Sunteți pe pagina 1din 15

In 1908 si 2002, in Tunguska, Siberia (Rusia), au avut loc explozii colosale.

Urmatoarele pasaje sunt o transcriere a unui interviu filmat de Vallery Uvarov,


de la National Security Academy din Rusia, realizat de Graham W. Birdsall,
editor al revistei britanice UFO Magazine.

Interviul a avut loc cu ocazia celui de-al 12-lea Festival de Film "Congres international
privind OZN-urile" care s-a tinut intre 2-8 februarie 2003 la Laughlin, in Nevada, SUA.

GB: Care este titlul dvs. oficial?

VU: Sunt sef al serviciului de cercetari si de informari stiintifice si tehnice privind OZN-urile
de la National Security Academy, avand sediul in St. Petersburg, in Rusia.

GB: Este vorba de o agentie guvernamentala ruseasca oficiala?

VU: Absolut. Sunt sub ordinele a doua persoane, care trebuie sa dea socoteala superiorilor lor
direct care nu este altul decat presedintele nostru.

GB: Din ce consta exact munca dvs.?

VU: Activitatile noastre de cercetare se impart in doua. Mai intai, analizam constant datele
care ne parvin din lumea intreaga. Extragem atunci din baza noastra de date informatiile pe
care le consideram cele mai interesante, dupa ce le-am atribuit un cod de culoare (rosu sau
galben). Aceste informatii sunt imediat difuzate in diverse servicii din intreaga Rusie.

Alt aspect al cercetarilor noastre decurge din urmatoarea intrebare: OZN-urile exista sau nu?
Suntem siguri ca exista dar ce se ascunde in spatele activitatii lor, care este interesul lor?
Pentru noi este punctul cel mai important si pe el ne concentram in principal investigatiile
noastre.

GB: Exista o cooperare activa intre NASA si responsabilii domeniului aerospatial rus, din
punct de vedere tehnic, stiintific si poate chiar militar. Sunteti in contact sau aveti legaturi cu
organizatii straine similare cu cea a voastra?

Pot sa va spun, cu toata onestitatea, ca cu doua zile inainte de a ma imbarca in SUA, am avut o
intrevedere cu... sa le zicem, patronii mei. S-au aratat foarte interesati pentru o cooperare cu
alte organizatii... sa zicem, prietenii nostri occidentali. Pot deci sa va spun ca aceasta misiune
particulara nu este decat la inceputurile sale. Sunt insarcinat de a gasi cele mai bune persoane.
O data ce asta va fi facut, si cand etapa urmatoare va fi activa, vom putea sa facem cateva
avansuri concrete.

GB: Putin mai devreme, in afara camerei, ati facut aluzie la anumite dezvoltari importante
privind explozia de la Tunguska din 1908. Puteti sa ne spuneti oficial de ce credeti ca
cunoasteti cauza sa?

VU: Nu-i pur si simplu o supozitie; cunoastem cauza. A fost un meteorit, dar un meteorit care
a fost distrus de... sa zicem, o racheta. Aceasta racheta a fost generata de o instalatie materiala.
Nu stim cine a construit-o insa ea a fost construita cu mult timp in urma si se situeaza in
Siberia, la mai multe sute de kilometri nord de Tunguska. Pot sa va spun ca ancheta noastra a
revelat ca a avut loc mai mult de o explozie la Tunguska. Ultima data cand aceasta instalatie a
tras o racheta a fost la 24 si 25 septembrie anul trecut. Americanii... poseda trei baze... si ei, de
asemenea, au remarcat aceasta explozie.

GB: Scuzati-ma insa unii vor spune ca asta pare ceva science-fiction.

VU: Stiti ca atunci cand vorbim de adevaruri care se ascund sub acest subiect, nu o facem
decat cu cei care inteleg importanta inerenta a subiectului. Si stiti ca avem de a face cu o
tehnologie mult mai avansata decat a noastra, cu o tehnologie capabila de a face lucruri care
ne sunt imposibile.

GB: Puteti sa ne dati mai multe precizari asupra amplasamentului acestei instalatii?

Cautati situl exploziei de la Tunguska. La sud-est se gaseste celebrul mare lac Baikal.
Deasupra, catre nord, un imens teritoriu steril practic nelocuit se intinde pe 100.000 km. Aici
nu se gaseste niciun oras si niciun sat. Acolo am localizat instalatia...

GB: Sunteti la curent cu povestirile stranii sau zvonurile privind ceea ce se numeste planeta
X? Daca un nou corp celest ar fi intrat in sistemul nostru solar, astronomii l-ar fi detectat cu
siguranta si i-ar fi semnalat prezenta.

VU: Nu stiu ce cred austronautii occidentali dar ai nostri afirma ca nu avem de ce sa ne


temem. Am auzit oameni vorbind despre o rotatie de 3600 de ani pentru aceasta planeta, care
se gaseste pe o orbita similara celei a Terrei dar in urma Soarelui. Stim ca aceasta planeta si
instalatia din Siberia au o stransa legatura. Permiteti-mi sa va spun ca eu cred ca instalatia
mentine aceasta planeta pe o orbita stabila. Daca aceasta s-ar fi schimbat, schimbandu-si
orbita, tot sistemul solar va deveni instabil.

In sanul asociatiei, suntem siguri ca aceasta planeta este locuita si ca instalatia este construita
pentru a proteja la urma urmei pe locuitorii sai si pe noi-insine. Suntem convinsi ca nu se va
intampla nimic periculos. Totul este sub control. Investigatiile noastre au aratat ca Terra avea
un impuls - o frecventa perfect regulata care afecta absolut totul, orice lucru viu. Acum 12.500
de ani, acest impuls corespundea unui numar de 360 de zile din an - studiati vechiul calendar
egiptean - si atunci un asteroid a lovit Terra.

Credem ca orbita Terrei a fost modificata, artificial, pentru a contrabalansa asta. Planeta
noastra s-a indepartat de Soare, pana la a atinge un impuls de frecventa de 365. Asta ne-a
facut sa credem ca avem prieteni, prieteni care vegheaza asupra noastra, in tacere.

Nu au lasat, si nu vor lasa viitorului, o planeta, o cometa sau un asteroid sa loveasca si sa


distruga Terra. Este, pentru noi, un punct perfect clar astazi. Si a spune ca exista unii care
doresc sa doteze spatiul cu arme... pentru a va spune adevarul, ne face rau tuturor celor care
suntem implicati in acest proiect: suntem acolo, pe cale de a ancheta asupra acestei instalatii,
si asupra altor lucruri, lucruri materiale, construite nici de rusi nici de americani ci de
altcineva, de cineva originar din spatiul extra-atmosferic. Ce tristete sa ne imaginam ce s-ar
putea intampla daca spatiul ar fi dotat cu arme.
Va voi vorbi deschis. Aceasta instalatie poseda un sistem electric, o sursa de energie. Am
localizat-o. In timpul conflictului din fosta Iugoslavie am remarcat pentru prima oara o
crestere a acestei energii. Asta ni se parea incredibil dar stim acum ca aceasta instalatie
reactioneaza la conflicte si bulversari sociale.

O parte din cercetarile noaste implicand actiunea de a sapa in vechi registre si documente de
arhive, am dat brusc peste peste textele lui Echutin Apposs Alanhor. Le vom numi ale lui
Alanhor si ele sunt vechi de cel putin 4000 de ani. Ele descriu instalatia, in termeni stiintifici,
relativ la ceea ce s-a petrecut. Este stupefiant.

M-am dus acolo de doua ori. Prima data, echipa noastra a detectat niveluri ridicate de
radiatii. Trebuie sa adaug ca erau foarte periculoase, nu ne puteam proteja. Rarii locuitori ai
regiunii au auzit desigur vorbindu-se de instalatie si ne-au descris-o. Au vorbit de structuri
asemanatoare metalului si ni le-au desenat. Am descoperit totul pe o harta. Dar acesti oameni,
familiile lor si animalele sufereau de boli datorate iradierii.

Nivelurile de radiatii sunt continuu controlate de sase ani si astazi toata lumea - inclusiv
animalele - a golit padurea. Lasati-ma sa va marturisesc ceva despre explozia de la Tunguska,
ceva despre care nu am mai vorbit. Cu doua luni inainte de explozie, toate animalele au fugit
din regiune. S-a spus ca instalatia s-a pus sub tensiune pentru a se ocupa de asteroid. Aceasta a
fost insotita de o crestere a radiatiei. Acelasi lucru se produce actual, chiar astazi.

GB: S-a prevazut de a se face o alta expeditie in regiune si de a vizita instalatia?

VU: Radiatia este un factor de luat in considerare dar, da, o alta expeditie este prevazuta...

Nu vrem sa ascundem nimic. Vom fi fericiti de a primi participanti din lumea intreaga dar
persoanele pe care le vizitam trebuie sa fie responsabile in ochii lumii. Vreau oameni onesti,
deschisi si transparenti, doritori de a coopera si de a difuza informatiile stiintifice.
In urma cu 6000 de ani, un vas spatial ar fi aterizat in regiunea Bayan-Khara-Uula (intre
China si Tibet) si n-ar mai fi putut pleca din cauza lipsei de carburant. Triburile locale nu i-
au acceptat pe acesti extraterestri si i-ar fi masacrat aproape in totalitate. Extraterestrii
supravietuitori ar fi lasat urme ale trecerii lor in doua triburi: Ham si Dropa. Membri acestor
triburi sunt fiinte fragile care ating aproximativ 1,30 m inaltime si care pana in zilele noastre
au rezistat la orice tentativa de clasificare etnica, fiind un amestec intre naufragiatii din spatiu
si indigeni.

Din inaltimile muntilor Bayan-Khara-Uula, la frontiera dintre China si Tibet, o echipa de


arheologi a efectuat o cercetare extrem de detaliata a unei serii de grote conectate intre ele.
Interesul oamenilor de stiinta a fost excitat de descoperirea unei serii de morminte aliniate,
continand scheletele unei rase de oameni foarte stranie, avand corpurile fragile si capetele
largi si supradezvoltate.

La inceput s-a crezut ca aceste camere au fost leaganul unei specii necunoscute de primate.
Dar seful expeditiei, arheologul chinez profesorul Chi Pu Tei a ridicat firesc intrebarea: Cine a
auzit de maimute care sa-si ingroape semenii? In timpul cercetarii scheletelor, un membru al
echipei a dat peste un disc mare de piatra pe jumatatae ingropat in praful din solul grotei...

Oamenii de stiinta au intors pe toate fetele descoperirea. Aceasta semana, intr-un fel, cu un
disc pentru gramofon de varsta pietrei. In conturul sau, discul avea o gaura si striatii in
spirala catre marginea sa. O privire mai atenta a aratat ca acestea erau de fapt o linie continua
in spirala cu inscriptii si caractere. Obiectul s-a dovedit a fi o inregistrare. Dar in 1938
nimeni nu poseda cheia acestui incredibil mesaj. Discul a fost arhivat printre alte obiecte
descoperite in zona. Nimeni nu stia semnificatia sa.

La Pekin, numerosi experti au incercat sa traduca, timp de 20 de ani, hieroglifele misterioase,


insa totul a esuat. Pana la urma, un profesor, doctorul Tsun Um Nui, a spart codul si a inceput
sa descifreze "razele vorbitoare si a permis realizarea catorva implicatii extraordinare
revelate de disc. Concluziile profesorului chinez au fost atat de uluitoare incat au fost imediat
suprimate. Academia de Preistorie din Pekin i-a interzis sa-si publice descoperirile.
Doi ani mai tarziu, in 1965, profesorul si colegii lui au obtinut permisiunea de a-si dezvolta
teoria. Titlul sau, destul de intrigat este: Textul cioplit privind vasele spatiale care, conform
discurilor, au aterizat pe Terra acum 12000 de ani. Inregistrarile (mai tarziu au fost gasite 716
discuri cioplite in aceeasi grota) povesteau istoria surprinzatoare a sondei spatiale cu locuitori
de pe alta planeta care s-a prabusit in zona muntoasa de la Bayan-Khara-Uula.

Straniul text in spirala indica faptul ca intentiile pacifiste ale vizitatorilor au fost prost
intelese si ca numerosi dintre ei au fost vanati si ucisi de catre tribul Ham care traia in
cavernele apropiate. Dupa spusele profesorului, una dintre liniile hieroglifelor indica
urmatoarele: Cei din Dropa au coborat din mari in aparatul lor aerian. Barbatii nostri, femei si
copii s-au ascuns in grote de zece ori inaintea rasaritului soarelui. Atunci cand la sfarsit au
inteles limbajul semnelor celor din Dropa, au stiut ca noii veniti aveau intentii de pace... O alta
sectiune exprima regretul tribului Ham pentru ca vasul si vizitatorii s-au prabusit in muntii
atat de indepartati si dificil accesibili si ca nu existau mijloace de a contrui o noua nava pentru
ca cei din Dropa sa se poata reintoarce pe planeta lor.

In anii care au urmat decoperirii primului disc, arheologii si antropologii au aflat mai multe
despre regiunea izolata de la Bayan-Khara-Uula. Si multe informatii par sa ateste strania
istorie povestita de discuri. In regiune circula o legenda care vorbeste de oameni mici, fragili
cu fata galbena ce au sosit din mari acum foarte foarte mult timp. Acesti oameni aveau capuri
mari, protuberante si corpuri plapande. Erau atat de oribili si respingatori incat au fost vanati
calare de catre barbatii din triburile locale. In mod straniu, descrierea acestora corespunde
celei a scheletelor descoperite in caverne de catre profesorul Cji Pu Tei.

Pe peretii grotelor arheologii au descoperit reprezentari primitive ale rasaritului Soarelui, ale
Lunii, ale stelelor neidentificabile si ale Terrei. Toate erau legate prin linii si puncte. Ca si
discurile, desenele din grota au fost datate ca avand o vechime de aproximativ 12.000 de ani.
Grota a fost locuita intotdeauna de triburi semi-troglodite cunoscute sub numele de Ham si
Dropa, oamenii avand o aparenta bizara. Fragili, subtiri, membrii tribului nu masurau mai
mult de 5 picioare inaltime si nu erau tipici chinezi si nici tibetani. Originea lor rasiala, indica
un expert, este un mare mister.

Povestea discurilor stranii nu s-a terminat insa aici. Oamenii de stiinta rusi au cerut sa vada
discurile si multe au fost trimise la Moscova pentru a fi examinate. Au fost inlaturate cu grija
particulele minerale care s-au depus pe ele de-a lungul timpului apoi au fost supuse unor
analize chimice. Spre surpriza oamenilor de stiinta, s-a gasit ca ele contineau mari cantitati de
cobalt si alte substante metalice. Si asta nu era totul! Atunci cand ele au fost plasate pe o
platina speciala, au vibrat dupa un ritm neobisnuit ca si cum ar fi traversate de o descarcare
electrica (conform spuselor doctorului Xyatcheslav Saizev), sau ca si cum ar fi format o parte
dintr-un circuit electronic. Este clar ca discurile au fost expuse la un moment dat la un voltaj
extraordinar de ridicat. Intr-adevar, se pare ca discurile povestesc misiunea spatiala a
astronautilor extraterestri de acum 12.000 de ani.

Raport privind discurile de la Bayan-Khara-Uula. Acesta este bazat pe scrierea lui


MM.J.Drendl si H.Hausdorf de la A.A.S, care au efectuat o cercetare aprofundata asupra
subiectului.

1937: Descoperirea discurilor de piatra. In decursul unei expeditii in regiunea muntoasa dificil
accesibila de la Bayan-Khara-Uula, situata la frontiera dintre Tibet si China, arheologul
chinez Chi Pu Tei a descoperit un anume numar de grote funerare continand schelete stranii,
inalte de doar 4,4 picioare, ale caror capete erau disproportionate in raport cu latimea spatelui
lor. In fiecare din cele 716 grote el a descoperit cate un disc de piatra cu diametrul de
aproximativ 1 picior si cu grosimea de aproximativ 1/3 din degetul mare de la mana. Aceste
discuri erau gravate cu inscriptii de origine necunoascuta. Chi Pu Tei si-a publicat
descoperirile, indicand faptul ca scheletele erau cele ale unor gorile de munte si ca discurile au
fost adaugate de culturile urmatoare. Aceste afirmatii au facut ca sa fie ridiculizat de
comunitatea arheologica chineze.

1947: Expeditia doctorului Karyl Robin-Evans. La scurt timp dupa al doilea razboi mondial,
profesorul polonez Lolladoff a aratat un disc straniu omului de stiinta englez, profesorul Karyl
Robin-Evans. Lolladoff a declarat ca a cumparat discul din Mussoria (India de nord) si ca
presupune ca discul provenea de la un popor misterios numit Dzopa care l-ar fi utilizat
pentru ritualuri religioase. In 1947 doctorul Robin Evans a efectuat o calatorie in tinuturile
misterioase ale populatiei Dzopa, traversand zona Lhasa (Tibet) unde a obtinut o audienta cu
al 14-lea Dalai Lama. Pe drumul acestei regiuni foarte dificil de accesat, din nord-estului
Himalayei, omul de stiinta a fost abandonat de calauzele sale tibetane speriate de Bayan-
Khara-Uula. Doar cu pretul unui extraordinar efort el a reusit sa ajunga la destinatie.

Dupa ce a capatat increderea indigenilor, doctorul Karyl a primit invataturile unui profesor de
limba locala care l-a invatat bazele limbii Dzopa. Tot el l-a invatat despre Lurgan-La, gardian
al religiei Dzopa. Lurgan-La a indicat ca acestia isi aveau originea de pe o planeta din sistemul
Sirius. Ei au intreprins acum aproximativ 20.000 de ani si apoi in anul 1014 doua misiuni de
explorare pe Terra. In 1014 a avut loc o prabusire care nu a permis supravietuitorilor
accidentului sa paraseasca Terra. Doctorul Karyl a decedat in 1974. Raportul sau a fost
publicat in 1978.

Cateva remarci. Dzopa sunt adesea numiti Dropa (diferenta este pur fonetica). In 1947 Tibetul
nu era sub tutela chinezilor deci calatoria profesorului chinez s-a putut desfasura cu usurinta.
Raportul doctorului Evans dateaza prabusirea in 1014 in timp ce toate celelalte surse sustin
contrariul si anume vorbesc de o prabusire care ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Aceasta
divergenta ramane inexplicabila pana astazi.

Dupa istoria lui Lurgan-La, populatia Dropa ar fi descendenti directi din stranii calatori
spatiali. Cu ocazia vizitei sale din 1947 a fotografiat si cuplul regal Dropa Hueypah-La (1,20
m) si Veez-La (1 m).

1968: W. Saitsev si profesorul Tsum Um Nui. In 1968 omul de stiinta rus W. Saitsew a publicat
un articol de senzatie declansand un mare interes despre extraterestrii care ne-au vizitat
planeta in trecut. Informatiile lui erau bazate pe munca efectuata de profesorul Tsum Um Nui
in 1962.

1962: profesorul Tsum Um Nui. In 1962, profesorul chinez Tsum Um Nui a inceput sa
decodeze si sa traduca partial discurile de piatra si si-a publicat descoperirile, care au fost atat
de extraordinare incat Academai de Stiinta din Beijing i-a intezis mai intai publicarea.
Raportul profesorului Tsum povestea istoria dramatica a unui grup de indivizi numiti Dropa
al caror vas spatial s-a probusit in muntii Bayan-Khana Uula acum 12.000 de ani, si care, dupa
ce a realizat imposibilitatea de a parasi Terra, a trebuit sa suporte un mediu destul de ostil
pentru a supravietui. Profesorul chinez si-a publicat raportul dupa ce a primit permisiunea
academiei ceea ce i-a adus deraderea a numerosi arheologi. Intristata de eceste evenimente,
profesorul Tsum a emigrat in Japonia unde a murit in 1965. (In China nu este recenzata nici o
minoritate etnologica cu numele de Dropa sau Dzopa).

1995: o proba etnologica. In 1995, in provincia Sichuan, situata alaturi de muntii Bayan-
Khaar-Uula, au fost descoperiti 120 de membri ai unui trib neclasifiat din punct de vedere
etnologic. Cel mai mic membru al sau masoara in inaltime doar 2 picioare. Este vorba despre
Dropa/Dzopa.

Ham si Dropa.Numele de Ham ar fi de fapt o deformare a lui Kham, venind din Kham-pa
(omul din Khama), desemnand persoanele care locuiesc in partea de est a Tibetului. Termenul
Dropa desemneaza Drok-pa, adica locuitorii din regiunile muntoase ale Tibetului si care sunt
in mare parte oierii de pe inaltimi.

Baza extraterestra din Tibet

Publicat pe 07 mai 2008 la ora 00:00. Vizite: 810


Autor: Marian Deaconu

Tibetul a atras dintotdeauna atentia celor care au incercat sa inteleaga sensul vietii si si-au pus
intrebari cu privire la existenta si rolul nostru pe acest pamint, mai ales datorita faptului
ca el reprezinta centrul budismului. Manastirile se afla sus in munti, iar cararile care duc
acolo sint deosebit de periculoase, in special din cauza avalanselor care se produc foarte
des, ingropind sub ele zeci de amatori porniti in cautarea iluminarii. Unui neinitiat insa ii
este foarte greu sa afle tainele extrem de bine pazite in manastirile budiste. Chiar daca
cineva reuseste sa ajunga cumva la o astfel de manastire, cei de aici sint destul de laconici
si nu au relatii cu strainii. Lobsang Rampa, cercetator si scriitor care a trait mult timp in
Tibet, a scris aproximativ 20 de carti ce au fost traduse in numeroase limbi, devenind in
scurt timp bestseller-uri. El a calatorit mult, a vizitat manastiri budiste si a reusit chiar sa
stea cu calugarii de acolo. Pentru a le cistiga increderea, el a trebuit sa se adapteze la
ritmul lent al vietii celor care traiesc aici, care, in afara de rugaciunile zilnice obisnuite, nu
pronunta nici un cuvint de prisos. Calugarii isi pazesc cu multa grija tainele, dar pentru
ca budismul propovaduieste atitudinea pasiva fata de rau si smerenia, ei nu-i alunga pe
straini, dar nici nu au legaturi cu ei. Ca rasplata pentru rabdarea si numeroasele sale
renuntari, Lobsang Rampa s-a putut bucura de intilnirea cu un calugar, ale carui
destainuiri au meritat toate eforturile sale. In vizita la calugarul orb Pustnicii, de regula,
se pot imparti in doua categorii: primii fac legamint de tacere vesnica si nu vorbesc cu
nimeni, in nici o imprejurare. Ei traiesc inchisi si primesc hrana si apa pe care le-o aduce
zilnic un servitor tacut. Cu cei din a doua categorie, adica aceia care nu au facut un astfel
de legamint, este de asemenea foarte greu de stabilit o legatura, deoarece ei locuiesc in
pesteri indepartate, unde se poate ajunge uneori cu riscul vietii. Lobsang Rampa a
perseverat si reusit sa intre in legatura cu un pustnic din cea de-a doua categorie.
Sihastrii, care isi petrec zeci de ani in solitudine, ii intimpina cu multa prietenie pe
calatorii care reusesc sa ajunga acolo: negustori sau monahi pribegi. Cu toate acestea,
pentru a te putea bucura de atentia unui monah, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare.
La inceput, sihastrul il examineaza pe musafir. Anii de singuratate i-au ascutit intr-atita
simturile, incit el poate vedea clar aura musafirului. Citeodata, chiar si atunci cind
monahul este convins de onestitatea persoanei din fata sa, el o supune la diferite incercari
si este de ajuns o mica imprudenta din partea acesteia, pentru ca sihastrul sa nu mai
rosteasca nici un cuvint. Petrecind multe zile in compania sihastrului respectiv, Lobsang
Rampa a incercat sa-i cistige acestuia increderea. Desi era orb, acesta se comporta cit se
poate de normal, stiind intotdeauna unde se afla oaspetele sau si ghicindu-i de fiecare
data intentiile. Intr-una din seri, batrinul l-a rugat pe Rampa sa pregateasca ceaiul, dupa
care a inceput sa-i vorbeasca fara graba despre Gradinarii Pamintului
Marea taina a sihastrului
Cele relatate de batrinul orb l-au uimit pe Rampa. Este adevarat ca uneori, in timp ce
calatorea prin Tibet, el vazuse deseori fenomene ciudate, pe care ufologii contemporani le-
ar fi numit fenomene OZN (Lobsang Rampa si-a scris cartile in anii 20-30 ai secolului al
XX-lea). Locuitorii din zona priveau insa fenomenul ca pe ceva normal, numind aparatele
de zbor care ale zeilor. Lobsang Rampa a vazut un astfel de car al zeilor chiar deasupra
pesterii in care locuia sihastrul. La intrebarea pe care el i-a adresat-o sihastrului privind
cele vazute, acesta i-a raspuns linistit: Acestia sint Gradinarii Pamintului. Lobsang
Rampa nu a insistat cu intrebarile si foarte curind rabdarea i-a fost rasplatita, deoarece
sihastrul i-a dezvaluit cercetatorului ceea ce numea el marea taina. Viata sihastrului fusese
plina de incercari. Inca din tinerete el cazuse in miinile soldatilor chinezi, care-l
supusesera la torturi inimaginabile ce au culminat cu scoaterea ochilor. Tinarul monah s-a
tirit tot mai sus si mai sus, de parca o forta nevazuta il tragea spre inaltul cerului. Drumul
era lung si anevoios, iar singura hrana a monahului orb erau lastarii plantelor care se
incumetau sa creasca acolo. La un moment dat, monahul si-a pierdut cunostinta, iar cind
s-a trezit se afla intr-un pat confortabil. El nu putea vedea ce se petrecea in jurul sau, dar
toate celelalte simturi ii spuneau ca se afla intr-un loc foarte ciudat. Un glas prietenos l-a
anuntat ca a fost salvat de Gradinarii Pamintului si ca se afla in deplina siguranta. Acelasi
glas i-a spus ca a fost ales ca reprezentant al Pamintului si ca va trebui sa vorbeasca in
numele acestuia in fata Ligii Lumilor Unite. Monahului orb i-a fost atasata o telecamera
Povestirea monahului era uimitoare. El i-a descris lui Rampa o baza a extraterestrilor si
aparatura care se afla acolo, cu foarte mare exactitate. Pentru ca el sa poata vedea,
extraterestrii i-au atasat un aparat pe care astazi l-am putea numi telecamera. Chiar daca
cineva s-ar gindi ca povestirea fusese rodul imaginatiei lui Rampa, este clar ca el nu avea
de unde sa aiba idee macar despre o serie de inventii de virf ale chirurgiei sfirsitului de
secol XX. Din spusele monahului, Rampa a tras concluzia ca baza extraterestrilor se afla
asezata strategic, pe un platou inalt. Aici se gaseau nenumarati vulcani stinsi, ale caror
cratere puteau fi folosite pentru dispunerea unei baze secrete, iar podisul insusi era un loc
ideal pentru aterizarea unor nave interstelare. In afara de asta, muntii si platoul sint in
permanenta acoperiti de nori, astfel ca baza nu poate fi observata din avion sau cu
ajutorul satelitilor. Locuitorii Atlantidei au declansat Potopul Ajungind la baza
extraterestrilor, monahul a nimerit intr-o lume fantastica, pe care o creasera niste fiinte
foarte asemanatoare cu oamenii. La intrebarea cum aratau extraterestrii, monahul a
raspuns laconic ca intre ei si oameni nu erau mai multe deosebiri, ca intre europeni,
asiatici sau africani. Extraterestrii i-au povestit monahului despre numeroasele lor
contacte cu pamintenii, care fusesera insa soldate cu esecuri, in mare parte datorate
faptului ca cei contactati considerau cele vazute drept halucinatii. Gradinarii Pamintului
i-au spus apoi monahului o lunga poveste legata de istoria Atlantidei, ai carei locuitori
intrasera in contact cu extraterestrii, iar unii dintre ei avusesera chiar si copii cu acestia.
Elita conducatoare din Atlantida avea insa alte planuri in legatura cu extraterestrii, astfel
ca, in cele din urma, locuitorii Atlantidei au ajuns in posesia energiei nucleare. Povestirea
monahului orb poate parea de domeniul fantasticului, dar sa nu uitam ca monahul, care
nu parasise niciodata Tibetul si ale carui cunostinte se aflau la nivel de Ev Mediu, nu
putea avea nici macar idee despre ceea ce numim fizica nucleara si aplicatiile acesteia.
Descrierea exploziei nucleare ce urmase era reprodusa cu o uluitoare exactitate. Aceasta
declansase Potopul, iar extraterestrii asistasera neputinciosi la disparitia Atlantidei.
Pentru a evita repetarea unor astfel de tragedii, extraterestrii hotarisera sa intre in contact
doar cu pasnicii monahi sau cu oameni al caror nivel spiritual era foarte ridicat. Calea
aleasa de ei era lunga, dar numai in acest mod putea fi pregatita omenirea in vederea
contactului cu o civilizatie extraterestra. Unele tehnologii descrise in anii 20 au aparut
recent Revenind la relatarea facuta de monah, trebuie amintit faptul ca insasi descrierea
tehnologiei era uimitoare, chiar si pentru cei care au facut cunostinta cu tehnologiile
avansate din ultimii ani. r Fara indoiala ca au existat multi autori de literatura SF care, pe
parcursul citorva zeci de ani, au intuit aparitia realitatii virtuale, dar nimeni nu putea face
acest lucru in anii 20. In ceea ce-l priveste pe Lobsang Rampa, oricita fantezie ar fi avut,
nu avea cum sa vorbeasca despre reprezentari tridimensionale observate cu ajutorul unor
casti speciale sau despre manusi care puteau pipai obiectele, intrucit acest lucru este
posibil doar in zilele noastre. In afara de asta, experimentele de proiectare a realitatii
virtuale pe scoarta cerebrala, in special in portiunile ce raspund de perceptii, sint
deocamdata in curs de desfasurare, fara a fi obtinute succese deosebite. Monahul a fost
cuplat la o baza de date Dupa ce a fost cuplat la o baza globala ce continea informatii
privind nenumarate lumi ale Universului, monahul a aflat lucruri noi despre uniunile
galactice, a vazut activitatea desfasurata de extraterestri privind corectarea evolutiei
biosferei. Cu acest prilej, el a aflat ca virsta medie a extraterestrilor era de 5.000 de ani.
Foarte recent, cercetatorii au stabilit ca, prin folosirea tuturor resurselor organismului
uman, pamintenii vor ajunge la venerabila virsta de 5.000 de ani!
Aceste date au fost date publicitatii la 80 de ani dupa publicarea cartii lui Lobsang
Rampa. Sa fie si asta o noua coincidenta sau batrinul monah orb cu care statuse el de
vorba avea cunostinte de bioenergie pe care le au doar cercetatorii contemporani?
Calatoria monahului in alte spatii
Uimitoare este, de asemenea, descrierea amanuntita a batrinului monah legata de
calatoria lui catre alte constelatii, calatorie descrisa corespunzator nivelului lui de
intelegere. El a descris aceasta calatorie ca o trecere de la o fereastra la alta, de la un
tablou la altul. Unul dintre extraterestri i-a atras la un moment dat atentia: Multe din
lucrurile pe care le vezi vor fi curind inventate si pe Pamint.
Monahul a putut vedea, de asemenea, si planetele, ale caror populatii traiau in deplin
acord si intelegere, dupa ce in prealabil fusesera distruse toate armele.
Dupa parerea extraterestrilor, un astfel de nivel de dezvoltare spirituala nu putea fi atins
prea curind pe Pamint. Ei ii permisesera sarmanului monah sa aiba acces la cunostintele
lor, stiind ca el nu le va transmite si ca nimeni nu le va putea utiliza in scop de distrugere.
Beneficiar indirect al experientei uimitoare a monahului orb si al informatiilor despre
extraterestrii cu care acesta intrase in contact a devenit si Lobsang Rampa. El a scris
despre toate acestea cu aproape 80 de ani in urma, fara a se gindi la faptul ca vreodata va
fi crezut sau nu.

88888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888

Puteti sa-mi confirmati ca evenimentele pe care le veti relata au inceput in noaptea de 20


ianuarie 1996?

- PM: Da, este data buna.

Ei bine, pentru noi era o zi obisnuita atunci cand am remarcat personalul de la baza militara
pe culoare. Asta nu mi s-a parut neobisnuit caci erau uneori accidente de masina si lucruri de
genul acesta. Nu era nimic foarte grav, obisnuit. Am incercat deci sa lucram normal. Spitalul
nu era foarte activ in acea noapte. Nu aveam decat jumatate din paturi ocupate si nu asteptam
nicio urgenta. Ajutoarele infirmiere de chirurgie ne-au spus ca in spatele spitalului s-au oprit
cateva vehicule militare. Asta nu mi s-a parut neobisnuit.

- Ati auzit vorbindu-se de o activitate neobisnuita la blocul chirurgical al spitalului?

- PM: A avut loc o crestere a numarului personalului militar si se parea ca oamenii nu erau
liberi de a merge unde doreau in spital.

Ce vreti sa spuneti prin asta?

- PM: Ei bine, erau oameni pe care ii cunoastem, lucrau in blocul chirurgical, care nu erau
autorizati de a intra acolo.

- Puteti sa ne spuneti cine ii impiedica de a intra acolo?

- PM: Erau garzi militare puse la usi si nu lasau nicio persoana de a intra sau iesi. O data ce ai
intrat acolo, nu mai puteai sa iesi, nici chiar pentru a merge la toaleta.

- Ce s-a petrecut in interiorul blocului chirurgical?

- PM: Oamenii alergau din toate partile. Toata lumea parea panicata. Era dezordine si
confuzie totala. Militarii erau foarte autoritari. Stiam ca fusese adus un pacient prin usa din
spate, si-l dusesera direct la chirurgie. Am crezut ca s-a petrecut un accident grav la baza. Alt
lucru care ne-a impresionat, este ca s-a interzis tuturor de a zice un cuvant imediat ce se va
termina. Ne-au amenintat sever de al inceput.

- Puteti sa ne spuneti exact ce s-a intamplat in aceasta zona a spitalului?

- PM: Da, eram gata de a ne pregati pentru o operatie, insa nimeni nu stia pentru ce tip de
operatie nici cine era pacientul. L-au condus direct in una din salile de operatie.
- Puteti sa ne spuneti care este specialitatea dvs.?

- PM: Da, este chirurgie ortopedica. Mi s-a cerut sa ma pregatesc si sa-mi spal mainile pentru
a opera o reductie de fractura. Am intrebat ce parte a corpului suportase aceasta fractura si
mi s-a spus ca era piciorul. Raspunsurile veneau de la unul dintre ofiteri. Am remarcat ca doi
ofiteri inarmati pazeau intrarea uneia din salile de operatie si am presupus ca pacinetul era
deja pe masa, pregatit pentru chirurgie.

Personalul infirmier era la lucru fara ca militarii sa se opuna. Era putin ciudat de a vedea
personalul militar echipat cu arme si munitie in interiorul blocului operator al spitalului. Nu
vazusem inca niciodata o asemenea situatie in timpul precedentelor accidente militare.

- Vi s-a comunicat un dosar medical al pacientului sau cineva v-a informat despre rani, sau
macar despre semnele vitale?

- PM: Nu, nu era nicio informatie disponibila. Un alt aspect straniu este ca nu era nicio
conversatie intre personalul spitalului si militari. Toata lumea se comporta intr-un mod
straniu. Pentru moment, alti militari intrau in zona si vorbeau cu voce joasa, aproape ca un
murmur, incat nu se putea auzi ceea ce ziceau.

- Ce s-a petrecut cand ati terminat de a va spala pe maini?

- PM: Ni s-au intins prosoape sterile pentru a ne usca mainile. Apoi garzile militare au deschis
usile salii de operatie si ne-au spus sa intram. Pacientul era deja pe masa, acoperit pana la gat
de o panza sterila. Doua infirmiere ne-au imbracat cu bluzele de chirurgie. Eram inca cu
spatele la pacient. Am remarcat o expresie foarte speciala pe fata infirmierelor. As spune ca
era teroare in ochii lor.

- Ati vorbit cu infirmierele?

- PM: Le-am cerut de a ne furniza necesarul ca manusile de chirurgie. Am cerut de asemenea


daca era in sala materialul pe care il folosesc de obicei pentru reductii de fracturi. M-am
intors si m-am apropiat de masa cu colegii mei. Am remarcat imediat ca pacientul era mic si
mai intai am crezut ca era un copil. Era probabil un membru al unei familii de militar care a
fost adus pentru operatie. Ne-am apropiat lent de masa. Atunci cand am vazut fata
individului, am avut un soc.

Nu era o fata umana; nu am vazut nimic asemanator inainte. Ochii erau mari si fixau plafonul
cu un aer absent. M-am intors si mi-am privit colegii. Eram stupefiati. Unul dintre militari, un
ofiter de rang inalt, era in sala. Ne-a spus ca victima avea un picior fracturat si ca trebuia sa-l .
Tonul sau era cel al unui ordin, nu o cerere. Am vrut sa stiu mai mult despre pacient dar el mi-
a replicat ca nu trebuia sa pun intrebari, doar sa ne facem treaba, cat mai bine putem si sa nu
ne preocupam de situatie. Ni s-a cerut deasemenea de a rezolva orice problema care se putea
pune, oricare ar fi natura sa. Ultimele sale remarci erau inca si mai severe si derutante.

El ne-a mai precizat ca nu trebuia sa iesim din sala atat timp cat operatia nu era terminata.
Orice intrebare sau cerere era legata de personalul militar aflat in spatele usii. Eram priviti...
Spunandu-ne asta, el s-a intors si a parasit sala.
- In acel moment, v-ati gandit ca acest individ, intins pe masa de operatie, putea fi un fel de
monstru de circ, un copil diform sau ca apartinea regnului animal?

- PM: Nu stiam intr-adevar ce sa credem. Unul dintre lucrurile pe care le-am decis a fost de a
privi mai indeaproape zona chirurgicala si in acelasi timp de a examina pacientul. Cand am
tras panza, ne-am dat seama ca aceasta creatura nu era probabil din aceasta lume. Mi se
parea ca am auzit, mai devreme in acea zi, zvonuri conform carora copiii au vazut o fiinta
neobisnuita si ca au avut loc activitati militare in oras.

- Puteti sa ne descrieti aceasta creatura?

- PM: Aceasta fiinta masura cel putin 1,50 m inaltime. Era bipeda, cu doua brate si doua
picioare. Culoarea pielii sale era gri aprins si cu un aspect mai degraba lucios, ca si cum ar fi
fost data cu ulei, dar de fapt, era uscata. Pielea avea deasemenea o aparenta de retea, cu solzi
mari, dar atunci cand am atins-o, nu se simtea despartirea dintre solzi, era neteda la atingere.
Capul era unul din partile cele mai remarcabile. Era mare, mult prea mare, in raport cu
marimea individuala. Avea trei protuberante osoase pe cap, una de fiecare parte si una
deasupra. Ele se intindeau de la zona frontala la zona occipitala, ca crestele. Nu avea par pe
cap si nici pe corp. Capul era de asemenea mai larg in partea sa superioara decat la baza catre
mandibule. Ochii erau mari, usori scosi in partea de sus pa laturi, de forma - orientala. Erau
de culoare rosie si dadeau impresia de a fi ca niste rezervoare lichide, usor luminoase. Dintr-un
anume motiv, nici unul dintre noi, nu dorea sa priveasca creatura in ochi, si am evitat sa o
facem. Avea o gura foarte redusa si doua mici deschizaturi cu o usoara oprire acolo unde ar fi
trebuit sa se gaseasca nasul.

Nu avea urechi, doar niste deschizaturi semanand cu canale auditive reziduale. Gatul era
stramt si parea sa-i lipseasca forta musculara pentru a sustine un cap atat de larg. Partea
superioara a torsului parea fragil si poseda se pare o cusca toracica. Nu avea semne aparente,
areole sau sani. Abdomenul era comparabil celui uman dar nu avea buric.

Partea de sus a corpului era musculoasa si disproportionata in raport cu restul torsului. Era
insa contrar pentru brate, care erau fine si descarnate. Mainile posedau patru degete, si nici
un deget mare. Degetele erau stranii si diferite de degetele umane. Creatura putea sa-si miste
fiecare din degetele sale in asa fel incat putea sa le articuleze in raport cu altele si sa
inlocuiasca aceeasi functie ca degetul nostru mare. Nu am putut determina daca aceste degete
aveau mai multe falange sau daca osul era in intregime si puternic musculat.

Ideea mi-a venit in cap ca, de acolo de unde venea aceasta creatura, gravitatia putea fi mai
puternica decat pe Terra. Picioarele erau stramte si subtiri. Aveau trei degete carnoase care
semanau mai mult cu plachete decat cu degete. Nu avea unghii aparente la degete, nici la
maini nici la picioare.

Avea un apendice suplimentar care atarna in jos de la jumatatea piciorului. Acest apendice
rezidual era alungit ca un deget si parea ca se termina printr-o stransoare lunga de circa 2 cm.
Am descoperit imediat ca, atunci cand mergea, acest apendice se plasa de-a lungul piciorului
in felul in care putea sa se deplaseze ca un om.

- Ati examinat rana?


- PM: Da, se gasea mai sus de sold si prezenta o fractura complexa a femurului. Osul iesise din
piele si era putina sangerare in jurul ranii,care se coagulase si uscase.

- Ati facut radiografii si le-ati vazut?

- PM: Da, ele erau plasate pe ecranul de examen in sala de operatie. Ele aratau clar osul
fracturat.

- Credeti ca fractura asa cum era vizibila putea fi redusa asa cum ati fi facut-o pentru o fiinta
umana?

- PM: Da, ea era clar vizibila pe radriografii si am crezut ca putea fi tratat ca pentru o
fractura umana.

- Pacientul era treaz, constient si a avut vreo tentativa de a comunica?

- PM: Pacientul era aparent treaz. Capul sau misca continuu, dar fixa plafonul in cea mai
mare parte a timpului. Am facut efectiv o tentativa de comunicare verbala insa nu am primit
niciun raspuns. Eram curiosi de a sti daca suferea dar nu aveam niciun mijloc de a sti. Atunci
cand am examinat deschiderea fracturii, nu a schitat nimic, n-a tipat nici nu a dat semn de
inconfort.

- I-ati dat pacientului vreun anestezic pentru a-l opera?

- PM: Am decis de a nu utiliza anestezie generala caci nu stiam nimic despre metabolismul
sau. Credeam ca unul din gazele noastre l-ar fi putut ucide. Ne-a fost chiar teama de a-i
administra oxigen, pentru ca nimeni nu stia in ce fel de atmosfera era obisnuit. Am decis sa
incercam o mica doza de anestezic local si de a vedea daca nu erau efecte nedorite. Din
fericire, nu au fost si a putut proceda la operatie.

- Puteti sa ne vorbiti, va rog, despre procedura, sange, os etc.? Care era culoarea sangelui? Era
rosu sau verde?

- PM: Spre surpriza noastra, sangele era rosu aprins, exact ca al nostru. Cand sangele a fost
examinat la microscop, am gasit ca structura celulara era asemanatoare celei a sangelui uman,
cu exceptia plachetelor care erau mult mai numeroase. Am descoperit deasemenea ca sangele
se coagula imediat ce iesea din vasul sanguin. Nu am putut determina daca se datora
numarului ridicat de plachete, sau daca era pentru ca creatura se afla intr-o atmosfera diferita
de cea in care era obisnuita.

- PM: Nu, a ramas pur si simplu imobil. Respiratia sa era scurta, ca si cum avea nevoie de
putin aer pentru a se mentine in viata.

- Ati putut detecta un puls sau bataia inimii?

-PM: Este o intrebare buna. Am incercat de a determina asta dar n-am putut fi siguri. Cateva
momente ni s-a parut ni s-a parut ca auzim bataile inimii, dar in altele erau absente; era la fel
cu detectarea pulsului..
- Exista altceva pe care doriti sa-l adaugati, in plus fata de ceea ce-ati spus deja despre
creatura?

- PM: S-a produs un incident dar ezit sa va vorbesc caci este atat de straniu incat nu ma veti
putea crede. Cand am terminat operatia asupra fracturii, eram inca foarte incordati. Nu stiam
cum va reactiona pacientul. Ne era teama ca, daca s-ar fi intamplat ceva rau creaturii, am fi
foarte blamati de catre militari si pedepsiti sever. Aceasta idee mi-a trecut prin cap. Deodata,
incaperea a `nceput sa se umple de o ceata verzuie, venind de nicaieri.

Am parasit cu totii masa de operatie. Nu am inteles imediat originea acestei ceti si ne-a fost
teama sa nu fie toxica. Una dintre infiermiere a inceput sa bata frenetic in usa. O voce din
exterior a intrebat daca am terminat cu operatia. Le-am spus ca eram la sfarsit dar ca era un
fel de gaz verzui care se raspandea in incapere si despre a carui origine nu stiam nimic. Acolo,
au avut loc un schimb foarte viu de replici de o parte si alta a usii si ni s-a spus sa determinam
originea acestei substante verzui si de a-i anunta. In acel moment ignoram daca era vorba de
un gaz, de un vapor sau de ceata, dar ne-am dat in fine seama ca el emana de la creatura
lungita pe masa.

Foarte inspaimantati, ne-am apropiat de ea incet catre capul mesei. Fara sa-mi dau seama,
privirea mea s-a `ncrucisat cu cea a fiintei. Ochii sai erau de un rosu stralucitor si aveau
aparenta a doua rezervoare de lichid care se invartea. Ma atrageau, ma faceau sa patrund in ei
din ce in ce mai profund.

Deodata, enorme cantitati de informatii au inceput sa se deverseze in capul meu. Erau ca niste
scheme de ganduri, mari blocuri de informatii. Intr-un mod repetat, ca si cum cineva mi-ar fi
lovit capul cu un ciocan. Am inceput sa ma simt rau, ameteam putin.

- Ati trecut de aceasta proba. Puteti sa ne spuneti ce contineau aceste mesaje mentale.

- PM: Tot ceea ce vreau sa va spun acum, este ca creatura mi-a vorbit despre fiinte umane.
Vreau deasemenea sa va spun ca mi-a transmis o cantitate enorma de stiinta in cap. Asta mi-a
provocat migrene timp de doua saptamani dupa acest eveniment. Mi-a zis, esential, ca-i era
teama pentru fiintele umane, pentru doua motive de fond. Primul este ca toti oamenii au
acelasi potential si aceleasi capacitati pentru a realiza lucrurile de care rasa sa este capabila.
Aceste lucruri pe care noi le gasim atat de minunate si magice dar pe care oamenii nu stiu sa le
faca. De exemplu, el mi-a zis ca, in aceste cazuri de rana sau de boala, nu este necesar de a
mentine pe cineva din rasa sa intr-un spital ca cel in care se gaseste el in acest moment. Mi-a
spus ca, fie individual, fie in colectiv, ei pot sa produca energia capabila de a-si vindeca corpul.
Al doilea motiv pentru care era nelinistit era ca nu parea sa ne dam seama ca suntem fiinte
spirituale traind intr-un invelis temporar si ca suntem total deconectati de eul nostru spiritual.

- Este o informatie fascinanta. Puteti sa ne spuneti ce v-a invatat?

- PM: Nu, este tot ceea ce accept sa va zic in prezent.

- Ce s-a intamplat creaturii imediat ce ati parasit sala?


- PM: Am verificat starea sa din timp in timp. Parea stabil si s-a restabilit cu o viteza
fantastica. Rana s-a cicatrizat complet in mai putin de 24 de ore. Era de asemenea valabil
pentru os. S-a resudat complet in acelasi timp.

- Ce s-a intamplat dupa ce vindecarea a fost completa?

- PM: Militarii au dus creatura pe usa din spatele spitalului.

- In ce conditii era creatura atunci cand a plecat cu escorta sa militara?

- PM: Era intr-o stare medicala satisfacatoare.