Sunteți pe pagina 1din 2

8.1 Fora, dimensiunile, proprietățile fizice ale Pământului

Pământul după formă e mai aproape de un sferoid , adică de un corp care în urma rotirii în jurul axei mici a căpătata forme de eclipsă. La elipsoidul Pământului semiaxa mare (raza ecuatorială) este mai lungă decât semiaxa mică (raza polară) cu 21,4 km. Anume această diferenţă determină aşa – numita turtire a Pământului. Ultimele date ştiinţifice au arătat că forma Pământului nu coincide cu figura geometrică a sferoidului, ci e un geoid , adică o figură geometrică neregulată şi complexă.

Analiza datelor în ceea ce priveşte zborurile sateliţilor artificiali a dat posibilitatea de a determina mai precis forma Pământului. S-a stabilit că Polul Nord adică raza polară boreală e mai lungă ca raza australă. O aşa figură e numită cardioidă, adică forma Pământului se aseamănă cu o inimă. În prezent sânt acceptate următoarele dimensiuni ale planetei noastre, calculate de savanții ruşi F. N. Krasovschi şi A. A. Izotov:

raza ecuatorială – 6378,2 km;

raza polară – 6356,8 km;

lungimea ecuatorului 40075,7 km;

lungimea meridianului 400008,5 km;

turtirea Pământului – 1/298,3;

suprafaţa 510 mln km 2 ;

volumul - 1083∙10 12 km 3 ;

masa - 6∙10 21 t;

densitatea medie 5,52 g/cm 3 ;

viteza de mişcare pe orbită – 30 km/s.

Magnetismul terestru. Pământul are proprietăți magnetice și posedă de un câmp din linii de forță magnetică. Punctele de la suprafața Pământului, unde se întâlnesc liniile de forță magnetică se numesc poli magnetici (de Nord și de Sud). Protecția liniilor de forță magnetică pe suprafața terestră formează meridianele magnetice, care nu corespund cu cele geografice, ca și polii magnetici cu cei geografici – deci meridianele se întretaie. Acul magnetic totdeauna se orientează de-a lungul meridianului magnetic. Dat fiind că polii magnetici nu corespund cu cei geografici meridianele magnetice se întretaie cu cele geografice. Unghiul format de direcția meridianului magnetic cu direcția celei geografic se numește declinație magnetică. Acul magnetic așezat pe o axă orizontală se abate de la planul suprafeței terestre, formând cu el un unghi care se numește înclinație magnetică. În emisfera boreală (nordică) acul magnetic e înclinat cu capul de nord în jos (înclinați pozitivă), iar în cea australă (înclinați negativă).

Proprietățile termice ale Pământului. Regimul termic este condiționat de două surse de căldură: energia soarelui (până la 20-25m în scoarța terestră și 200m în apele oceanice) și energia internă a planetei, legată cu activitatea magmei. Mai jos de 30m se găsește brâul temperaturilor constante, care corespunde temperaturii medii anuale a localității date. Cu adâncimea temperatura scoarței se ridică în mediu cu 3ºC la fiecare 100m. Schimbarea temperaturii în grade pe o unitate de lungime poartă numele de gradient geotermic, iar adâncimea în metri în limitele cărei temperatura se ridică cu 1ºC – poartă numele de treaptă geotermică. În mediu treapta geotermică a Pământului este de 33m. Deci în scoarța terestră temperatura ajunge până la 1000ºC, în mantie – 1000-3800ºC, în nucleu 3800-5000ºC. Radioactivitatea Pământului. Radioactivitatea – prezintă dezagregarea radioactivă a atomilor unor elemente chimice radioactive, ca U 238 , U 235 , Th 232 , K 40 , C 14 și altele, cu eliminarea energiei termice și transformarea în atomi ai altor elemente stabile în scoarță (radiogene) – ca Pb 206 , Pb 307 , Ca 40 , Sr 87 , C 12 și a. Așa dar se consideră că radioactivitatea Pământului este sursa principală de energie termică internă a Pământului.