Sunteți pe pagina 1din 6

FUNCIA LEGISLATIV A PARLAMENTULUI

Functia legislativa se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect stabilirea de reguli de


conduita sociala, generale si impersonale, cu caracter obligatoriu si susceptibile de a fi
sanctionate, daca ar fi ncalcate, prin forta de constrngere a statului. Se spune ca aceste reguli
sunt generale si impersonale n sensul ca, desi chemate sa se aplice unor persoane, ele sunt
formulate n abstract, adica au n vedere fie toti indivizii unei colectivitati, fie o categorie sau
mai multe categorii de persoane definite prin anumite trasaturi comune.
Functia legislativa se deosebeste de celelalte functii si prin faptul ca are un caracter
originar. Astfel, regulile cu caracter general adoptate pe cale de lege, au o forta juridica
superioara tuturor celorlalte norme juridice, motiv pentru care se spune ca functia legislativa
exercitata de organul reprezentativ national este o manifestare directa a suveranitatii
poporului. De aici si consecinta ca functia executiva sau administrativa si cea jurisdictionala
au o autoritate derivata, n sensul ca actele ndeplinite n cadrul acestor functii nu sunt o
expresie directa a vointei organului reprezentativ pe plan national, ci se impun respectului
general n temeiul legii, care determina conditiile si organele de care pot fi emise.
De aceea, legiuitorul, atunci cand elaboreaza o regula de drept, nu este marginit in
libertatea sa de actiune prin reguli prestabilite. El poate transforma in lege orice principiu de
conduita umana necesar mentinerii ordinii publice si dezvoltarii economice, sociale si
culturale a tarii. In tarile cu constitutii rigide, legiuitorul va fi marginit in unele domenii de
raporturi sociale de normele constitutionale, dar nu este mai putin adevarat ca acestea vor
putea fi modificate si ele daca vor fi respectate anumite forme procedurale speciale.
Legiferarea ramane imputernicirea primordiala a parlamentului, ea fiind cea mai importanta
functie. Functia legislativa inseamna edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv,
iar in caz de litigii si pentru puterea jurisdictionala. Legea are doua acceptiuni, o acceptiune
larga- de act juridic normativ si o acceptiune restransa- de act al parlamentului. Adoptarea
legilor apartine asadar numai parlamentului. Intr-o asemenea viziune trebuie interpretat si art.
61 (1) din Constitutia Romaniei potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a
tarii. Executivul se implica in functia legislativa indeosebi prin initiativa legislativa, legislatia
delegata, promulgarea legilor, dreptul de veto. De aceea se vorbeste uneori de limitele puterii
legislative a parlamentului, limite rezultand din insasi notiunea de lege, din principiul
democratiei directe sau semidirecte, din teoria asa-zisa a starii de necesitate.

1
Aceste limitari rezulta uneori si din determinarea domeniului rezervat legii. Constitutiile
stabilesc liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege, ramanand
ca restul materiilor (grupe de relatii sociale) sa fie reglementate prin actele altor organe de
stat. Examinand dispozitiile Constitutiei actuale a Romaniei se poate retine ca stabilirea
domeniului rezervat legii este, in principal, realizata prin art. 73 care stabileste ca Parlamentul
poate adopta trei categorii de legi si anume: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Potrivit art. 73 legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei, iar legile
organice reglementeaza: sistemul electoral, organizarea si functionarea partidelor politice,
organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii, regimul starii de asediu si al celui de urgenta, infractiunile, pedepsele si
regimul executarii acestora, acordarea amnistiei sau a gratierii colective, organizarea si
functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului
Public si a Curtii de Conturi, statutul functionarilor publici, contenciosul administrativ,
regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii, regimul general privind raporturile de
munca, sindicatele si protectia sociala, organizarea generala a invatamantului, regimul general
al cultelor, organizarea administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general privind
autonomia locala, modul de stabilire a zonei economice exclusive, reglementarea celorlalte
domenii pentru care, in Constitutie, se prevede adoptarea de legi organice. Raman in sfera
legilor ordinare celelalte relatii sociale, asupra carora legislativul poate hotari.
Functia legislativa este activitatea fundamentala pe care o desfasoara parlamentul.
El este unicul organ legiuitor din cadrul statului de drept. Chiar daca guvernul poate emite
ordonante, acestea se fac numai cu acordul parlamentului, a unei legi speciale votate de
acesta, iar orice ordonanta emisa de guvern urmeaza a fi dezbatuta si aprobata de parlament
tot printr-o lege.
Parlamentul emite trei categorii de legi:
a) legi constitutionale, ce au ca obiectiv modificarea, revizuirea constitutiei, votate cu
majoritate absoluta;
b) legi organice, adica legi de o deosebita importanta pentru viata sociala, care se voteaza cu
majoritate de 2/3;
c) legi ordinare- acestea se voteaza cu o majoritate simpla.
Prin legile pe care le elaboreaza, parlamentul stabileste si orienteaza directia de
activitate sociala, economica, culturala si politica a societatii. Activitatea legiuitoare a
Parlamentului este insasi ratiunea sa de a fi, de a functiona.

2
n Constituia Romniei gsim temeiul constituional al funciei legislative a
Parlamentului n baza faptului c acesta este organul reprezentativ suprem al poporului
romn.
Prin procedura de legiferare nelegem numai adoptarea legilor. Aceast precizare este
necesar deoarece Parlamentul nu adopt numai legi, ci i moiuni, hotrri sau diferite alte
acte politice, astfel nct funcia legislativ se circumscrie exclusiv votrii legilor, celelalte
acte fcnd obiectul altor funcii. Nu trebuie uitat faptul c, dei Constituia i confer
Parlamentului acest drept exclusiv, exist o serie de proceduri tehnice care ne arat c
reprezentana naional colaboreaz cu puterea executiv i chiar cu cetenii n exercitarea
funciei legiuitoare. Modalitile concrete de colaborare variaz. Astfel, n cazul guvernului,
avem dreptul acestuia de a depune iniiative legislative, inclusiv de revizuire a Constituiei,
sau de a prezenta amendamente la proiectele de lege discutate n Parlament. De asemenea, n
cazurile expres prevzute de Constituie, Parlamentul poate abilita Guvernul s emit
ordonane care cuprind norme cu putere de lege ordinar. n ce-l privete pe Preedinte, acesta
dispune att de un drept de veto asupra legilor ct i de cuvntul final n privina acestora
datorit prerogativei promulgrii (Ex.: Legea statutului parlamentarului). Singurele modaliti
prin care ceteanul poate interveni n procesul legislativ sunt iniiativa, condiionat ns de
cele 100.000 de semnturi, i referendumul, extrem de rare ns.
nainte de a enumera i descrie etapele adoptrii legilor este necesar stabilirea i delimitarea
ariei pn unde se poate ntinde aceast prerogativ a Parlamentului, adic a domeniului de
legiferare. Normativ n aceast privin este articolul 72 din Constituie care enumer, n
funcie de importana lor, cele trei categorii de legi care pot fi adoptate de Parlament: legi
constituionale, legi organice i legi ordinare. De altfel, este i singura precizare
constituional referitoare la sfera de cuprindere a legii. Criteriile n baza crora este realizat
distincia sunt de ordin material, respectiv coninutul ( precizat de Constituie), i procedural,
adic modalitatea prin intermediul creia este posibil votarea fiecrui tip de lege n cele dou
camere.
Prima categorie de legi, cea mai important, este definit prin relaia direct pe care o
are cu Constituia. Aceasta deoarece prin intermediul lor se amendeaz actul fundamental,
legile constituionale fiind singurele instrumente prin care se poate modifica Constituia.
Urmeaz cea de-a doua categorie, legile organice, situat imediat n prelungirea primei pentru
c reglementeaz domenii a cror importan rezid n semnificaia pe care o au n
organizarea puterilor statului i n reglementarea vieii sociale n ansamblu.

3
Aliniatul 3 al articolului 72 din Constituie realizeaz o enumerare ampl a acestor
domenii, din care amintim numai cteva: sistemul electoral, organizarea partidelor politice,
organizarea autoritilor statului, referendumul, regimul strii de asediu i al celei de urgen,
infraciunile i pedepsele, regimul proprietii, raporturile de munc, statutul minoritilor,
regimul cultelor etc. Ultima categorie, a legilor ordinare, este obinut prin eliminarea
domeniilor incluse n primele dou categorii. Ct privete criteriul procedural, acesta va face
obiectul analizei ulterior, n partea dedicat adoptrii legilor.
Durata unei legislaturi este de 4 ani, dup care, se alege un nou Parlament. Parlamentul
Romniei fiind bicameral , lucreaz de regul separat pe camere, iar n unele cazuri deosebite
expres prevzute de Constituie i regulamentele celor dou Camere, Parlamentul lucreaz cu
cele dou camere reunite. Parlamentul lucreaz ca o singur camer atunci cnd soluioneaz
cele mai importante probleme astfel:
a) primete mesajul Preedintelui Romniei;
b) aprob bugetul de stat i bugetul asigurrilor sociale de stat;
c) declar mobilizarea parial sau general;
d) declar starea de rzboi;
e) hotrte suspendarea sau ncetarea ostilitilor militare;
f) examineaz rapoartele Consiliului Suprem de Aprare a rii i ale Curii de Conturi;
g) numete la propunerea Preedintelui Romniei, directorul Serviciului Romn de Informaii
i exercit controlul asupra activitii acestui serviciu;
h) ndeplinete alte atribuii, care potrivit Constituiei, regulamentului edinelor comune ale
celor dou Camere prevd c acestea se reunesc i n alte scopuri cum ar fi: al soluionrii
textelor legislative divergente, reexaminarea Legii bugetului de stat i a Legii bugetului
asigurrilor sociale i altele.
Convocarea Camerelor n edin comun se face de preedinii acestora de comun
acord. Parlamentul lucreaz n sesiuni ordinare i extraordinare. ntr-un an sunt dou sesiuni
ordinare: prima ncepe n luna februarie i se termin la sfritul lunii iunie, iar a doua sesiune
ncepe la 01 septembrie i se termin la sfritul lunii decembrie. Potrivit art. 63 al. 2 din
Constituie, Camera Deputailor i Senatul se ntrunesc i n sesiuni extraordinare la cererea
Preedintelui Romniei, a Biroului permanent al fiecrei Camere sau a cel puin o treime din
numrul deputailor sau al senatorilor. Convocarea Camerelor se face de preedinii acestora.
n cererea de convocare a sesiunii extraordinare se va meniona n mod obligatoriu ordinea de
zi precum i perioada de desfurare a sesiunii.

4
In fiecare Camer, potrivit art. 64 din Constituie, este necesar s se ndeplineasc
cvorumul legal, respectiv prezena majoritii membrilor ceea ce presupune 50% +1 din
totalul membrilor ce constituie fiecare Camer n parte.Sedinele celor dou Camere sunt
publice. Camerele pot hotr ca anumite edine s fie secrete.
Functiile Parlamentului trebuie sa reflecte imputernicirile pe care poporul i le-a acordat prin vot direct,
de aceea pozitia sa in cadrul statului este cea de conducere.
Parlamentul este puterea legislativa, unicul organ legiutor, insa doctrina priveste acest text cu unele
rezerve deoarece nu este singurul organ care face legi, impartind aceasta functie de legiferare cu Guvernul care
exercita la randul lui functia de legiferare prin delegare sau initiativa legislativa. Acest lucru pune problema
asupra unei anumite limite ale functiei Parlamentului.
Specificul Parlamentului este puterea de deliberare, care in opinia lui Ioan Muraru raspunde mai bine
functiilor acestuia. S-a facut confuzie intre functia de deliberare si cea de legiferare, de aceea unii doctrinari
sustin ca deliberarea este o functie separata aParlamentului. Cresterea rolului executivului in domeniile ce tin de
competentele financiare si bugetare a avut ca efect aparitia si proeminenta functiei de reflectie a Parlamentului,
alaturi de cel de adoptare a legilor.In concluzie Parlamentul are printre cele mai importante functii, cele de
reflectie, de dezbatere si adoptare si de control asupra Guvernului.Functia constituanta si functia legislativa nu
se pot confunda, deoarece Parlamentul doar legifereaza
Parlamentul are un rol proeminent in sistemul statal romanesc, rol consacrat expres de
Constitutia Romaniei, potrivit caruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului roman ..., competenta sa trebuind sa raspunda necesitatii de a se creea conditiile
exprimarii vointei poporului care l-a ales si pe care-l reprezinta direct , nemijlocit.
Fiind un produs al vointei generale si forma de exprimare a acestei vointe, Parlamentul trebuie
sa actioneze in sensul infaptuirii la cel mai inalt nivel al conduceri statale(exercitiul
suveranitatii nationale), de unde apare ideea de "functii ale Parlamentului" si de proceduri
constitutionale pentru indeplinirea lor.
Functiile semnifica rolul Parlamentului, iar procedurile constitutionale sunt mijloacele tehnice
constituite pentru indeplinirea rolului sau.

5
Bibliografie
1.https://ro.scribd.com/document/335446039/Functiile-parlamentului-docx
2.https://ro.scribd.com/doc/156952356/Drept-Constitutional-Si-Institutii-Politice-PDF
3.http://www.scritub.com/administratie/Functiile-statului52596.php
4.http://www.stiucum.com/drept/drept-constitutional/Parlamentul-functiile-
parlamen32262.php
5.http://www.scritub.com/stiinta/drept/Functiile-parlamentului1621021011.php
6.http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/FUNCTIILE-PARLAMENTULUI42599.php
7.http://www.sferapoliticii.ro/sfera/178/art09-Ionica.php
8.https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinta-administratiei/functiile-parlamentului-stiinte-
politice-40013.html