Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eroii lor sunt niste existente arhetipale, care - prin magie - se intorc intr-un
timp si spatiu arhaic. In functie de povestire, acest om-animal este "marele lup
spiritual de dincolo" , "omul peste" , "ursul tragic" , "marele taur al muntelui" ,
"batranul arhitaur".
Eroul din "Pescarul Amin" pare un om-amfibie. El are brate lungi si palme
late "ca niste lopecioare", iar in apa se lungeste si se scurteaza. Din mosi-stramosi a
mostenit o piele "lunecoasa" , fara par, incrustata cu niste solzisori, care se usuca
imediat ce iese din apa. De aceea se spune ca neamul lui s-ar trage din pesti.
Alaturi de pescari, el participa la asezarea capcanelor pentru prinderea unui
nefiresc morun urias, ratacit in balta din apele Dunarii. Dar Amin nu vrea ca acest
peste fabulos, arhetipul spiritual al neamului sau, sa fie ucis cu dinamita. Dupa un
moment de regasire de sine, el se scufunda in apa pentru a indeparta bolovanii si a
distruge capcana.
Lostrita de Vasile Voiculescu este o povestire fantastica care fost inclusa din
volumul "Iubire magica". Ca si in "Pescarul Amin" , "Amintiri despre
pescuit" ori "Lacul Rau" scriitorul se inspira din lumea fabuloasa a pescuitului,
vazuta ca practica ancestrala, indeletnicire ce exprima puternica legatura om-
natura. In deschiderea textului scriitorul precizeaza sursele folclorice ale povestirii.
El porneste de la credintele populare privitoare la fortele supranaturale existente in
lume.
Asa cum ni-l prezinta autorul, drumul parcurs de Dan Toma este drumul
infrangerii unor numeroase obstacole launtrice, este lungul si dramaticul drum al
unei eliberari; daca in primul capitol al povestirii el mai are inca sa-si recunoasca
(fata de Melania) o anumita indecizie si retinere, in ultimele pagini il vom
surprinde deja intr-o cu totul alta atitudine, cu mana ridicata, anuntandu-si astfel
hotararea de a spune adevarul". Evident, exista si tentatia inversa, de a judeca
celelalte doua naratiuni din aceasta ultima perspectiva. S-a incercat, astfel, sa se
stabileasca in ce masura intamplarile istorisite de Gheorghe Radu sau de Carol
Magureanu sunt sau nu la inaltimea programului literar enuntat de Dan Toma.
intrebarea, fireste, poale fi pusa, dar ea prezinta inconvenientul de a falsifica
perspectiva din care sunt efectuate celelalte doua naratiuni. Si in cazul lui
Gheorghe Radu, si in acela al lui Carol Magureanu, motivatia naratiunii trebuie
cautata in alta directie. Nu atat adevarul se lupta ei sa-l infatiseze, reinviind
trecutul, cat sa castige o anume seninatate de spirit, echilibrul, puterea de a se
detasa de trecut; afirmatie valabila nu numai pentru Carol Magureanu, ci - oricat ar
parea de curios - si pentru Gheorghe Radu.
Ce e drept, acesta din urma mai are o ultima reactie de inversunare, atunci
cand isi aprinde casa si vrea sa dea vina pe Carol; dar este ultima. Adevaratul
deznodamant il reprezinta hotararea lui Radu de a parasi satul, de a se reintoarce la
oras. Semnificativ pentru transformarea launtrica a personajului, pentru victoria pe
care el o dobandeste asupra lui insusi, este schimbul de replici intre Radu si soferul
cursei ce il ducea la oras: Domnule, sunteti de aici, ce-i asta?" il intreaba
nedumerit soferul pe Radu. Nu-s de aici, habar n-am. Sunt numai in trecere".
Aceeasi semnificatie o are si decizia lui Carol Magureanu de a-l vizita pe
profesorul Toma, medicul sau, pentru reparatii generale".
Din acest unghi, Dan Toma constituie exemplarul uman cel mai evoluat din
roman; ceea ce nu-l scuteste, in numeroase randuri, de "caderi". Exista insa
intotdeauna, in cazul sau, o forta launtrica ce il ajuta sa se redreseze. Singura fiinta
care prezinta oarecari inrudiri cu Dan Toma este, in roman, Carol Magureanu.
Lunga perioada pe care a petre-cut-o ascuns, zidit de viu, l-a deprins cu exercitiul
detasarii de sine, lucru de care, de altfel, eroul este pe deplin constient: M-am
desprins insa de amanunte, nu pot si n-as vrea sa fiu nimic. Am ajuns in acel
spatiu, dincolo de azi si de ieri, cand nu poti gandi altfel". Dramele istoriei apar,
pentru Augustin Buzura , ca drame ale selectiei naturale. Exemplarele superioare
nu sunt adaptate pentru lupta, ceea ce le face foarte vulnerabile, victime aproape
sigure in orice confruntare. Autorul pune insa o oarecare exagerare in intentia sa de
a sublinia vulnerabilitatea acestor fiinte superioare, impresia finala fiind aceea de
nedorila efeminare.
In Dan Toma, celelalte personaje vad, de pilda, cand o mimosa pudica, cand
o babirusa (Cum l-o fi dus mintea la babiruse, nu-mi explic nici azi. Poate ca o fi
meditat asupra vietii mele. N-am prea citit eu multe despre el, m-a enervat insa ca,
dupa cate am priceput, acestui animal delicat, de eprubeta, ii cresc caninii inferiori
si i se rasucesc in asa fel incat ii perforeaza maxilarul superior, chiar si creierul, si
animalul uneori se autodistruge").
Cozma Elena