Studiul Obiective terapeutice in managementul bolii parodontale si a diabetului zaharat

Incidenta crescuta a diabetului zaharat si a bolii parodontale cronice in intreaga lume a impus
reconsiderarea tratamentului pentru pacientii care prezinta ambele conditii. Controlul nivelului de
glucoza din sange si dezechilibrele metabolice asociate cu hiperglicemia in diabetul zaharat si
perturbarea biofilmelor subgingivale patogene sunt in prezent principalele abordari terapeutice pentru
aceste conditii.

Studiul Tratamentul nonchirurgical si terapia de mentinere parodontala: predictori de

complianta

Scopul studiului a fost de a identifica predictorii de complianta din timpul tratamentului

nonchirurgical si a terapiei de mentinere.

In acest studiu retrospectiv au fost selectati un numar de 427 pacienti nou veniti intr-o practica
privata din Grecia. Dintre acestia, 17.3% nu au fost de acord de la inceput cu tratamentul, 10.7% nu au
terminat tratamentul si 20.8% au terminat tratamentul, dar fara a beneficia de terapie de mentinere.
Dintre cei 218 pacienti care au beneficiat de terapie de mentinere, doar 10.5% au venit la controalele
perioadice pana la sfarsitul perioadei de observatie (5,5-6,5 ani). Intr-un model de corelare univariata
severitatea bolii parodontale a aparut ca un predictor semnificativ al finalizarii tratamentului
nonchirurgical. Intr-un model de regresie liniara multivariata fumatul a fost asociat in mod negativ fata
de complianta la terapia de mentinere.

Studiul Dovezi ca tratamentul parodontal imbunatateste rezultatele diabetului zaharat: o

evaluare sistematica si metaanaliza

Acest studiu analizeaza efectul pe care tratamentul parodontal il are asupra evolutiei diabetului
zaharat. A fost realizata o cautare si au fost gasite 56 studii, dintre care 9 au intrunit criteriile de
includere. Modificarea medie a valorii HbA1c de la valoarea initiala a fost comparata intre grupurile de
tratament. O metaanaliza a indicat un efect mediu al tratamentului de -0.36% a valorii HbA1c in
comparatie cu grupul care nu a beneficiat de tratament parodontal.

Studiul Eficacitatea propolisului asupra gingivitei

Un studiu caz-control de tip dublu orb a fost realizat pentru a evalua eficacitatea unei solutii
orale pe baza de propolis la pacienti cu gingivita indusa experimental. Prevalenta crescuta a gigivitei in
randul unei populatii de adulti din SUA evidentiaza faptul ca strategiile actuale de prevenire a bolii
parodontale nu sunt eficiente. Prin urmare, noi eforturi de dezvoltare a uneor strategii de prevenire a
gngivitelor sunt necesare. Acest studiu a demonstrat ca prin clatirea gurii cu o solutie tipizata de propolis
2% s-au obtinut rezultate similare cu ale grupului de control. Studii ulterioare privind efectele
propolisului asupra gingivitei ar trebui sa fie realizate de catre alti cercetatori folosind protocoale
similare.

Studiul Terapia tintita pe complement in parodontite

Parodontita este o boala inflamatorie cronica care, in forme severe, poate exercita o influenta
majora asupra sanatatii sistemice. Observatiile clinice si histologice, precum si studiile experimentale pe
animale sugereaza implicarea sistemului complement in parodontite. Cu toate acestea, rolul exact al
diferitelor componente ale sistemului complement a inceput recent sa fie elucidat. In acest studiu, au
fost evaluate recentele progrese din domeniu si s-a adus in discutie potentialul pe care il are
complementul in tratamentul parodontitelor.

Studiile genetice si interventionale care implica complementul C3 ca un obiectiv major in

tratamentul bolii parodontale

Parodontita cronica este indusa de microbiota aflata in disbioza si care duce la distructia
inflamatorie a osului si tesului conjunctiv de suport ale dintilor. A treia componenta a sistemului
complement, C3 reprezinta punctul de legatura intre diferite mecanisme de activare a complementului,
dar implicarea sa in parodontite nu a fost studiata pana acum. Au fost folosite doua specii de animale
diferite, soareci salbatici si primate non-umane tratate local cu un inhibitor C3 puternic (analog de
compostatina Cp40). La soareci, C3 a fost necesar pentru inflamatie parodontala maxima si pierderea
osoasa si pentru mentinerea microbiotei disbiotice. Efectul C3 asupra microbiotei a fost, prin urmare
diferit fata de ceea ce se raportase pentru receptorul C5a, care este necesar pentru inducerea initiala a
disbiozei. Foarte important, tratamentul local al primatelor non-umane cu Cp40 a indus inflamatie
parodontala si pierdere osoasa, care corelate cu niveluri scazute ale fluidului crevicular gingival pentru
mediatori proinflamatori (ex. IL17 si RANKL) si scaderea osteoclatogenezei in biopsia osoasa. Aceasta
este prima data, pentru orice boala, in care inhibitia complementului la primatele non-umane a dovedit
ca inhiba procesele inflamatorii, care duc la osteoclastogeneza si pierdere osoasa. Aceste date sugereaza
fezabilitatea ca interventia tintita pe C3 poate fi folosita in tratamentul parodontitei la oameni.

Studiul Influenta tratamentului parodontal antiinfectios asupra proteinei C reactive: o analiza

sistematica si metaanaliza a studiilor de tip trial clinic