1

CURS 1

Biomateriale dentare = totalitatea materialelor care vin in contact cu tesuturile vii (parodontiu) si
realizeaza legaturi stabile cu acestea, restaurandu-le functionalitatea.
Ex: paste pentru obturat canale, lineri, medicamente pentru tratamentul plagii dentinare, mase ceramice,
implanturi.
Materiale dentare = totalitatea materialelor utilizate pentru obtinerea protezelor dentare in etapele de
laborator.
Ex : gipsuri, ceruri, mase de ambalat, materiale pentru baza protezei, linguri, sabloane, materiale pentru
prelucrat si lustruit (materiale auxiliare).

Clasificare :
I) dupa relatia de contact ;
II) dupa destinatie ;
III) dupa origine ;
IV) dupa domeniul de aplicare.

Dupa relatia de contact :

1) materiale provizorii:
o materiale temporare : perioada scurta de timp -> obturatii provizorii ;
o materiale cu termen lung pasta Walkoff (7-10 zile) ;
o materiale de fixare - cimenturi ZOE, Flecher.
2) materiale definitive: raman in contact cu tesutul parodontal (cimenturi, materiale pt. proteze) ;
3) materiale speciale: vin in contact cu tesuturile dentare pasager (materiale pt. amprenta, materiale pt.
prelucrat, lustruit).

Dupa destinatie:
1) materiale pentru restaurari coronare;
2) materiale pentru amprentare;
3) materiale pentru confectionarea protezei ;
4) materiale pentru prelucrat si lustruit ;
5) materiale pentru fixarea protezelor dentare (ciment fosfat de zinc).

Dupa origine :
1) minerale: gipsul dentar, amalgamele dentare ;
2) organica: rasinile acrilice simple ;
3) mixta: rasinile acrilice armate (semiinterpenetrate), rasinile compozite.

Dupa domeniul de utilizare :

1) materiale utilizate in cabinet (folosite in odontologie, parodontologie, protetica );
2) materiale utilizate in laborator ( pentru modele, machete, tipar, baza protezei, prelucrat si lustruit).

Materialele dentare aplicate in cavitatea bucala declanseaza o reactie mai mare sau mai mica de
respingere. Din punct de vedere biologic nu exista un material total inert fizico-chimic. Materialele dentare in
mediul bucal sunt supuse unei agresiuni permanente, de natura fizico-chimica care le modifica proprietatile
(presiunile ocluzale care se exercita intermitent in masticatie, deglutitie si atacul microbian din mediul bucal).
Vor rezulta produsi toxici de metabolism ce actioneaza permanent in zona de inchidere marginala (interfata)
avand un efect infiltrativ, dizolvant asupra materialelor dentare.
Au loc modificari coloristice (rasinile acrilice simple) cu aparitia prematura a fenomenului de
imbatranire. La aliaje se schimba culoarea (tarnish) si apoi corodarea (oxidarea). Toate sunt fenomene
ireversibile ce compromit tratamentul restaurativ coronar sau protetic.
Constanta: rata de imbatranire a unui material dentar = cea mai specifica constanta folosita pentru a aprecia
calitatea unui material dentar.
Se recomanda utilizarea materialelor neiritante, nealergice si stabile fizico-chimic.
 2
Evaluarea biocompatibilitatii materialelor dentare

Materialele dentare sunt testate riguros (teste de laborator pe celule), apoi se imita conditiile clinice pe
animale de laborator (caini) si apoi teste clinice pe pacienti pentru a se evidentia biocompatibilitatea
(proprietate complexa a materialelor dentare in care materialul prezentat are un caracter bioinert (metale-titan),
bioactiv (ceramica zirconica), bioadeziv, sa fie neiritant, nealergic, necarcinogenetic.

Se realizeaza in 3 etape: etapa de laborator, etapa de laborator, evaluarea clinica:

I) Etapa de laborator:
toxicitatea acuta sistemica ;
potentialul citotoxic;
potentialul iritational;
potentialul alergic;
potentialul carcinogenetic (mutagen).

Toxicitatea acuta sistemica:

Se obtine o suspensie din materialul dentar care este pusa in contact (aplicat) prin procedeul in vitro cu
culturi umane sau in vivo- se administreaza suspensia pe animale de laborator ce se vor observa circa 1-6
saptamani, se vor sacrifica, se analizeaza microscopic frotiul si zona de vecinatate macroscopic.
Din materialul dentar se obtine o suspensie care este administrata 14 zile pe osul animalelor de laborator
(soricei). Dupa administrare animalele se urmaresc clinic pentru a se observa efectul toxic/netoxic sau letal al
suspensiei.
Daca din lotul testat supravietuiesc mai mult de 50% rezulta ca testul este negativ si poate fi evaluat in
etapa urmatoare materialul dentar.
Daca testul este sub 50% rezulta ca materialul testat are efect letal, acest material dentar fiind respins.

Testul citotoxic-iritational:
- in vitro: se aplica pe culturi celulare: limfocite umane sau de animale dupa o prealabila cultivare a lor pe
medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplica agar-agar si apoi solutia de material testat. Se introduce in
incubator, se examineaza efectul suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore. La examenul obiectiv se
observa o structura densa, omogena, nemodificata a culturilor celulare = efectul netoxic, neiritational. Se va
trece la etapa urmatoare. In cazul in care se observa aparitia unui halou in structura celulara => efectul citotoxic
asupra culturilor celulare datorat suspensiei => materialul este remis producatorului ;
- in vivo - suspensia este injectata animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se observa dupa 1-6
saptamani. Se sacrifica animalele, se realizeaza frotiuri din zona punctionata, se observa microscopic. Se
examineaza comparativ cu zona de vecinatate (macroscopic).

Testul alergic
Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan), se va observa
aparitia sau nu a semnelor clasice a eritemului si edemul local. Daca ele sunt prezente materialul se va respinge
fabricantului pentru modificarea compozitiei.Daca nu apar se va trece mai departe la alt test.

Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic

In vivo- dureaza 2 ani si va fi asemanator cu cel de la testul citotoxic iritational.
Se evalueaza la 6 luni 1 an.
In vitro (TESTUL AMES). Este un test cu actiune indirecta.
Se evalueaza pe culturi celulare (salmonella) incubate pe mediu de geloza, 24-48 ore. Se aplica fragmente de
ficat si histidina inactiva. Deasupra se aplica agar-agar si suspensia de material dentar; se incubeaza mixtura si
se evalueaza la 24, 48 ore. Daca suspensia are o actiune mutagena, ficatul ca secreta histidina ce va activa
histidina inactiva, favorizand dezvoltarea salmonelelor.
Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!!

II. Etapa de laborator.

Pe animale mari se simuleaza conditiile clinice. Se realizeaza cavitati in care se aplica materialul testat
(lineri, cimenturi ZOE, cimenturi minerale, ionomere). Se evalueaza clinic reactia la aceste materiale si apoi
 3
microscopic reactia pulpotoxica sau protectoare a organului pulpar. Testarea este evaluata fata de scara standard
a biocompatibilitatii.
Superior se afla cimenturi pe baza de zinc oxid eugenol, desi scoala daneza afirma ca eugenolul fiind un
derivat fenolic cu potential chimico-toxic asupra odontoblastelor.
La scara inferioara se situeaza cimenturile silicat ce prezinta cel mai intens efect pulpotoxic. Necesita obturatie
de baza !

III Evaluarea clinica

Pe subiecti voluntari - se testeaza toleranta materialului, reactia de vitalitate (raspunsul organului pulpar)
precum si fenomenele subiective (gust, miros, culoare).
Daca suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru a fi produs si livrat retelei.

Caracteristicile standard ale unui biomaterial:

sa nu prezinte efect pulpotoxic (neagresiv pentru organul pulpar) ;
sa nu difuzeze in circulatia generala substante toxice ;
sa nu prezinte potential alergic ;
sa nu prezinte un potential carcinogenetic.