Sunteți pe pagina 1din 11

CAPITOLUL I REGULI GENERALE

1.Proba si mijloacele de prob

Aproape toate activitile desfurate n cadrul procesului penal au ca


scop adunarea si administrarea probelor necesare aflrii adevrului, adic
adunarea dovezilor necesare pentru descoperirea faptelor care constituie
infraciuni si tragerea la rspundere a persoanelor vinovate.
Astfel, prin prob se nelege orice element de fapt care servete la
constatarea existentei sau a inexistentei unei infraciuni, la identificarea
persoanei care a svrit-o si cunoaterea mprejurrilor ce folosesc la
soluionarea just a cauzei si ajut la aflarea adevrului in procesul penal.
Cum probele sunt cele care trebuie s conduc organul judiciar la
stabilirea adevrului, ele prezint o mare important. n sistemul nostru de
drept , probele nu au o valoare dinainte stabilit. Aprecierea fiecrei probe sa
face de organul de urmrire penal sau de instana de judecat n urma
examinrii tuturor probelor administrate n scopul aflrii adevrului.
Mijloacele legale prin care se administreaz probele poart denumirea
de mijloace de prob. Astfel, mijloacele de proba sunt mijloace prevzute legal,
ele stabilind faptele sau mprejurrile ce constituie probe. Potrivit NCPP proba
se obine in procesul penal prin mai multe ci cum ar fi: declaraiile suspectului
sau ale inculpatului, declaraiile persoanei vtmate, a prii civile sau
responsabile civilmente, a martorilor, nscrisurile, rapoartele de constatare sau
de expertiza, procese-verbale, fotografii sau alte mijloace materiale de probe
sau chiar oricare alt mijloc de proba care sa nu fie interzis de lege.

2.Obiectul probaiunii

Din obiectul probaiunii fac parte fapte sau mprejurri care au


important asupra cauzei si fapte sau mprejurri care privesc normala
desfurare a procesului penal.
Probele reprezint elementul central al procesului penal, iar obiectul
probei stabilete prin administrarea de probe, faptele si mprejurrile ce
constituie temeiul aciunii penale.
Obiectul probei conform NCPP l constituie existenta infraciunii si
svrirea ei de ctre inculpat si faptele ce privesc rspunderea civila atunci cnd
exista o parte civila, faptele si mprejurrile de care depinde aplicarea legii sau
orice mprejurare necesara pentru soluionarea cauzei.

1
3.Sarcina probei

n aciunea penal sarcina probei aparine procurorului, iar n aciunea


civil, prii civile ori, dup caz, procurorului care exercit aciunea civil n cazul
n care persoana vtmat este lipsit de capacitate de exerciiu sau are capacitate
de exerciiu restrns.
Sarcina reprezint obligaia participantului la procesul penal de a dovedi
faptele sau mprejurrile care constituie obiectul probei.
In ceea ce privete procesul penal, sarcina probei are o legtura ce nu poate
fi rupta cu prezumia de nevinovie, incumba acuzrii sa ofere probe pentru a fonda
declaraia de vinovie si pentru a indica persoanei trimise in judecata toate
acuzaiile venite mpotriva sa, astfel putndu-se pregti cu o aprare adecvata.
Exista totui situaii in care sarcina probei nu revine in totalitate acuzrii in
ceea ce privete prezumia de nevinovie. In cazul infraciunilor pur formale
acuzarea trebuie sa aduc probe care sa rezulte ca aciunile sau inaciunile celui
acuzat au realizat efectiv elementul material al infraciunii fr a trebui sa
dovedeasc intenia acuzatului de a aciona in acest fel sau de a provoca respectivul
rezultat. In cazul infraciunilor pentru care sarcina probei este inversata acuzarea
trebuie sa stabileasc faptul ca persoana acuzata a acionat intr-un anumit mod, fiind
ulterior in sarcina acesteia din urma sa dovedeasc ca exista o justificare a aciunilor
sale, astfel, in acest caz sarcina probei revine cu att mai mult celui acuzat. In cazul
emiterii unui act prin care se dispune confiscarea, cazul recuperrii bunurilor de la
acuzat sau de la un ter poate da natere unei inversri a sarcinii probei in situaia
in care bunurile sunt rezultate in urma unei infraciuni sau se poate reduce nivelul
sarcinii probaiunii, suspectul sau inculpatul beneficiaz de prezumia de
nevinovie dar nu este obligat sa i dovedeasc nevinovia avnd dreptul de a nu
contribui la propria acuzare.

4.Administrarea probelor

Organele de urmrire penal au obligaia de a strnge probele necesare


pentru aflarea adevrului si pentru lmurirea cauzei sub toate aspectele, n
vederea justei soluionri a acesteia.
Obligaia aflrii adevrului si lmurirea cauzei sub toate aspectele
impune organului judiciar si alte obligaii: s adune probe att n favoarea ct si
n defavoarea nvinuitului sau inculpatului si s-si ndeplineasc ndatoririle
chiar dac nvinuitul sau inculpatul nu recunoate fapta.

2
Obligaia de descoperire si strngere a probelor nu exclude dreptul prilor
de a propune probe si de a cere administrarea lor. De altfel, pe parcursul procesului
penal, exist cteva momente n care, potrivit dispoziiilor legale, prilor li se pune
n vedere faptul c au aceast posibilitate.
Organele judiciare pot dispune si respingerea unei cereri ce privete
administrarea unor probe. Respingerea se poate face atunci cnd proba nu este
relevanta in respectivul caz, cnd au fost deja administrate suficiente probe, proba
nu este necesara ntruct faptul este notoriu, proba este imposibil de obinut sau in
ceea ce privete cererea de administrare, aceasta a fost formulata pentru
tergiversarea procesului, de o persoana nendreptita sau a fost contrara normelor
legale.

5.Principiul legalitii si loialitii administrrii probelor

Principiul legalitii administrrii probelor este acea regula potrivit creia in


procesul penal trebuie administrate probele obinute cu respectarea dispoziiilor
legale din mijloacele de proba prevzute de lege .
Principiul loialitii administrrii probelor este regula potrivit creia este
interzisa utilizarea oricrei strategii sau manopere care are ca scop administrarea cu
rea credina a unui mijloc de proba sau care are ca efect provocare comiterii unei
infraciuni in vederea obinerii unui mijloc de proba, daca prin aceste mijloace se
aduce atingere demnitii persoanei sau drepturilor acesteia la un proces echitabil
sau la viat privata.
Loialitatea administrrii probelor interzice violenta, ameninarea ori alte
mijloace de constrngere in scopul obinerii probelor.

6.Excluderea probelor obinute nelegal

Excluderea este o sanciune procesuala specifica, aplicabila in materia


probelor administrate cu nclcarea principiului legalitii si loialitii. Aceasta
sanciune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sanciunea
nulitii ce se aplica numai actelor procesuale sau procedurale.

Excluderea probelor se poate dispune in cazul in care se constata o


nclcare substaniala si semnificativa a unei dispoziii legale privind
administrarea probatoriului care, in mprejurrile concrete ale cauzei, face ca
meninerea mijlocului de proba astfel administrat sa aduc atingere caracterului
echitabil al procesului penal.

3
7.Aprecierea probelor

Reprezint ansamblul proceselor intelective de evaluare a tuturor probelor


administrate de organele judiciare in vederea aflrii adevrului ntr-o cauza penala,
organele de urmrire penala si instana de judecata sunt astfel obligate sa
lmureasc sub toate aspectele cauza penala, pe baza de probe.
Organele judiciare au dreptul sa aprecieze in mod liber probele administrate
indiferent de faza procesuala in care au fost administrate, cat si credibilitatea lor,
importanta acestora rezultnd in urma aprecierii lor de organele judiciare.

CAPITOLUL II AUDIEREA PERSOANELOR

1.Reguli generale in materia audierii persoanelor

n cursul procesului penal, n condiiile prevzute de lege, pot fi ascultate


urmtoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vtmat, partea civil,
partea responsabil civilmente, martorii si experii.

2.Audierea suspectului sau a inculpatului

In ceea ce privete audierea suspectului si a inculpatului primul pas in audieri


este cel in care suspectul sau inculpatul trebuie sa ofere organelor judiciare
informaii referitoare la nume, prenume, porecla, data si locul naterii, codul
numeric personal, porecla, studii, adresa unde locuiete efectiv si adresa la care
dorete sa i se trimit actele de procedura, precum si alte date care ajuta la
identificarea situaiei sale personale.
Aceste ntrebri cu caracter personal se pot repeta de-a lungul audierilor daca
au relevanta pentru organul judiciar.

2.1.Comunicarea drepturilor si obligaiilor


Suspectul sau inculpatul trebuie sa cunoasc nc de la nceput calitatea in care
este ascultat si fapta prevzut de legea penala pentru svrirea creia este
suspect sau a fost pusa in micare aciunea penala si ncadrarea juridica urmnd sa
i se aduc la cunotina inclusiv drepturile si obligaiile.

4
In cursul procesului penal suspectul si inculpatul au dreptul de a nu da nici o
declaraie, cu meniunea ca in cazul in care se refuza declaraiile nu va suferi nici
o consecina, dar in cazul in care va dori sa declare, orice declaraie va putea fi
folosita ca mijloc de proba mpotriva sa. Dreptul de a fi informat in legtura cu
fapta si ncadrarea juridica a faptei pentru care este cercetat. Dreptul de a consulta
dosarul in condiii legale. Dreptul de a avea un avocat ales sau desemnat . Dreptul
de a propune administrarea anumitor probe si de a ridica excepii si a pune
concluzii.
Obligaiile suspectului si ale inculpatului sunt cele de a se prezenta de fiecare
data cnd sunt chemai de ctre organele judiciare, in caz contrar putnd fi emis
un mandat de aducere si chiar putnd fi dispusa arestarea preventiva in caz de
sustragere. Sunt obligai sa declare in scris orice schimbare de adresa iar in cazul
in care comunicarea noii adrese nu se face in termen de 3 zile, citaiile si restul
actelor comunicate la adresa anterioara vor fi considerate ca luate la cunotina.
In cazul in care suspectul sau inculpatul refuza sa semneze cum ca au luat la
cunotina drepturile si obligaiile ce le revin se poate ncheia un proces verbal.
Organul judiciar ofer posibilitatea ncheierii unui acord in urma recunoaterii
vinoviei, cu posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei, acest lucru
trebuie sa i se aduc la cunotina inculpatului de ctre organul judiciar.

2.2. Modul de ascultare


Suspectul sau inculpatul este lsat sa declare tot ce dorete referitor la fapta
prevzut de legea penala, ulterior i se pot adresa ntrebri. Suspectul sau
inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul care l reprezint in timpul
audierilor cat si nainte sau dup audieri. De asemenea in cursul audierilor,
suspectul sau inculpatul are dreptul la tcere.

2.3. Consemnarea declaraiilor


Potrivit legii procesual penale nainte de a fi ascultat inculpatul trebuie sa dea o
declaraie scrisa personal cu privire la nvinuirea ce i se aduce.

Aceasta declaraie se consemneaz de ctre nvinuit pe o coala de hrtie si nu


pe un formular tipizat. Acesta i formuleaz declaraiile cu propriul vocabular, aa
cum dorete, ns trebuie sa se refere la poziia fata de nvinuirea ce i se aduce.
Declaraia scrisa de ctre nvinuit este datata si vizata de organul de urmrire penala,
in fata cruia a fost fcut. Atunci cnd inculpatul nu poate sa-si scrie singur
declaraia ori refuza sa o fac, se ncheie un proces-verbal care motiveaz lipsa
declaraiei inculpatului din dosarul cauzei.

5
Dup ce declaraia a fost scrisa, se citete acestuia, iar daca solicita i se da sa o
citeasc. daca este de acord cu cele consemnate o semneaz pe fiecare pagina si la
sfrit. Daca nu poate sau refuza sa o semneze, se face meniune despre aceasta in
declaraie. Declaraia este semnata si de ctre organul de urmrire penala, iar atunci
cnd a fost folosit interpretul, declaraia va fi semnata si de ctre acesta. Daca
nvinuitul dorete sa fac completri, modificri, rectificri in declaraii, acestea vor
fi consemnate si semnate in condiiile menionate mai sus.

3.Audierea persoanei vtmate, a prii civile, a prii


responsabile civilmente

3.1.Modul de audiere a persoanei vtmate


La nceputul primei audieri, organul judiciar adreseaz ntrebrile cu caracter
personal la fel ca in cazul suspectului sau inculpatului, aceste ntrebri sunt cele
referitoare la nume, prenume, porecla, adresa, cod numeric personal, etc.

3.2.Modul de audiere a prii civile si a prii responsabile


civilmente
Declaraiile prii civile si a prii responsabile civilmente reprezint mijlocul
de proba ce cuprinde relatrile prii civile sau responsabile civilmente in legtura
cu cauza penala, administrate prin confruntare cu alte persoane sau pe calea
ascultrii.
Prin procedeul confruntrii se ncearc lmurirea contradiciilor existente intre
declaraiile parilor civile sau responsabile civilmente si declaraiile altor pari,
subieci procesuali principali sau ale martorilor. Organele abilitate pot ncuviina
persoanelor care se confrunta sa i pun reciproc ntrebri, ntrebri care se
consemneaz intr-un proces verbal.
Cnd este vorba de metoda ascultrii aceasta constituie o obligaie a organelor
judiciare si se respecta aceleai reguli ca in cazul ascultrii suspectului sau
inculpatului.
Dup ce in prima faza audierea decurge ca in cazul ascultrii suspectului sau
inculpatului, ncepnd cu ntrebrile legate de nume, prenume, adresa, etc. ulterior
prii civile sau responsabile civilmente i se aduc la cunotina urmtoarele
drepturi: dreptul de a fi asistat de avocat sau de a le fi acordat un avocat din oficiu,

6
dreptul de apela la un mediator atunci cnd legea permite, dreptul de a propune
administrarea de probe si de a ridica excepii.
Partea civila sau responsabila civilmente este lsata sa declare tot ceea ce
dorete referitor la fapta comunicata, ulterior i se pot pune ntrebri.

3.3.Protectia persoanei vtmate si a prii civile


Protecia persoanei vtmate sau a prii civile are ca scop pe de-o parte
evitarea oricror riscuri cu privire la aceste persoane, iar, pe de alta parte,
asigurarea fiabilitii probelor administrate.
Protecia fata de persoana vtmata ori fata de partea civila se poate
dispune la fel ca in cazul proteciei martorilor ameninai.

4.Audierea martorilor

4.1.Persoanele audiate ca martori


Declaraiile martorilor sunt unul din cele mai des folosite mijloace de proba in
procesul penal, prin ele fiind posibila dovedirea tuturor faptelor si mprejurimilor
care formeaz obiectul probaiunii. In practica penala sunt destul de rare cazurile
in care sa nu fie necesara ascultarea unui martor.
Calitatea de martor o are orice persoana care are cunotina despre fapte sau
mprejurri care pot constitui probe ntr-o cauza penala
De asemenea martorii au o serie de obligaii: sa se prezinte atunci cnd sunt
citai de ctre organele judiciare, sa depun jurmnt sau declaraie solemna si sa
spun adevrul.
Prezentarea in calitate de martor in fata unei instane este considerate de muli
autori o ndatorire sociala de a ajuta organele competente in aflarea adevrului.

4.2. Capacitatea de a fi martor


Cu excepia parilor si a subiecilor principali, orice persoana poate fi audiata
ca martor intr-un proces penal. Daca exista ndoieli cu privire la capacitatea de a fi
martor, organele judiciare trebuie sa constate daca persoana respectiva este
capabila de a reda faptele si mprejurimile in conformitate cu realitate, iar pentru a
se constata capacitatea persoanei se dispune o examinare speciala prin mijloace
prevzute de lege.

7
4.3. Obiectul si limitele declaraiei martorului
Credibilitatea unei persoane citata in calitate de martor intr-un proces penal
poate fi verificata de organele competente printr-o audiere extinsa necesara pentru
a lamuri toate mprejurrile. Obiectul declaraiei nu l poate face nici o fapta sau
mprejurare care este opusa prin lege din cauza motivelor de confidenialitate.
Excepie, pot fi considerate declaraii ale martorului inclusive anumite aspecte
confideniale atunci cnd autoritatea competenta sau persoana ndreptita i da
acordul sau cnd exista norme special care nltura obligaia de a se pstra un
secret sau confidenialitatea privind anumite aspecte.

4.4. Persoanele care au dreptul de a refuza sa dea declaraii in


calitate de martori
Exista totui si reglementari care fac referire la dreptul persoanelor de a
refuza sa fac declaraii intr-un proces penal. Aceste persoane sunt in general rude
ale suspectului si inculpatului cum ar fi soul, fraii si surorile si descendenii si
ascendenii acestora in linie dreapta, sau chiar si cei care au avut anterior calitatea
de so. Persoanelor enumerate mai sus li se aduce la cunotina de ctre organele
judiciare ca au dreptul de a nu declara, dar daca acestea sunt de acord sa fac
anumite declaraii le sunt aplicate dispoziiile privitoare la drepturile si obligaiile
martorilor.

4.5. Dreptul martorului de a nu se acuza


Declaraia de martor dat de o persoan care, n aceeai cauz, anterior
declaraiei a avut sau, ulterior, a dobndit calitatea de suspect ori inculpat nu poate
fi folosit mpotriva sa. Organele judiciare au obligaia s menioneze, cu ocazia
consemnrii declaraiei, calitatea procesual anterioar.
Se ntmpl ca ntr-un dosar, o persoan, care iniial a fost martor, s devin
ulterior, dup disjungeri ale dosarului-mam, suspect sau chiar inculpat. n aceast
situaie, declaraia sa de martor nu poate fi folosit mpotriva sa.
Exist un drept al martorului de a pstra tcerea si de a nu contribui la propria
incriminare, dac prin declaraia pe care o face s-ar putea auto incrimina.
Momentul la care, n timpul declaraiei de martor, declaraie dat n lipsa unui
avocat - conform dispoziiilor legale - rezult c martorul a fost implicat n
infraciunea ce se ancheteaz, deci se autoincrimneaza, urmeaz schimbarea
ncadrrii din martor n suspect sau inculpat.
Audierea n calitate de martor a unei persoane care apoi a devenit inculpat nu
conduce ns la excluderea declaraiilor date n calitate de inculpat, ci n lipsa de
efecte a declaraiei de martor mpotriva aceleiai persoane, n respectarea
dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit, rezult c declaraia de
martor poate produce efecte mpotriva altor persoane, chiar dac, ulterior,

8
martorul a dobndit calitatea de suspect sau de inculpat.

4.6. ntrebri privind persoana martorului


Pentru ntrebrile ce privesc persoana martorului se aplica aceleai reguli ca in
cazul ntrebrilor pentru suspect sau inculpat, in prima faza se adreseaz
ntrebrile cu caracter personal referitoare la nume, prenume, porecla, data si locul
naterii, etc. Ulterior dup ce aceste aspecte au fost stabilite, martorul este ntrebat
ce legtura are cu suspectul sau inculpatul, ce grade de rudenie exista intre acetia,
daca exista, ce fel de relaii se afla intre martor si suspect, inculpat sau partea
vtmata. Exista totui o excepie in ceea ce privete ntrebrile cu caracter
personal atunci cnd fata de acesta s-a dispus o msura de protecie a datelor de
identitate.

4.7. Comunicarea drepturilor si obligaiilor


Dup ce se stabilete calitatea in care este audiat, martorului i se aduc la
cunotina mai multe drepturi si obligaii printre care: dreptul de a fi supus
masurilor de protecie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor survenite in
urma chemrii in fata organelor judiciare, obligaia de a se prezenta atunci cnd
este chemat de organele judiciare iar in situaia in care refuza exista posibilitatea
de a se emite un mandat de aducere mpotriva sa, obligaia de a comunica in scris
schimbrile de adresa la care este citat cu meniunea ca in cazul in care nu i
ndeplinete aceasta obligaie poate fi sancionat cu o amenda judiciara, obligaia
de a da declaraii conforme cu realitatea, atrgndu-i-se atenia ca in caz contrar
poate fi sancionat pentru mrturie mincinoasa.

4.8. Jurmntul si declaraia solemna a martorului


In cursul urmririi penale si a judecaii, dup ce martorul a furnizat
informaiile legate de propria persoana si dup ce i s-au comunicat drepturile si
obligaiile, organul de urmrire penala si preedintele completului solicita
martorului depunerea jurmntului sau a declaraiei solemne.
Textul jurmntului este stabilit iar in timpul depunerii jurmntului daca nu
exista excepii impuse de credina religioasa a martorului, acesta trebuie sa tina
mana dreapta pe cruce sau pe Biblie si sa rosteasc urmtorul text: Jur ca voi
spune adevrul si nu voi ascunde nimic din ceea ce tiu. Aa sa-mi ajute
Dumnezeu!
In cazul declaraiei solemne textul este urmtorul: M oblig ca voi spune
adevrul si nu voi ascunde nimic din ceea ce tiu.

9
4.9. Modul de audiere al martorului
De regula, ascultarea martorilor parcurge in trei etape, si anume: verificarea
identitii si ascultarea cu privire la datele personale, relatarea libera sau spontana
ori ascultarea povestirii martorilor, adresarea de ntrebri si ascultarea
rspunsurilor sau ascultarea dirijata.

4.10. Consemnarea declaraiilor martorilor


Consemnarea declaraiei martorului se face de organul judiciar care a
procedat la ascultarea martorului dup aceleai reguli ca si consemnarea
declaraiei nvinuitului sau inculpatului. In declaraia scrisa se va face meniune si
despre jurmntul care a fost depus si despre ndeplinirea obligaiei organului
judiciar de a-i atrage atenia asupra consecinelor ascunderii adevrului.

4.11. Cazuri speciale de audiere a martorului


Cazurile speciale se refera la audierile minorului, audierea minorului cu
vrsta de pana la 14 ani poate avea loc in prezenta unuia dintre prini, a tutorelui
sau a reprezentantului instituiei creia ii este ncredinat minorul.
In cazul in care persoanele menionate mai sus cum ca ar trebui sa fie
prezente la audierea minorului au calitatea de suspect, inculpat, parte vtmata,
parte civila sau responsabila civilmente ori martor in cauza sau exista suspiciunea
cum ca acestea pot influenta declaraia minorului, audierea acestuia va avea loc in
fata unui reprezentant al autoritii tutelare sau a unei alte rude stabilite de ctre
organul judiciar. Organul de urmrire penala sau instana poate dispune ca
audierea minorului sa fie asistata de un psiholog pentru a se evita orice dauna
psihica asupra acestuia.

10
11