Sunteți pe pagina 1din 27

/

ARTA POET-lCA
In romine~le de IONEL MARINESCU
Prefula de SAVIN BRATU

UNiVEr.SiTATEA "LU~:ArJ ELAGA"


- SIBIU -
INVENT ARIA T 1998

E STAT PENIRU L1TERATURA ~I ARIA


lO
~ibl.ln~ i. ('::: !..'! superbr ~i iu
J /. ; - .lgf3.- 191:1:.
i
- -
Artele poetice" fac parte integranta din traditia literara
franceza.
Chiar dupa ce faimoasa "cearta intr!l vechi ~i moderni" in-
cepuse sa numere evident mai multi sustinatori ai celor din
urma, in veacul iluminismului, abatele Batteux tntrunca intr-o
editie (1771) cele patm poetici considerate de el drept breviar
al credi~io~ilor artei. Era, desigur, in primul rind, Poetica lui
Aristotel. Apoi AI's poetica horapana, EpiGtola cafre Pisoni. Urma
Poetica in trei cinturi a lui Vida, poetul latin diu Rena~tere,
episcop de Alba, autor ~i al unei Cristiatle in ~ase cintmi, al
unui poem didactic despre ~ah ~i al altuia despre viermii de
matase. In fine, venea Arta poeUca a lui 'Boileau-Despreaux.
$i abatele Batteux nu era, in istorica cearta, de partea celor
vechi! Dimpotriva. Era unul dintre cei mai activi apologep
ai modemilor. Dar ideea unei "poetici" eu put ere legislatoare con-
tinua sa-i fascineze pe literapi epocii luminilor ~i manualele
care compileaza cu sfintenie decrete ~i reguli, continua sa iasa
la iveala.
Totu~i, traditia incepe sa se clatine, lasind loc innoirilor. reglementare ist'Jricii, dupa poezia medievalii - spontanii, iguo-
Secolul al XVIII-lea este cel al "discursurilor" reformatoare al rind re,gulele ea ~i pe autorii lor.
"reflectiilor" ~i "opiniilor" asupra diverselor teme literare. Spi-
ritul critic intemeiat pe ideea de progres, ca ~i parerea perso-
naJa, argumentata in numele ratiunii, ci~tiga teren', anuntind
marea revolutie de la sfiqitul veacului. lata titluri sugestive prin Dar, deocamc1ata, sintem in secolul al XVII-lea, al carui
ele insele: Dizertatie cr'itica asupra Iliadej (Abatele Terrasson), inceput:. pentl'll literatura, e marcat prin celebrele cuvinte ale
Ref1ectii critice asupra poeziei *i picturii (Abatele Dubos), Re- lui Boileau: "Entin Malherbe vint ... 1"
flec#i asupra p.oeticei ~i Asupra poeziei in general (Fontenelle), Malherbe - critic, versificator ~i gramatic - cu conceptia
Ref1ectii asupra poeziei (D'Alembert). Nemaivorbind de ma- sa despre. poezie ~i cu critica sa formala, contribuia la procesul
rile pers'onalitati ale secolului, ca Voltaire ~i Diderot, cu Dis- de purificare a limbii, de definitivare a ei, de ordonare a teh-
cursmile, Ese'mile ~i ObservatUle lor ... nieii poetice, de cre~tere a exigentei in ace!ista privinta. Dar,
Boileau, cu Arta poetica a sa ~i a secolului al XVII-lea, in- in acela~i timp, contribuia in mod hotaritor la triumful ideii de
cununase traditia pe care succesorii imediati 0 luau in discutie, me~tesug asupra celei de' arUi in poezia secolului al XVII-lea.
8upunlnd-o examenului critic. Regula stiipinea, dogmatica, aroganta, tnabu~itoare, exclusiva.
Traditia incepuse de mult ~i se referea la ideia reglementarii Stiipinea pina in detalii si nu vedea decit detaltile. Richelieu,
artei ~i a imitilrii capodoperelor verificate prin curgerea veacu- materia cenu~ie a regalitapi, isi exereita dictatura ~i asupra
rilor. Incepuse inca in epoca elenistica a culturii grece~ti, cind Parnasului, prin intermediul regulelor si al regulatorilor. Chape-
vechile capodopere nu mai erau urmate de altele ~i-~i facuse lain - poet mediocl'll daca nu chiar rizibil Si in arice caz ador-
loc, 0 data cu decadenta, imitatia. Roman'ii au continuat, in mitor - domnea sub tutela autoritatii statale, socotindu-se si
:fQnd, aceasta tradipe chiar daca, dupa cum va spune mai tirziu socotit ofieial drept rege neincoronat al poeziei veacului. (In
Joachim du Bellay, nu-i imitau pur ~i simplu pe anticii eleni ei statele de pensionare redactat de el insu~i, Chapelain i~i spunea
,,~i-i converteau in singe ~i 1n hrana". Esential este ca sute ~i "cel mai mare poet francez care a existat vreodata si cu cea mai
sute de' ani literatii de inalLa cultura vor considera ca geniul Irainica judecatii"). Academia, infiintata atunci, era veriga de
antichitapi . poate fi ci~tigat prin insu~irea regulelor artistice legiitura si comanda a lui Richelieu pentru lumea literelor ~i-si
dedu~.e din analiza marilor capodopere; di aceste reguli vor fi expunea "sentimentele asupra Cidului.. .
treptat desprinse de sursa lor ~i sfintite in sine; ca istorieitatca ~i, totu~i, acest inceput de secol nu era atit de liniar, de
nu va fi cunoscuta decit tirziu ~i urma~ii se vor stradui indelung omogen si de senin a~ezat sub stapinirea regulelor... Poezia,
sa pastreze intocmai toate formele poetice create odata, inclusiv adeviirata poezie, aceea care continuii pe Rutebeuf ~i pe Marot,
toate genurile si speciile antice, net delimitate intre ele prin legi pe Villon si pe du Bellay, lirica profund omeneasca, indureratii
obligatorii ~i exclusive. si usturiitoare, elegiacii, satirica sau chematoare, nu recunostea
Pentru literatura franceza "Artele poetice" apar raportate la
idealurile Rena~terii, ca 0 intoarcere spre antfchitate ~i spre
dictatura lui Malherbe... A~a-numi\ii libertini ~i prin liber- La virsta studiilor superioare fu destinat teologiei; (lar ne-
tinai se Intefegea atunci nu desfriu moral ci erezie, ateism, non- placindu-i perspectiva, se relrase de la asemenea studii ~i obtinu
conformism - erau activi ~i marturiseau 0 opozitie nu 0 data Ingaduinta sa urmeze dreptul, devenind avocat, asemeni multor
violenta. aJti membrii ai familiei, contemporani ~i precursori. Dar dnd la
Insu~i gustul autoritatilor era contradictoriu ~i labil. 21 de ani Ii muri tatal, renunta ~i la cariera avocateasca. Boileau
Adevarul e ca, In literatura ca ~i In toate domeniile supra- se vedea rentier, prin mo~tel1ire, ~i se consacra unei pasiuni se-
structurii, s~ ciocneau tendinte ideologice profunde. 0 literatura crete ~i prea putin rentabile: poezia.
a tinerei burghezii se ridica Impotriva unei literaturi a aristocra- Boileau intra 111 lumea literelor In anii In care literatura f
tiei. Se Infrunta "literatura saloanelor" cu "literatura strazilor". aristocra iei era, Inca atotputernica. Trebuia sa patrunzi in saloane
Domnea Inca 0 confuzie ce avea sa se rezolve abia In a dOlla ~i, pentru a patrunde, sa ai protectia patroanelor acestora ~i a
illmatate a secolului, intr-un mod care va coalizil,' 0 vreme, marilor personalitati.
puterea regala cu proaspata intelectualitate burgheza, Irnpotriva Totu~i, ceajalta literatura, cea a striizilO1', Incepuse sa-~l Im-
aristocratiei decadente. Impotriva nobilimii Intotdeauna centri- puna cuvintul. Cind Boileau implinea 20 de ani apareau Provi/l-
fuge, regalitatea despotica va construi 0 Franta a ordinei cen- cialele lui Pascal. Tinarul intelectual burghez, Inzestrat cu "bunul-
tralizate, care se va pretinde fundamentata fil~zofic pe concep- simt" ~i inclinat sa judece lucrurile, sa Ie aprecieze ~i sa. Ie
tiile burgheziei ascendente despre rationalitatea universuilli. Lite- critice, gasea aici semnul unei noi orientari cu putinta. Aparea
ratii epocii vor slllji aceasta constructie ~i vor crea c1asicismul. posibilitatea unei literaturi care, sfarimind prejudecatile societatii
Boileau, tipic intelectual burghez al Parisuilli acelei vremi _ inalte, des face valurile ~i lurnineaza adincurile, operind cu ironie,
~i trebuie sa Intelegem tot ce insernna aceasta In mersul Inainte clispret ~i luciditate 0 purificare' a organismului social.
aJ societatii, atunci _. va fi un ruprezentant de frunte al acestei In acela~i timp, literatura aristocratiei se compromitea defi-
actiuni. nitiv in fata tinarului inteleetual burghez, care nu era inca snub
~i nu putea sa imparta~easca din .snobism 0 admiratie decisa de
confruntarea cu Regulele dar pe care de fapt n-o simtea ~i n-o
Era al IS-lea copit al unui grefier. S-a l1ascut 1111636. putea confirma prin ju'decata. In anul Pmvincialelor, Chapelain,
ilustrul, seotea faimoasa sa Ptlcelle, poem epie eonstruit, dU'pa
Peste UD an raminea orfal1 de mama. A crescllt, de-aici Incolo,
propria sa expresie, "conform preceptelor". Se manifesta astfel
lipsit de mingiieri ~i de rasfat, cam ursuz - se spune - ~i
culmea gindirii clogmatice ~i artificioase a vremii, care consta in
timid. Nimeni n-avea de unde banui ca orfanul acesta va mu~ca
convingerea ca simpla aplicare a Regulelor e suficienta ~i nece-
rau, cu yorba, pe cei mai muTti dintre cei ce erau atunci scriitorii sara pentru a crea 0 opera de arlii. Chapelain Insu~i seria 111
rasfa ati ai timpului. Bietul grefier cumsecade obi~nuia sa afir~e prefata aceslui poem: "Miirturisesc eii nu am dedt prea putine
despre cel ce va fi, din Intreaga familie, Boileau pur ~i simplu : calitati de poet eroic... N-am adus, in exectltarea subiectului
"Cit despre asta, e un baiat bun care niciodaUi nu va spun 0 meu, dedt eunoa~terea suficientii a ceea ee este necesar... A
vorba rea despre cineva ..." fost mai mult 0 incercare ... pentru a vedea ... dacii nu mi-ar servi
sa arat amicilor mei, prin propriul meu exemplu, ca fara sa am
prea mare inaltare spiritual a, pot sa pun teoria in practica in nea, de titlul onorific pe care generatiile urmatoare i-I vor acorda
chip fericit" ... Pentru credincio~ii Regulelor experienta nu putea in curind lui Boileau lnsu~i: "legislator al Pamasului".
sa apara decit izbutita ~i, in doi ani, aparura patru editii ale Satirele lui Boileau fusesera facute cunoscute lnainte de edi-
poemului pe care orice cap normal I-ar fi gasit insuportabil de tarea lor: autorul lor Ie citise prietenilor ~i cunoscutilor, iar
greoi ~i de plicticos. Evident, nu e posibil ca ln~i~i saJonarzii sa cop'ii manuscrise circulau destul de intens. Aparuse chiar ~i 0
nu fi cascat la lectura repetata a poemului, dar numai "pe sub editie apocrifa, se pare la Lyon, dirJia Boileau Ii constata pater-
mlna" ~i cu jena fata de sine, 0 asemenea reactie insemnind doar nitatea in prefata voluma~ului sau. Semianonimatul era inutil,
o lacuna in receptarea frumosului perfect realizat prin res:pecta- ca ~i indicarea celor atacati, numai prin initiale sau prin aluzii.
rea lntocmai a Regulelor. Lumea buna admira La Pucelle ~i nu Toata lumea vizata ~tia despre cine ~i despre ce este yorba.
gusta Provincialele. Abia dupa mai bine de zece ani poemul va Chapelain e lovit frontal, impreuna cu "pedantii". Sint atin~i
fi vazut in reala sa valoare si-I va compromite definitiv \le au- .,~rote~tii". E ironizata ~i compromisa fara putinta de replica
torul ei. serioasa ideea epopeilor eroke de imitatie~ Desigur, ca in orice
"\oar tinarul burghez care deocamdata nu ~tia Sa se amageasca ofensiva, discemamlntul nu e in totdea una valabil; de pe acum,
~i care "de la 15 ani ura cartea proasta" - tinarul care la 20 talentatul Saint-Amant, pe care Arta poetica iI va eticheta pina
de ani descoperea Provincialele ca pe 0 carte ce raspundea pro- ~i de "nebun", e nedreptatit. Dar, in esenta, ofensjva e inviora-
fund cautarilor sale, nu putea in acela~i timp sa se in~ele asu- loare, izbind in prejudecatile saloanelor, in falsele valori lansate
pra poemului lui Chapelain. Dimpotriva. E~ecul evident bunului- ~i privite drept incontestabile, in snobismul gaunos.
simt va constitui 0 revelape. Tlnarul Boileau va debuta cu satira Nimerii nu considera, In schimb, incontestabila judecata lui
incepind atacul impotriva literaturii saloanelor. Albert Thibaudet Boileau ~i contraofensivele, cu Furia surprizei, abunda. In Dis-
formuleaza rninunat acest lucru: "Prirnele Satire ale lui Boileau cursul asupra satirei (1668) Boileau nu se aparii pe sine ci aparii
vor fi Provinciale in versuri, Pl'Ovinciale transportate asupra pro- dreptul satirizarii.
blemelor literaturii". "Stiam - scria el referindu-se, precum stramo~ul sau Hora-
Cele dintii satire, scrise de-a lungul citorva ani, sint editate tiu, la genus initabile vatum - ca neamul poe\ilor, ~i mai
pentm prima data in 1666, intr-un voluma~ de 71 pagini in 120, ales al poeplor pro~ti, e un neam minios, care se aprinde u~or;
cu titlul: Satires du Siem D*** (la Paris, in libraria lui Billaine). ~i ~tiam ca aceste spirite lacome de lauda nu vor digera de fel
o prefata scu~ta deschidea acest voluma~ semianonim, scrisa lesne 0 ironie, oricit de dulce ar putea ea sa fie."
dupa obiceiul vrernii de autor ca din partea editorului: "Libra- "Fara a aduce prejudicii Statului, nici con~tiintei tale - spune
rul calre cititor". Erau vizate nurneroase personalitati ale vremii, Boileau sarcastic - po\i gasi proaste versurile proaste ~i te
indeosebi poeti, insa autorul i~i declina orice pretentie d& legis- plictise~ti pe drept cuvint la lectura unei carti stupide." Citindu-i
lator, rugindu -i pe cei atacati sa ia in consideratie "ca sentimen- pe Virgiliu, pe Cattulus ~i pe Martial, Boileau se intreaba daca
tul unui singur om nu este lege". Sintem, a~adar, departe de
ace~tia ar fi trebuit sa fie alungati din Parnas "pentru a stabili
mentalitatea aca.:lemicienilor gen Chapelain, departe, de aseijle-
securitatea pro~tilor ~i a ridicolilor ..." Apologia se transforma
intr-un pamflet puternic Si plin de verva privind contempora- Critica exercitaUi de Boileau, initial 0 criticii de opozitie,
neitatea : devine clesigllr, inevitabil, criticii oficiala, asa cum literatura
"Va trebui oare sii aplaudam orice neobriizare pe care un gruplllui sau devine literatura clasicii, apreciatii de Curte.
caraghios 0 va fi azvirlit pe hlrtie? $i, in vreme ce in unele Boileau si. Hacine ajung poeti oficiali ai regelui, istoriografii sai
tari poe\ii prosti erau condamna\.i sii-si steargii cu !imba propriile salariati. Farii indoiala aceasta noua situatie inflllenteaza opera
scrieri, la noi ciirtile VOl' deveni de-aci inainte un azil inviolabil, poetica Si critidl a lui Boileau si explica in cea mai mare masurii
in care toate prostiile isi VOl' gasi drept de inceta\enire, pe carf' de CA poetlll satiric Si pamfletarul se transforma in "Legislatorul
uimeni sa nu indriizneascii a-I atinge fiid! sa fie considerat pro- Parnasullli": ..
fanator ?" $i, totusi, Boileau nu s-a considerat asdel, pe c:it se -pare, nici
Numai 0 cunoastere unilaterala si bazatii pe prejudecata a in apogeul activitatii sale, c:ind devenise autorul Artei poetice a
putut omite adeviirul incontestabil cii 'Boileau e prin excelentii secolului Si a clasicismului.
un spirit critic ascutit, care iSi ia dreptul sii iilfiereze literatura :f1.n 1701 aparu prima editie a Operelor sale/pe a carei copertii
ce nu-Si meritii numele Si sii denunte lacunele si deficientele, I Boileau isi punea numele, de mult consacrat: Opere diverse ale
dar toate aces tea - cel putin ini\ial - nu in numele unei legis- domnului Boileau-Despreaux. Era, de altfel, ultima Si cea mai
latH rigide Si nu de pe pozitia unui judeciitor oficial. E un completii editie aparuta in timpul vietii sale. In prefata se ridica
pamfletar in primul rind, si nu un comandant al literelor. Un din nou impotriva snobilor eruc1iti,~afirmin.cl explicit di valoarea
militant Si nu un executor autorizat al dictaturii asupra artei. E unei ope~'e de artii nu poate fi verificata decit prin receptarea ei
avangarda operativa a unui grup de scriitori care au de spus alt- larga, si nu prin confruntarea pedtlnta cu regllli prestabilite: ,,0
ceva dec:it personaliUitile !iterare la moda si satira lui doborind lucrare este in zadar aprobata de un mic numar de cunoscatori :
o literaturii, slujeste alteia. Grupul lui Boileau inseamnii: Racine, daca nu e inzestrata cu un anumit agr,ement si cu 0 anumita sare
Moliere si La Fontaine... Toti sint tineri intelectuali burghezi. buna sa multumeasca gustul general al oame'nilor,fea nu va trece
Literatura lor va ieSi invingatoare asupra celeilalte. Nu numai drept 0 lucrare buna si va trebui, in cele din urmii, ca si cunos-
d~atorita genialitiitii ei, ci Si pentru cii riispunde unei necesitiiti catorii sa marturiseasca ei insi$i, ca s-au inselat c1indu-i apro-
istorice, pentru ca regalitatea, in dorinta ei de a consolida regi- barea". $i "legislatorul" incheia recunoscind, de fapt, ca nici 0
mul absolutist, stie s-o foloseascii, protejind-o. Literatura aces- lege nu poate explica si detennina valoarea unica a operei de
tora, !iteratura clasicismului francez, inloeuieste criteriile arbi- arbi, care intotdeauna cuprinde intr-insa un farmec inefabil:
t~'ar~,a~e sn?bilor ~in saloane eu eriteriul "bunului-simf\ "Bunul- ~,Daca m-ar intreba cineva in ce constii acest agrement. Si aceasta
slmt msuSl trebUle fundamentat teoretie, pentm a se justific;l sare, as raspunde ca e un nu ~ti1l ce (,,1In je ne sois quai") pe
altfel decit criteriile aristocrate. Puterea reg alii iSi dii asenti- care mult mai curind' il poti simti decit exprima",
mentul direct acestlli nou criterill de apreciere, care poate fi "Legislatorul" nu dredea niciodata ca .regulele pot crea 0
unul si suprem, deci poate servi centraliziirii. Sprijinindu-I, regele oped - aSa cum crezuse Chapelain - Si nu punea niciodata
are un mijloc in plus pentru a-Si impune vointa asupra societiitii respectarea regulelor mai presus de geniul artistic, ci invers. Se
.nesupuse a scriitorilor. pot cita !UuIte versuri, in acest sens, ale Artei poetice.
De altfeI, Arta poetic(/. aparea in 1674, intr-o editie care purta .
titIul: Opere diverse ale domnului D*** impreUlU/' cu Tratatul iPentru Boileau - penh'u cIasicism - arta era imitatie, c~
despre mirac'lllos sau subUm in discurs, trad'lls din' grece~te dupii nsul consacrat al anticului mimesis, valabil pentru Platon ca ~l
e .. t'
LonginustO data cu Arl'a poetica aparea cea mai modernaJ- in pentru Aristotel. Discupa in contradictoriu putea pnvl n~. acea~ a
spiritul veacului nostru -Ilucrarea estetic.o.'ia antichitatii,/ pe care fllnctie a artei, ci obiectul imitapei, relativismlll cunoa~teru. o~ente
cercetatorii de m.ai demult 0 atribuisera lui Longinus, dar al carui prin ea, conditiile specifice ale acestei cunoa~ter~. Cla~l~l~mu~
autor nu e identificat nici azi cu certitudine. francez nu agrea ideologia platoniciana ~i era, pnn defJmtl.e ~l
prin traditie, dacii nu intotdeauna prin studiu direct. - anst~-
telician. Pentru Platon, imitatia artisticii nu era deClt.. 0 :ople
f mijlocitii ~i palidii a unui original eter~. ~n. mod. ~eml!loclt nu
I
!Scrierea lui Boileau era 0 poetica, ladica, precum cerea tradi- era decit 0 copie a lumii concrete, ea msa~l conslderata doar 0
tia 0 1carte de reguli, l~i mult pre a putin 0 carte personala.( In umbra minora' jl lumii transcendente, a lumii ideilor, sin~ura
Arta poeticii sint doi Boileau: unul este cel din Satire (sau din existenta in absolut. Boileau ~i colegii sai nu contemplau ~: nu.,
Epistole, sau din Lutrin, in fond ~i ele satire), 0 parte din poetic a se simteau atra~i sa contemple zadarnid realitatea absoluta de
sa fiind 0 noua epistola usturatoare; al noilea este, totu~i, auto- dincolo de puterea simturilor noastre., ,., .
rul unui poem didactic ~i, indiscutabil, purtatorul c;le cuvint al Bunul-simt, care inseamna ~i judecata normala a or.lC~rUl~m
conceptiei oficiale despre arta ~i literatura,l cazut el insu~i vic- a~ezat, rezistent la fantasmagoria speculatiilor. ~netaflzICe, 111-
tin1a prejudecatii legislative. departa de la sine agnosticismul.(Boileau - c1aslc.lsmul -: mer~e
Arta poetica a lui Boileau este fundamentarea teoretica a cu Aristotel in definirea razei de cunoa~tere obtmute pnn actl-
"bunului-simt" in literatura. Regulele nu sint inlaturate, ci im- vitatea imitativa a artei. In linii sumare, [F.ceasta inseamna ca
pilcate cu spiritul noilor literati, scoase din arbitrariul predece- obiectul irnitatiei nu e -;'ealitatea concret-istoridi. ,imedia.ta :au
sorilor ~i justificate prin judecata. Important: regulele nu se mai trecuta' e insasi realitatca esentialiJ, eterna ~i egala cu sme 111-
refera in mod prcponderent la forma, ca pentru Malherbe ~i sa~i, ca~e se d;scopera prin eliminarea din obiectul .artei a tot
urma~ii sai, ci la .insa~i natura operei de arta ~i la conditia exis- ce e accidental. local, temporal, individual. Pentru Anstotel, "cel
tentei ei. IArta poetica, asemeni cIasiclsmului insu~i, e inegala. Ea ce infati~eaza fapte aievea intimplate" este istoricul ; .acesta yr~-
cuprinde legi generale, adevaruri etem valabiIe, intrucit imprima zinta "rnai degraba particularul". Bostul artei e;te sa d~Z~~Ul~
r.ondipa specifica a artei, functia ei gnoseologica speciala.1Alaturi universalul adica realitatea permanent posibiIa, veroslmlla ~I
de aces tea insii, ea cuprinde realmel)te Reg-uU, codif-icate dupa 0 necesa1'(J: '"Datoria poetului nu e sa povesteasca lu.cruri in~ir.n-
anumita traditie ~i inevitabil dogmatice de vreme ce sint stabilite plate cu adevarat, ci lucruri putind sa se intirnple 111 margmlle
aprioric, urmind ca opera de arta sa fie confruntatii cu ele ~i verosimiIului ~i ale necesarului". Poetica lui Aristotel ins~~na
sancponatil, cel putin partial, in raport cu ele. Apoi ~rta poetica deci afirmarea valorii gnoseologice a artei - dar el condltlOn.a
poarta, desigur, pecetea gindirii vremii sale despre om ~i lume ~i aceasta valoare de scoaterea artei din timp ~i spatiu. Ge~erah-
a limitelor ~tifuFfice explicabile in ep9~a. I tatea nu era vazuta ca relevindu-se artistic in ~i prin partIcular,
fmbracata in corpul concret ~i unic al acestuia. Arta n-ar avea
ca obiect dedt tipurile eterne, nu individualitatHe. Personajul e asemenea, inevitabil, reflectarea lumii prin subiectul reflectorul~
doar receptaculul sau semnul conventional al unui caracter uni- a~adar acela~i obiect ar prezenta infinite copii in principiu con-
versal. "A infati~a universalul inseamna a pune in seam a unui lradictorii oricit de mull. Care din aceste copii ar reprezenta
personaj inzestrat cu 0 anumita fire, vorbe ~i fapte cerute de imaginea adevarata a lumii?
aceasta dupa )egile verosimilului ~i ale necesarullli: lucru calre Azi, impasul e de mult depa~it ~i, cercetind fenomenele in
care ~i nazuie~te poezia, in ciuda numelor individuale adaugate" ... interdependenta ~i mi~carea lor dialectica, raspundem firesc ('ll
In esenta Arta poetica a lui Boileau transpune concePtia aris- art a reflecta generalul numai ~i tocmai prin particular ~i ca opera
totelica in termenii epocii. Poezia inseamna cunoa~tere prin imi- artistidi nu poate fi niciodata 0 copie, 0 imitatie exacta ~i neutrii,
tatie. Ea imita natura. Ea trebuie sa imite natura: a naturii, ci 0 imagine a lumii obiective riisflinte in subiectivibl-
I'ea artistului. .
Que la nature done soit votre etude unique ... I
Pentru Boileau solutia aparea in sensul conditionarii activitatii
imitative de 0 alta activitate, care sa clelimiteze ceea ce este
~cest imperativ nu e 0 regula. E inSa~i definirea conditiei dc
natmal de ceea ce este irnpotriv(f, naturi-i, in natura insa~i. Era
existenta a artei. ~oileau fundamenteaza acum teoretic satira sa :
cei ataca\i de el se indepartasera de realitate, 0 ignorasera, 0 in- un alt mod de a cere imitarea universului. Pe fondul anticei
locuisera cu 0 viziune Iivresca, falsa, artificiala. Or, nu exista poetice aristotelice, reluata in schema ei esentiali'i de celelalte
fl"umos artistic in afara realului, a adevarlllui ... veacuri, se exercita marea influenta a rationalismului cartesian.
Cu Descartes, Ratiunea i~i proclamase caracterul universal, vala-
Rien n'est beau que Ie mai: Ie vrai seul est aimable ... 0 bil ~i necesar deasupra contingentelor istorice. Pentru Boileau
imitatia urma sa fie controlata de ceea ce el nume~te raison.
~ali~atea insa~i nu poateJi "infrumusetata", ea nu este nici Desigur, aceasta inca nu este propriu-zis Ratiunea carteziana,
mlta, nici frumoasa in sine: Urumosul artistic rezulta din rdlec-
tarea, din imitarea e~,J
a~a cum este ea:
constructiva, creatoare, ci mai mult btmul-simt, judecata critica
restrictiva, cenzoriala, (Sinonimele aproximative Ie Qferii Boileau
Il n' est point de serpent ni de monstre adieux insu~i: opul artistic trebuie sa fie ~i judicieux, judicios - III,
QU'i, par l'art imite, ne puisse plaire aux yeux ... S
53; ratiunea cere respectarea unei stride bien seance - orin-
duiala dupa cum se cuvine etc ... - III, 122-123). Totu~i, impe-
Dar, (i.
imita natura inseamna a il11ita realitatea concret-sensi- rativul :
bila, esentiala ~i neesentiala, in ipostazele infinite ce se infati-
~~aza ochiului, in varietatea nelil11itata a aspectelor ~i intimpla-
nor. Inseamna reflectarea particularului, pentru ca simturile impJica increderea filozofului in suprematia rationala a univer-
omului nu pot lua contact direct cu generalul. Inseamua, de sului. Raison,pentru Boileau, e un bun-sil11t suprem, facultatea
Aria poeticc1, Ill, 359. fireasca ~i universal a a oamenilor, in toate til11purile ~i in orice
Scrisoarea a I X-a~ 43.
Aria poeticii. Hr. 1.2.
loc, care ar lua ca bazii ' ..
etern $i ireductib'l" ,a" a~reC1er!l fenomenelor ceea ce este la rezolvarea celeilalte dileme puse de imitatia naturii, Arta
1 m natura, 111 reaIitate.
fiind 0 "copie", subiectivitalea lrebuie sa fie inliituratii, iniibu-
pen~~n::l~~:ti~T~llitati~ nat,urii pe raison, Boileau cere selecpe, ~itii, ca ~i individualizarea eroului, lucruri aeeidentale, nu nece-
d't" , gul dlVefSlficat ~i contradictoriu
1 ~ numa! natura rezonabilii non l" " sa fie ogIin- sare. Clasicismul cultiva deci utopia obiectivitatii absolute, a
legl. Este Iimpede ca' " na a, conforma propriiIor ei despersonaliziirii reflectorului artistic, acesta trebuind sa fie in-
, , pfJn aceasta realitat 'd
umversaIitatea ~i eternit t " ea, conSl eratii in slW intruchipare a supremei raison. ImparpaIitatea c1asica este
"
intr-o mcremenire absol t" a ea el, era considera t" , 'I"
a Imp lClt static, corolarul aces tor co~ceptii.
u a care presupune leg" b'l
zare omeneascii social v 'I I . v 1 BUua 1 e, 0 a~e- E de la sine inteles ca, in reaIitate, eliberarea din contin-
, a ~l PSl 10 ogrca f v I .
necunoscuta iar med' 1 f - lxa, stoncitatea est&' gentele istorice ~i sociale n-a putut fi reaIizata de nici 0 litera-
, lU un actor conJ'un t I" dV "
tr bUie ciiutata real't t . c ura m aratul caruia tura, a~a cum inabu~irea individuaIitatii n-a putut fi, dupii
1 a ea .esentlala.
Principia I, oluul pen tru poellca ' Rena~tere, dedt iIuzoriu infaptuita in c1asicism. Cel mai mare c1a-
1 ' B 'I
real, determinat istorice~te . , ,'I Ul or eau nu este individul sic francez, Racine, este in acela~i timp scriitorul care pre-
triisiiluri generale p ~Irsocla, punct de intretaiere a unor merge, prin forta personalitiitii sale poetice, romantismului raz-
e care e posedii int '
omul normal _ biologic' il I.' r-a proportle unicii. ci vratit impotriva impasibilitatii ~i proclamind victoria eului. La
~l ps 10 ogrc Dacii f Fontaine este un puternic lirie, $i se poate spune ell La Bru-
lloscutele categorii temp' I' ne-am re eri la cu-
eramenta e ale lui Pa I '
I
omll acesta nll poate f d " v ov, am spune ca yere, reprezentantul' viziunii caracterologice asupra omenirii, nu
, .r
b Itra pe masura excita'ier' M l ecrt un om tare 'i eeh 'Z'b t vede, dincolo de tipurile eterne, pe cele ale societatii sale, deter-
~. e aneo leu
l' l in Y 11 m,
v
cu inhi-
reprezenta, prin excelent'V ,aceasta optica, at minate istorice~te ~i social? De fapt, in vreme ce proclama uni-
I . <1, anormalul Coleri' l (d v
ogla batrinului Hyppocrate) I' eu lIpa termino- versalul ~i lltemporalul, clasicismul lui Boileau raspundea in mod
t~lU
'oo

brat cu predominarea proce; ~u ~ervll tari dar dezeehUi- concret unei necesitati istorice ~i unor interese precise d. clasa,
ar fi ollllll marilor confI" t u u: e~clt~trv asupra celui inhibitor, Sub semnul "timpului oprit in loc", societatea franceza a epocH
" v, lC e, mvlOgator cind 'b t ' '
volOta, sa-~l realizeze echiIibr 1 "," lZ U e~te, pnn putea fj socotita expresie a perfectiunii, a normalitatii depline, a
excl't atlel.
" Flegmatic'" u,
. ..' lOvms clOd cede aza a t racpl"Ior
v
rationalitc1tii urniversului: in primul rind, normala, rationala era
Zl ~l sangmnrt - echiI'b tOO
sau mai mare mobilitat. 1 ra !l cu 0 mai mica declarata ierarhia social a, in frunte cu monarhia de drept divin,
e a ploceselor ner
6xtremele unei garue no l
rma e,,,
voase, ar reprezenta
Liricii, prin definitie oameni 'b' ,
colcri 0<", ell senSl Ihtate sporitii sint
" CJ ~l poet1Ca lui Boileau nu-i a" ~ A "
rezervii Iirismului cintul II I g~eaza, ria IUl Boileau, Ceea ce este permanent valabil in Arta poetica a eIasicismu-
pe vremuri, de du BelI '. c~ . ~1"gel~Ul'llor secundare", numite lui rezida in conceptia fundamentala despre arta ca forma
' , ay eplcenes. marunti~uri de b
A tltudrnea v v ,

- care la B 'I acame ... de cunoa~tere a realitatii obiective, Cind individualitatea va fi


phiIe d V' " .or e~u explica ueintelegerea unui Theo-
e lau sau a unUl Samt-Amant se . fost eliberaHi deplin, dnd istoricismul va fi devenit 0 cucerire in-
- raporteazii insii ~i
contestabila a gindirii umane, dnd malerialismul dialectic ~i
un model ve~nic, Realitatea il1sa
istoric vor fi dezvaluit relapile profunde intre individ ~i societate, cismu1Ul pll,'ve<te
, aceasta ca " pe_ oca modema. T oate 111cel - 'ca-
atunci aceasta conceptie fundamental a va sta la baza intelegerii c1ezminte viabilitatea epopell l~ e~ "1 Puce lie a lui Chapelain,
dlWline a naturii specifice a artei. Literatura va fi privita ca 0 rile, de la Fran~iada lui Ron: : i ~~n:p:peea continua sa fie ul1ul
t
imagine complexa a lumii, in care omul social, conditionat istori- au dat gre~, BOlleau crede : " ~ '1 prin detalii de me~te~ug,
' ' exphca e~ecun e 'd' "
ce~te, se va revela ca tip prin intermediul unui numar nemargi- din genuri Ie maJore l , ' profunda dnd se n lca
"' . ", 0 cauzahtate mal ' ,,
nit de indlvidualitiiti tmice, revelind in acela~i timp valorile nu fara sa mtUlasca " ," Adevarul e,te ca apan\1a epo,~
eteme, sen.timentale ~i pasiunile universal UJpane, chiar c2ntinui- impotriva "miraculosulm cre~tm :t stadiu in dezvoltarea gindim
1 gata de un anuml ata
tatea caracterologica a omenirii. peii f usese e , ".. mane Este ceea ce va ar
Al'ta poeticii a sezisat cu claritate ca, reflectind natura, scrii- umane, in dezvoltarea sOCletatll u " pr~supune existenta mitolo-
. - ' Marx' Arta crreaca. -n
torul trebuie sa opereze 0, selectie, pentru a inHiti~a ceea ce tl mult mal tlfZlU . ,,0 , 1" insa<i prelucrate 1
'" t <i forma SOCIaa ,
rcprezentativ, nu ceea ce e accidental. Problema cheie a tipiziil'ii giei grece~ti, d
a lca na ura " 1 ,,,
, ,f de fantezla poporu Ul .
artistice e pusa, in datele ei esentiale, insa cu ignorarea unitatii chip inconstant arbs lC 1 1 .. celor trei unitati" pen-
sigur autoru egu" t"
dialectice indestructibile intre general ~i parlicularul sodal, is- Boileau nu este, d e, "" punderea pentru aceas a
t '" Nu el poarta ras . A '
toric ~i individual care-l releva. tru poezia d rama lCa" ," " 1 d' Poetica 1m ns- \
, " . unor indlCatlL ratlOna em,.. " _ I
Arta poetica e breviarul realismului c1asic, Intr-un fel, "pre- riglda mterpretare a , d ctitme tracredla fund "lllll I
Vo~ii" ea ~i "burle~tii" sint condamnati ea antireali~ti. "PretiosW' f 'eau la WHwtea e a, ,0 ", \~
totel, care se re er ,_' 1. oarecare intindere ~l pu-
, . a1ese q mtregl, c e
ignora realilatea. "Burle~tii" ignora imperativul selectiei. Sint, for- tatia unei actlUl1l 'f , _ t' a actiunii, pentru a
, y" relatIVe 111 nup,
tind termenii, "natura]j~ti", Poetica lui Boileau, in esenta, previne neau problema IIml arn : ' II' 1 spectator. Pentru han-
ei de catre PU) lCU d' 1
asupra viitoarelor teorii, despre copiile fotografice ale naturali~. asigura recep t area S I' , iar intr-un stu IU a
, 1 g le10r fusese ca Iger,' , d-
lilor, care nu mai sint "copii" ale permanentelor umane, ale esen- cezi, initlatoru re u , I' f' S-lnt revelatoare; ar 111-
" f te1e bIb IOgra ICe
tei umane, ci izolari arbitrare ale unor fragmente din natura, 1ui BrunetJere re eren d -t Boileau Cervan-
1 ' lTIai devreme eCl ,
"copii" ale singularului. lr-un studiu en 6~ c e am, , i de 10c intr-un mod in carll
Dar Al'ta poeticii a lui Boileau inchide inlr-insa un simbure tes argumenta umtatea de tunp ~~ foartll CUllOSCUt. lata tex-
dogmatic care nu poate fi expulzat fara sa schimbi insa~l con- cilitorului Artei poet'ice se va parea
ceptia ei organica, Ea concepe, cum am vazut, posibilitatea unOl tu1 citat: . ar utea sa existe dedt aceea (16
adevaruri stagnante pentru ca ar fi universale, adica fixate 0 data C - pra~tier~ mal mare p , -n a
" e 1m " ' 1" act un copil in scutece ~l 1
pentru totdeauna, .ara nici un rap art cu societatea in- evolutia ei
a fi in prima s~en.a a pnmb~ ~l c:' ce a< putea spune dupa ob-
i~loricii, Orice apriorism duce la dogmatisl;l. - Ignorarea raportu- l cu bar a ,... ell , 'I
doua sa te prezm t , )ot petrece ac\iunl e
rilor determinante dintre societate ~i creatia ei spirituaUi dLlce la 1 ' - care se petrec ~l se I
servarea timp~ III m , " 1 " ' Jrim act Sli petrece
stabilirea unor scheme definitive, in cadrul carara trebuie sa fie ~ t 0 plesa a carel I "
mutila ta viata rea Hi. infati~ate, daca am vazu , _ t' ce a1 treilea se terll1ina
in EUl'opa, al doilea in ASIa, ln llUp
Poetica lui Aristotel vorbete in special despre epopee i poe- I.: II

7:ia dramatidi, Poetica lui Horatiu la feI. Poetica noua a clasi- in Africa ?...
B 01'Ieau, m poetica sa prei A v
A

punind dogma ca pe 0 :egulva .Ill~~/ra~itia deja incetatenita, im- obscuritate. Pe scurt, poezia trebuie sa fie bine conceputa ratio-
a JUSI Icata de bun-simt de raison: nal pentru a fi limpede :
Qu'en un lieu qu'un /'our, un
Tzenne ittsqu'it' la fin le J seul fait aee [. Ce que lon eonyoit bien s enonc~ clair~ment
' , omp t
t l(3atre rempTi. Et les mots pour le dire arrluent aisement ... I

]ustificarea unei dog Dar care asemenea exigente, in principiu oricincl Intemeiate,
me nu U~ureaz'v A v h
romantismul sfavA Add ,I Insa c ingile ei AI sint suficiente prin ele insesi?
,. ' nmm ogmele clasicis I' . ' )Ia
llIhv ~i prejudecata I' mu ill, va spulbera defi- ' Boileau, cerind expresie !impede, este in spiritul epocii sale,
, "ce or trel unitati".
APOI, Arta poeticii inchide intr-ins v / EI exprinla gustul ideilor clare ~i distincte pe care I-a format
tate din experienf~ yea '1 d a nenumarate statuti rezul- cartesianismul. Concizia formularilor, proprietatea termenilor, au
I'" CUT!or e crea'ie t" v devenit trasaturi absolute ale "spiritului francez". tnsa, claritatea,
itorului 0 dat'V ~ ar Istrca. Ea cere scri-
, a cu respectarea adevarul' , A in sine, poate imbraca, 0 gindire saraca, tot a~a cum poate im-
artistica, cultivarea for . I ' . UI, 81 0 malta constiinta
mel. n Sprntul lor t f briica una bogata. E Usor sa exprimi cu limpezime locuri co-
totdeauna meritori' N' ' aces e s aturi sint in-
I. umal urmarea lor ad 1't " mune, sa repeti cli~ee verbale care tin locul unei adinci cuge-
dioasa. Nici 0 teorie a literaturii n' ". I eram e primej- tali si cautari. Realitatea e complexa si nuan\ata. Claritatea e
pentru Iiecare caz in p t h' u .poate dIcta formule valabile
ar e, CIaI' cmd aceste f I I buna dad lumineaza aceasta complexitate si preciieaza, evidcn-
mare, sint va!abile pt.' . ormu e, uate in tiaza nuantele. Daca e 0 lumina care simplifica, linearizeaza,
en ru arta hterara in a bl I .
Iiteraturii universale c . . '. nsam u el. Istoria contope~te, .nu e de nici un folos. Boileau izoleaza insa impera-
, a ~I once Jstone a art I '
evolutiei fenomenului d . '. e 01, este 0 istorie a tivul claritatii sau il pune deasupra altora ~i, pe baza. aceasta
, ar ~I 0 Istone a un "
se pot analiza parale! oi A, or eazu/'t Ulllce, care Ii respinge pe Marot si pe Ronsard, pentru a da ca model de
f y III Iaportunle lor r' d
i niciodata red use unele I I I eCIproce ar nu pot urmat pe Malherbe, pentru puritatea sa 5i Dentru .,claritatea in-
~au ignora tlllieitate a a t~ e sau la intregul nediferentiat. torsliturilor sale fericite" ...
- a operel (e 1 arta a f v . Or, Malherbe este un excelent versificator, dar un poet sa-
parte, Aici este 0 alta s v d ' Iecarel creatii in
urSa a ogmatismul' I I' rac, El stie sa pastreze perfectia rinlelor fara sa sacrifice pentru
altul a incercat sau aI' A v' Ul, a e ~I Ja oricine
mcerca sa aduc v 'lI' ' aceasta limpezirea frazei si-si urmareste gindul cu precizie Hira
creatiei artistice la un n 't a II mltatea virtuala a
, A umi or comun, sa sacrifice nici rinlele, nici ritmul, nici alte muIte reguli teh-
$1 mca ceva Nu 'v, d' nice de mare minu\ie. Insa, clarita tea nu izbuteste, singurli, sa
v ,exista III Icatie esteti '" ". d ' v
sa nu fie nociva cind 1 v A , ca, onclt e Justa, care faca din expresia unui maestru al versificatiei 0 expresie poetica.
, e uata III sme iz I tV d
conditiei artistice Bo'! I' 0 a a e complexitatea Boileau n-a inteles ca trebuie sa caute specificitatea acestei ex-
1 eau cere c aritate de I' v . ,
rea prolixitatii clar . , . . p ma poeZlel; evita- presii. Pentru el limbajul poetic nu diferea de cel al prozei, in
____
I Arta
._ _ ' , ~I a COnCIZIeI extreme, care poate cluce la
po~ticii, II r. 15'46.
p
esenta, nici chiar de cel a.ll i"seursului asupra metodei. Cu liris-

I tlria poet/cG, l. 153'15~

D
. .' lesface intreaga compO-
" 'd I" in care orice ImixtlUlle.jC
mul ostracizat sau sufocat, cu un limbaj. care, In esenta trebui fonnula I ea a, "e d e roS
' t ..,
a
sa fie, ca oricare 'altul, doar 0 expresie clara a unor idei precise Zitie . De aceea se mvat altep vor b e nu~ poate comunica intelesul
poezia a trecut pragul secolului al XVIII-lea destul de sarac ~Nici 0 reluare cu
ii
pentru a putea fi contestata de rationali~tii Luminilor. CondHi acestei propozit :
ei optima - vor spune ace~tia - este sa poata avea, in ciuda
stavilelor tehnicii versificatoare, perfeetia unei proze perfecte,
pentru a-~i justifica existenta!
Arta poeticit releva deci, prin ea msa~I, citeva surse ale dog~
matismului, care ar putea fi reduse la una singura, esentiala:
ignorarea adevarului ca nici un fapt de viata nu poate fj asimi-
lat unei reprezentari generale, atemporale, asociale, anonime ...
Nici al acesteia:

Inceal'ca maTea cu clegewl ...

\Arfa poeticii, privita nu ca 0 estetidi ~i ca un indrumar, te la intimplare. Formula inchise. Verso


ci ca 0 creatia poetica, nu ignora, pentru sine, conditia unui ~Sint propozitii lua
limbaj special, altul decit eel al prozei. Nu ne referim la partea Zicala. Proverb:
de satira a lucrarii, la Boileau poetul Lutrin,.-ului, ci la ceea ce
Cine sapa groapa aUtda cade sing'll!' intr-insa. ;
constituie specificul artistic al ei, la Boileau poetul didactic. 0
I
poezie preceptistica prin ce se poata defini, in raport cu fonnu- oeticti asemenea formule, pe cat'e
larea prozaica a, preceptelor! B~lU, ca ~i Horatiu, a avut ge- \ Boileau a creat In Arta PIA reat in limba francez1l..
." Ie poate ecra a~ c,
niul acestei poezii ~i a gasit modalitatea poctica potrivita-lEl a nici 0 varIanta nu 0 r ga cele create dp
creat proverbe, formule ideale pentru adeval'l1ri de mare circu- 0' de proverbe ~i zicale care stau m
un numar
latie. intelepciunea poporului. ." . 'b'l 'S-o tahnace~ti in altri
timbajul prozaic are exclusiv 0 valoare de schimb. EI comu- . A t poetwa e ImpOSI I . 1 1
~Sa poveste~h ra I talmacirii pr.over Je or,
nica un anumit continut, terminindu-~i misiunea in momentlll In n de dificil ca m cazu
limbrl este tot a I . " .. 'ntrate in memoria popoa-
care acesta a fost receptat. Expresia sa ca stare, e inlocu.i.bilii. "I " . ," OrIcaror velsun I l.
ea in cazul ta maCUll toO ca oi un proveru.
Exercitiul ~colar al reproducerii cu vorbe proprU confirma, memorat de genera II, <
relor. Un vers frantuzesc ," I' BO'leau e aproape in in ..
prin distrugerea expresiei date, intelegerea continutului pe care . Arta. poetlca a Ul 1
devine un gaIIClsm.
I-a transmis. -;.,
tregime un galicism. o experien ta intere-
Limbajul poetic nu poate fi reprodus "Cll alte VI11,., tara "Iui Boileau e
a fi sacrificala insa~i valoarea lui de comunicare. ~n vel'S po- Intreprinc1erea tl'a d ucem limba noastra, Heliade Ra-
santa. 0 incercaslil de mult, pentl'U
vestit nu mai comunica inteleslll versului autentic. Versul e 0
dulescu, in anii debutului. Mai apoi, contemporanuI Iui Emi.
nescu, A. Naum, care daduse 0 Arta poetica Ia lassy 1875. Toate
conditiile actuale asigura prezentei traduceri distantarea neta d
predecesoarele indepartate ~i justifica experienta, demna de
laudil, a tillmacitorului.

ART A POETICA
Z adarnic vrea, prin versuri, semetul autor
S-ajunga, sus, pe eulmea Parnasului, 1 u~or:
Al muzei suflu tainie din eer dnd n-a simtit,
Iar steaua-i din naseare poet nu I-a menit,
In strimta lui gindire ramine pururi sclav;
E surd pentru el Febus 2, iar Pegas 3 eu narav.
1 Parnas, munte in Focida (Grecia veche), re~edinta lui Apollo,

a Muzelor, ~i locul de intilnire al Nimfelor $i Zeilor.


2 Febus sau Apollo~ fiul lui Jupiter ~i al Latonei, una din
principalele divinatati mitologice, era zeul luminii, poeziei, me-
dicinii, artelor ~i oracolelor.
3 Pegaii, cal inaripat, nascut din singele Meduzei, simboli-
zeaza in literatura avintul geniului poetic.
. d . tii eri~mei eu stihUliIe sale,
0, voi ee vreti a serie, euprin~i de-nvapaiere, Negnn pele~ ~ d v IV
't v deodata cu-n raznea a,
Urmind de buna voie spinoasei eariere, A ~i-neeput sa em e . .,_ C IV
' Iehova in fuga-I trmulla a,
Nu ineereati In versuri zadarnie sa Iucrati, popor ul 1Ul . " re
, vd pe Moise prin a .pustIei za ,

Nu soeotiti drept geniu iubirea sa rimali : ?- C:Iurmann - vI' .


~.) ." 1 e ineaea-n mare '
v

Fugili de-a ei ispita ee v-a ie~it nainte, Cu Faraon a earga I s ',' 'bTm ehiar
___ Orieare-ar fi sUtbieetul,glumet, ~ su I le'fl . ,~
Va masurati puterea, preeum ~i-a voastra mint
In ~iritele-alese 'natura pune haruri, , '-n armonie; - ;"CLf~ v fi
....--", (MJ;1. \ 'v
Ea iti~sa imparta Ia t0ti poetii daruri : Puneti sensul frazel eu unma po s a-mpreuna , rl
In versuri unul foeul iubirii ~i-I destramf a armc se ot eear a ea n . . v v C~lit
30 E doar 0 sclava rima i-i drept sa ~e su~~~:' h ,
o glu,mil vie, altul, ~i-aseute-n epigrama; Cind mintea se framinta 0 rima buna-a. prdl , ' I
Malherbe 1 slave~te fapta cintind eutezatorii, v Iesne se depnn e,
v

Raean 2 prin Filis 3 cinta padurile, pastorii, Atunci ea s-o gaseasca ea v' v

Sub J'ugul ratiunii se pleadi mladlo.asfa, v

Adeseori un spirit prea imbatat de sine f b gata l rumoasa.


$i-n loc sa-i striee,-o ace 0 .
TaIentul ~i puterea nu-~i cintare~te bine,
35 lnsa neluaHi-n seama, devine foarte r:a,
Urmind pe Faret 4 unul odata-n a lui cale
C:i'ea s-o prinda, sensul al~arga dupa e~.
." .' trn-a voastre hre
1 Franr;ois de Malherbe (1555-1628), poet liric, a exercitat Q Iubiti deci ratmnea I pen ,vI' .
influenta eonsiderabila asupra limbii ~i versificatiei, deschizind . l' t' . frurn,osul i-a artel stra neue.
ealea marilor clasici. Dar prin eombaterea teoriilor Pleiadei,. a
Dm ea ua~I I ' ." l' ase
Multi au in inspiratii pomin vIle 10 ,
nedreptatit lirismul. Odele sale croice se numara printre eeltl t d get 0 sa-l lase:
mai bune lucrari liriee ale literaturii franceze, din punet de ve- 4.0 I C:'bunul simt departe e eu .
dere al corectitudinii limbii. 4 .,,1, d injosire ea-n versul lor pOClt,
oj.

2 Honore de Bettil, marchiz de Racan (1589-1670), discipolul


EI ere ea-I , 'd ee altul a gindit,
v

Din nou sa mal gm easea . de


lui Malherbe, a scris pastorale, psalmi, ode. A dat limbii poetice .' f" t 0 reputatle
," d'n timpul 1m I-au acu
franceze 0 armonie ~i 0 gratie naturala, necunoscuta pina atunci. rima eu cabaret, poe~ll )
3 Filis, nume Cqre 5e folosea foarte mult in pastoralele seco- betiv cu totul nejustificata. . 1 t I lui Marc Antoine
I epic MOise sa oa a '.. '
lului al XVII-lea ~i in poeziile erotice. . ) Aluzic la poemu 94 1661) membru al Academ1el ~~
4 Nicolas Faret (1596-1646), traducator ~i moralist, unul din- Gerard de Saint-Amant (15 - '. .' I' din vremea IUI
. f . si mal ongma I
tre primii membri ai Academici franceze care a contribuit la unnl din poetii cei mal ccunZI,
fondarea ei, redactindu-i statutele (1634), Pentru ell numele lui Ludovie al XIII-lea,
S~ evi:ati excesuI : Italiei Iasati-i Cind nu-ti cuno~ti masura, sa scrii nu izbuteti.
Hlmenca pod b v f I
4:5 I' oa a a a selor ei gratii I Fugind de-un rau, un aItuI mai mare intilneti:
;Iuatl bunuI simt drept lege de~i pina ia eI Un vers pre a slab dnd este, voi n prefaceti dur ;
./~ unecos e drumuI ~i . d - I
Putin d b -I greu e mers spre tel Scapind de yorba lunga, -voi deveni obscur;
U . e se a ate, se ~i ineaca-ndata y,
Unu-i modest, .dar muza-i saraca uneori;
n s~n:ur d~um urmeaza cinstita jUd~cata:4t Vrind sa se-na1te, altul ii pierde capu-n nori.
50 eseon poetuI pre a I' d . .
Zelos Ii stoarce m' I p m e-a IUI Idee; Vrei sa te placa lumea, sa Hi dt m .
La un palat 2 m' IeZt~ fca versul sa-~i incheie. Cind scrii, ai gilia, tonul,. v- himbi n~contenit~
'. I-ara 'a atada Iui frum v
A?~Ipnn eI m~ plimba terasa cu terasa ~asa, Un stH mereu acela~i i pururi uniform -- I -

AICIperonuI colo 'd ' , Zadarnic str:.alucete; toti eititorii-adorm. .


D' ' un Con or cu lustru
mcoace -nchis baI I d ' Nu prea citim poetH nascuti sa plictiseasca,
55 EI numa;v t ' Conu e-un aurit balustru.
, a avane rotunde ~i ovale: Daca pe-aceleai tonuri incearea sa graiasca.
"Nu smt deeit ghirla d ' Ferice cel ce ~tie uor sa treaea-nrime
Sar dr. n e, smt numai astragale 3" 75
ouazeel de file sfIr~itul sa I v .' Din tonul gray la dulce, din glum a la asp rime !
<':iab' . - gasese
'? - Ia pnntr-o gradina trecind ma I' '. t V
De cititori iubitJa, blagoslovita-i carte,
Ferit' v d mI~ esc
Gil v I-va e scribul steril ~i vorbaret' . In librarii 1 de muIte succese are part~.
. , Sa nu se-nca 'I I
ree sh u eu Iucruri far ~,
v . LFeriti-va-n cescrieti de frazele vulgare:
, lot ee-i I . a plet
prea mu t e pururi ~i fad . d' Un stH oridt de simplu, nobletea lui ii are.
Ca " I 'f ~I 0 10S
_____ spmtu respinge podoaba d'e pnsos. ' Dispretuind bun-simtul, burleseul joe ii bate.
1 Accste

abuzu 11" d e care aminte~te B 'J Ne amagi privirea pHidnd prin noutate ;
cettt, cuvint care insea _ _. OJ eau se refera la COIl-
In versuri se viizura doar po ante triviale,
2 Aluzie la poemul mn~ ~ugetan subtile fara fond real.
d S d
e Ctl ery (1601-1667)
erOIe m zece clnt . Al .
, un anc, de Georaes
Parnasu-mprumutase limbajul de prin hale;
' In care poetul int b' _ b
500 d e versuri ca sa de' 1 re umteaza aproape
. scne pa atul eroul .
~I terminind cu gradina. lll, lllcepmd cu fatada
I AluzietiJla Claude Barbin (1654-1703), librarul regelui, ajuns
3 Vel's l'
_ C III poemul Alaric; Astmgal b'
meaza baza capitelului unei coloane. ,nu rotund care for- celebru prin editarea operelor scriitorilor de la sfir~itul secolului al
XVII-lea, i~i avea pravalia in gangul palatului de justitie.
85 Dezmatu-n poezie a fost nemarginit ; Lasind burlescu-n seama acelor din Pont Neuf '.
In Tabarin I, se vede Apollo travestit. Dar nu urm:ati orbe$te exemplullui Brebeuf ~.
Ca molima se-ntinse ~i molipsi la noi, Chiar $i intr-o Farsala pe tarmuri adunind
Burghezii, cart,!:uarii$i printii mai apoi ; 100 ,,0 suta de'movile de muribunzi gemind 3".
Glumetul cel mai searbad avu sustinatori, Alegeti bine tonul, scriti tema ideala,
90 Iar Dassouci 2 $i altii-~i gasira cititori. Sublimi fara orgoliu, placuti Hira spoiala.
De la 0 vreme Curtea, ajunsa dezgustata, Dati lectorului numai ce-i face lui placere.
Dispretuia din versuri chiar gluma nesarata, Purtati cadentei grija unei urechi severe:
$i distingind naivul de plat ~i de bufon 105 Ca totdeauna sensul, cuvinteJe taind,
Lasa provincialul s-admire pe THon 3. S-opreasca emistihul, 0 pauza vestind.
95 Cu stil-q-acesta scrisul sa nu viol intinati, Ai grija sa n-alerge' vocala prea grabita
Doar glum:a eleganta a lui Marot 4 urmati, $i-n drum de-acela$i sunet sa nu fie lovita.
~e Cll 1tYiala cuvintu-armonios.

110 Evita-acele vorbe cu sunet odio~


1 Jean Salornon zis Tabarin (1584-1626), saltimbanc vestit
Gi~direa cea mai-nalta, turnata-n vers divin,
autor de glume proasle. Culegerea generala a operelor lui a fo
publicata in 1632. De supara auzul, nu place pe deplin.
Versul e 0 aluzie la Virgil traueslit de Pmll Scarron (161 In primii ani de cintec ai mu~elor franceze,
1660), poet burlesc, romancier ~i autor dramatic, considerat pre Putea doar fantezia in arta sa troneze,
cursor al lui Moliere. 1'15 $i rimele la urma, lipsite de masura,
2 Charles Coypeau Dassouci (1605-1679) a tradus Metamo Tineau loc de podoaba, de numar $i cezuriL
fozele lui Ovidiu in versuri burle~ti.
3 Ti!on sau Gigantomuhifl, pO,em burlesc pllblicat de S~arro t Pont Neuf, primul pod de piatrii din Paris, leg a cartierul
in 1644 ~i dedicat cardinallllui Mazarin, in care descrie lupt St. Germain cu Luvrul. Mult timp, pe podul acesta, saltimbancii
gigan~ilor cu zeii. jucau teatru pentru popor, iar negustorii ambulanti-, profitind
4 Clement Murot (1495-1544), poet foarte pre~uit in secolu de afluenta publicului, i~i desHiceau mai u~or marfa.
al XVII-lea, este continuatorul lui Charles d'Orleans ~i ViIlon 2 Georges de Brebeuf (1617-1661), poet cunoscut prin publi-
Marat a pastrat forme poetice vechi dar a ~i inova a introdu carea unei parodii burIe~ti dupa Eneida (1656) ~i traducerea in
son~tul in literatura franceza ~i a creat in "Balmi" numeroas ltersuri a Farsalei lui Lucan, poet epic latin (39-65 e. n.).
~~~ . 3 Vers din Farsala (cartea a VII-a).
Villon ~tiut-a primul in secole barbare, Dar in sfir~it, in Franta, Malherbe intiiul vine,
Poetilor ~i artei sa deie indrumare 1, Dind versului cadenta a~a cum se euvine,
Marot in urma-i vine, cintindu-ne balade, La loc de-i pus cuvintul ne~nvata ce-i puterea
Cornpune triolete. rimeaza mascarade 2. ~i muza 0 supune la pravili cum i-e vrerea.
Refrene ordonate impune la rondele, Prin pana-i de maestru chiar limba e-ndreptata
~i-arata pentru rime, in versuri, noi modele. Nu supara urechea am de delieata;
Ronsard 3 care-l urmeaza, prin noua sa metod"
Iar strofe gratioase incep a se-n~ira
Rastoarna totu-n cale, aduce alta moda,
~i vel'S pe vel'S sa-nealce nu 'VOl'mai cuteza.
$i mult timp avu parte de-un fericit destin.
Legiuitor puternic ~i-ndrumator fidel,
Dar m\lZa lui franceza, VOl' bind greco-latin,
Poetilor ~i astazi, Malherbe Ie e model.
Vazu dupa aceea cum printr-un joc grotesc,
Pedantu-i fast, grandoarea-i, pe rind se prabu~esc. Urmati-i toti, deci, calea, iu.biti-i puritatea
Cu cit de la-naltime Ronsard a lunecat, ~i imitati-i bine, in versuri, clarita tea.
Bertaut 4, Desportes 5 pe-atita mai clar s-au aratat Daca din versuri sensul intirzie sa vina,
a minte obosita nu'poate sa-l retina
I Boileau se refed la au tori anonimi din Evul Mediu. al 145 $i gata sa se rupa de vorbele de~arte,
caror romane erau scrise in versuri confuze ~i plate. Nu cata autor1,lLsa mearga mai departe.
2 Masearada (de origin a italiana) era un poem, Hid forma
Ideile la unii-s am de-ntunecate,
speciala, eompus pentru personajele de balet sau bal maseat.
3 P'ierre de Ronsard (1524-1585) este cel mai mare poet fran-
Ca par de-o picla deasa mereu ingreunate;
cez din secolul al XVI-lea. A seris ode, sonete, imnuri, ~i un' in- Lumina ratiunii nu-i poate lamuri.
cepu! de epopee. Nainte de a scrie, invata-teooagindi.
Parasind drumul traditiei nationale, reprezentahi prin Rabe-
De-i limpede ideea sau nu-i destul de clara,
lais, a strins in juru-i un grup de poeti eu care a infiintat Pie-
iada, refonnind poezia ~i limb a literara dupa modelul clasieilor A~a va fi ~i versul ee-n urma-i va s-apara.
greci, latini ~i italieni.
4 Iean-Bertaut (1552-1611), autor de cinte.::e ~i sonete, a fast
duhovnicul Mariei de Medicis ~i episcop de Seez, Tibul francez, A fost unchiul lui Regnier ~i poetul favorit al
5 Philippe Desportes (1546-1606), abate de Tiron, consilie [ui Henrie al III-lea. A lasat trei culegeri de sonete de dragost~
(imitatii t eee ~1. p sa lmi in verst/fl.
din Ariost), elegH, pastora I e, em
de stat, supranumit pentru ginga~ia ~i u~urinta versurilor sale,
Cind pri.!).ziun lucru bine, exprima-l deslu~it, Ai gnJa orice Iucru Ia locuI lui sa fie ;
Cuvintul, sa-limbrace, rasare negre~it. Sflr~itul ~i-nceputul sa-~i aiba armonie,
Respectul pentru limba voi pururi sa-l aveti Di!1 opera de art~ cu piese potrivite
Chiar daca-n mari excese ar fi ca sa cadeti. 180 Un singur tot sa faceti prin forme diferite;
Zadarnic ii dati frazei un ton melodios, Cind scrii nu te abate prea mult de la subiect,
Cind yorba nu-i la locu-i, e versul vicios. De dmgul unor fade cuvinte de efect.
~i mintea nu admite pomposul barbarism,. Tu teme-t~ de public ~i criticile sale,
160 Nici versul car,e-nchide semetul solecism. Fii tu intiiul critic al versurilor tale:
Cind nu-i stapin pe limba oricit ar fi de mare 185 De sine ignoranta mereu se minuneaza.
Poetu-ntotdeauna e scrib fara valoare. _Fa-ti_prieteni ce gre~ala sever ti-o
\ tb,UQratiincet chiar daca imboldul va zore~te, cenzureaza,
Sa nu va-ncinte stilul ce-alearga nebune~te .11 Sa spuna sincer, totul, ce-i bun in scrisul ta~'
165 Un stil vioi ce-nceardi sa faureasca rime, Necrutatori sa fie cind vad la tine rau.
N-arata-atlta spirit, cit slaba istetime. In fata lor. dezbraca mindria de-autor,'
Mi-e .mult mai drag plriul ce pe nisipul moale I, 190 Dar pe amic disti~ge-l de celling~ito~ :
Prin paji~tea-nflorita in murmur trece-agale, Ca unul ae te-admira i~{ bate joc de tine.
~orentul aprig ce-n cur~u-i tumultos, Decit 0 m:agulire, un sfat e mult mai bine.
170 Rostogole~te pieh'e prin vadul gIoduros. Lingu~itoru-ndata incepe sa se mire
. ---..; ~i orice vers aude, e gata sa-l admire .
Grabe~te-te cu-ncetul curajuL sa nu-Lpierzi, 195 PHteut, divin, e totul, 0 yorba nu-l intina,
De zeci de ori poemul-lIlereu sa-l c~elezl; Tre.salta de pIacere, de dragoste suspina;
Da-i lustru, ~l.efuie~te-l,indreapta-l de nu merge; Te-ncarca pretutindeni cu laude marete.
_ ~areori s~adaugi, dar mai adesea, ~~erge L Nu are adevarul ie~iri pre a 'indraznete ..
175 N-ajunge ca lucrarii ce de gre~eli e plina, Prietenull e aspru, mereu neimpacat,
Din cind in clnd c-un spirit sa-i imprumuti lumina; -----
Aluzie probabil
1 la Olivier Patru (1604-1681), celebru avo-
cat, orator ~i academician, numit Quintilianu1 francez, prieten a1
1 Acest vers este luat din Paul Pellison (1624-1698), poet, lui Boileau ~i murele revizor 111Artei poeti(J8, pare a iIlllugurat
prozator ~i secretar al Academiei franceze, obicehl1 discurull1i g~ n,g~p~it! fl~ noHer ilPad!;tI!liGifJni.
$i-~fara de aceia d~~ tirg i de la}a~a,.v
200 Greala ti-o-nHereaza (;a pe un greu pacat;
Mai poti aHa i altll la Curtea pIln~lala. .
Nu-ti iarta stingacia din versurile tale,
Le-ndl'eapta pe acelea ce i se par ban ale ;
El tel'ge, de-o-ntilnete, obraznica emfaza,
Lucrarea cea mai plata pe la curte~l de SOl,
Atrage partizanii in juru-i ca un rOl;
$i-acuma ca-ncheiere un ghimpe de sabra:
. v
.. v
L
Aici nu-i place sensu!' colo nu mel'ge-o fraza. ,
Tot pl'ostu-i aHa unul mai prost care-l admlla
205 Constructia imi pare putin intunecata
Expl'esia-i o.bscura, se cere lumfnata! \,\tt to tr ~_-=--1..-?
Aa-ti vorbete, sincel', un pl'ieten despl'e toate.
Adeseori poetul ne-nduplecat socoate,
Ca versurile sale sa-i apere-i dator,
210 $i cum il cl'itici sare in apararea lor ..
Tu zici: "In vel'su-acesta expl'esia-i banala I"
,,0, domnul meu, ce vol'ba! Va eel' ingaduiala..."
Raspunde el in grab a ! - "Cuv~ntu-acesta-i rece ;
Eu l-a lasa deoparte." - "Ba e frumos i trece."
215 "Intorsatura-i fada I" - "Dar lumea mi-o admiral"
Poetul nU-i dezminte nicidnd maiastra-i lira.
Cind un cuv'int din versu-i pe tine te ranete,
E-o fala pentru dinsul, sa-l tearga nu voiete.
Dar dnd incepi sa-l critici te-asculta cu placere :
220 Atunci ai peste versu-i despotica putel'e.
Ci yorba lui mieroasa v.rind sa te lingueasca,
Nu e .dedt 0 cursa poemul sa-ti citeasca.
Curind te pal'asete, de muza-i incinta(,
$i alt nerod ii cata ce poate-fi-nelat :
225 Adesea n gasete. De pl'otii au!ori,
E rodnicveacul nostru ~a i de-admil'atori.
Adesea in idila, poeml la strimtoare
De ciuda, nai ~i fluier arunca la-ntimplare,
~i-atunci, nebun cu fala, in verva-i indiscreta,
In mijlocul eglogei el dnta din trompeta.
15 Pan 1 spaimintat de zgomot in trestii se ascunde,
~i nimfele, de frica, se furi~eaza-n unde.
Din contra, altul face in graiul lui spurcat,
Pastorii sa vorbeasca la fel cu cei din sat.
Iar versurile-i plate lipsite de firesc,
20 Se tlriie adesea ~i jalnic Hncezesc.
S-:;r spune ca ~i astazi, eu tri~ca-i populara,
Idile de-altadata Ronsard ne dnta iara,
~i schimba cu-ndrazneala, uitlnd auz ~i ton,
In Pierrot, Lycidas ~i Filis in Toinon 2.
25 Prin astfel de abuzuri e drumlll dificiI.
Ca sa-l gasiti, urmati-lpe Teocrit 3l.. Virgil 4.
A semeni pastoritei ce-n sarbatori senine
1 Pan, fiul lui Mercur ~i al nimfei Calist9, era zeul pastori-
Pe capul sau nu-~i pune superbele rubin:
lor, turmelor, livezilor ~i dumbr1ivilor.
Nu poarta diamante ~i aur in cununa '
2 Aluzie la procedeele lui Ronsard din poemul Bergerie, in
i de pe cimpu-n floare podoabele-~/ aduna: care numele personajelor pastorale gn;co-roma~e sint inlocuite
La fel de-atragii~ dar simpla-n stilul ei prin nume de taraui francezi.
~para idila din idei. ' -'. 3 Teocrit, poet grec (sec. al III-lea i.e.n.), intemeietorul poe-
n intelesu-i simplu mindria n-~ loc ziei bucolice, a trait la curtea regilor din Alexandria. A scris
idile, epigrame, poema Syrinx ~i poema panegirica Berenice.
~i-n versuri nu iube~te al ingi~farii j~c.
4 Virgil (Publius Virgilius Maro), eel mai mare poet epic al
Dar trebuie blindetea sa mingiie, sa-ncinte romanilor (70-19 l.e.n.), autorul Bucolicelor, Georgicelor ~i Eneidei,
Urechea nici 0 yorba umflata s-o-nspaimi~te. a carui opera a avut 0 mare influenta asupra poetilor medievali,
pina la Dante.
40
PHicutele lor scrieri de muze inspira.te, Poetu! e nevoie sa fie-ndragostit.
30 Nu Ie Hisati din m,ina decit cloar cercetate. 45 ' Ul'asc pe autorii a caror ste~rpa muza
Maiestrele lor versuri adeseori te-nvata Voiesc sa ma-ncalzeasca in loc de jar, cu spuza,
Cum: ad injosire poti artei sa-i dai viata ; Cari, molipsiti de arta, dei sint impietriti,
Sa cinti pe Flora 1, cimpul, Pomona 2 i livada ; De dragul unor rime s-arata-ndragostiti.
Sa-ndemni pastorii-n fluier sa-i domoleasca sfada ; Pretinsele suspine sint fraze prea deafte,
35 Placerile iubirii ne-arata cum prefac 50 Ei nu tiu niciodata decit catui sa poarte,
Pe Narcis 3 intr-o floare, pe Dafl1e 4 in copac; Ca de slavesc martiriul i ocna pe-a lor strune,
$i cum, prin ce mijloace, egloga citeodaUi Fac sa se certe simtul cu dreapta ratiune.
Paduri i cimpuri demne de-un consul Ie arata. Nu pe-acest ton ridicul Tibulus altadata
Aa e a idilei putere i-ncintare. Ii talmacea-n suspine iubirea-nflacarata ,;
40 Pe-un ton mai naH, dar totui: lipsit de 55 Chiar gingaul Ovidiu, ce viata-n vers 0 cinta,
cutezare, Povetele-i maiastre 1 cu arta le-nveminta.
Duioasa elegie invemintata-n doliu,- Doar inima vorbete in orice elegie.
Gemind, i-aterne parul pe~te mormint, lintoliu. Cu multa stralucire i multa energie,
Tristetea, bucuria amantilor, descrie, Pina la cer se urca in nalta ei plutire,
"11 ~ ()/ S-ameninte iubita,' s-o domoleasca tie, 60 S-aduca oda-n ritmu-i i zeilor marire.
II
I

GV' Oar sa ex rime-aceste capricii, fericit Atletilor, in Pisa 2 le-nalta porti splendide, 7
.~~ ~ . Flora, zeit~ florilor, a infloririi naturii ~i a tineretii, a direi Cintind pe-nvingatorul ce drumul i-l deschide,
,flYV sarbatorire (Floralia) avea loc b sfir~itul lui aprilie. Ahil ce singereaza la Simoi"s3 e dtis,
r-" 2 Pomona, zeita fructelor ~i aparatoarea semanaturilor. In-
tregtil vers e 0 aluzie la Metamorfozele cintate de Ovidiu.
Sau pe Escaut il face lui Ludovic supus 4.
3 Narcis, pastor de 0 frumusete rapftoare, a murit inecat in 1Aluzie la Arta iubirii de Ovidiu.
fintina in timp ce-~i contempla chipul. Zeii I-au transformat !n 2Pisa, in Elada, locul unde se celebrau cu mult fast jocu-
floarea ce-i poarta numele, a carei culoare galbena simbolizeaza rile olimpice.
gelozia. 3 Simbi's, vechi riu al Troadei, actualul Menderu Su, care !Ie

4 Dafne, fiica lui Ladon, zeul fluviilor in Arcadia ~i a zinei varsa in Dardanele.
Ghea (pamintul). Neputind sa scape de dragostea lui Apollo, 4 Aluzie la riizboiul purt~t de Ludovic al XIV-lea impotriva
fiinddi se jurase sa ramina fecioara, a fost preschimbata de Olandei (1672-78), eveniment contemporan compunerii .~~ pubJi.
maica-sa in dafin. earii Artei poetice.
Ades, ea 0 albina, muncind sirguitoare, Dorind sa-ncerce-n Franta a scribilor putere,
Cutreiera pe tarmuri, zburind din floare-n floare : A inventat sonetuLcu legile-' severe;
Ea einta-ospatul, dansul, i-a risului ealdura ; 85 VOl doua catrene mereu sa potriveasca
Ea lauda sarutul lui Iris de pe gura, De opt ori doua rime timpanul sa-l loveasca,
Cind slab se-mpotrivete, i e-un ginga eaprieiu, ~i-n urma ase versuri artistic lefuite,
Mai nu vrea, mai se lasa, simtind ceresc deliciu. Prin sens doua tertete sa fie rinduite.
Impetuoasa-n stilu-i, adesea-n al ei mers, Cu t@tul din poema indeparta licwta.
Efeet de arta are dezordinea din verso 90 Ii numara el insui masura i cadenta,
In laturi poetatrii eu spirituJ flegmatic Nu-ngadul sa intr~ vreun vers slab in sonete,
A caror inspiratii au earacter didactic, ~i nicidecum cuvintul din nou sa se repete.
Care, cintind isprava unui ales erou, Pe urma el Ii dete splendoarea lui suprema:
Istorici fara faima, n-aduc nimica nou! Fara greeli sonetul, e tot dt 0 oema.
Ei nu-ndraznesc subiectul sa-l piarda din vedere: 95 Za arnic scriitoril mereu s-au framintat
Sa cucereasca DOle-ul I, sa cada Lille se cere' Ca fericitul Fenix ei tot nu I-au aflat.
~i-n versul lor urmindu-l exact pe Mezeray 2, , Din miile ce scris-au Gombaud " Maynard 2,
Surpara m:ete~puternic din Coutrai 3. Mallevile 3,
A fost zgircitl Apollo dnd har le-a picurat.
5e spune ea odata ast zeu cu gind ciudat, 1 Jean Ogier de Gombaud (1570-1666), unul din primii mem-
hri ai Academiei franceze. A scris 0 pastoralii, un mare numar
1 Dole, ora~ foarte vechi in Franta. A fost cucerit de Conde de sonete, madl'igaluri ~i epigrame.
in 1668; pierdut, apoi reluat de Ludovic al XIV-lea in 1674 a 2 Franr,;ois Maynard (1582-1646), unul din cei mai buni dis-
fost atribuit Frantei prin tratatul de la Nimegue (1678), {m- cipoli ai lui Malherbe, secretarul reginei Margareta ~i membru
preuna cu intreaga provincie Franche-Comte din est, pina atunci al Academiei franceze. A scris ode, epigrame, cintece, scrisori
posesiune spaniola. in prozii.
2 Franr,;ois-Eudes de #ezeray (1610-1683), autorul unei isto- 3 Claude de Malleville (1597-1647), secretarul regelui ~i unul
rii a Frantei, renumita in secolul al XVII-lea. In timpul Frondei, dintre primii membri ai Academiei franceze. A scriS unele poez~~
a scris citeva pamflete viguroase impotriva lui Mazarin. foarte izbutite in care se fac simtite calitatile ~i defectele ~colll
3 Courtrai, ora~ in Belgia (Flandra occidentala), pe. atunci lui Malherbe. Rondelul despre Boisrobert, favoritul Iui Riche-.
posesiune spaniolll. ~ fost cucerit de Ludovic aJ XIV-lea ill 166,7, lieu, este citat ca un model al genului.
Abia de-ti plac vreo doua sau trei in al lor stiI. v-... Oricare-ar fi cuvintul, el doua fete poarta,
Iar restul ca ~i cele ce Pelletier I Ie scrie '120 In proza sau in versuri, i~i are-aceea~i soarta,
De la Sercy 2 din rafturi sarira-n bacanie: La bara avocatul Ie spune c-un alt ton,
Ca sa-i cuprinda sensul in limita prescrisa, ~i-n predici Ie roste~te abatele l_n amvon./
Masura-i totdeauna prea mare ori concisa. Dar iata ratiunea curind se razvrate~te,
~ Adesea e igrama, in libera-i scurtime Din operele sale pe veci Ie izgone~te,
E un cuvint de spirit or~ cu doua rime: '125 ~i daca-u tot ce scrise Ie declara infam'e
Cindva aceste poante de nimenea ~tiute Le mai lasa din mila sa intre-n e i rame,
Italia facut-a sa fie cunoscute. Cerindu-i agerimii ti~nind la timp din minte,
Multimea in~elat'a de falsa lor sclipire, Sa puna pret pe spirit iar nu ~i pe cuvinte.
Alearga, casca gura, ~i-ncepe sa Ie-admire. A~a, de pretutindeni, dezmatul inceteaza.
Incurajarea lumii Ie dete prea mult nas, '130 La Curte mascaricii sint cei care dicteaza,
~i inundara-altarul stravechiului Parnas : Glumeti .Jara de spirit, bufoni nenorociti,
rntH fu...madrigalul de ele cotropit; Ai glumei. grosolane protectori naravip.
Orgolios, sonetul, a fost ~i !Oillovit ; Nu vreau sa spun prin asta c-o muza mai stingace
Delicii nesfir~ite simp ~i tragedia 3 ; In treacat cu 0 gluma nu poate sa se joace,
Se-mpodobi cu poante duioase elegia; '135 ~i ca schimbindu-i. sensul n-o face ell succes ;
Eroul de pe scena cu ele se-narma, Fere~te-te mai bine de-un astfel de exces,
Fara motiv amantul sa pIinga nu-ndraznea; ~i nu risca 0 poanta frivoHi peste seama
Vedern cwn toti pastorii, ce-~ipIing a lor ursita, S-ascuti orbe~te duhul din proasta epigrama.
Tin mult mai muIt la.poante decit la 0 iubita ; Orice poem straluce prin mindra-i frumusete.
----- '14.0 Rondelul nascut galic e simplu prin bIindete.
1 Pierre Pelletier, c~ntemporan cu Boileau a scris un mare
numar de sonete. ' Bala~~b acelea i preeepteca-n wchime,
2 Charles Sercy, librarul palatului. A:desia stralucire din jocul Ullor rime.
3 Al~~ie la' Sylvia, tragedie de Jean Mairet (1604-1686), pri-
mul scrntor dramatic care a compus in secolul al XVII-lea 0 t Aluzie la abatele Andre Boullanger (1578-1657), augustin
tragedie conform a regulelor aristotelice (Sofonisba, 1634), ~i reformat, ale carui predici erau foarte apreciate de muJtime din
primul care a respectat regula celO1' trei unitil-ti. cauza cuvintelor de spirit ce Ie strecura in predici.
Mai simplu, madri alul, mai nobil in urzire, Fie ca printr-o veste de la Capri 1 sosita,
v
'r ginga~1 bIinde e i iubire. Sfarima a lui Sejanus 2 statuie mult iubita ;
Dorinta de-a razbate, nu patima birfirii, Fie ca-i duce-n goaria pe senatori in far,
Armeaza adevarul cu strofele satirii. Spre-a lingu~i tiranul mereu banuitar ;
Luciliu 1 este primul ce-n Roma viciata, 165 Sau biciuind desfriul latin ce se intinde,
Pacatul ca-n oglinda in satire-l arata. HamaliIor din Rama pe Messaliria 3 vinde.
EI razbuna virtutea umila, austera, Aprinsele lui scrieri in totul stralucesc.
Cind lenea era dusa de cinste-n litiera. Discipol astor dascali ce astazi ni-l vestesc,
AsprimiIe, cu hazuri, unite-s de Horatiu 2 : Daar Regnier 4 e singur, care pe-aceea~i cale,
Toti pro~tii pedepsindu-i ~i timpii Cll nesatiu ; 170 Noi gratii sclnteiaza in versuriIe sale,
$i vai de autorul ce meritind cenzura Si-ar fi 0 fericire pe bietul cititor,
Putu sa intre-n versu-i far' a-i strica m~sura I De n-ar simti ce locuri atrag pe autor
. ~i Persiu~ 3, in stilu-i obscur ~i nengrijit, ~i daca indrazneala din cinicele-i rime,
Mal mult declt la vorbe, la sensuri s-a gindit. N-ar supara adesea urechiIe prea fine I
Iar Juvenal 4 in ~coala de retori educat, 175 Latinu-onestitatea in vorbe 0 sfideaza,
S~ u catoare la pret a .dicat.
-De groaznice-a evaruri lucrarile-i sint pline, 1 Capri, insula mica in golful Neapole, renumita prin cIima
~i stralucesc in totul de frumuseti divine: ~i vinurile sale.
----- 2 Aelius Seianus, favoritul imparatului Tiberiu, care, minat
I Luciliu (Cajus Lucilius) poet latin (170-103 i.e.n.), ereato- de dorinta de a se urea pe tron, I-a determinat pe acesta sa-~i
rul satirei in sensul modern al cuvintului. Din cele treizeci de omoare membrii familiei. Descoperindu-i-se uneltirile, a fost
satire ale sale, nu avem decit fragmente. spinzurat din ordinul imparatului.
2 Horatiu (Quintus Horatius Flaecus), celebru poet roman 3 Statilia Messalina, imparateasa romana, a cincea sotie a
(64-Bi.e.n.), a seris ode, satire, epistole ~i Arta poeticii dupa care lui Claudiu ~i mama lui Britannicus, faimoasa prin crimele ~i
s-a inspirat Boileau, luind-o ea model. desfrinarile sale.
3 Persius (Aulus Persius Flaccus) poet satiric latin (34-62 e.n.) Acest fragment de 0 mare indrazneala, face parte din satira
de la care ne-au ramas ~ase satire. a ~asea despre femei, serisa de Juvenal.
4 luvenal (Decimus Junius Juvenalis), eel mai mare poet sa- 4 Mathurin Regnier (1573-1613), celebru poet satiric franeez.
tiric latin (42-120 e.n.) care a combatut - in cele 16 satire serise Satirele sale, scrise intr-o limba curata ~i bogata in imagini, sint
sub Domitian - viciile aristoeratiei romane. pline de verva, dar prea licentioase.
Pe cind franeezul nostru eu ea se onoreaza . 193 Iar daca-mlPrejurarea 0 data te-a slujit,
In opere, dezma~ul n seDate ehiar din rnint~, Sa nu crezi ca ajuns-ai poet desaviqit.
_Daea pudoarea vorbei nu poate sa-l alinte. Adesea autorul ee ansonete serie
Eu vreau intr-o satira sa simt mereu eandoarea Poet se socotete de-a dreptul eu mindrie :
180 ~i fug de ee obraznie ;;e pr~iea pudoarea. ' Nu doanne toata noaptea sonet de nu ereiaza}
Pomit din genu-aeesta ~i imitindii-i stilul, 200 Da gata ase dome cind zorii scinteiaza. . ..
Franeezul bun de glume ereat-a odevilul:' $i-i de mirat ea-n fumuri prins de-al~.muzel .gra~l1,
1 merge eu plaeere, agalnic i cintind, N-alearga sa imprime aeeste abera~l1,
t
Din gura-n gura treee i erete tot mergind .. Sa-i puna pe coperte portretu-neununat ,
185 In versu-i libertatea fr'aneeza se arata: Pe care eu-a lui mina Nanteuil 2 i I-a gravat.
Prune al plaeerii, erete eu zimbetul deodata.
Nu merge prea departe eu versul tau mereu,
In glume deuehiate sa pui pe Dumnezeu 1 ;
Ca toate-aeeste glume ee-ateul le-a seomit,
190 Un serib in pia~a Grevei pe rug le-a ispait 2.
In cintece se eere bun-simt ~i maiestrie :
Dar vinul i-ntimplarea vazut-am ca imbie,
Cu slabe inspiratii pe unii sa-i imbete,
Seriind, fara de arta, ea Liniere 3 euplete.
y
I Boileau face aluzie la "libertinii" timpului, au tori de ver-
suri antireligioase, ca Theophile de Viau (1590-1632), Des Bar-
reaux (1602-1673) ~i Claude Lhuillier zis Chapelle (1626-1686),
amicul lui Boileau.
2 Aluzie la sfir~itul tinarului poet Claude Petit sau Lepetit,
---- ., I' I G'lles Mt!mage (1613-1692),
spinzurat ~i ars in Place de la Greve (1662) pentru ca a scris t Aceste versun smt 0 a uzte a ! .

cintece nelegiuite. care a scris versuri fianceze, italiene, latine ~i grece~tl. .


3 Fran90is Payot de Liniere (1626-1704), poet satiric ~i ~an- 2 Robert Nanteuil (1623-1678), celebru gravor. de p~rtretel ~t
. . - I b' tulul rege ill.
50netist, prieten din tinerete cu Boileau. pictor in pastel, a fost desenatorul ~l gravoru ca me
Dar voi veni acolo pe cimpul de mi'irire 1,
Sa-nviorez cu vocea sau slaba mea privire;
Sa va ofer indemnul ce muza mi I-a dat
Atunci cind tinar inca Horatiu m-a-nvatat;
Sa va-ncalzesc ardoarea i inima de fauri,
S-arat din departare coroan~le de lauri.
Va cer iertare dadi, infierbintat de zel,
Al scrierilor voastre observator fidel,
Adesea falsul aur de cel bun osebesc,
$i-n operele slabe defectele lovesc :
Dei sint critic aspru i-ndrept ce se cuvine
1nclin sa-i cert pe altii, decit sa fac mai bine.

Cintul I . .
Cintul II
Cintul III
Cintul IV