Girocompasul

Definitie:
Girocompasul sau compasul giroscopic este un aparat a carui functionare se bazeaza pe principiul
giroscopului si care se foloseste la indicarea directiei nordului adevarat, independent de influenta magnetismului
terestru. Fata de compasul magnetic, indicatiile girocompasului sunt mult mai precise, se pot transmite in mai
multe locuri de pe nava si sunt influentate intr-o masura mai mica de miscarile navei. n schimb, girocornpasul
este un aparat complicat, , necesita un personal calificat pentru intretinere si nu este utilizabil decat dupa 46 ore
de la pornire.

Scurt istoric:
Primele girocompase au fost construite la inceputul secolului XX.
Aparitia acestui nou aparat de navigatie a fost posibila in urma dezvoltarii matematicii si mecanicii.
Teoria miscarii unui solid in jurul unui punct fix a fost pentru prima data studiata si elaborata in anul 1765 de
Leonard Euler. In anul 1852 Leon Foueaiult a demonstrat posibilitatea folosirii in activitatea practica a
particularitatilor unui tor caruia i s-a imprimat o viteza mare de rotatie, in anul 1893 apare lucrarea lui A. S.
Domorov, intitulata: "Despre giroscopul liber", in care teoria giroscopului este expusa pentru prima oara in mod
amanuntit si riguros matematic

Generalitati:

Girocompasul este, n esen un instrument mecanic menit s faciliteze utilizarea busolei magnetice.
Erorile din busola magnetic sunt numeroase, ceea ce face ca zborul drept i schimbrile de direcie precise s fie

1
greu de realizat, n special n aer turbulent. Totui, un Girocompas, nu este afectat de ctre forele care fac
compasul magnetic greu de interpretat.

Poz original: Federal Aviation Administration

Un girocompas afieaz poziia bazndu-se pe un azimut de 360o, cu ultimul zero omis. De exemplu, 6
reprezint 060o, n timp ce 21 indic 210o. Butonul de ajustare este folosit pentru alinierea girocompasului cu
compasul magnetic.
Funcionarea girocompasului depinde de principiul de rigiditate n spaiu. Rotorul se nvrte ntr-un plan
vertical i fixat de rotor este afiajul busolei. Deoarece rotorul rmne rigid n spaiu, punctele de pe afiaj rmn
n aceeai poziie n spaiu n raport cu planul vertical al giroscopului. Aeronava, de fapt, se rotete n jurul
giroscopului, i nu invers. Cum carcasa instrumentului i aeronava graviteaz n jurul axei verticale a
giroscopului, afiajul ofer informaii clare i precise.

Poz original: Federal Aviation Administration

Din cauza precesiei (micarea axei de rotaie a unui corp rigid prin care se produce deplasarea liniei
nodurilor) cauzate de frecare, girocompasul se abate de la setrile iniiale. Printre ali factori, valoarea abaterii
depinde n mare msur de starea instrumentului. Dac rulmenii sunt uzati, murdari, sau uni n mod

2
necorespunztor, abaterea poate fi excesiv. O alt eroare a girocompasului este cauzat de faptul c giroscopul
este orientat n spaiu, i Pmntul se rotete n spaiu, la o rat de 15o ntr-o or. Astfel, actualiznd precesia
cauzat de frecare, girocompasul nu poate indica mai mult de 15o de eroare pentru fiecare or de funcionare.
Actual, n sistemele avansate, acest aparat este nlocuit cu Indicatorul Situaiei Orizontale (Horizontal
Situation Indicator HSI), care afieaz aceleai indicaii ns este corelat i cu celelalte instrumente de navigaie.
HSI primete o trimitere la nordul magnetic, de la un emitor magnetic cu sincronizare extern, i, n general, nu
are nevoie de nici o ajustare. Transmitorul magnetic cu sincronizare extern este numit magnetometru.

3
 Functionare

Functionarea acestui aparat se bazeaza pe exploatarea celor doua proprietati fundamentale

ale giroscopului cu trei grade de libertate ,inertia si precesia .
Giroscopul cu trei grade de libertate este un sistem format dintr-un rotor (tor giroscopic) si o suspensie
care asigura un punct fix pe axa de simetrie a rotorului.
Torul giroscopic sau rotorul este un solid rigid omogen de revolutie, care are un moment de inertie
apreciabil si care se roteste cu o viteza unghiulara considerabila in jurul axei sale de simetrie [4].

R raza cilindrului plin

r raza stratului inelar
dr grosimea stratului inelar
h inaltimea cilindrului

Momentul de inertie al torului giroscopic

In comparatie cu momentul de inertie J al unui cilindru plin solid si omogen , calculat fata de axa sa de
simetrie / rotatie, cu ajutorul integralei:

unde: dm este masa elementului de volum[3] situat la distanta

r fata de axa de simetrie (fig.G1), iar

unde: h este inaltimea cilindrului avand densitatea

uniforma, rezultand:

4
momentul de inertie al torului giroscopic ideal[4] este evident:
J = mR2 (1.2)
adica de doua ori mai mare decat al cilindrului plin.
Intr-adevar, momentul de inertie al unui inel subtire, de masa m si raza medie R fata de axa sa, se poate
calcula impartind inelul in n segmente, fiecare la distanta R fata de axa (fig.G2), obtinand:

adica: J = mR2

R raza medie a torului

mi masa elementara

Din motive care tin de limitarile tehnologice actuale, constructia rotorului giro nu este chiar de forma
torului giroscopic ideal, ci una ca cea prezentata in figura G3, in care masa principala[5] (masa torului propriu-
zis) este concentrata spre periferie, in raport cu axa de simetrie a rotorului.

Sectiune prin rotorul giroscopic

1 (ro)tor giroscopic
2 axul rotorului giro

5
 3 fusta rotorului giro

Gradele de libertate ale rotorului giroscopic

Pentru a-i putea exploata principalele proprietati, inertia si precesia, rotorului giroscopic i se da numai
posibilitatea de efectuare a miscarilor de rotatie in jurul celor trei axe de coordonate. Astfel numarul gradelor de
libertate este N = 3 (fig.G4a, b), adica:
- torul se poate roti liber in jurul axei de simetrie x x, axa principala (de rotatie proprie) a giroscopului;
- torul isi poate modifica zenitul, rotindu-se in jurul axei y y;
- torul isi poate modifica azimutul, rotindu-se in jurul axei z z

6
 Originea sistemului de axe de coordonate se numeste, in acest caz, centrul giroscopului si este in acelasi timp
centrul de masa (greutate) al rotorului giro.
Suspensia giroscopului cu trei grade de libertate
In principiu, suspensia este asigurata de un sistem cardanic care consta in doua elemente mobile:
- elementul cardanic orizontal, care se poate roti in jurul axei y y

- elementul cardanic vertical, care se poate roti in jurul axei z z.

Miscarea principala de rotatie (engl: spin rotation) este posibila datorita existentei unei perechi de lagare,
continute de elementul cardanic orizontal, in care se poate roti cu frecari neglijabile, axul rotorului giro.
Miscarea de rotatie in jurul axei y y, fata de orizontul adevarat al locului (engl: tilt rotation), este
posibila datorita unei alte perechi de lagare continute de elementul cardanic vertical, in care se poate roti
elementul cardanic orizontal.
Miscarea de rotatie in jurul axei z z, fata de meridianul adevarat al locului, (engl: heading rotation) este
posibila datorita lagarelor (fig.G6) sau lagarului (fig.G7) din suportul suspensiei cardanice.
Doua variante de suspensie cardanica, utilizate in constructia giroscoapelor de laborator, sunt prezentate
in figurile G6 si G7.
Ambele variante de suspensie cardanica ofera acelasi numar de grade de libertate (N = 3), permitand
miscari de rotatie in jurul celor trei axe de coordonate.

7
 Momentul cinetic al giroscopului

Fiecare particula de masa mi, situata la distanta ri de axa principala de rotatie (fig.G8), are viteza liniara vi,
tangenta la traiectoria circulara de raza ri, incat momentul cinetic al giroscopului este:

8
 Introducand momentul de inertie definit prin relatia (1.2), rezulta:

(1.4)
Inertia giroscopului
Legea inertiei afirma ca in lipsa vreunei interactiuni, un corp solid rigid isi pastreaza momentul
impulsului (cinetic), adica:

(1.5)

In cazul unui giroscop liber, aceasta inseamna ca produsul ramane constant, sub conditia ca valoarea

vitezei unghiulare sa ramana constanta, suportul vectorului pastrandu-si neschimbata directia in spatiu.
Asadar, torul giroscopic caruia i s-a imprimat o viteza unghiulara considerabila si constanta, isi mentine axa
principala de rotatie paralela cu ea insasi, indicand aceeasi directie in spatiu.
Observatia este valabila daca asupra giroscopului cu trei grade de libertate nu actioneaza nici o forta avand un
suport exterior centrului giroscopului.
Proprietatea poarta numele de inertie giroscopica.
Aceasta proprietate face ca axa principala a giroscopului, care are de fapt o pozitie invariabila in spatiu, sa
prezinte o miscare aparenta fata de reperele terestre, din cauza miscarii diurne a Pamantului.
Miscarea aparenta a giroscopului aflat la polii terestri
In fig.G9(a) axa principala de rotatie a giroscopului este continuta in axa de rotatie a Pamantului si nu efectueaza
nici o miscare aparenta, pentru un observator terestru.
Daca axa principala a giroscopului aflat la pol este orizontala pentru observator si orientata initial spre
astrul S (fig.G9-b), capatul a va descrie, in 24 ore siderale, in raport cu punctul A de pe Pamant, o rotatie completa

Fig.G9.

9
 Miscarea aparenta a giroscopului aflat la Polul Nord
Miscarea aparenta la Ecuator (fig.G10)
Axa principala a giroscopului este in momentul initial paralela cu orizontul si orientata pe directia N-S
(a). Deoarece axa giroscopului este paralela cu axa Pamantului, acest paralelism se va mentine de-a lungul celor
24h ale rotatiei terestre complete si in tot acest timp nu se va observa nici o miscare aparenta a giroscopului. Axa
ramane in meridianul locului, paralela cu orizontul.

Fig.G10
Miscarea aparenta a giroscopului la Ecuator
In cazul (b) axa principala a giroscopului este, la momentul t = 0h, paralela cu orizontul, insa orientata pe
directia E-W, deci perpendiculara pe planul meridianului si pe axa terestra. Pentru observatorul de la fata locului,
capatul a se ridica treptat deasupra orizontului, iar dupa 6h ajunge la zenit. La momentul t =12h, axa principala
devine iarasi paralela cu orizontul, insa avand capatul a orientat spre vest. Dupa inca 6h capatul a se afla orientat
spre centrul Pamantului (axa principala este iarasi paralela cu axa terestra).
La momentul t = 24h, giroscopul se afla in pozitia initiala, avand executata o miscare aparenta (c) de
360, intr-un plan perpendicular pe planul meridianului locului.
Miscarea aparenta a giroscopuluila o latitudine oarecare
Giroscopul si observatorul se gasesc la o latitudine oarecare , iar axa principala este paralela cu
orizontul si orientata pe directia N-S, la momentul t = 0 (fig.G11). In felul acesta, axa principala face cu axa
Pamantului, la momentul initial, un unghi de valoare egala cu latitudinea ( ).

10
 Odata cu rotirea Pamantului de la vest spre est, are loc si rotirea planului meridianului si a planului
orizontului locului. Are loc in acest fel, o miscare aparenta a axei principale de rotatie a giroscopului
capatul a se deplaseaza spre dreapta meridianului (spre est) si se ridica deasupra orizontului. La momentul t = 6h,
axa principala va face unghiul cu directia N-S si unghiul atat cu planul meridianului, cat si cu planul
orizontului. La t = 12h, axa principala se gaseste din nou in meridian, dar sub un unghi de fata de planul
orizontului. La t = 18h, axa principala ocupa o pozitie simetrica fata de cea avuta la t = 6h.
Axa principala a giroscopului descrie deci, un unghi solid cu valoarea .

Fig.G11
Miscarea aparenta a giroscopului la o latitudine oarecare

1.7. Precesia giroscopului

Definitie: Polul giroscopului este un punct de pe axa principala de rotatie, din care rotirea torului se
observa in sens trigonometric (fig.G12).
Daca asupra axei principale a giroscopului se aplica o forta exterioara F oarecare, axa principala se va roti
intr-un plan perpendicular pe suportul fortei, sensul miscarii fiind dat de regula burghiului drept. Aceasta miscare
poarta numele de miscare de precesie.

11
Fig.G12
Precesia giroscopului
Daca se lasa sa actioneze un moment exterior M, de exemplu prin atarnarea unei greutati de masa m la
distanta rde punctul de suspensie, atunci:

(1.6)
iar giroscopul (varful vectorului -un plan perpendicular pe suportul fortei F. Fenomenul
poarta denumirea de precesie regulata; cauza acestei precesii este continuta in teorema momentului cinetic (1.7)
conform careia actiunea momentului unei forte al carei suport nu contine centrul geometric si de masa al
giroscopului, produce o variatie in timp a momentului cinetic:

(1.7)
Variatia dH se produce pe directia momentului M al fortei F, adica perpendicular pe suportul vectorului
moment cinetic H. In intervalul de timp dt, vectorul moment cinetic se roteste cu unghiul:

(1.8)
catre H (fig.G12), avand loc miscarea de precesie a giroscopului.
Pentru viteza unghiulara a precesiei:

Rezulta din (1.8) si (1.4 ):

12
 (1.9)
In scriere vectoriala:

Observatie:
Relatia (1.9) este valabila numai atat timp cat p; in caz contrar, viteza unghiulara rezultanta nu mai
are directia lui H, astfel ca nu mai poate fi folosita relatia (1.4). Cand devine prea mica, miscarea de precesie
devine instabila.
Daca asupra unui giroscop nesupus actiunii vreunei alte forte, se exercita un moment de rotatie M de
durata, cu directie constanta (diferit de fig.G12, unde directia momentului fortei se roteste impreuna cu precesia),
atunci, conform (1.7), H este indreptat spre directia lui M.
Acest efect este folosit la compasul giroscopic: lasand un giroscop sa se miste liber, de ex. intr-un lagar
plutitor, doar intr-un plan orizontal, rotatia Pamantului exercita un moment de rotatie asupra giroscopului, care
actioneaza paralel cu suportul vitezei unghiulare a Pamantului. Astfel axa giroscopului se indreapta permanent in
directia polului nord geografic (navigatie inertiala).
Momentele cinetice orbitale ale atomilor si momentele cinetice proprii ale nucleelor atomice si ale
particulelor elementare, ca urmare a momentelor lor magnetice, capata in camp magnetic momente de rotatie care
duc, ca si in cazul giroscopului, la miscari de precesie:
- rezonanta electronica de spin;
- rezonanta nucleara.
Transformarea giroscopului in girocompas prin metoda pendulara
Datorita inertiei giroscopului si miscarii de rotatie a Pamantului, directia axei principale de rotatie x-x isi
schimba pozitia fata de meridian (fig.G13).
Atasand giroscopului o masa suplimentara m cu un singur grad de libertate fata de x-x (suspendata de
axa), se obtine coborarea centrului de greutate al ansamblului giroscop-masa suplimentara, sub centrul de
suspensie.

13
fig.G13.

Transformarea giroscopului cu trei grade de libertate in girocompas

prin metoda pendulara
Ansamblul poarta denumirea de girocompas pendular datorita faptului ca giroscopul se comporta ca un pendul.
Girocompasul astfel obtinut se mai numeste si girocompas cu centrul de greutate coborat.
Urmarind fig.G13, se poate observa ca in pozitia I, axa principala a giroscopului este paralela cu orizontul
si orientata pe directia E-W, iar axa orizontala y-y este perpendiculara pe planul figurii. In aceasta pozitie, forta
de gravitatieG este orientata de-a lungul axei z-z, iar momentul acestei forte in raport cu centrul de suspensie al
giroscopului este nul. In acest caz nu are loc precesia si axa principala nu-si schimba directia.
Dupa un mic interval de timp, in care Pamantul se roteste cu unghiul (poz.II), capatul A al giroscopului
are o miscare aparenta de ridicare deasupra orizontului, iar capatul B are o miscare de coborare, astfel incat axa x-
x face acum unghiul cu orizontul locului. Centrul de greutate al giroscopului se mentine in verticala locului,
dar centrul de greutate al masei suplimentare iese din aceasta si creeaza un moment in jurul axei y-y, de marime:

(1.10)
in care a este distanta dintre centrul de greutate al giroscopului (Cgg) si centrul de greutate al masei suplimentare
(Cgm).
Sub actiunea fortei G care creeaza momentul My, apare precesia giroscopului in jurul axei sale de
rotatie z-z, cu viteza unghiulara:

(1.11)

14
 Miscarea unghiulara de precesie aduce capatul A al giroscopului in meridian, dar nu inceteaza atunci cand
axa principala este continuta in planul meridianului, ci continua datorita inertiei sistemului, facand ca
girocompasul sa iasa din nou din directia N-S.
Apar astfel oscilatii neamortizate ale axei principale de rotatie a girocompasului.

0
Fig.G14
Detaliu poz.II din fig.G13

1.9. Oscilatiile neamortizate ale girocompasului

Axa principala a girocompasului nu ramane stabila in planul meridianului, la sfarsitul precesiei regulate, ci
oscileaza in jurul acestuia, descriind (capatul A) o elipsa.
In figura G15 sunt prezentate proiectiile succesive ale capatului A al giroscopului, pe un plan (Q) perpendicular
pe planul meridianului locului, pe durata unui ciclu.

15
fig.G15
Oscilatiile neamortizate ale girocompasului
Linia verticala MM reprezinta intersectia planului Q cu planul meridianului.
Linia orizontala EW reprezinta intersectia planului Q cu planul orizontului.
Punctul de intersectie al celor doua drepte reprezinta nordul (N).
In figura G15 au fost folosite urmatoarele notatii:
- - deviatia unghiulara a axei principale fata de meridianul locului;
- - deviatia unghiulara a axei principale fata de orizontul locului;
- vg viteza capatului A al giroscopului fata de orizont;
- vp viteza miscarii de precesie.
Initial (poz.I), deviatia unghiulara fata de meridian este maxima ( max) si capatul A se gaseste in planul
orizontului ( =0), miscandu-se cu o viteza vgmax fata de orizont.
Din cauza miscarii de rotatie a Pamantului, capatul A se ridica aparent (planul orizontului incepe sa
coboare poz.II) cu viteza vg2, capatand o inclinatie
suplimentare, care creeaza precesia, capatul A se misca inspre meridian cu viteza vp2.
Pe masura ce capatul A se ridica deasupra orizontului si se apropie de meridian, vg scade, iar vp creste,
astfel ca in pozitia a III-a, unde axa giroscopului ajunge in meridian ( max), vg este nul,
iar vp este maxim. Precesia, maxima in acest punct, deplaseaza acum capatul A spre stanga (W) meridianului.

16
 Planul orizontului incepe sa urce si capatul sa coboare, in mod aparent, cu viteza vg4 (poz.IV).
Unghiul creste spre vest, astfel ca vp se micsoreaza treptat, iar vg creste, pana
cand capatul A ajunge din nou in orizont (
precesie inceteaza, dar coborarea aparenta a capatului A continua sub orizont cu viteza vgmax. Dupa coborarea
capatului A sub orizont, precesia are loc spre est, cu viteza crescanda.
Capatul A al giroscopului ocupa succesiv pozitiile VI, VIIetc, revenind in pozitia initiala, dupa ce a
descris o elipsa completa.
Daca nici o alta forta exterioara nu intervine, oscilatiile au loc incontinuu, la aceeasi amplitudine (nu se
amortizeaza).
Perioada oscilatiilor libere este data de relatia:

(1.12)
unde:
- H este momentul cinetic al torului giroscopic;
- za unghiulara a Pamantului;
- G este forta de gravitatie a masei suplimentare;
- a este distanta de la centrul de greutate al masei suplimentare la centrul (de greutate) al giroscopului;
-
Elipsa oscilatiilor este foarte elongata pe axa continuta in planul orizontului, oscilatiile eliptice
apropiindu-se de oscilatii plane. De exemplu, pentru o deviatie unghiulara max = 900, deviatia unghiulara fata de
orizont este max = 230.

1.10. Amortizarea oscilatiilor girocompasului

Momentul fortelor de frecare din lagarele sistemului de suspensie cardanic este neinsemnat in raport cu
momentul cinetic al torului, astfel incat oscilatiile neamortizate pot avea loc timp de saptamani. Este evidenta
nevoia de a amortiza aceste oscilatii, pentru a putea folosi girocompasul ca aparat de orientare in navigatie.
La compasele giroscopice pendulare, metoda de amortizare a oscilatiilor consta in atasarea la partea
superioara a sistemului cardanic de suspensie, a unui sistem de vase comunicante cu ulei a carui cale de
comunicare intre vase este paralela cu axa principala de rotatie a giroscopului.
In pozitie orizontala, cantitatea de ulei din sistem asigura umplerea fiecarui vas la jumatate de nivel. Pe
calea de comunicare este prevazuta o minivana, cu ajutorul careia se poate regla debitul uleiului care va circula
intre vase.

17
Fig.G16
Oscilatiile amortizate ale girocompasului
Oscilatiile girocompasului sunt amortizate prin realizarea unei diferente de faza intre perioada oscilatiilor
neamortizate ale axei principale a torului si perioada oscilatiilor nivelului uleiului in vasele comunicante.
Diferenta de faza optima se obtine prin reglarea debitului cu ajutorul minivanei de pe calea de comunicare
(diferenta de faza optima este de cuadratura).
In figura G16 este prezentata traiectoria descrisa de proiectia extremitatii A a torului giroscopic pe un
plan vertical Q.
Consideram ca viteza miscarii de precesie are doua componente:
- V - viteza precesiei principale;
- v - viteza precesiei secundare, provocata de surplusul de lichid dintr-unul din vasele comunicante.
Viteza de ridicare sau coborare a extremitatii A a torului fata de orizont se modifica la fel ca si in cazul
oscilatiilor neamortizate, valoarea ei fiind proportionala cu deplasarea unghiulara fata de meridian.
Pozitia I axa principala este orizontala, deviata din planul meridianului cu unghiul
gravitationala a masei suplimentare nu produce precesie, dar greutatea G1 corespunzatoare acumularii maxime de
lichid in recipientul dinspre nord, provoaca precesia suplimentara v, iar capatul nordic incepe sa se deplaseze catre
meridian.

18
 Pozitia II capatul nordic al axei s-a apropiat de meridian si s-a ridicat deasupra orizontului; lichidul din
vasul dinspre nord este inca in surplus deoarece nu a reusit sa treaca in celalalt vas pentru echilibrare. Asupra
girocompasului actioneaza concomitent fortele G si G1, care provoaca atat precesia principala V, cat si precesia
suplimentara v, ambele orientate in acelasi sens (spre meridian). Cele doua miscari de precesie sunt acum in faza
si precesia totala provoaca miscarea accelerata a axei principale spre planul meridianului.
Pozitia III axa principala a ajuns in meridian, unghiul este maxim, iar lichidul in cele doua vase s-a
echilibrat. Asupra girocompasului actioneaza numai forta G care produce precesia principala V, mai mica decat
precesia totala (V + v) din pozitia a II-a. Axa principala trece la vest de meridian.
Pozitia IV lichidul a inceput sa treaca in vasul dinspre sud, formand surplus si dand nastere fortei
gravitationaleG1 care provoaca precesia suplimentara v, orientata spre meridian. In acelasi timp, greutatea G a
masei suplimentare provoaca precesia principala V, in sens contrar lui v. Cele doua viteze sunt in antifaza si
precesia totala (V v) produce o deplasare incetinita a axei principale de la planul meridianului. Datorita acestei
acceleratii negative, deviatia unghiulara a axei principale catre vest va fi mai mica decat in cazul oscilatiilor
neamortizate.
Pozitia V axa principala este in planul orizontului, asadar forta G nu produce precesie principala.
Lichidul are nivel maxim in vasul dinspre sud, iar forta G1 da nastere precesiei suplimentare v orientata spre
meridian. Deviatia unghiulara fiind mai mica decat in cazul oscilatiilor neamortizate, viteza de coborare (vg) a
extremitatii A a giroscopului este mai mica, ceea ce produce o noua amortizare.
Pozitia VI precesia principala si precesia suplimentara sunt din nou in faza, ceea ce face ca precesia
totala (V + v) sa miste accelerat axa principala spre meridian.
Pozitia VII actioneaza numai precesia principala V, care este mai mica decat precesia totala din poz.VI;
axa principala trece la est de meridian si incepe sa se ridice.
Pozitia VIII cele doua miscari de precesie au semne diferite, iar precesia totala (V v) produce
incetinirea indepartarii axei de meridian.
Dupa ce axa principala ajunge din nou in planul orizontului (poz.IX), deviata la est de meridian
cu max, amortizarea continua, nu dupa o traiectorie eliptica, ci dupa o spirala eliptica, astfel ca dupa un
timp oarecare, axa principala a girocompasului se stabilizeaza definitiv in meridian.
Raportul dintre deviatiile unghiulare succesive de o parte si de alta a meridianului, are o valoare constanta
si se numeste factor de amortizare fam.
Erorile girocompaselor

19
 In comparatie cu situatia particulara a unui girocompas plantat cu sistemul sau de suspensie pe suprafata
terestra, la o latitudine oarecare (aflat in imobilitate fata de repere terestre), girocompasul amplasat pe un
postament solidar cu nava, sufera nu numai influenta miscarii diurne a Pamantului, ci si influenta miscarilor navei
(deplasarea intr-un anumit drum, schimbarile de viteza, schimbarile de drum, ruliul si tangajul etc). Aceste
miscari ale navei genereaza erori care altereaza directia nord-girocompas (0Ng) in raport cu directia nord adevarat.
In functie de cauzele care le provoaca, erorile girocompasului sunt:
- eroarea de viteza;
- erori de acceleratie (erori balistice);
- eroarea de balans;
- erori accidentale.
In afara de erorile variabile enumerate mai sus, exista si o eroare constanta de aliniere sau de colimatie; ea
consta intr-o deviatie unghiulara permanenta a habitaclului girocompasului fata de axa longitudinala a navei.

1.11.1. Eroarea de viteza

In studiul transformarii giroscopului liber in girocompas, s-a presupus ca giroscopul se gaseste amplasat
fix, intr-un punct de pe Glob, la o latitudine oarecare , iar planul orizontului se roteste in spatiu cu o viteza
unghiulara . Viteza tangentiala corespunzatoare acestui punct va fi:

(1.13)
Sa presupunem nava deplasandu-se odata cu girocompasul cu o viteza v intr-un drum
oarecare D (fig.G17). Planul orizontului legat de nava va executa o miscare circulara in jurul unei axe

perpendiculare pe planul continand centrul Pamantului si vectorul . Viteza unghiulara a acestei miscari circulare
este:

(1.14)
in care R este raza Pamantului.
Viteza unghiulara a miscarii circulare a planului orizontului datorata miscarii de rotatie diurne a
Pamantului este data de relatia:

(1.15)
Insumand cele doua viteze unghiulare, se obtine viteza unghiulara rezultanta:

(1.16)
Constructia vectorului viteza unghiulara rezultanta se face dupa cum urmeaza:

20
 Vectorul (viteza unghiulara a deplasarii navei) se descompune intr-o componenta aflata in plan

ecuatorial ( ) si o componenta pe axa polilor ( ).

Vectorul nu are componenta in plan ecuatorial ( ).

Asadar, componenta din axa polilor a vectorului viteza unghiulara rezultanta este suma:

Fig.G17
Eroarea de viteza a girocompasului
Directia vitezei unghiulare rezultante fata de planul meridianului este data de unghiul si pe ea se
stabilizeaza axa girocompasului de pe nava aflata in miscare. Aceasta directie se numeste meridian giroscopic.
Deviatia meridianului giroscopic fata de meridianul geografic este data de relatia:

(1.17)
Se inlocuiesc vitezele unghiulare cu viteze tangentiale, astfel:

(1.18)

21
 Deoarece viteza navei este data in noduri (Mm/h), trebuie exprimata si viteza tangentiala a Pamantului la
Ecuator, in aceeasi unitate de masura. Viteza unghiulara de rotatie a Pamantului este:
-Raza Pamantului la Ecuator este R = 6378,388 km.
-Valoarea unei mile marine este 1Mm = 1853,18 m
Rezulta raza Pamantului, in mile marine:

Asadar, viteza tangentiala a Pamantului la Ecuator este:

Inlocuind in (1.18), se obtine:

(1.19)
Deoarece are valori foarte mici, tangenta poate fi substituita cu marimea arcului (unghiului), iar viteza
tangentiala a Pamantului la Ecuator se aproximeaza la 900 Nd si astfel:

(1.20)
Se poate concluziona ca:
- eroarea girocompasului datorata vitezei navei ( g) nu depinde de parametri constructivi ai girocompasului si se
poate calcula indiferent de tipul lui;
- eroarea de viteza se calculeaza permanent - ea creste odata cu latitudinea si este proportionala cu viteza navei
- eroarea este maxima in drumurile de nord (00) si sud (1800);
- eroarea este nula in drumurile de est (900) si vest (2700).

Erorile balistice ale girocompasului

In timpul manevrei de intoarcere a navei, se produc variatii bruste de drum si viteza. Ele imprima
girocompasului accceleratii care dau nastere unor miscari de precesie in jurul axei principale, numite precesii
balistice. Odata cu variatia drumului si a vitezei navei, se produce si variatia erorii de viteza, adica deplasarea
meridianului giro fata de pozitia initiala, intr-un anumit sens determinat de caracterul intoarcerii navei.
Intr-adevar, considerand latitudinea al D1 si o viteza
initiala v1, eroarea de viteza:

22
 (1.21)
careia ii corespunde meridianul giro Ng1.
In noul drum D2 si pentru noua viteza v2, la terminarea manevrei, vom avea
o alta eroare de viteza:

(1.22)
careia ii corespunde un alt meridian giro Ng2, deplasat unghiular in sensul
in care s-a deplasat meridianul giro (fig.G18).
In principiu, pentru a asigura orientarea mai rapida a axei principale in
noua pozitie de echilibru (noul meridian giro), se dezactiveaza dispozitivul
de amortizare al oscilatiilor inainte de inceperea manevrei de schimbare de
drum si se cupleaza din nou dupa ce aceasta s-a terminat. Totusi,
amortizarea oscilatiilor se face destul de incet si axa principala revine in
noul meridian giro intr-un interval de timp mult mai mare (1..2h) decat
durata manevrei (cateva minute).

In urma miscarii de precesie balistica, axa principala a girocompasului poate ocupa, la terminarea
manevrei, una din urmatoarele trei pozitii, in raport cu noul meridian giro:
a) coincide cu noul meridian giro, deplasandu-se impreuna cu acesta, daca viteza precesiei balistice este egala
cu viteza de deplasare a meridianului giro; evident, valoarea erorii balistice este zero;
b) depaseste meridianul giro, daca viteza precesiei balistice este mai mare decat viteza de deplasare a
meridianului giro;
c) ramane in urma meridianului giro, deplasandu-se mai putin decat acesta, daca viteza precesiei balistice este
mai mica decat viteza de deplasare a meridianului giro.
In functie de aceste situatii, trecerea axei principale a girocompasului in noua pozitie de echilibru poate fi:
- aperiodica (fara oscilatii) in cazul a) si
- periodica (cu oscilatii) in cazurile b) si c).
Evident, cea mai avantajoasa trecere a axei principale in pozitia de echilibru, in ceea ce priveste precizia
si stabilitatea girocompasului, este cea aperiodica.

23
Eroarea de balans

Acest tip de eroare se produce la ruliu si la tangaj, atunci cand punctul de suspensie al girocompasului
capata o acceleratie a carei perioada este foarte mica (615s) in comparatie cu perioada oscilatiilor
girocompasului (12h). Valoarea maxima a acceleratiei in cazul ruliului sau al tangajului este mult mai mare
decat in timpul intoarcerii navei.
Valoarea erorii de balans depinde de latitudinea si amplitudinea tangajului sau a ruliului. Ea creste
proportional cu amplitudinea balansului.
Practic, eroarea de balans se inlatura prin utilizarea unui sistem format din doua giroscoape cuplate printr-
un sistem de parghii antiparalelogram, astfel incat axele lor sa faca intre ele un unghi de 900 in lipsa precesiei.
Giroscoapele (giromotoarele) sunt incasetate intr-o girosfera al carei centru de greutate este coborat sub centrul ei
geometric, ceea ce ii confera efectul pendular.

Fig.G19
Diminuarea erorilor de balans
Fig.G20
Legatura giromotoarelor face ca
momentul cinetic al ansamblului sa ramana constant

24
25