Sunteți pe pagina 1din 18

MANAGEMENTUL RISCULUI

1. Definitii si tendinte
Managementul riscului se defineste drept gestionarea evenimentelor incerte in

scopul succesului. Managementul riscului are drept caracteristica totalitatea metodelor si


mijloacelor prin care este gestionat riscul in scopul indeplinirii obiectivelor descrise in cadrul
evenimentului tehnic, social, uman sau politic de analizat, avand incertitudinea ca baza majora
a factorilor de risc.

Cuvantul cheie al managementului riscului este sistematic[1], deoarece numai o


abordare extrem de riguroasa, constanta si aprofundata la toate nivelurile de desfasurare ale
evenimentului de analizat, poate avea ca rezultat un control absolut si eficient asupra acestuia
si reducerea factorilor de risc.

O afacere performanta inseamna o investitie intr-un proiect performant, cu activitati


previzibile si planificate. Se are in vedere ca o structura organizatorica de succes desfasoara
o activitate prin proiecte, aceeasta fiind singura solutie de existenta in cadrul sistemului
economic concurential globalizat cu activitati avind un grad inalt de imprevizibilitate[2]. In
acest caz, investitia trebuie facuta cu parteneri care au activitati previzibile pe o piata
previzibila, cu evaluarea si minimizarea riscurilor.

Managementul riscului necesita utilizarea si sintetizarea informatiilor din mai multe domenii
precum: economic, tehnic, juridic, politic, psiho-social.

La baza managementul riscului stau trei elemente fundamentale: evaluarea


riscurilor,planificarea raspunsului la factorii de risc, monitorizarea si controlul
riscurilor. Dintr-un alt punct de vedere procesul managementului de risc include patru
pasi[3]: evaluare, control, transfer si minimizarea sau limitarea pierderilor.

Evaluarea riscurilor Cautarea sistematica a factorilor de risc in interiorul evenimentului


de realizat.

Planificarea raspunsului la factorii de risc Identificarea fiecarui risc in functie de tipul


si gradul sau de gravitate pentru evenimentul analizat si gasirea unei strategii adecvate de
raspuns pentru fiecare caz in parte. Strategiile de raspuns contin schimbari in ceea ce priveste
responsabilitatile in cadrul evenimentului, a cailor de comunicare intre elementele
componente, a modificarii scopurilor evenimentului sau a specificatiilor ce intervin asupra
rezultelor finale stabilite.

Monitorizarea si controlul riscurilor Implementarea strategiilor de raspuns si


monitorizarea efectelor pe care aceste schimbari le pot aduce in cadrul evenimentului analizat.
Strategiile de control ale riscului trebuie insa ajustate in functie de efectele pe care le produc,
avand grija ca toate partile implicate in derularea evenimentului sa fie de acord cu aceste
modificari.

Riscul nu trebuie inteles ca fiind un element distrugator. Riscul poate conduce la


oportunitati extraordinare pentru cei care stiu cum sa il foloseasca. Scopul este de a cunoaste
riscul si a-l folosi pentru succesul nostru. Solutia nu este evitarea completa a riscului, care de
altfel este imposibil, ci evitarea riscurilor care nu pot fi intelese, cotrolate si monitorizarea si
utilizarea riscurilor ramase in scopul succesului. Existenta riscurilor a condus la dezvoltarea
structurilor care se ocupa cu managementul riscului[4]. Progresul omenirii nu ar fi fost posibil
daca riscul ar fi fost evitat.

Evitarea riscurilor este o cale sigura catre esec. Un risc mai mare poate conduce la un cistig
mai mare. Afacerile de valoare se concentreaza pe un cistig de calitate prin evaluarea corecta
si tot mai sofisticata a raportului dintre risc si cistig.

Primul pas in dezvoltarea celei mai bune strategii este evaluarea corecta a mediului de
afaceri. Utilizand metode cantitative si calitative, evaluarea include atat examinarea riscurilor
financiare cat si a celor operationale[5].

Controlul riscului incepe cu un management strategic de calitate. Managementul


riscului este parte integranta a managementului unei afaceri, o functie de conducere, cu alte
cuvinte. De aceea, controlul riscului incepe cu alegeri si decizii manageriale bine informate.
Ce ar trebui sa faca un manager general? Care ar fii punctul de plecare al actiunii acestuia?
Schema ar trebui sa cotina urmatoarele:

Sa creeze un plan de strategie adaptabil

Sa faca alegeri informate

Sa decida asupra investitiilor de afaceri si asupra dezvoltarii afacerii

Sa imputerniceasca angajatii

Sa conceapa, sa implementeze si sa imbunatateasca toate procesele afacerii

Sa evalueze si sa controleze riscul

Sa masoare si sa monitorizeze performanta.

Deci, factorul de risc este valoarea incrementala concretizata in a avea un plan strategic
flexibil, care ia in calcul alegerile constiente de consecinte, deciziile facute de oameni
imputerniciti, prin procese in continua imbunatatire, avand ca suport sisteme excelente de
informatii. Multe organizatii considera ca pot delega factorul de risc. Este la fel de sigur ca si
un top management poate sa-si asume responsabilitatea riscului.

Rolul managerului:

Rolul managerului este critic in dezvoltarea managementului de risc pentru beneficiile


organizatiei. Cele 8 elemente principale ale managemetului de risc:

Strategia de risc
Planificarea riscurilor (actiunea)
Fluxul informational
Trainning si proces educativ privind riscul
Procesul (structura) de risc
Inregistrarea si stocarea informatiilor privitoare la cazurile anterioare
Gestionarea riscului
Asigurarea riscului (Audit si complianta)

2. Scurt istoric
Fie ca au realizat vreodata sau nu, intotdeauna oamenii s-au confruntat cu riscuri. Date istorice atesta faptul
ca jocurile de noroc erau cunoscute in Egiptul antic, da la 3500 i.e.n. Cuvantul hazard vine de la un vechi
cuvant arab al-zahr. Nici jocul de noroc, nici riscul nu au fost studiate stiintific pana in secolul XVII. Chiar daca
managemnetul riscului este cunoscut de aproape 300 de ani, nu a progresat dincolo de intelesul acestuia decat in
secolul nostru.

Din zorii istoriei, riscurile au constituit una dintre cele mai mari si fascinante provocari
pentru rasa umana. Axata in general pe cultivarea pamantului, cresterea animalelor, vanat si
pescuit, anticii gaseau drept principal factor de risc vremea nefavorabila, care se datora in
general vointei zeilor, fiind clasificata in acest sens un subiect tabu. Toate castigurile
materiale tineau exclusiv de dorinta divinitatii si orice alta abordare a factorilor de risc din
aceasta sfera era considerata practic o impietate.

Interesant este faptul ca teorii asupra riscului nu au fost luate serios in calcul nici de catre
matematicienii si astronomii celebrii ai egiptenilor, asirienilor, caldeenilor, grecilor,
romanilor, etc. ce au marcat in multe domenii in mod semnificativ evolutia umanitatii.

Nici celebrele universitati ale Evului Mediu nu au luat in consideratie ideile legate de
probabilitate, incertitudine, prognoza, considerand ca totulul se desfasoara sub imperiul unor
legi nescrise, imuabile[6].

Etape in consolidarea managementului riscului ca stiinta

Prima schimbare majora de pozitie in acest domeniu apare de abia in anul 1654, cand
matematicianul Blaise Pascal, impreuna cu Pierre de Fermat solutioneaza o problema de
matematica privind posibilitatea distribuirii sanselor de a castiga o partida de puzzle, ce se
desfasura intre doi jucatori, daca acestia intrerupeau partida inainte de final, iar unul dintre
jucatori avea un minim avantaj fata de adversar[7]. Cu aceasta ocazie apare pentru prima
data notiunea de probabilitate in evaluarea unor situatii posibile de realizare a unor
evenimente.

Al doilea pas important in teoria previziunii riscului este facut in 1687, cand
englezul Edward Loyd intocmeste, pe baza calculelor personale efectuate, un tabel (tabelul lui
Loyd) ce prezinta o structura asemanatoare cu a unei baze de date din zilele noastre,
continand date referitoare la principalele evenimente maritime europene, tabelul fiind in
permanenta reactualizat cu ajutorul observatiilor transmise de catre reteaua sa de
corespondenti speciali din principalele tari europene .

Un rol important in fundamentarea mangementului riscului ca stiinta ce opereaza cu


elemente ale teoriei probabilitatilor, l-a avut John Graunt care in 1662, publica primele analize
statistice asupra mortalitatii populatiei londoneze din acea perioada, pe baza unui tabel
alcatuit ca urmare a datelor de nastere si de deces ale unui esantion de subiecti selectat pe
baza tehnicilor statiticii inferentiale. Importanta acestui studiu reiese nu numai din utilizarea
primelor elemente de esantionare pe baza unor metode statistice, ci in special datorita
identificarii in structura lucrarii a principalilor factori de risc ce au contribuit la scaderea la
acea vreme a mediei de viata pentru populatia londoneza[8].

In 1696, matematicianul englez Edmund Halley, elaboreaza o teorie revolutionara in


domeniu, care demonstraza modul in care pot fi utilizate de catre societatile de asigurari,
tabelele statistice referitoare la evolutia mortalitatii in functie de varsta.

Continuand cercetarile in aceasi sfera a caracterizarii mediului social cu ajutorul


instrumentelor statistice, in 1713 Jacob Bernoulli postuleaza Legea numerelor mari ce
furnizeaza metoda prin care probabilitatile si semnificatia statistica, poate fi identificata
dintr-o informatie limitata, cristalizand in acest mod teoriile legate de metodele si procedeele
de esantionare a unei populatii.

Analizand majoritatea formelor distributiilor matematice care ar aproxima intr-un mod


cat mai apropiat de realitate repartizarea unei populatii statistice, matemeticianul
francez Abraham de Moivre ajunge in 1733 la concluzia ca singura forma acceptabila in acest
sens este curba distributiei normale, postuland o data cu aparitia acesteia existenta a altor
doua marimi statistice extrem de importante: dispersia si abaterea standard, cu rolul de a
studia imprastierea datelor experimentale in jurul valorii centrale sau mediane.

Continuand in spiritul cercetarilor efectuate de catre predecesorii sai, matematician si


fizician Daniel Bernoulli, postuleaza in 1738 notiunea de utilitate, pornind de la definirea
valorii de atractivitate a unor diferite tipuri de venituri. Consecintele studiilor sale au putenic
impact in cadrul riscurilor asumate in cadrul teoriei deciziei, pornind de la supozitia conform
careia riscul in asumarea unei decizii nu este exclusiv legat de realizarea unor calcule si
estimarea unor probabilitati ci si de valoarea consecintelor pe care le pot avea aceste riscuri
pentru cel care si le asuma.

In 1885 omul de stiinta francez Francois Galton, studiaza si pune in evidenta regresia
datelor catre medie[9] ce consta in esenta in faptul ca intr-un interval mai lung de de timp,
sau dupa un numar suficient de mare de iteratii sau experimente, valorile extremale ale
distributiei se indreapta catre medie sau catre valoarea centrala a acesteia.

Desi aparitia instrumentelor statistice si utilizarea lor in viata economica si sociala s-a
realizat inca din 1654, totusi nu putem vorbi pana la inceputul anilor 1900, de adoptarea unor
strategii manageriale moderne asupra ricurilor ce intervin in derularea unor activitati, pe baza
unor interpretari evaluative statistice.

In 1944 John von Neumann alaturi de colegul sau Oskar Mogenstern elaboreaza un
tratat intitulat Teoria jocului si mediul economic, prin care elimina ideea acreditata pana la
acea ora de joc de noroc in teoria deciziei, introducand notiunea de joc de strategie pentru
obtinerea unor rezultate semnificative de succes in orice domeniu socio-economic.

Un alt aspect inovator in cadrul teroriilor von Neumann consta in introducerea in studierea
principalilor factori de risc -omul, drept sursa primara de incertitudine. Esenta acestei teorii se
baza pe faptul ca piata si cererea ei este reprezentata de oameni si nu masini, in consecinta
trebuie tinut intotdeuna cont de faptul ca factorul uman prezinta o atitudine variabila,
influentand astfel in mod determinat prognozele statistice.
Harry Marcovitz publica inca din perioada de inceput a activitatii sale (anul 1952) un
articol cu fundamantare matematica asupra diversificarii in domeniul investitiilor. Acesta
demonstra in urma unei indelungi analize efectuate pe parcursul anilor de studiu, fundamentul
stiintific prin care investitorii si managerii implicati in dezvoltarea afacerilor pot minimiza
efectele variantei veniturilor la venire. Practic incepand cu aceasta perioada, atentia tuturor
oamenilor de stiinta, ce au intreprins cercetari fundamentale in domeniu s-au focalizat pe
descoperirea unor modele matematice capabile sa furnizeze prognoze si sa estimeze evolutia
unor indicatori specifici, baza de referinta pentru activitatea managerilor de risc.

Urmatorii pasi importanti in acest domeniu au fost facuti in anul 1970, cand
matematicienii americani Fischer Black si Myron Scholes, publica pentru prima data un
model matematic pentru simularea unei optiuni manageriale, relevand pentru prima data si
gradul de risc pe care il implica aceasta asumare a unei astfel de optiuni.

Stimulati si de influenta tot mai mare pe care o aveau computerele personale asupra
tuturor domeniilor economiei, David Hertz propune in 1979, utilizarea metodei matematice de
simulare Monte Carlo (folosita pana la acea vreme in mai multe domenii de activitate, pentru
activitati de prognoza), pentru evaluarea capitalului de investitii. Esenta acestei metode consta
in relevarea modurilor in care incertitudinea afecteaza succesul unui proiect, fiind cuantificata
prin utilizarea probabilitatii distributiilor matematice. Noutatea si in acelasi timp importanta
metodei, consta in furnizarea cu ajutorul calculatorului a unui numar semnificativ de mostre
de scenarii posibile de decizii mangeriale ( generate pe baza analizei unor factori de intrare
prestabiliti), ale caror rezultate erau furnizate alaturi de probabilitatile de realizare ale
acestora[10].

3. Clasificarea riscurilor intr-o afacere

Riscul este un partener normal si de nedespartit al oricarei activitati avand efecte


directe si puternice asupra rezultatelor activitatii respective. Orice activitate are un anumit
grad de risc. In fiecare zi structura organizatorica din care facem parte este abordata direct sau
indirect de diverse riscuri. Totodata si noi ca persoane fizice, sintem supusi la diverse riscuri.
Traim intr-o lume a riscurilor. Aceste riscuri se refera la bunurile care sint la dispozitia
noastra, la partenerii cu care lucram, la mediul in care lucram. Implementarea unui sistem de
management al riscului devine prin urmare un important obiectiv pentru orice structura
organizatorica cit si pentru o persoana fizica.

Putem oare contracara efectele negative ale unor asemenea evenimente aleatoare care apar fie
ca vrem sau nu, fie ca ne place sau nu? Probabil ca nu in intregime, dar cu siguranta le putem
atenua.

Riscurile apar in cadrul tuturor activitatilor socio-economice, pentru fiecare dintre


acestea imbracand forme particulare, in functie de tipul, modul de manifestare si marimea
acestora.

Clasificare generala a riscurilor[11]:

Mai mult sau mai putin cunoscute

Mai mult sau mai putin grave


Mai usor sau mai greu de evitat

O structurare pe tipuri de riscuri[12], se refera la identificarea tipului riscurilor in functie de


modul lor de producere. Si astfel avem:

Riscuri pure - consecinte ale unor evenimente accidentale ce nu pot fi prevazute (uragane, cutremure,
incendii, inundatii, razboaie, atentate etc.)
Riscuri speculative - ce sunt legate de deciziile ce se iau in cadrul unei

companii, sau in cadrul unui proiect de investitii, fiind

evenimente cu o mare probabilitate de aparitie,

depinzand in mare masura si de o serie de factori externi

ce influenteaza aceste procese.

In functie de marimea si evolutia riscurilor:

Macroriscuri ce sunt rezultatul evolutiei sau conducerii intr-un anumit sens a unei institutii,
structuri organizatorice sau al unui proiect.

Microriscuri care sunt determinate de catre factori specifici sectorului de activitate a


institutiei, structuri organizatorice si/sau de insuficienta corelare intre particularitatile
activitatii institutiei, structuri organizatorice sau a proiectului si limitele impuse de cadrul
general al proiectului.

Riscuri interne si riscuri externe

Astfel o clasificare realizata de catre manageri este de tipul : riscuri interne si riscuri
externe companiei.

4. Riscuri interne*

Riscuri legate de ambiguitatea obiectivelor sau a prioritatilor.


Riscuri datorate incoerentei caietelor de sarcini.
Riscuri legate de imprecizia definirii unor responsabilitati/activitati concrete in cadrul companiei.
Riscul tehnologic, de productie, inovatie-modernizare, tehnic: incompatibilitatea intre tehnologiile vechi si noi,
aplicarea gresita a rezultatelor inovatoare de modelaresimulare folosind tehnologia informatiei.

Riscul tehnologic apare ca urmare a neindeplinirii modernizarilor, inovatiilor scontate in


domeniul productiei. Vizeaza aspecte ca: fiabilitatea si estetica produselor sau tehnologiilor
de fabricatie, eficacitatea sistemului informatic in productie.

Riscul de productie are drept componente riscurile asociate utilizarii sau dezvoltarii de noi
tehnologii. Riscul de productie vizeaza aspecte care concura la nerealizarea produsului in
termenii prevazuti in contracte, fiind transferat companiei care asigura contra cost prin
contracte de service asistenta tehnica sau la alte companii prin asigurari suplimentare.
Riscul de inovatie-modernizare poate aparea in urma transferului de tehnologii, prin inovatii
brevetate, sau aplicatii astfel incit compania sa nu reuseasca sa ofere serviciile si produsele
realizate sub licenta, programele web, la parametri proiectati, la nivelul tarilor dezvoltate.

Riscul tehnic este foarte pregnant in domeniul tehnologiei informatiei unde reteaua internet
poate da semne de risc tehnic: imputinarea adreselor disponibile, cai de rulare- cautare
saturate, dificultati de instalare si de configuratie. Pentru securitatea comunicarii pe internet se
poate incredinta unui operator de retea responsabilitatea securitatii

Riscul de produs/industrial:

Abordeaza urmatoarea problema: ce se intampla daca produsul respectiv nu mai e la moda sau
daca cererea scade din alte motive. De obicei, aceasta schimbare se produce gradual, sau pe
tiparul ciclului de viata al produsului, lasand timpul necesar trecerii la un alt domeniu.
Uneori insa, neprevazutul se intampla si atunci afacerea cade peste noapte.

Riscuri in gestionarea resurselor umane

Incompetenta; depasirea competentei; exces de putere; mentalitatea, cultura, educatia


persoanelor implicate in afacere. Factorul general de educatie este cel mai puternic in ceea ce
priveste expunerea la mesaje despre evenimentele politice, publice, culturale si sociale.
Expunerea la informatie variaza in functie de virsta: creste atingind un maxim intre 30 si 40
de ani, pentru a descreste apoi. Doar persoanele cu un inalt nivel de educatie urmaresc
voluntar emisiunile informative. Oamenii percep ceea ce sunt pregatiti sa perceapa.
Stereotipurile desemneaza acele structuri mentale care selecteaza si stocheaza informatia,
tiparele care prefigureaza raspunsul selectind ceea ce cultura noastra a definit pentru noi si
percepem ceea ce cultura noastra, intr-o forma stereotipa, a ales pentru noi. Educatia formeaza
deprinderea de a examina sursele de la care se obtin informatii conducand la selectarea lor cu
evidentierea erorilor si a provenientei lor. Un alt aspect al acestui factor de risc provine din
fenomenul de calificare si descalificare a salariatilor. Fenomenul de descalificare consta in
pierderea experientei de lucru care se produce odata cu informatizarea tuturor meseriilor. Se
substituie procesul de adunare de informatii cu un proces de scanare a unei baze de date si se
inlocuieste judecata si experienta cu proceduri de invatare sau cu modele si calcule. Scade
capacitatea de expertiza a unei situatii si a cunoasterii provenite din experienta.

Sistemele traditionale trebuie combinate cu calculatorul, acest lucru insemnind management


stiintific. Cunoasterea practicilor manageriale este mai importanta decit cunoasterea detaliata
a fiecarui proces in parte. Responsabilitatea profesionala este o problema de educatie sociala
si ea trebuie formata in procesul de instruire si desavirsita in primii ani de munca. Procesul de
perfectionare si invatamant urmareste formarea unor specialisti cu o inalta tinuta etica si
morala.

Riscuri in gestionarea resurselor materiale, aprovizionare si desfacere.

Orice afacere implica resurse. Cele mai importante elemente sunt:

-Resursele afacerii trebuie sa fie accesibile:

-cand ai nevoie de ele


-in cantitati suficiente

-la calitate maxima

-la un pret accesibil

-Resursele trebuie sa fie disponibile tot timpul

-Ce riscuri ameninta distributia

-Fluctuatiile de pret

-Existenta unor provizii sau alternative potrivite

Daca este vorba de resurse intelectuale trebuie luate toate masurile pentru a fi protejate.

Riscul documentatiei

Documentatie de organizatie cu erori sau omisiuni, semnata de oameni care nu aveau


competenta sa o avizeze sau care nu respecta jurisdictia sau legile tarii. In domeniul
tehnologiei informatiei toate paginile web trebuie sa respecte legislatia tarii in care este
formata pagina respectiva de web. Controlul pagini web este de resortul justitiei, sesizata de
particulari sau de puterile publice. Contractele avand masuri legale de protejarea dreptului
intelectual si industrial, trebuie incheiate cu asistenta unui consilier juridic.

Riscuri de logistica- comunicatii interne si externe companiei.


Riscuri financiare

Aceste riscuri conduc, de obicei, la adaptarea greoaie la competitivitate. Aici se pot evidentia
urmatoarele: riscul de pret, riscul valutar, riscul de transfer valutar, risc de aplicare TVA, risc
de impozit.

Riscul de pret

Riscul de pret apare datorita neconcordantei pretului in timp, intre momentul incheierii
contractului si momentul incasarii sau al platii. Acest risc se resimte mai ales in cazul
incheierii unor contracte pe termen lung sau cu livrare esalonata pe mai multi ani, daca pretul
este fix.

Riscul valutar

Riscul valutar consta in posibilitatea inregistrarii unei pierderi in cadrul unei tranzactii
fianciare ca urmare a modificarii cursului valutar (apreciere, depreciere) a valutei de contract,
in intervalul dintre momentul incheierii contractului si data efectuarii platii in valuta. Riscul
valutar apare frecvent in conditiile actuale ale economiei de piata in care cursurile monetare
fluctueaza sub imperiul legii cererii si ofertei. Creste riscul valutar, vulnerabilitatea tarii in
fata socurilor exteme daca populatia va tine banii in

banci, in valuta. Acest lucru este posibil in urma schimbarii comportamentului de economisire
al populatiei. Un alt comportament poate fi cel de a tine banii, tot in valuta, acasa. Fondurile
care nu mai sunt atrase de banci pot influenta consumul, avand efect asupra cresterii
preturilor.

Riscul de transfer valutar

Riscul de transfer valutar apare datorita unor conditii cu caracter economic, financiar, valutar
sau politic. Acest risc apare frecvent cand sunt introduse restrictii pentru efectuarea
transferului valutar sau cand taxele de transfer sunt majorate excesiv. Intre riscurile de pret si
cele valutare exista interconditionare. Pierderile datorate fluctuatiei monetare se reflecta in
deteriorarea pretului real, iar schimbarea preturilor produselor si serviciilor influenteaza
fluctuatiile cursurilor monetare. Dezvoltarea retelei globale de comunicatii intre calculatoare a
permis introducerea si folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor electronice de plati. Acest
gen de aplicatii pot fi vazute ca o latura a utilizarii calculatoarelor si retelelor in activitati
financiare si comerciale la mare distanta.

Risc de aplicare TVA

Modul de aplicare al TVA-ului activitatilor de comert si in special la cele de comert electronic


este de natura sa creeze distorsiuni in concurenta economica. TVA-ul comunitar nu trebuie
dat daca beneficiarul serviciilor a contractat cu o intreprindere stabilita in afara Uniunii
Europene.

Risc de impozit

Impozitul reprezinta unul din principalele elemente de cost si risc intr-un contract de
parteneriat public privat (PPP). La aceste tipuri de proiecte este important sa intelegem
costurile si riscurile aferente impozitelor, sa controlam costurile si riscurile aferente
impozitelor, sa alocam costurile si riscurile aferente impozitelor.

Referitor la sistemul de impozitare si evolutia acestuia in proiecte- public- privat se au in


vedere:

-cota de impozit pe profit 25%

-pierderea fiscala e deductibila pentru urmatorii 5 ani

-tendinta e de scadere a impozitului pe profit si de crestere a impozitului pe dividende

-impozitul cu retinere la sursa 10% la dobanda ce se plateste nerezidentilor care acorda


imprumut, dar acest impozit este subiect al conventiilor pentru evitarea dublei impuneri si al
altor posibile reduceri sau scutiri.

-conform contabilitatii romanesti, modificarile valorilor in LEI rezultate din reevaluarea


imprumuturilor in EUR sau USD, conduc la pierderi sau castiguri din curs valutar

-pierderile din curs valutar aferente imprumuturilor in EUR/USD sunt deductibile (dar
limitate de restricitiile thin capitalization)

-castigurile din diferente de curs valutar la imprumuturile in EUR/USD sunt impozabile


Riscul de firma/companie

Riscul operational, concurential, de implantare, risc conjunctural se combina producind


riscul de firma/companie. Exista o contradictie aparenta intre nevoia de comunicatii si
conectivitate, pe de o parte si necesitatea asigurarii confidentialitatii si autentificarii datelor la
calculatoare si retele, pe de alta parte.

Legea lui Murphy spune ca daca ceva merge rau, acesta va merge din ce in ce mai rau. Multi manageri de risc
operational considera ca Murphy a fost un optimist.

Riscul operational

Riscul operational poate fi dat de:

-suprapreciere

-abundenta de informatii si viteza lor

-timpul pentru a interpreta imaginea este prea scurt

-supravegherea continua

-dependenta de sisteme automate

-dependenta de specialistii in calculatoare care au schimbat cultura locului de munca;


sistemele de control computerizate nu dau oamenilor posibilitatea de a invata cum sa se
descurce in situatii critice.

-IT, erori de sistem incluzand virusi

-probleme de confidentialitate si securitate

-greseala umana

-frauda si furt

-slabiciuni in controlul/supervizarea interna

-dezastre naturale sau datorate omului care implica oameni, premize sau echipamente

-erori in procesul de productie sau in alte segmente cheie ale afacerii

-increderea in produs

-erori in distributie

-regulamente de siguranta si sanatate

-deficiente in personal
-dependenta de partile contractoare sau finantarea externa.

Riscul concurential

Realitatea dura a competitiei este cunoscuta si inteleasa de oricine implicat intr-o afacere de la alegerea
preturilor, marketingul produselor sau al serviciilor pana la viteza cu care altii iti pot copia ideile. Luand in
considerare faptul ca frontierele nationale inceteaza a mai fii bariere, dezvoltarea tehnologica alerta, aliantele
strategice care se schimba peste noapte poti stii cu siguranta cine este competitia?

Informatia despre competitorii cunoscuti este foarte valoroasa, dar de cele mai multe ori
provocarea vine de unde nici nu te astepti.

Astfel este incerta prevederea competitiei cu concurenta ca urmare a prezentarilor date


utilizind tehnologia informatiei.

Riscul de implantare

In Europa, o intreprindere din cinci estimeaza ca minim impactul unei brese in sistemul informatic asupra activitatii
organizatiei. Nu este suficient sa cumpere echipamentul necesar pentru a fi protejate, pentru ca aceasta inseamna doar
inceputul punerii in practica a politicii de securitate. Lipsite de mijloace certe dar mai ales avind deficit de informatii un
numar mare de intreprinderi minimizeaza riscurile stiind care sunt problemele.

Riscul conjunctural

Riscul conjunctural apare in conditiile pietei utilizind in special tehnologia informatiei si


proceduri juridice, in afara sferei de control a actionarilor.

Riscuri datorate contractelor incheiate si intirziate sau neonorate.

Riscul personal

Acesta depinde de forma legala a afacerii, de legislatia relevanta si practicile comerciale. In principiu, actionarii nu
sunt responsabili (decat daca sunt obiectul unei garantii specifice) pentru datoriile companiei. Recent, curtile de
justitie au inceput sa caute mintea directoare care se afla in spatele companiei (individ sau companie-mama) ai
sa-i traga la raspundere pe cei responsabili. In unele tari, exista completari noi ale legilor care vizeaza persoana
din umbra, alta decat directorul companiei si care poate fii facuta responsabila pe baza faptului ca a influentat
sau controlat actiunile respectivei afaceri.

Partenerii isi impart riscurile intre ei. Acest lucru inseamna ca fiecare partener poate fi facut
responsabil pentru intreaga datorie a companiei. Un creditor poate alege sa dea in judecata
numai un singur partener, acela pe care creditorul il considera apt de a plati pierderile. Inainte
de a te alatura unui parteneriat, trebuie avuta in vedere solvabilitatea acestuia. Bancile care fac
imprumuturi companiilor mici si mijlocii, cer de obicei, garantii din partea actionarilor
majoritari. Astfel bancile, trec dincolo de scutul protectiv al companiilor cu raspundere
limitata pentru a putea, in eventualitatea unei pierderi, sa recupereze datoria.

Relatiile publice

Puterea presei si a altor grupuri de presiune este un subiect real pentru multe afaceri. Este foarte important sa fii
perceput ca actionand corect, pentru ca foarte usor poti deveni subiect de critica. Riscul de reputatie trebuie luat
foarte in serios.

5. Riscuri externe*
Factori externi de risc:

Competitia este cel mai important factor extern. In primul rand dezvoltarea
tehnologiei intr-un ritm atat de alert a redus timpul de actiune al schimbarilor competitive. In
al doilea rand, schimbarile foarte rapide in trenduri si moda, folosirea demografiei, a
sondajelor, a focus grupurilor si intelegerea puterii media pot pentru multe organizatii sa
influenteze abilitatea de a intelege, planifica si gestiona riscurile competitive. De altfel,
diversificarea poate fi o strategie salvatoare in unele cazuri.

Riscuri politice

Schimbarile frecvente ale regimului politic si ale structurii guvernului sunt fapte care duc la
nesiguranta in afaceri; neindeplinirea strategiei propuse de guvern; deficit de formare
profesionala, de cultura tehnologica la nivelul celor care iau decizii politice; aparitia unor
puternici factori de risc in momentul in care decalajul dintre 'imaginea ghid' si efectul in plan
imediat devine incontrolabil. Optimismul politic se loveste de inertii de mentalitate sau de
actiune, de diferenta dintre dorinta oamenilor de afaceri de a pune in practica politica si
legislatia privind dezvoltarea afacerilor si societatea reala.

Riscurile politice includ: modul de impozitare; tarifele si alte bariere de comert; modul de
angajare de personal; convertibilitatea si schimbul valorii monetare; rata de interes; granturile;
licente/monopoluri; sanatate/mediu si siguranta; nationalizare/expropriere etc.

Riscuri comerciale - nivelul costurilor, al crizelor economice, al materialelor neprelucrate, embargouri, blocade
economice
Riscuri comunitare intreruperea serviciilor esentiale apa, electricitate
Riscuri de reglementare interdictii la transferuri valutare, anulari de autorizatii de import
Riscuri de mediu

Conditii climatice grave: canicula, valuri de frig, furtuni, cutremure.

Nevoia de a te conforma regulilor si legislatiei mediului, implica de multe ori costuri


considerabile uneori rentabilitatea afacerii scade datorita acestor costuri. In cazul in care
furnizorii se confrunta cu astfel de probleme, costurile afacerii initiale pot creste foarte mult.
Nerespectarea legislatiei de mediu si ciocnirea cu grupuri de presiune pot afecta imaginea
firmei.

Riscuri legate de relatiile cu subcontractanti si parteneri


Riscuri sociale

Conflicte sociale in tara; incertitudinea imbunatatirii semnificative a educatiei populatiei


privind combaterea criminalitatii economice; reticenta de a anunta organele abilitate sa
efectueze cercetarea, pentru ca numai o informatie din partea victimei permite investigarea
faptei comise, urmarirea si arestarea infractorului. Elementul esential este constientizarea
schimbarilor care se impun la adaptarea sistemului economic concurential globalizat, urmat
de schimbarea mentalitatilor. Tendintele sunt influentate de marirea sentimentului de
nesiguranta al oamenilor, care se indreapta catre servicii, produse si comportamente care sa le
ofere o anumita siguranta cumparand produse de aparare si prevenire, de la arme profesionale
pina la aparatele de filtrare a apei.

Riscuri juridice
Problemele legislative care trebuie solutionate sunt cele legate de asigurarea securitatii muncii
si partajarea costurilor.

Riscul de documentatie: rezulta din erori sau omisiuni in documentare. Acesta lucru poate fii
un rezultata al neintelegerii sau ignorantei, interpretarea semnificatiei termenilor si expresiilor
juridice, sau a nu-ti face timpul necesar verificarii documentelor inainte de a fi semnate.
Uneori, acest fel de greseli pot fii fatale. Contractele standard sunt de obicei simple sau au o
forma standard, insa este necesar si obligatoriu a fi revizuite pana sunt intelesi toti termenii si
conditiile.

Daca contractul nu este standard, in special, daca implica termeni sau parteneri straini, atunci
cel mai bun lucru este consultarea unui avocat. Nu trebuie uitat insa ca responsabilitatea
negocierii termenilor contractului nu revine avocatului. Cel care semneaza contractul trebuie
sa fie constient de acest lucru[13].

Riscul de jurisdictie: In afacerile cu parteneri straini, trebuie avut in vedere faptul ca, desi
contractul se supune legilor unei tari, oricare dintre parteneri isi poate pleda cauza in tara in
care sansele lui de succes sunt mai mari.

Riscul de securitate

Litigiul: Costul litigiului, financiar si ca timp, poate fii extrem de mare. Cand se studiaza
rapoarte sau alte documente trebuie avute in vedere referintele la actiuni legale. Credinta este
ca orice ar merge prost, altcineva plateste. Aceasta compensatie, oricare ar fi justificarea
sau cauza ei, devine foarte raspandita.

Descoperirea

Riscul penal (criminal risk) cuprinde:

Frauda, incluzand actiunile unor angajati. O afacere poate pierde foarte mult prin falsificari, chiar daca angajatul
responsabil nu are un beneficiu financiar. Trebuie luat in seama modul in care angajatii sunt recompensati atunci
cand trebuie sa-si asume riscuri in numele afacerii. Un alt risc poate aparea atunci cand un angajat isi paraseste
locul de munca si nu stii ce poate lua cu el la noul loc de munca. Acest lucru a fost si mai mult usurat de
computere: transferul unui fisier se poate face doar in cateva minute. Este posibil ca unii angajatii, suspectand ca
vor urma sa fie concediati, pot distruge informatii pretioase sau pot virusa sistemul. Mai mult, prin termenii de
contract care specifica, in momentul concedierii, un preaviz de 2 saptamani, afacerea este expusa unui risc prea
putin controlabil, in ciuda faptului ca exista legislatie care reglementeaza acest gen de fraude.

Spionajul industrial este o problema acuta in unele domenii, fie vorba de angajati corupti sau
metode sofisticate de furt de informatie. De obicei, afacerile pasibile de astfel de riscuri sunt
constiente de consecinte si se protejeaza eficient.

In concluzie, cele mai des intalnite riscuri penale sunt:

- daunele penale, cum ar fi incendierea cu intentie

- furtul de piese, de secrete de serviciu

- cheltuirea peste bugetul planificat

- spionajul industrial
- nerespectarea aspectului confidential al negocierilor, al actelor

- ascultarea convorbirilor fara mandatul procuraturii

- mesaje postale mincinoase referitoare la numele domeniului in internet

- coruptia angajatilor, a politistilor, a judecatorilor

- controlul penal al afacerilor, fraudele, inclusiv cele rezultate in urma actiunii angajatilor
consortiului

- falsificarea semnaturii, actelor, planurilor, facturilor fiscale

Riscul privind terorismul de inalta tehnicitate


Riscul economic influentat de riscul financiar, inflatie si de transfer financiar.

Economia este ciclica, cu fluctuatii potentiale mari in activitate. Oricum, trecerile si schimbarile de piata, se
intampla foarte repede, lasand de cele mai multe ori pierderi ireparabile.

Riscul de piata

In cea mai simpla forma acest fel de risc inseamna expunerea la o schimbare brusca, adversa in pret sau valoare
a ceva in care sunt facute tranzactiile sau in investitii. O disciplina importanta, unde riscul de piata este devine
factor principal, este practica marketingului de piata. Acest lucru implica calcularea profitului sau a pierderilor in
preturi de piata curente. Forme ale riscului de piata: riscul de inventar, riscul de lichiditati.

Riscul in utilizarea tehnologiei informatiei

Afacerea se bazeaza pe calitatea informatiei pe care se sprijina deciziile, incluzand:

-costurile fiecarui proces si la orice nivel

-fiscalizarea-actualaa si viitoare.

-pietele: volum si preturi

-competitia: cine este, pozitionarea lor si intentiile-prezente si viitoare

-resursele-costuri si disponibilitati, incluzand resursele umane

-tehnologia: utilizand dotarile existente si constientizand ceea ce trebuie

-financiar: cash, profituri si balante

Pentru a conduce o afacere trebuie sa stii tot ce se intampla.

Riscul de tara

Riscurile aditionale inerente in tranzactiile cu un stat; riscul de suveranitate al statului sau alte
afaceri in strainatate; risc dat de instabilitatea legislatiei; regimul neclar al investitiilor,
modificari frecvente ale structurilor statale si conditiilor social politice in care se desfasoara
activitatile unui proiect.

Riscul de tara implica o multitudine de factori. Pentru fiecare tara trebuie luat in considerare:

-riscul politic, incluzand controlul schimbului sau alte restrictii aplicate repatrierii/remiterii de
profit, capital sau alte plati

-stabilitatea economica si sociala

-costurile si timpul alocate vizitelor in strainatate, si angajarii de personal local

-alegerea unui agent sau reprezentant local de incredere

-practicile comerciale, obiceiurile si etica specifice tarii respective

-legislatia comerciala si efectiva ei aplicare

-restrictiile practicate investitorilor straini

-intarzierile in transferul banilor

-probleme specifice afacerilor controlate de la distanta.

Riscul psihosocial si acceptarea lui de catre populatie care depinde de:

-de cine este controlat riscul, publicul expunindu-se riscului pe care crede ca-l controleaza.
(exemplu conducerea autovehicolului)

-daca este voluntar sau impus, cel voluntar fiind mai usor acceptat

-daca riscul este natural sau industrial, riscurile artificiale fiind mai greu de suportat

-daca riscul este obisnuit sau exotic oamenii temindu-se de necunoscut, de tehnologiile noi

-daca riscul este memorabil sau nu, populatia vrand sa uite crizele

-daca riscul este cronic sau iminent catastrofal, publicul fiind mai interesat de riscuri
catastrofale decat de cele cronice ca fumatul

-daca riscul poate fi cunoscut sau nu, lumea fiind mai calma daca se convinge singura de
prezenta pericolului, ferindu-se de incertitudine

-daca riscul este moral sau imoral, nivelul de acceptare putind fi zero, de exemplu pentru
omoruri, copii molestati.

Riscul de razboi

In mod evident, in functie de domeniul abordat sau de categoria pe care o putem considera
drept baza de clasificare, se pot genera un numar semnificativ mai mare de exemple de
sistematizare a tipurilor de riscuri, scopul acestei prezentari fiind numai acela de a le
identifica si trece in revista pe cele majore, detalierea urmand a se face functie de fiecare caz
in parte. Structura de identificare a riscurilor pe diverse capitole, prezentata mai sus, este una
complexa, fiind uneori mai greu de aplicat in cadrul unor organizatii mai mici datorita acestui
considerent dar obligatorie de luat in seama pentru obtinerea de succese.

Categoriile de risc pentru antreprenori:

Riscuri strategice: globalizarea, catastrofe, strategia de marketing, strategia


financiara, strategia de investitii, strategia de achizitii, imaginea organizatiei si imaginea de
marca, comportamentul consumatorului, relatia dintre investitori, riscurile afacerii, finantarea,
capitalul, dividentele, distributia, executivul/administratorii, calitatea managementului
documentar si dezvoltare, toate acestea reprezinta riscuri strategice. Practic, orice proces sau
actiune a afacerii poate reprezenta un potential risc strategic.

Riscurile financiare sunt riscurile de credit, de rata a dobanzii, de schimb valutar, de


lichiditate si de re-investitie.

Riscuri operationale: sabotaj, comportament, frauda, designul


produsului/procesului/sistemului, productia, logistica/distributia, finantarea, lichiditatile,
pretul, costurile, profitul etc

Riscurile operationale includ riscul de personal, tehnologic, de distributie, politic si de


reglementare.

Managementul riscului operational

Riscul operational este definit ca fiind riscul de inregistrare a unor pierderi rezultate in urma
inadecvantei sau inoperativitatii unor procese, membri ai personalului sau tehnologii interne
sau ca urmare a actiunii unor factori externi

- Riscuri de proces: acestea cuprind ineficientele diferitelor procese de afaceri in cadrul


organizatiei

-Procese care au ca reper valoarea produselor (vanzari, marketing, proiectare), precum si


procese ce sprijina valoarea (IT, resurse umane).

- Riscuri de personal: in aceasta categorie intra erorile angajatilor, indisponibilitatea acestora,


recrutarea si evolutia inadecvata.

- Riscuri de tehnologie: cuprind disfunctionalitati ale sistemelor tehnologice operative sau


managementul deficitar al acestora.

- Riscuri externe: aici sunt incluse riscurile de pierderi cauzate de actiunea unor factori externi
precum actiunea competitorilor, frauda externa, schimbarea cadrului de reglementari,
evenimentele macro si socio-economice.

Componentele cheie ale managementului riscului operational sunt reprezentate de


conceperea unor solutii care sa preintampine factori componenti ai riscului operational: riscuri
de proces, riscuri de tehnologie, riscuri externe. Etapele unui proces eficient de management
al riscului operational: stabilirea politicii, organizarea, implementarea, masurarea
performantelor.

Factori de riscului operational

Factorii organizationali: au o influenta majora asupra comportamentului individual sau de


grup, cu toate ca, deseori, in atribuirea sarcinilor si investigarea evenimentelor provocatoare
de pierderi, acestora nu li se acorda atentia cuvenita.

Factorii legati de pozitia in cadrul companiei: influenteaza direct performantele individuale si


controlul riscului. Responsabilitatile ar trebui impartite conform unor principii financiare si
operationale bine definite, capabile sa ia in calcul limitarile performantelor umane.
Nepotrivirile intre cerintele pozitiei si capacitatile angajatului cresc probabilitatea unor erori
viitoare. Compatibilitatea pozitiei cu profilul angajatului contribuie decisiv la asigurarea unor
performante consistente. Acest lucru implica luarea in calcul a cerintelor informationale
individuale precum si a perceptiei atributiilor.

Factorii personali: Atributele pe care angajatii le aduc pozitiilor detinute in cadrul companiei
pot fi punctele forte sau slabiciunile relationate la cerintele unei anumite sarcini. Aceste
atribute pot include obiceiuri, atitudini, abilitati si personalitate, care pot influenta
comportamentul in diferite moduri. Efectele negative ale performantelor relationate cu un
anumit proiect nu pot fi intotdeauna diminuate prin noi solutii de stabilire a atributiilor unei
anumite pozitii. Anumite caracteristici, precum aptitudinile si atitudinea, pot fi modificate
prin trainning-uri si experienta; altele, precum personalitatea, sunt relativ permanente si nu
pot fi modificate in contextul activitatilor interne. Prin urmare, compatibilitatea angajatilor cu
sarcinile atribuite trebuie sa fie asigurata prin utilizarea unor tehnici de selectionare adecvate.

[1] Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist.
univ. Stan, Sergiu,www.comunicare.ro, pg. 18

[2] Ibidem, pg. 18

[3] Terry, Carrol; Webb, Mark; Griffith, Mark, The Risk Factor. How to Make Risk Management Work for You
in Strategic Planning and Enterprise, England, Harrogate: Take That, 2001, pg 97

[4] Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist.
univ. Stan, Sergiu, www.comunicare.ro, pg 29

[5] Ibidem, pg 22

[6] Ibidem, pg 10

[7] Ibidem, pg 10

[8] Ibidem, pg 11

[9] Ibidem, pg 12

[10] Ibidem, pg 13
[11] Ibidem, pg 14

[12] Ibidem, pg 15

* Clasificare adaptata dupa Managementul riscului - Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran,
Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu, www.comunicare.ro,
pg. 17

* Clasificare adaptata dupa Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc.
Paraipan, Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu, www.comunicare.ro,pg. 23

[13] Holliwel, John, The Financial Risk Manual. A Sistematic Guide to Identify and Managing Financial Risk,
London; Pitman, 1997, pg. 13