LIMBAJUL

Limbajul este un sistem de comunicare, alctuit din sunete articulate, specific oamenilor,
prin care acetia i exprim gndurile, sentimentele i dorinele. Limbajul unei comuniti
umane, istoric constituit, caracterizat prin structur gramatical, lexical i fonetic proprie.
Limbajul, vorbirea este un proces de comunicare prin intermediul limbii.

Funciile limbajului

1. Funcia semnificativ (fiecare cuvnt este un semn al obiectului, fenomenului etc.) -

aceast funcie deosebete vorbirea uman de comunicarea animalelor, ce este legat de
emoii, de molipsire emoional.

2. Funcia comunicativ sau de transferare a unui coninut de la o persoan la alta, care

poate fi mprit n: - informativ; - afectiv-expresiv; - imperativ.

3. Funcia cognitiv, de integrare, conceptualizare i n linii generale de elaborare a gndirii;

permite explorarea i investigarea realitii, mbogirea i clasificarea cunotinelor.

4. Funcia simbolic-reprezentativ, de substituire a unor obiecte, fenomene, relaii prin

formule verbale sau alte semne.

5. Funcia expresiv, de manifestare complex a unor idei, imagini nu doar prin cuvinte, dar
i prin intonaie, mimic, pantomimic, gestic.

6. Funcia persuasiv sau de convingere, de inducie la o alt persoan a unor idei i stri
emoionale.

7. Funcia reglatoare sau de determinare, conducere a conduitei altei persoane i a

propriului comportament.

8. Funcia ludic sau de joc, presupunnd asociaii verbale de efect, consonane, ritmic,
ciocniri de sensuri etc., mergnd pn la construcia artistic.

9. Funcia dialectic sau de formulare i rezolvare a contradiciilor sau conflictelor

problematice.

FORMELE LIMBAJULUI

Limbajul exterior poate fi oral sau scris. Cel oral este dialogat, cand luand cuvantul,
alternativ, schimbam tot felul de pareri cu una sau mai multe persoane, si monologat, atunci
cand o persoana se adreseaza unui auditor tacut (in cazul lectiilor, conferintelor sau al
discursurilor). in cazul dialogului, se mai pot distinge doua forme : limbajul situativ, care nu
poate fi inteles decat daca te afli in situatia la care se refera locutorul. De obicei, este intalnit
in cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, ei inchipuindu-si ca ceilalti vad" ca si ei persoanele si
imprejurarile vizate. Limbajul pe deplin evoluat este contextual, el fiind deplin accesibil, fara
a se recurge la date percepute, intrucat propozitiile si denumirile sunt suficiente pentru
imaginarea corecta a situatiilor si a evenimentelor avute in vedere.
Monologul pune probleme mai grele vorbitorului, pentru ca acesta nu poate controla in
orice moment daca auditorul a inteles exact ceea ce i s-a comunicat. El se ajuta observand
reactiile mimice, atentia celor carora li se adreseaza. in cazul exprimarii scrise lipseste si
acest ghidaj extraverbal, cel ce scrie fiind nevoit sa dea toate precizarile necesare, tinand
cont de nivelul cultural al adresantului, pentru a nu aparea confuzii sau greseli in modul de
interpretare a textului.
Limbajul interior este o continua comentare a situatiilor ce se ivesc, a intentiilor si a
mijloacelor ce pot fi utilizate in atingerea scopului urmarit. El se dezvolta prin interiorizarea
treptata a dialogurilor si controverselor exterioare desfasurate in realitate. Evolutia
limbajului interior este lenta, el ajungand la maturitate abia o data cu varsta adolescentei.
Limbajul interior este mai rapid decat cel exterior: multe propozitii sunt eliptice,
comprimate, inlocuite cu simple titluri, simboluri verbale. De aceea, uneori, trecerea de la
vorbirea interioara la explicitarea ei exterioara e dificila, mai ales daca analiza conceptuala n-
a fost destul de aprofundata.