diviziuni artificiale intre farile membre ale Cons lui Europel. Mai 1multe recomandatii, printre care gi Rezolutia cu numarul 118 din 1980 tn domeniul cooperérii transfrontaliere, Carta Europeans a Regiunilor privind Planificarea Spatiala (1983) si Conventia- Cadru asupra cooperérii transfrontaliere intre comunitatile teritoriale ori autoritatile locale (Conventia de la Madrid din 1980), au marcat efortul CPLRE de a constitui Comitetul Permanent pentru Planificare Regional’ al CPLRE, specializat in asistarea initiativelor transfrontaliere, pentru ca, in 1987, Comitetul de Ministri si initieze constituirea unui Comitet pentru Cooperare Transfrontalier’ (asta avand 22 de membri, fat& de numai 12 membri care au fondat acest Comitet), dovedind interesul farilor-membre pentru acest gen de activitti. Un loc important printre experientele cele mai generoase de punere a coopersrii transfrontaliere in serviciul puterilor locale si teritoriale il detine experienta tarilor occidentale, care instituiau, in 1975, un Fond European pentru Dezvoltare Regionalé, care va finanta inclusiv programul INTERREG, desemnat s8 dezvolte arealele frontaliere. Diversitatea sistemelor de administratie public& tn Europa nu pare decét sé confirme bogitia experientelor regionale in aceasta parte a lumii. O serie de factori importanti au favorizat dezvoltarea economics si social a regiunilor de frontier’ europene, printre car (2) procesul global de destindere, legat de procesul initiat de dezarmare a superputerilor; (2) crearea Pietei Europene Unice, ca efect si produs al Uniunii Europene si al Spatiului Economic European (EEA), insotit de solicitarea tot mai insistent a calitatii de membru din partea unor {ari europene (Austria, Finlanda, Norvegia si Suedia); (3) reunificarea celor dou’ Germanil intr-un spirit de pace $i libertate; (4) retragerea trupelor ruse din Europa Centrala. Aceste evolutii au condus la quaztneutralizarea frontierelor nationale in Europa Occidentala. in acelasi timp, frontierele externe ale Uniunii Europene s-au mutat spre est, pe axa Germania-Polonia, Republica Ceha, punctind noi frontiere politice si culturale intre t8rile Europei Centrale si de Est. In acest fel, Europa de astazi este formatd dintr-o multitudine de spati diverse europene, printre care: (2) zonele regiunilor periferice de frontierd in Europa de sud, de vest si de nord; (2) zonele regiunilor de frontaliera in hotarele externe estice ale Uniunii Europe, cu inegalitati sernnificative ale veniturilor pe cap de locuitor; (3) zonele regiunilor frontaliere intre Europa Centrala si de Est (estul Poloniei si Ungariei). Actualele state-nationale din Europa trebuie s& evidentieze regiunile ca 0 dimensiune optima a guvernarii democratice. Exist, in general, convingerea ci statele unitare sunt puse 88 gaseasca solutii administrative de integrare a sistemelor regionale, pe cand statele federale sunt mai usor predispuse s& accepte solutille politice de coabitare a regiunilor lor. Cooperarea transfrontalieré priveste domeniul relatillor stabilite intre entitati situate la extremitatea frontalierd a unor state intre entitati publice care nu sunt subiecti ai dreptului international. Termenul de “Euroregiune” a aparut ca o necesitate practicé de @ defini spatiiteritoriale le produse dup 1957 prin constituirea Piesii Comune Europene. Euroregiunea este “o structur’ formalizaté a cooperdrii din zonele de granits, care include reprezentantit autoritétlor locale si regionale, precum si partener sociali si economici, dupd caz”. Euroregiunea “dispune de o structurd organizatoricé specificd, al cdrei nivel maxim ii constituie consiliul ales, urmat de comisie, grupuri de lucru tematice si secretoriatul permanent”. Definitile care au incercat si completeze “doctrina euroregiunilor” au evidentiat “natura lor de revitalizare atraditiilor cooperdrii din zonele de granita si prin care se constituie instrumente relativ suple ale cooperéiril”.O definitie mat clar8 a notiunti de euroregiune a fost propusé de Csatari Balint, care caracterizeazd aceastd form8 de cooperare prin 3 elemente: 1) dimensiunea teritorialé (regiune, microregiune), 2) functionalitatea (sistemul organizérii teritoriale, sistemele de prestatii din domenille cultural, educational si de sinatate, precum $1 corespondenta acestora cu sistematizarea teritorials), 3) identitatea sau constiinta identit3tii regionale. Principiul “géndeste global — actioneazé local” a devenit valabil in sistemul de coordonate al dezvoltarii cooperarii transfrontaliere. Fiind calificate drept instrumente de cooperare, Euroregiunile sunt inzestrate cu 0 serie de functii practice, printre care mentionm: echilibrarea nivelurilor diferite de dezvoltare a zonelor de granité, consolidarea increderii $i spiritului de cooperare al oamenilor, exersarea politicilor de buna vecinatate si integrare. Pentru a defini mai exact ce este de fapt o Euroregiune, trebuie s& precizim mai inti de toate caracteristicile ei: 1) este un teritoriu care apartine in acelasi timp mai multor t&ri, 2) poarté © identitate care o distinge de alte p8rti ale entitatilor lor nationale, 3) reprezint& o proiectie a interesului comun pentru un anumit spatiu de integrare si cooperare transfrontalierd. Pornind de la punctul 3 — de “proiectie a interesului comun” — nu va fi o greseala s& afirmam ci formarea Euroregiunilor urmareste un scop functional de adaptare a unor subiecti de schimbare la conditille autoadministrarii locale si regionale, adecvand potentialul diferitelor regiuni in cadrul unei Europe unite. Se crede ci Euroregiunile au de jucat un rol foarte insemnat in proiectarea unei viitoare Europe a regiunilor, intrucat chiar prin forta existentei lor ele afecteaz’ substanta suveranitatilor nationale si a statelor pe care le implicd. Remarcand functia exceptionala a Euroregiunilor, ca forma eficienta si specifica a coopersirii in zonele de granit’, Unii autori fac o distinctje clard intre Euroregiunile care s-au format in Vest, mai puternice si mai structurate institutional, si analoagele lor din Europa de Est, alate abia in procesul formérii lor functionale. Printre cele mai cunoscute Euroregiuni din emisfera vestica vom mention 41, Regio Basilensis, constituits la 25 februarie 1963, in temeiul dreptului de asociere elvetian 2. Comunitatea de interese Alsacia de Mijloc - Breisgau (CIMAB), constituit3 la 16 nolembrie 1964, 3. Comunitatea de lucru a Tarilor Alpine (ARGE ALP) infiintat8 la 12 octombrie 1972 intre Bavaria (Germania), Trentino (Italia), cantoanele Graubiinden si Sankt Gallen (Elvetia), regiunile Tirol si Vorarlbert (Austria). 4, Euregio, infiinfaté la 15 aprilie 1978 prin cooperarea dintre 2 regiuni olandeze: Twente, Oost-Gelderland si regiunea germané Rhein-Ems. 5. Comunitatea de lucru Alpi-Adriatica infiingaté la 20 aprilie 1978 intre provincille austriece (Burgenland, Carintia, Austria Superioar8, Stiria, Salzburg), regiunile italiene (Friuli Venezia, Venetto, Alto Adige si Lombardia), landul german (Bavaria), Croatia, Slovenia, judetele Gydr-Sopron, Vas, Somogy, Zala (Ungaria). 6. Comunitatea de lueru a Cantoanelor si regiunilor din Alpii Occidentali (COTRAO), inflingata la Marsila la 2 aprilie 1982, cu participarea a 9 regiuni si cantoane.7, Comunitatea de lucru a Pirineilor constituitd la 15 aprilie 1983, din care fac parte: Aquitania, Languedoc, Roussillon, Pirineli de Mijloc (Franta), Aragon, Catalonia, Navara, Tara Bascilor (Spania), Andorra. 8. Comunitatea de lucru Jura infiintaté la 3 mai 1985 cuprinzénd: cantoanele Jura, Berna, Neuchitel (Elvetia} si regiunea Franche-Compté (Franta). 9. Consiliul lacului Leman (Geneva) constituit la 19 februarie 1987 include: Geneva, Vaud, Valais (Elvetia) si departamentele Ain si Haute-Savoie (Franta}. 10. Comunitatea de lucru a Tarilor Dunarene constituitd la 17 mai 1980, din care fac parte: Germania, Austria, Ungaria, lugosiavia si Moldova. Remarcém c& cea mai mare “concentratie” de euroregiuni s-a infiintat la granita belgiano- olandezo-luxemburghezo-franco-germana, cu aproape 7 ret antoanele ni adiacente si complementare. Mai multe euroregiuni au fost infiintate la granita germano-francezd si germano-olandez3. 0 daté cu extinderea acestor forme de cooperare transfrontalierd si inter-regionale spre Tarile Baltice si spatiul fostei URS, se observa si anumite schimbiri tn structura organizatoric’ a euroregiunilor. Din ianuarie 1995, in Euroregiunea Mass-Rin apare o Adunare Generala, lar in ianuarie 1995 se constituie Consiliul Euroregiunilor de la Maastricht, la care au luat parte toti factoril si organizatile importante ale euroregiuni, deschizéndu-se perspectiva formarii si legitimérii unor structuri interne, formuléiii de programe si proiectarea bugetului comun pentru initiativele agreate in cadrul acestei euroregiuni. Majoritatea acestor initiative au incercat s& imite si s& transplanteze modele de cooperare transfrontalierd ale Europei Occidentale, pornind de la constituirea in 1963 2 Euroregiunii Regio Basilensis dintre Elvetia si regiunile invecinate ale Germaniei, dar si cu restul modelelor de regionalism care au devenit o parte considerabild a proiectelor Uniunii Europene dupa anil ‘80. Constituirea Euroregiunii Nisa, in Europa Centrali, in mai 1991, cu participarea activa a autoritatilor publice locale din Cehia, Germania gi Polonia a pus fundamentul unei organizatii transfrontaliere regionale, care cuprinde circa 12,000 km? si reprezinta peste 1,7 mil. de oameni jn anul 1994, 8 euroregiuni functionau deja ca ansambluri instituyionale constituite pe baza autoritatilor regionale ale Cehiei, Germaniei, Ungariei, Poloniei, Slovaciei, Romaniel si Ucrainei Potrivit statutului acestor forme de organizare, euroregiunile intrunesc unit3ti teritoriale similare, in temeiul intereselor comune legate de existenta unor interese comune ih rezolvarea problemelor din domeniile: ecologic, econom culturd, asistenté medicala si administrare public’. De cele mai multe ori, insa, motivul principal al voingei de cooperare prin intermediul euroregiunilor este dictat de necesitatea preluéirii experientei vecinilor si pregétirii conditillor pentru aderares la Uniunea Europeana. Cooperarea transfrontalier8 mai poate fi prvita si ca un raspuns practic la crizele care au urmat dupa disolutia regimului sovietic, pe fonul sl&biciunilor institutionale cunoscute de c&tre majoritatea statelor nationale, a ambiguitdtilor dezvoltérii economice sia lipsei unor strategii nationale si regionale eficiente, care s8 fac regiunile capabile de a raspunde sfidérilor legate de restructurarea economicé, deteriorarea mediului ambiant sia declinuluiinfrastructuril. Se presupune c& aceste forme de cooperare transfrontalierd pot servi tunor scopuri politice sernnificative, find dictate atét de re-spatierea geografica a Europei, cat si de un rol mai important al elitelor regionale in cadrul politiclor nationale. Forma si structura nei regiuni nu poate reprezenta 0 marime constant, ea fiind realcétuité prin efortul convergent sau divergent al celor mai diverse forte sociale. Natura institutionala a 4regionalismului din Europa Centrala este determinata de faptul cunoasterii foarte clare a limitelor teritoriale ale partilor, cea ce a devenit o miza politic’ major’ odata cu extinderes NATO. Regionalismul Europei Centrale este etatist, in timp ce regionalismul est-asiatic face ca refelele culturale si economice sa conteze mai mult decat interesul pur comercial. in timp ce distribuirea capacitatilor este o miz’ central {n regionalismul european, accesul cétre refelele de comert si productie pare @ fi mai important in Asia Centrala. in Europa Central, elitele nationale au facut o alegere constientd in efortul de a lega subregiunea cat mai puternic de organizatii pivotale, cum este NATO si Uniunea European’, atagindu-le si o functie de Creare a unel identitati pozitive fata de identitatea volatilé e spatiului postcomunist, aceste tari In tranzitie identificandu-se cu Europa Atlantic’. In Asia de Est, cooperarea regionalé nu se asociaza unor instituii stabile ori unei ideologil durabile, cooperarea fiind promovata printr-o combinatie de interese corporatiste si necesitati strategice. Rolul unei societAti civile in acest areal asiatic pare a fi departe de nivelul sau practic de realizare, lésand ca structurile de putere regionala s creasca in spatiul dintre societatea civilé gi guvernele centrale, luandu-si izvoarele de la actorii economici determinanti pentru aceastd regiune. Largirea spatiului unei Europe unificate si extinse s-a asociat tot mai mult, pe parcursul Ultimilor ani, procesului regionalist de inspiratie europeand. Fard si atenteze la integritatea statelor nationale, acest regionalism pare s& confirme o mizd decisiva pentru viitoarea constructie europeana, atat prin intermediul integrarii graduale i cadrul Uniunii Europene, cat si prin spiritul de cooperare aflat in potentialul de actiune al regiunilor transfrontaliere, prin care se doreste a cataliza ansamblul problemelor locale si regionale ce sustin pilonii acestei constructil europene Printre acestea un loc important il ocupa si Conventia-cadru european’ asupra cooper&ri ‘ransfrontaliere a colectivitatilor locale si autoritatilor teritoriale, adoptata in decembrie 1981 de Consiliul Europel, prin care s-a incercat a pune la dispozitia unitatilor teritoriale din f8rile membre forme de cooperare transfrontalier8, cum ar fi euroregiunile, care s8 stea in serviciul satisfacerii intereselor specifice si a afirmarii identititilor regionale, fie cB este vorba de identitati-povestite (legate de memoria istoricd), identitati actionale sau identitati-proiective, Aceste euroregiuni sunt percepute ca niste adevarati magneti regionali, capabili s3 integreze regiuni complementare sau adiacente, apropiate prin afinitati de ordin cultural, preocupari de ordin ecologic, economic si social; comunitati transfrontaliere care au potentialul de a depasi limitele impuse de frontierele nationale, adaptandu-se la interesele locale si dezvoltind un potential economic si social care, altminteri, s-ar dezvolta mult mai greu Cooperarea transfrontalierd de tip “euroregional” @ devenit o practic la nivelul Europel Occidentale in cea de-a doua parte a secolului XX, cdnd ansamblul politic al Europei era incé divizat in cele dou’ blocuriideologic antagoniste. Aceasta situatie politica facea si dferenta in cea ce priveste perceptia rolului frontierei in cele dou areale amintite. Anul 1989 a insemnat Ciderea “Cortinei de Fier” si a sistemului comunist demarand concomitent un ambitios proiect de unificare treptatd a statelor europene dupa modelul care debutase deja cu trei decenil in turmd la initiativa unor lideri politici occidentali ca Jean Monnet si Robert Schuman si care in Prezent se identificé din punct de vedere teritorial si politic cu Uniunea Europeans, 1m noua arhitecturd a statelor europene, pe fondul noil politici ccidentale de incurajare a coopera transfrontaliere, ultimul deceniu al mileniului ll a inregistrat mutatii profunde la 5nivelul farilor din fostul bloc comunist, 1n special prin crearea unui decalaj impresionant intre acestea, indeosebi in ceea ce priveste rolul acestul demers din perspectiva unor tari abla eliberate de sub un sistem politic restrictionist si izolationist. Printr-o puternic8 sustinere logistic’ si financiard, cu obiective clare de identificare a nor parghii si instrumente utile, perceptibile la nivelul comunitatilor implicate, acest demers european a fost rapid insusit si implementat la nivelul majoritatii tarilor din centrul si estul Europei. Conectarea regiunilor frontaliere prin cooperari directe, bazate pe un cadru legislativ care permite afirmarea competentelor autoritatilor locale si regionale sirespectarea legislatillor nationale reprezinta astfel, in prezent, fundamentul si motivatia principals a adoptarii acestei politici europene ca etapa premergatoare integrarii tailor candidate in Uniunea Europeans si dezvoltariirelatillor de bund vecinatate cu toate categoriile de state existente la nivelul Europei, inclusiv cele din spatiul ex-URSS si ex-lugoslav. Cel mai clar succes al acestui demers se refiecta intr-o succint& radiografie temporala a evolutiei acestui concept al cooperdiriitransfrontaliere, plecdnd de la faptul c& in cea de-a doua jumstate a secolului XIX si cea mai mare parte a secolului Xx frontierele, printr-o mare varietate tipologics, au jucat un rol hotardtor tn delimitarea spatiului politic si a tuturor elementelor cuprinse intre acestea. Treptat, la cumpéna dintre milenii, rolul acestora s-a transformat din lini de divergent in linti de convergent& a intereselor politice, economice, sociale etc. ale statelor contigui si, implicit, arealele frontaliere corespondente au dobandit un nou rol, de areale de interes pentru dezvoltarea economicd si a relatilor dintre comunitatile aflate pe cei doi versanti frontalieri. Astfel, de a areale frontaliere contigui, férd conexiuni directe si pe masura resurselor existente, s-2 ajuns tn prezent la o noua dimensionare a rolului acestora, prin identificarea ‘tuturor posibilitstilor de a conexa aceste spatii in cadrul unor sisteme teritoriale functionale si benefice pentru fiecare parte participanta. Constituirea si extinderea acestor structuri regionale la nivel european au la bazi experienta acumulaté si functionarea eficientd la nivelul Europei Occidentale, si in special exemplul avantajelor care decurg din acest tip de colaborare transfrontaliera, cu deosebire in privinta dezvoltérii economice sia libertatil de circulatie a persoanelor. Din multitudinea de astfel de demersuri, cu finalizari favorabile pentru toate pai implicate, sintetic rezultate din proiectele propuse, aprobate, finantate si finalizate sau in derulare, se impun a fi amintite urmatoarele avantaje: dinamizarea relatiilor economice si comerciale tntre structurile teritoriale implicate; favorizarea schimburilor culturale, artistice si stiintifice; libertatea circulatiei persoanelor si implicit a conexérii colectivitatilor umane cu particularitati comune pe de-o parte si aprofundarii cunoasterii intre cele cu identitati diferite pe de alta parte; cooperarea in domeniul protectiei mediului inconjurator, in gestionarea resurselor de apa etc.; conectarea infrastructurilor frontaliere si implicit nationale si crearea nor structuri eficiente in domeniul comunicatiilor si transportului etc. Toate acestea se constituie intr-o suma de obiective si ambitii care stau la baza acestui demers politic european, a cdrui implementare teritoriala s-a extins inclusiv la nivelul t2rilor din ex-URSS, unele cunoscute ca reticente la aceste forme de colaborare. Dac in ultimele decenii ale mileniului il s-a creat ,abecedaru!” coopersrii transfrontaliere de tip euroregional, ale cérui lectii au fost insusite treptat si cu mult exercitiu de c&tre resortisantii celui care |-au creat, debutul mileniului il s-a transformat rapid printr-un 6amplu proces de ,alfabetizare” a restului Europei si in speci I a cele Centrale si de Est, materializat faptic printr-o ,lucrare” ambitioasa, extensibild cu rapiditate, care are in plus meritul de a fi aplicatd intr-un areal istorico-geografic in care ,invataceli” au infeles devreme necesitatea utilizar unui limbaj comun, Desigur, usurinta invataril acestula se leaga far’ echivoc de o istorie comund, ai cérei actori - acelasi pentru Iungi perioade de timp - au cunoscut procesul unor ,operatii estetice”, mai mult sau mai putin reusite, aplicate ,,batranei Europe” 1.2. Continut, definire si caracteristici Procesul de extindere a Uniunii Europene, cu precidere spre centrul si estul Europei, include ca parte componenté premergitoare in proiectul su de edificare ,armonizarea” arealelor frontaliere contigui prin promovarea si sustinerea proiectelor de cooperare transfrontaliera pe toate planurile si intr-o mare varietate de forme. In acest sens, in ultimii 20 de ani, s-a instituit si promovat termenul de ,,Euroregiuni de cooperare transfrontalierd”, cu 0 Puternicd extensiune spatialé si care, la modul general, sugereaz dorinja fermé a statelor din fostul bloc comunist de # lua parte Ia acest proces ,ireversibil” pentru perioada contemporané. Initial a existat o mare varietate de ,jntelesuri” pentru acest termen sau o multitudine de incercdri de denumi aceste structuri teritoriale de cooperare transfrontalier&. Dintr-o palet largé de acceptiuni , filtrate” in ultimii ani de si prin exercitiul aplicativ, pe masura aprofundaril i Tntelegerii mecanismelor de constituire® (si a factorilor favorabili/ restrictivi), functionare si extindere a acestor ,tendinte de promovare a identit i culturale si de stabilizare $i deavoltare economicé”, in principal in Europa Centrala si de Est, vom tncerca in continuare sé sintetizim cateva dintre cele mai sugestive si identificabile teritorial definiri ale acestor posibile sisteme teritoriale transfrontaliere. ‘inca de la inceput se impune ca o necesitate de prim ordin precizarea c4 in forma in care au fost gandite si create Euroregiunile de cooperare transfrontalierd sau alte structuri si forme de acest tip nu sunt si nu au ca obiectiv constituirea unor structuri de guvernare regional& prin asocierea voluntaré a diferitelor structuri naturale sau administrative frontaliere, Functionalitatea acestora are ca fundament legal si structural competenfele autoritstilor locale si regionale ca parti constitutive ale ansamblurilor statale care le guverneazé si din a céror structura administrativ-teritorialé provin. Din definitiile acceptate in literatura de specialitate putem aprecia ca diferentele sunt date in general de arealul de aplicare. Gradul de favorabilitate sau restrictivitate diferd intre {rile membre UE sicele din fostul spatiu comunist pe de o parte siintr-o anumitd msurd pentru fiecare tard in particular pe de alta parte. Fondul conceptual este desigur acelasi - de promovare 2 cooperarii transfrontaliere si de eliminare treptat8 a restrictillor impuse de frontierele politice. Pentru a argumenta cele precizate prezentém in continuare céteva dintre definirile euroregiunii, sugestive pentru 0 anumita perioada de timp. Asociatia European a Regiunilor de Frontier’ (AEBR) precizeazd c& ,... in limitele scopului geografic al cooperéiri, structurile transfrontaliere sunt aranjamente pentru cooperarea dintre structuri de guvernore local sau regionalé (putem aprecia ca structuri teritorial- * Reticenta parti romanesti in perioada 1993-1997 de a participa intr-o forma legalé la o astfel de structurd de cooperare transfrontaliers, cum a fost cazul Euroregiunii ,Corpatica”, poate fi pusa in mare ‘masurd pe seama neintelegerisistemului functional a acestui tip de mecanism de promovare a coopersrii transfrontaliere sub o cu totul altd forma decat cea de ,parteneriat socialist”. 7administrative de diferite ranguri) situate de-a lungul frontierei in acord cu promovarea interesului comun si pentru ridicarea nivelului de trai pentru poputatile frontatiere”. Intr-una dintre aceste definiri, Sageaté Radu (2002) precizeaza ca Euroregiunile pot fi identificate ca ,structuri teritoriale create in scopul intensificirii cooperérit interregionale si transfrontaliere, prin realizarea unui spatiu coerent de dezvoltare economicé, stiintificé, social si culturalé”, Putem remarca feptul c8 obiectivul de baza este acela de a crea un sistem transfrontalier functional pe diferite domenii de activitate juxtapuse sau integrate. ‘ntr-o alta definitie, inspiraté din experienta vest-europeand si prezentatd in lucrarea Autonomia localé si integrarea europeand (p. 273, 1999), autorul, Corneliu L, Popescu prezinta Euroregiunile “ca forme particulare de cooperare suprafrontalierd a colectivitéilor teritoriale locale. Ele presupun asocierea colectivitatilor teritoriale locale din doug sau mai multe state vecine, forménd 0 zoné unitard, caracterizaté prin anumite particularitéti sau interese comune”. Aceastd definire pune accentul in principal pe evidentierea actorilor principali distribuiti intr-un scenariu regional a c&rui regizori au pus inainte de toate in demersul lor ,nteresul comun”. Alexandru llies propune o definitie mai cuprinzdtoare $i cu aplicabilitate in special la nivelul tarilor din fostul bloc comunist: ,Euroregiunea de cooperare transfrontalier” este 0 asociere benevold, prin respectarea legislatilor nationale si internationale, a unor structuri teritorial-administrative ale unor entititi statale, de diferite nivele In scopul elimina ,izolationismului teritorial”, a creérii unui cadru de apropiere culturalé sau de reconstruire 2 unor ansambluri de acest tip si, nu in ultimul rand, de constituire a unor nucle de dezvoltare economicé in scopul realiziri unui echilibru intre centru si periferie $i intr-o faz mai avansata a tunor sisteme teritoriale functionale. Este o fazd premergatoare si pregatitoare integrarii acestor state in Uniunea Europeand si de promovare a bunei vecinatati cu areale politice contigui celui de desfagurare a acestui proces Ceea ce este important de precizat este faptul ca gi prezent, termenul ,Regio” care st la baza denumirit ,£uroregio/Euroregiune” si-a pastrat sensul initial, aceste asocieri de cooperare transfrontaliera nefiind concepute pentru a crea noi tipuri de guvernari la nivel transfrontalier. Acestea nu au putere politic’ iar activitatea lor se limiteaz3 la competentele autoritatilor locale sau regionele care stau la baza constituirll sale, Alsturat rolului important avut in promovarea coopersrii si increderii reciproce, euroregiunile au contribuit si ca mijloace pentru dezvoltarea economic’ si cooperarea tn Europa Occidental’. Aceast8 experient este translaté ca metoda de fond, cu mare rapiditate spre centrul si estul Europei, insé aici apare problema marii diversitati perceptive a instrumentelor si mijloacelor de aplicare. la nivelul Europei exista o mare varietate de astfel de structuri euro-regionale, determinate de o paletd largi de criterii (pentru mai multe detalii, vezi http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/eu/crossborder/index_en.htm#). ¥ Figura 1, Regio TriRhenaPrima euroregiune, , Reggio Basiliensis” in prezent redenumit3, Regio TriRhena” a apirut la frontiera dintre Elvetia, Germania, si Franta in 1963, urmata de altele in arealul frontalier dintre Benelux, Germania si Franta, dupa care s-au extins intr-un ritm rapid, astfel c&, in prezent, exist peste o sutd de astfel de structuri de cooperare transfrontaliera extinse de la Oceanul Atlantic si pana in partea occidentala a spatiulul ex-URSS. Important de precizat este faptul cd modelul de colaborare in cadrul euroregiunilor? are © larg’ sustinere din partea Uniunii Europene, acesta puténd fi considerat un exercitiu premergétor aderarii la aceast’ organizatie a sarllor participante si “ca un micro-experiment pentru implementarea unor relagii de naturé comunitard intre regiuni din statele candidate”. Vert figura nr 2 infra a rezolute optim fa adresa: hitp://www.acbr.cu/files/publications/As 170418 Querformat AB Bildschirmoraecentation.oof 9{002 Hoquevouesng sopuoyoiSioqnzues6 wou0}soy | “oo e1pieweajeues woryezadoos sp euoI69H | (002) :adosn3 jnjanyu oy ajunpbasoing ‘Z eandiyDeosebit de interesant in acest demers este algoritmul unel “bune euroregiuni” (The Algorithm of a “Good” Euroregion) propuse de Andre-Louis Sanguins (tabelul 1), 1 cadrul caruia regasim foarte explicit schema logica si mecanismul de implementare, functionare si dezvoltare ‘a une’ astfel de structuri de cooperare transfrontaliera. Tabelul 1, Algoritmul unei “bune” Euroregiuni Nr MOTIVATIA CARACTERISTICI Sala 5 |Inte-un areal tansfrontalier care poate devenicentru pentru dezvoltarea Poriia geografca economics 1. Existé 0 Walijie de colaborare dar Fard Implementarea une institut 2, | Cindarelocun |euroregionae; "| astfel dedemers ? |2. Identificarea unor institut de tip euroregional care s8 genereze traditie| in colaborare, 3. | Extensiunea | Nufoarte extins’, suprafeta optima find intre 3,000 si 10.000 km 4 Populatia | Numér moderat,valoare optima cuprins& tre 500.000 511 milion locuitor 5, | Retele interne sin functie de extenslunea i densitates acestorateritoril euroreginil poate externe __|fimaiadiacent si mai continu. fa) Obiectiv pe termen scurt: realizarea, mobilizarea si transformarcal - Insttutite organiza’ in institute functionals tn aealul euroregiunl euroregionale |b Utiizarea resurselor interne si externe; c} Perspectiva general pentru reajustare. : Funciuni _|€T#3"68Senslu de “inispensabiitte” pentru cooperare care vei urmat& urgent de sentimentul de sigurantal “Euroregionalulu”, stogitede |? Exstenta @ 5 seevenge cronologice: .Cunoastere activ mutual + 2. | tuntionare yi |ndspensabiltatea cooperdni ransonttere + Cooperate tengils + institute fACfurtcuuree+ Sentiment de sigurant euoregiona’ b.)Implementarea instrumentelor insttuyfonale si acfluni reale n domeniu 9. | Acoperiea | apitates€uroregiunl de a reaciona in content lca, ajjonal i european, teritoriala Pe langa statutul legal care st la baza constituirii Euroregiunilor un aspect important Pentru functionalitatea acestora deriva din compozitia structural a acestora, din varietatea si rangul unitatilor administrativ-teritoriale sau de alt natura asociate. De altfel, introducerea in organizaree administrativ-teritorialé la nivelul trilor membre UE si, in mare masurS, a celor cu statut de partener, a sistemului NUTS®, de pozitionare si echivalare pe o scar& ierarhicd cu cinci * Nomenclatorul Unitatilor Teritorlal Statisticeformeazd o schemé unitarS si coerent8 pentru stabilrea statisticlor «egionale ale membrilor UE si este ordonaté pe tre niveluri: NUTS 4,2 513. Este o institute esential6 a UE, intrucst ‘tat politica regionald, cat 51 gestionaras fondurilor comunitare de asisteng gi ntrautorare se sprijin pe unt3yi statistice teritoriale, Closficerea NUTS este lerarhic8. E2 sublvide flecare stat membru fn regiuni de nivel NUTS 4, univele a tuturor structurilor admi istrativ-teritoriale din arealul politic a misur’ constituirea unor mecanisme functionale la nivelul aso , usureazd in mare iv al euroregiunilor. Din marea varietate de astfel de asocieri la nivelul celor peste o suta de euroregiuni existente la nivelul Europel, precizém cdteva astfel de combinatil structurale: a.) Euroregiuni care administrativ-teritoriale sau niveluri de autoritate similare ca municipalitéti/comune, judete sau regiuni: - Euroregiunea ,Carpatica” include unitati administrativ-teritoriale asociate nivelului NUTS Il (desi apar diferentieri sub aspect demografic si al suprafetei) dup cum urmeaza: regiuni slovace (regions), judete romanesti, judete maghiare (megyes}, regiuni ucrainene (oblast’), voievodate poloneze (provincii); - Euroregiunea ,Siret-Prut-Nistru” care include structuri teritorial-administrative de tip judet atat pentru partea romaneascé cat si pentru cea din Republica Moldova +b Euroregiuni care sunt constituite din structuri mixte, pozitionate pe niveluri ierarhice sicu statute de functionare diferite: + ,Euregio Mass-Rhine” la nivelul cBreia sunt asociate provin Regio Aachen” (Asociatia municipal elgiene si olandeze cu stilor germane) i Comunitatea German’ din Belgia; + Euroregiunea ,Giurgiu-Ruse” care aldturi de municipalitatile Giurgiu si Ruse include si organizatia neguvernamentalé “Agentia Municipal Energetic” din Ruse; ~ Euroregiunea , Bihor - Hajdu-Bihar” include doua structuri identice de tip judes (NUTS Ii) si dou8 asociatii ale localitdtilor de frontier, una constituitd pe teritoriul judetului Hajdu- Bihar si cealaltd in judetul Bihor; - Euroregiunea , Dunére-Crig-Tisa-Mures” este format din judete de partea romana si maghiard si o provincie autonoma de partea sarba; c) Asocieri de orage, comune si judete si care pot fi asimiate structurilor de tip euroregional: in strategia de cooperare transfrontalier’ de acest tip a Poloniei, municipalitatile din aceasta fara creeazé initial uniuni sau asociatii de municipalitati inregistrate in baza Legii Asocierilor din aceasté tard, dupa care aceste uniuni sau asociati, avnd un statut de baza intra fiecare dintre acestea subdivizSndu-se In regiuni de nivel NUTS 2, care la rindul lor se subdivid fn regiuni de nivel NUTS3. Criterile de clasficare a reglunilor conform NUTS sunt: 1. Unitstile administrative existente'n statele membre constitue primul criteriufolost la definirea regluilor. ‘in acest sens, “unitate administrativa" tnseamnd o arie geografic cu autorltate administrativa care are puterea de a lua deciai poitice sau administrative pentru aria Tn cauzd, Tn cadrul legal s\ institutional al statulul membru, 2. Stablirea nivelului NUTS relevant de incadrare 2 unitatlor administrative dintro clasd dat unui stat ‘membru se va face finénd seama de mirimea medie a acestei clase a unittilor administrative ale acestuia ‘care trebuie sa se situere intre urmatoarele limite ale populatie: abel. 1. Limitele administrative NUTS Nivel Minimum Maximum Max/Min NUTS 3.000.000, 7.000.000 233, NUTS 800.000 3.000.000, 375 NUTS 750.000 200,000 322 2jn asocieri transfrontaliere cu structuri simitare din alte state si pun bazele unor structuri euroregionale; ~ intr-o anumita masura si Euroregiunea ,Bihor - Hajdu-Bihar” a urmat acelasi traseu, avand ca nucleu de baz’ asocierea celor doug Asociatil de dezvoltare a localitatilor de frontier8 din Bihor si Hajdu-Bihar; ~ Euroregiunea romano-bulgard ,Dundrea de Sud” are la bard asocierea a dou’ structuri frontaliere: Asociatia municipalitatilor din Bulgaria si Asociatia celor 4 orase din judetul Teleorman; ~ Euroregiunea germano-ceha ,£lbe/Labe” este constituit’ de asemenea din doud asociatii/societati independente care au semnat un cord de __cooperare: Kommunalgemeinschaft Oberes Elbtal/Osterzgebirge e. V. de partea germans si Klub Euroregion Labe de partea coh’. Un aspect interesant tn cea ce priveste sustinerea eforturilor pentru dezvoltarea coopera transfrontaliere la nivel european prin implementarea si dezvoltarea politicilor regionale rezultd din orientarea diferentiat& in aceasta directie a dou’ importante institutii Promotoare, Consiliul Europei si Uniunea European’. Astfel, daca politica regional a Uniunii Europene tinde spre o finalitate de natur’ economic, Consiliului Europei isi canalizeazd ceforturile in domeniul conservarii patrimoniului cultural specific fecarei regiuni, dialogului culturi, erupuri etnice si eligi, precum si dezvoltari institutionale. 1.3. Scopuri si obiective Scopurile si ol tre ctivele euroregiunilor pot fi caracterizate printr-o mare diversitate tipologicé determinata de continut, actori si actiuni, toate acestea stand la baza rezultatelor activitatilor acestora. In general, obiectivele de baz ale euroregiunilor vizeaz’ promovarea Intelegeri sia coopersrii la toate nivelurile si sub toate formele, a culturi gi in egala masurd, a coopersirii a nivel economic. Cooperarea transfrontaliera nu se rezuma desigur, doar la cele amintite, diversificarea domeniilor de actiune fiind si 0 consecinta a statutului de constituire a membrilor acestor structuri de cooperare transfrontalier’. Astfel, celor amintite li se mai pot adauga activit3ti de interes pentru populatille frontaliere din domeniile: social, snatate, educatie, managementul deseurilor, a resurselor de aps, conservarea si protectia mediului, managementul sl organizarea spatiulul, turism si recreere, transporturi, prevenirea si combaterea dezastrelor naturale etc. Jin consecing3, avem nevoie de retele transfrontaliere intre autoritifile locale si regionale, care nu numai si dea posibilitatea unei cooperari economice si legate de infrastructur, dar s4 promoveze si cooperarea socio-cultural prin eliminarea barierelor, spre exemplu, in sectorul social, in educatie, domeniullingvistic, in problemele de zi cu zi ale granite, in toleranta cultural, astfel incét poate fi construita increderea reciproca. Prin urmare, in toat’ Europa, cooperarea transfrontaliera este un obiectiv urgent pentru viitor, ce trebuie atins folosind in aceeasi masuré precautia si energia. in acest context al regiunilor de granit& si transfrontaliere dezavantajate, promovarea solideritatii este absolut indispensabil’. 1.4. Domeniile coopersirii transfrontaliere® Imbunditétirea infrastructurii * Ghid de cooperare transfrontalerd, (Protect finantat de Uniunes Europeand prin Prograrmul Phare CBC Roménia ~ Bulgeria), Constanta, 2005, p. 32-34 3Pentru regiunile de granit si transfrontaliere care sufer’ in continuare din cauza localiaarii lor la periferia yarii din care fac parte, si cateodaté chiar a Europel, constructia $1 dezvoltarea drumurilor, cailor ferate, a aeroporturilor, cailor navale si a porturilor sunt de o important vitala. Aceste infrastructuri ofera conditiile necesare cooperarii transfrontaliere Datorita creérii Refelelor Trans-Europene, regiunile de granita si transfrontaliere vor fi dotate cu ‘noi conexiuni nationale si internationale care le vor permite utilizarea infrastructurilor din interiorul tarii, eliminandu-se situatiile specifice de strangulare la trecerile de frontier’ i contribuindu-se la dezvoltarea interna a zonelor de granita si la conectarea lor cu centrele conexiunile internationale nu trebule s& transforme regiunea de granita sau transfrontalier’ intr-o simpli zona de tranzit. in timp ce infrastructura transporturilor se construieste si se dezvolta, trebuie luate in considerare interesele cetatenilor afectatisicerintele de mediu. in acest sens, proectele de infrastructuré transporturilor se pot realiza numai cu participarea, in mod egal, a regiunilor de granité si transfrontaliere afectate, Pentru dezvoltarea viitoare a regiunilor de frontier& si transfrontaliere aflate la granitele UE externe, in particular in centrul si estul Europel, dezvoltarea tematicii si comunicatiilor permite iesirea regiunilor in cauzd din marginalizarea uneori chiar europeans. Promovarea calitatil localizérii si a dezvoltarii economiei comune Ih contextul disparitatilor Europei largite si al coeziunii teritoriale, cooperarea transfrontalier’ ajuté in particular la eliminarea diferentelor si obstacolelor economice din regiuni de granita invecinate, in parteneriat cu guvernele nationale si autoritétile europene. Atat timp cat infrastructura transfrontaliers nu face decat s@ creeze conditile pentru cooperarea economics, politicile de dezvoltare economics sia piefei muncii sunt cele care imbunatatesc, in mod direct, dezvoltarea economic regional& transfrontalier’. Prin urmare, politica economicd regional din zonele de granita sau transfrontaliere ar trebui s8 promoveze eliminarea diferentelor datorate frontierelor. Mai mult, aceasta politica ar trebui integrata in obiectivele principale ale politicilor nationale si europene (spre exemplu: ica agricols, structural, economics, de planificare spatial8, politica regionalé si socials, nConceptele regionale de dezvoltare transfrontaliera” si ,programele operationale” trebuie create si imbundtatite de catre autoritatile regiunilor de granita si transfrontaliere, si implementate de citre guvernele nationale si UE. Programele transfrontaliere au ca scop realizarea de masuri si proiecte concrete care si ‘imbunatateascd cooperarea transfrontal si mijloci, 58 dezvolte noi relatii transfrontaliere intre producdtori si furnizori, si elimine dezavantajele competitive datorate granitei (dupa cum se poate constata din procedurile licitatilor publice si private, barierele administrative si dumpingul social). Trebuie s8 promoveze invtamantul profesional transfrontalier si recunoasterea bilateral a calificdrilor nationale, dindu-se astfel posibilitatea dezvoltérii unei piete a muncii veritabile, a unei zone transfrontaliere de operare pentru intreprinderi. De asemenea, programele transfrontaliere vor urmari crearea de facilitati pentru furnizori si pentru depozitarea deseurilor (de exemplu, gunoaie sau ap8), precum si pentru serviciile medicale. Eficienta cooper&rii transfrontaliere depinde si de gradul de dezvoltare a economicului si politicului, de legislatia fiectrui stat in parte, de nivelul de pregatire a reprezentantilor autoritatilor centrale si locale, de increderea reciprocd intre participanti ete. 4 intre tntreprinderi mi “4Mediu! Aerul, apa si mediul natural nu se opresc la nici o granita. Ca rezultat, este nevoie ca Protectia mediului si conservarea naturii s8 se extinda si peste frontiere, trebuind s fie incorporate tn planurile de dezvoltare spatial transfrontalier’. Designul peisagistic activ in regiunile de granita si transfrontaliere are nevoie de 0 abordare comund, in aceeasi masura ca sieliminarea problemelor legate de poluarea aerului sia apei, eliminarea reziduurilor menajere, reciclarea si curdtirea, poluarea fonic’ si bazinele fluviale inundabile. 0 atentie deosebita trebuie acordata diferentelor substantiale din domeniul protectiei mediului si conservarii naturii dintre regiunile de granita si transfrontaliere. Cultura Elementul cheie in cooperarea transfrontalier& este promovarea increderii reciproce 1 2 conexiunilor primare. Cooperarea culturala este foarte importants, ea find o necesitate esentiald pentru construirea oricarui alt tip de cooperare. O buna cunoastere a intregii regiuni transfrontaliere si a conditilor geografice, structurale, economice, culturale si istorice este 0 preconditie pentru implicarea activa a cettenilor si a celorlalti parteneri. Transformareo in realitate a principiilor subsidiaritail si parteneriatului Europa se caracterizeaza, mai thainte de toate, prin diversitate. Acest lucru ar trebui si fie vaaut ca un avantaj. Structurile sale unice, regionale, trebule luate in considerare si dezvoltate jn continuare, pe masura construirii casei europene comune”, implicind cooperarea transfrontaliera in toate domeniile. Identitatea regional a statelor europene poste fi considerata ca un bloc al Uniunii Europene la nivel regional. De-a lungul frontierelor europene, regiunile de granitd si transfrontaliere au rolul unei punti de legaturd si, pentru cé se manifest’ {in viafa de zi cu zi a oamenilor, ofera oportunitati promitatoare de dezvoltare. Ca rezultat, acestea ar trebui sé fie promovate suplimentar de catre toate institutile europene si nationale, precum si de fortele politice. Regiunile de granité si transfrontaliere sunt capabile si doritoare si aduca o contributie importanta interconexiunii, pentru integrarea european’, mentinandu-si, ins’, bogata lor diversitate culturalé. Cooperarea culturalé transfrontalieré. promoveazd, de asemenea, ijelegerea minoritatilor nationale si etnice si necesitatea gasirii unor solutii la problemele acestora. Autoritatile administrative 5i politice, precum si presa, radioul si televiziunea, trebuie 88 creeze conditiile necesare pentru bunele relat re vecini, ajuténd la inléturarea Prejudecdtilor. Tn contextul existentei unor planuri si masuri locale, dar si a unor concepte europene de dezvoltare, regiunile de granita si transfrontaliere fac efarturi pentru a se dezvolta. Realizarea de parteneriate si aplicarea principiului subsidiaritatii printr-o coordonare sporita si cooperare intensiva intre factorii de decizie local, regionali, nationali si europeni sunt indispensabile pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta regiunile de granita si transfrontaliere. : Disporitatile economice si sociale © perspectiva cu totul diferit’ se desprinde atunci cnd se iau in consideratie conditille socio-demografice, cresterea economic’ si infrastructura din regiunile de granita. Ele oglindesc atat mostenirea dezvoltarii economico-sociale intr-o perioads istori ‘indelungats, precum si caracterul relativ calm al tranzitiei in tarile central si est europene. Disparitatile existente inainte de 1990, in ceea ce priveste demografia, structura localitatilor si cresterea economic&, au sporit 15in parte in perioada de tranzitie. Densitatea mare 2 populatiei si cresterea demograficé au caracterizat de-a lungul timpului extremitatile nordice si sud-estice ale Spatiului Dunarean: sudul Poloniei, Ucraina si Moldova, ca si Serbia si Macedonia care sunt “societati tinere”. Pe termen mediu, aceste caracteristici pot fi privite ca un factor de stres, legate fiind si de potentiala migratie a popul spre regiuni mai dezvoltate. in contrast cu acestea, sunt “societatile mature” din extremitatea vesticd (Bavaria, care realizeaza grania intre Austria 5i Republica Ceha) si nordul Bulgariei (care realizeaza granita cu Romania). Migratia de granité deja existenté si chiar naveta pot rezulta din presiunea pietei muncii in regiunile de granita. Figura 3. Cooperarea transfrontaliert in interiorul granitelor UE jel Cross-border Cooperation programmes | | ° 1 000 | lett i ‘in cadrul Programelor de finantare 2007-2013, de la bugetul Uniunii Europene, prin 16peste 50 de programe (cu 0 alocare totalé de 6 miliarde de euro, din care au fost cheltuite putin peste 60%) au fost finantate peste 6000 de proiecte derulate atét in cadrul statelor membre ale UE cat sia statelor din afara UE. Multe dintre acestea au fost concentrate pe zone situate de-a lungul a 38 de granite interne ale UE. De regul8, cu bugete reduse (cdteva zeci sau sute de mil de euro), aceste proiecte au avut rezultate concrete: au eliminat bariere pentru a avea 0 securitate mal bun’, sisteme mai performante de transport, educatie, energetic, sanatate, au contribuit la formarea specialistilor si crearea unor noi locuri de munca. Pentru pericada 2014- 2020, pentru finantarea proiectelor transfrontaliere prin cele 60 de programe au fost prevazute ERDF Cross-border cooperation programmes 2014-2020 arene areas ar pat of te ot ore pryarere seas Emtareoinly | | ‘mp vn ele eee ager crc PO | | | Sars sm | 15. Instrumente de sustinere a cooperdrii transfrontaliere euroregionale Dezvoltarea cooperérii transfrontaliere sub forma euroregiunilor presupune existenta aldturat cadrului de desfésurare si a unui sistem de sprijin financiar pentru implementare, vconstituit din doug categorii de fonduri: cele comunitare $i cele locale. Astfel, proiectele promovate de cétre Uniunea Europeana sunt finantate de catre acest organism prin fonduri structurale’ sub forma programului INTERREGS, prin fonduri publice ale comunitatilor locale si fonduri private din donatii sau provenind de la unitati economice, fundatii (Carpatica’}, ONG?-uri ete. Tn cazul tSrilor candidate la integrarea in Uniunea Europeans, atat la nivelul celor care au devenit membre din 2004 si 2007, precum $i in cele cu statut de partener al Uniunii se evidentiaz’ programul PHARE-CBC? care alocé fonduri din partea organismului european pentru dezvoltarea cooperarii transfrontaliere la toate nivelele si intr-o paleta larga si diversificata de domenii. Spre exemplu, cea mai nou’ euroregiune cu participare romaneascé ,Bihor - Hajdu- Bihar” a beneficiat de finantare, prin programul PHARE, pentru proiectul Dezvoltarea turisticé frontalferé in Euroregiunea ,Bihor - Hajdu-Bihar” si implementat de catre Camera de Comert si Industrie @ judetului Bihor in parteneriat cu institutia similaré din judetul Hajdu-Bihar din Ungaria. De asemenea, exist’ si programe de cooperare transfrontalierd, cu extindere si spre estul continentului, intre tarile candidate la integrarea in Uniunea Europeana pe de o parte si Intre acestea si cele din spatiul ex-URSS (actual CSI) pe de altd parte. in acest sens amintim programul TACIS. Figura 4. Arealuri de cooperare transfrontalierd in interiorul sila granitele externe ale Uniunii Europene (2007-2013) * administrate de Comisia Europeand in scopul finantarilajutorulul structural comunitar, cuprind fondul EAGGF (European Agricultural Guidonce and Guarontee Fund) pentru agriculturs, fondul regional pentru ajutor In politica regionalé, fondu social pentru mésuri de poliicé social si noul Instrument Financlar pentru Peseuit. Fondul de coeziune creat in anul 1993 serveste sil oblectivele politic structurale comunitare, * Program de cooperare transfrontalierdInterregionald care vizeazd infrastructure. ” Fundatia Carpatica - Fondul de dezvottare a Euroregiunii Carpatice este princinalul sustinStor a proiectelor din Eurovegiunea Carpatica, avind ca oblective dupi cum este precizat sin Statutul acestela ,promovareo relopilor de cooperare transfrontaliers si inter-regionalé, stabilitatea sociolé $1 dezvoltorea ecenamicd durabilé in arealul Euroregivnil Carpatice”. * Organizatiineguvernamentale. * PHARE (Poland and Hungary Action for Reconstructing of Economy) - este un program al UE, realizat initial doar ppentru Polonia si Ungaria, menit sé ofere sprijn financiarstatelor din centul si estul Europel in pregatiea aderSni |a UE slindeplinites criterilor de ta Copenhaga (pentru Romania, ultimul an de finangare a fost 2008). 18Structural Funds 2007 -2013: ‘Transnational Cooperation areas Eu.28 Acest model euroregional de identificare, promovare si dezvoltare a mecanismelor favorabile cooperdrii transfrontaliere, profund exersat la nivelul Europel Occidentale a inregistrat un progres rapid in procesul de implementare la nivelul tarilor din Europa Centrala si de Est. In acest sens, Romania poate fi considerata una dintre farile care au realizat un progres, prin conditille create pentru dezvoltarea a 13 euroregiuni in care sunt incluse structur' teritoriale apartinand acesteia, 1.6. Compatibilitati sub aspect statutar si legislativ La nivel european statutul legal al Euroregiunilor de cooperare transfrontaliera se caracterizeazé, la fel ca si modul de constituire, printr-o mare varietate tipologicé determinata 19in mare masurd de statutul partenerilor asociati la nivelul acestora, Acestea pot include (dup’ AEBR): ~ comunit8ti de interese, fara personalitate juridicé ca: Euroregiunea Neisse, Euroregiunea Elbe-Labe; - grupéri de interese economice europene: Euroregiunea Transcanal; = asociatii non-profit: Euroregiunea Saar-Lor-Lux Rhine in baza dreptului privat din Luxemburg: + comunitéti de lucru far personalitate legal: Euregio Bayerischer Wald- Bohmerwald/Sumava; - asocieri de institutii publice: Rhine-Waal Euregio, 0 problema care se impune a fi precizata si analizat8 pentru acest tip de demersuri deriva din interpretarea diferentiat8 a statutului si modului de functionare a acestor asocieri la nivelul statelor a cBror parti se identificd cu structura teritorial8 euroregionalé in cauz8. Spre exemplu: Euroregiunea “Maos-Rhine” este in interpretarea legislatiei olandeze o fundatie, in timp ce in interpretarea legislatiei belgiene este asociat’ unei organizatii non-profit. Aceste diferentieri Iz nivelul euroregiunilor create intre arile din fostul bloc comunist sunt mult mai mici deoarece, in cea mai mare parte a acestora asocierile sunt la nivel de unitati administrativ-teritoriale cu statut bine precizat in legislaia flec&rei t&ri si cu sensur similare in F transfrontaliere, Diferentieri in cazul arealului fost comunist pot apare in conditile asocierii unor structuri diferentiate ca pozitie in ierarhia administrativ-teritorialé a statelor asociate sau tn urma asocierii unor organizatii sau asociatii a cdror statut prevede atribu cazul aso i altele decat cele prevazute in cazul unitatilor administrativ-teritoriale. EUROREGIUNI CU PARTICIPARE ROMANEASCA Dac in anii care au urmat imediat c&derii sistemului comunist (1990-1994) a existat 0 oarecare reticent din partea autoritatilor din Romania in ceea ce priveste asocierea unor structuri administrative romanesti cu cele ale frilor invecinate si nu numai, in prezent asistim Ja multiplicarea accentuaté a structurilor de cooperare transfrontalierd de tip euroregional. In prezent, structuri teritorial-administrative din Rom&nia sunt asociate la nivelul a 13 euroregiuni sau altor forme de cooperare transfrontalier’, Cadrul legistativ romanesc specific cooperarii transfrontaliere de tip euroregional Corespunzétor legislatiei roménesti in vigoare colectivitatile, autoritatile sau organismele desemnate s8 exercite functii regionale sunt consilile judetene si consilile locale, Participarea acestor structuri de organizare si coordonare regionala la nivelul Romaniei in cadrul proiectelor de cooperare transfrontalierd, implicit a celei de tip euroregional, este intarita sub aspect legislativ de Ordonanta de Urgentd a Guvernului Roméniet nr. 120/1998 pentru ratificarea de cétre Romania a Conventiei-cadru europene asupra cooperaril transfrontaliere a colectivititilor sau autoritafilor teritoriale, adoptaté la Madrid, la 21 mai 1980. tn viziunea acestui document european, cooperarea transfrontalier are drept obiectiv tntérirea si dezvoltarea raporturilor de vecindtate intre colectivitati sau autoritati teritoriale ce depind de 20dou’ sau mai multe parti contractante, precum si incheierea de acorduri si infelegeri utile in acest scop. Un alt document care sprijiné dezvoltarea regional este Carta europeand a autonomiei locale, adoptat’ la Strasbourg la 15 Octombrie, 1985 si ratificat’ de cétre Romania prin legea 199/197. Cel mai important document existent in prezent tn Romania, care creeazd un cadru cuprinzator si favorabil acestor demersuri, este Legea 215/201 a administrotiei publice locale (republicata in anul 2007), Capitolul | - Dispozitii generale, sectiunea 1 - Regimul general al autonomiel locale, care stipuleazé, la art. 15, aliniatul 1, c& ,Unitatile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontier’ pot incheia tntre ele infelegeri de cooperare transfrontaliera cu structuri similare din statele vecine, in conditille legii”. Art. 5, aliniatul 2 prevede c& ,autonomia locala confer’ autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, s& alba initiative in toate domenile, cu exceptia celor care sunt date in mod expres in competenta altor autoritati publice”” Cooperarea transfrontalier’ romaneasci de tip ,euroregional” ‘in urma actiunilor intreprinse la nivelul institutilor abilitate de citre legislatia romaneasci pentru a dezvolta acest tip de colaborare, in anil care au urmat sistemului comunist, structuri teritoriale roménesti sunt integrate la nivelul a 13 euroregiuni de cooperare transfrontalier’ distribuite la nivelul tuturor sectoarelor frontaliere ale Roméniei cu farile vecine. Dintre acestea o mare parte s-au constituit la initjativa institutiilor roménesti Astfel, sub aspect cronologic (tabel 1 si figura 1) acestea sunt (sursa: MAE Romania, 2009; http://www.mae.ro/index.php?unde=docRid=72848idInk=1&cat=3; C/ Bihor, 2009 http://www cibihor.ro/index.ohp?act=euroregiune) 1. Euroregiunea ,Corpatica”; 2. Euroregiunea , Dundire-Cris-Tisa-Mures”; 3. Euroregiunea “Dundrea de Jos”; 4, Euroregiunea “Prutul de Sus”; 5. Euroregiunea ,Giurgiu-Ruse”; 6. Euroregiunea “Dundrea de Sud”; 7. Asociatia de colaborarea transfrontalieré “Dundirea 21”; 8. Euroregiunea “Danubius”; 9. Euroregiunea “Siret-Prut-Nistru”; 10.€uroregiunea ,Bihor- Hajdu-Bihar”; 11.Euroregiunea , Dundirea Inferiooré”; 12.Euroregiunes ,Dundirea de Mijloc—Portile de Fier”; 13.€uroregiunea ,Marea Neagré ‘Tabelul nr. 1, Euroregiunile de cooperare transfrontaliert cu participare roméneasca existente Ja nivelul anulut 2015 a(Nr [Euroregiunea [Anal Bupras | Numir |r Seructurl adminisrativ- ert. fnfing- |fata | tocutori |participante | teritoriale participante fii |tkm.p) 1. |,Carpatica”? 1993 | 161.277 |15.580.998 |5- Polonia, | 19 din care: 1 voievodat Roménia, — |polonez, 7 judete |Slovacia, [romanesti, 5 judete Ucraina si |maghiare, 2 regiuni lungaria —_|slovace gi regiuni lucrainene 2. | ,,.Dundre-Cris- 1997 | 77.459 | 5.775.254 |3- Romania, |7 din care: 4 judete \Tisa-Mures” |Serbia- romanesti, 4 judete Muntenegru_|maghiare si 1 provincie lsiungaria _|autonoma sarba 3. |,Dundreade [1998 | 53.496 | 3.909.022 |3-Roménia, |6 unitati: 3 judete os” Republica |romanesti, 2 raioane Moldova si |moldovene si 1 regiune Ucraina jucraineana a. |, Prutul de 2000 | 42.809 [4.234.864 [3-Roménia, [10 structuri: 2 judete JSus” Republi romanesti, 6 raioane |Moldova si | moldovenesti si 2 regiuni lucraina—_|ucrainene 5. |,Giurgiu-Ruse” |2001 2.784 | 266.157 [2 - Bulgaria si |21 din care: 1 oras + Romania 13 comune din Romania si7 municipalitati bulgare 6. |,Dunareade [2001 | 1.646 | 201.869 [2 - Bulgaria si [4 orase din Judequl Isud” Romania —_|Teleorman si 3 | municipalitsti bulgare | 7, |,Dunarea }2001 | 24.177 | 1.693.522 |2 - Bulgaria si |S din care: 3 judete Inferioara” Roménis —_|romanesti si dous districte bulgare cu 15 municipalitati Ig. [Asociatia de 2002 | 9.500 | 448.349 /3- Romania, [21 din care: 1 oras 514 lcolaborare \Serbia- comune romanesti; 1 |transfrontaliera Muntenegru_joras si 7 comune |,Dun’rea 21” lsi Bulgaria _|bulgare; 1 oras si7 comune sarbe 9. |,,Danubius” 2002 6.310 | 564.179 [2 - Bulgaria si |Judegul Giugriu si8 Romania imunicipalitati bulgare din Distrctul Ruse ederat la 29 Apriie, 1997. 210. |, Siret- Prat 2002] 31.434 13.326.000 ]2- 20 din care: 2judeye INistru” Romania si i $118 raioane IR. Moldova _|moldovenesti 111. |,Bihor-Hajdu- [2002 | 13.755 [1.153.266 |2-Roménia |2 unitati: 1 judet romanesc Bihar” JsiUngaria__|si1 judet maghiar 112, ],Dunareade (2005 |? ? [3 Bulgaria, [3 din care: 1 district \Mijloe -Portile Romania si |bulgar, 1 judet romanesc de Fier” serbia si 1 municipalitate sarbi poos |? ? I5= Romania, |14 locale si regionale din Bulgaria, _|care: 7 din Romania, 4 Republica —_|aistricte din Bulgaria, 1 Moldova, raion (Cahul) din JGeorgia, | Moldova, 1 regiune din JArmenia __|Georgia, 1 regiune din de acest gen. Dintre obiectivele fundamentale, identificabile f Obiective si domenii de activitate Functionalitatea “unor astfel de structuri de cooperare transfrontalier’ de tip euroregional se bazeazd pe numar important de obiective dintre care o parte insemnati le regisim in toate strategiile de implementare si funcjionare, jar 0 parte au caracter specific determinat de particularitagilefiecérui spatiu integrat in structuri de cooperare transfrontalier& BULGARIA’ + Figura nr. 5, Euroregiunile cu participare roméneascé existente la nivelul onului 2003 sunoReciuni (ne) baza functionala a euroregiunilor si care la randul lor stau la baza unor obiective cu amprentd specific3 arealelor implicate se 23impun a fi menionate sintetic urmatoarele: + crearea de avantaje reciproce si multilaterale; - schimburi de experiente si informatii pentru dezvoltarea euroregiunii; - cooperarea in arealul social si economic; - dezvoltarea turismului si crearea unui cadru favorabil mobilitatii umane; ~ dexvoltarea 5! intretinerea relatilor culturale, educationale si activitstilor sportive; = conservarea mosteniri culturale si identitatii etnice a populatiei; colaborarea in planificarea rurala si urban; ~ conservarea si protectia mediului inconjur&tor; - conexarea problemelor privind transporturile si comunicatiile; ~ cooperarea in domeniul prevenirii hazardelor naturale; ~ pregatirea pentru integrarea in Uniunea European etc. ‘Acestea sunt doar céteva din muttitudinea de obiective'? care stau la baza strategillor de implementare, functionare si dezvoltare a arealelor incluse in structuri de cooperare transfrontalier3 de tip euroregional, care pun insd in evidenté faptul c& fiecare parte participant poate benefic de principiul dezvottiri prin participarea reciproc avantajoasé a fiecérul tip de combinatie partenerial. Tipuri de euroregiuni cu participare romaneasea a.) In functie de numdirul de euroregiuni si structuri de cooperare transfrontalieré regional sectoarele front: fe roménesti corespunzétoare frontierelor interstatale se grupeazé pe trei categorii, cu céte sapte, patru si respectiv trei astfel de participa - 7 structuri euroregionale: sectorul romano-bulgar; - 4 structuri euroregionale: sectorul rom&no-moldovean; = 3 structuri euroregionale: sectoarele roméno-sarb, romano-maghiar si romano- ucrainean; b.) Din punct de vedere al numdrului de féri participante la dezvoltarea acestor structuri transfrontaliere de cooperare regionalé, la nivelul euroregiunilor care include structuri teritoriale romanesti putem identifica trei categori: : cu particioare bilaterala - 6 euroregiuni: Euroregiunea , Glurgiu-Ruse”, Euroregiunea Dundrea de Sud”, Euroregiunea "Danubius”, Euroregiunea “Siret-Prut-Nistru”, Euroregiunea Bihor - Hajdu-Bihar”, Euroregiunea “Dundreo Inferioaré”; - cu participare trilateral - 5 euroregiuni: Euroregiunea ,Duntire-Crig-Tiso-Mures”, Euroregiunea “Dundrea de Jos’, Euroregiunea “Prutul de Sus’, Asociatia de colaborarea transfrontalier’ “Dundrea 21”, Euroregiunea ,Dunérea de Mijloc -Portile de Fier”; - cu participare a 5 structuri statale - 2 euroregiuni: Euroregiunea ,Corpatica”, una dintre cele mai mari extinse la nivelul Europei, Euroregiunea ,Marea Neagra”; ) Din punct de vedere al pozitie’ structurilor teritorial-administrative de tip NUTS 3 asociate in raport cu frontiera de stat, respectiv cu pozitia frontalierd exist doud categor - Euroregiuni frontaliere propriu-zise: 7 - Euroregiuni cu participare a structurilor , interne”: 6. 4d.) De asemenea din punct de vedere al numarului populatic si suprafetei euroregiunit * pentru detalere, vezi statutele si programele euroregiunilor. cyjn raport cu populatia si suprafata total a unuia dintre statele participante pot exista euroregiuni: 1.) substatale: 11 euroregiuni; 2.) suprastatale: Euroregiunile ,Carpatica” si ,Prutul de Sus”; Exist ins’ mari diferentieri intre structurile euroregionale cu participare romaneasca din unct de vedere al suprafetei teritoriului romanesc inclus sia numérului populatiei participante. Euroregiunile sunt un model nou de cooperare, dar la care Romania s-a adaptat treptat 1m ciuda contestarilor care au venit din mediile politice si sociale care nu au inteles fenomenul. Desi cooperarea autoritatilor locale se loveste inca de probleme administrative sau financiare, au fost realizate proiecte si acumulat8 o experienta care a devenit uti In momentul aderarii la Uniunea European. in Europa de Vest, euroregiunile functioneazé eficient, iar aceasta forma de cooperare are avantaje de necontestat prin dinamizarea relatillor economice, culturalstiinifice, asigurarea unor sisteme rapide si eficiente de comunicatii si transport. Euroregiunile sunt sustinute direct de Comisia European’ care alocé fonduri pentru a stimula acest tip de cooperare prin programul INTERREG al cirui management este asigurat de institutil situate ct mai aproape de granifele pe care se implementeaza ele. In perioada 2007-2013, Romania va participa la aceasta initiativ’ comunitara si la Politica European’ de Vecinatate pentru cooperarea transfrontalier’ pe granitele externe ale UE. 2s