Sunteți pe pagina 1din 17

Talcuire la Tatl nostru - Sfanul Nicolae Velimirovici

Tatl nostru

Cnd norii tuna, iar oceanele vuiesc, ele te cheam: Domnul nostru!

Cnd meteoriii cad si focul izbucnete din pmnt, ele ti spun: Fctorul nostru!

Cnd bobocii florilor se deschid si ciocrliile aduna fn uscat ca sa le fac puilor cuiburi,
ele Iti cnta: Stpnul

nostru!

Iar cnd ridic eu ochii mei spre tronul Tau, ti optesc Tie: Tatl nostru!

A fost o vreme, ndelungata, cumplita vreme, cnd si oamenii ti ziceau si Te numeau


Domn, sau Fctor, sau

Stpn! Asa a fost, cu adevrat, cnd omul simea ca este numai un lucru ntre lucruri.
Dar acum, mulumit

Fiului Tau Unuia-Nascut si Celui mai bun dintre fiii Tai, am nvat numele Tau cel
adevrat. Drept aceea si eu

ndrznesc sa Te chem mpreuna cu Hristos: Tata!

Daca Te numesc Domn, cu frica ma plec naintea Ta ca un rob n gloata robilor.

Daca Te numesc Fctor, ma despart de Tine la fel cum se desparte noaptea de zi sau
frunza de pomul sau.

Daca Te privesc si zic Stpn, snt ca o piatra ntre pietre si ca o cmila ntre cmile.

Dar daca deschid buzele mele si optesc Tata, dragostea ia locul fricii, pmntul privete
nlat mai aproape de

cer, si merg alturi de Tine ca alturi de un prieten n gradina acestei lumi, mprtind
slava si puterea Ta.

Tatl nostru! Tu eti Tatl nostru, al tuturor: Te-as micora pe Tine si m-as micora si pe
mine daca Te-as numi:

Tatl meu!

Tatl nostru! Tu te ngrijeti att de mine, care snt unul singur, dar mai vrtos de
ntreaga lume. Scopul tau

este mpria Ta, iar nu un singur om. Iubirea de sine ti striga: Tatl meu!, n timp ce
dragostea Iti striga: Tatl

nostru!

In numele tuturor oamenilor, care snt fraii mei, eu ma rog Tie: Tatl nostru!

In numele tuturor fpturilor care ma mpresoar si cu care m-ai ntreesut, eu ma rog Tie:
Tatl nostru!

Eu ma rog Tie, Tata al universului, pentru un singur lucru ma rog Tie: fie ca sa rasara ct
mai degrab ziua cea

mare cnd toi oamenii, vii si mori, mpreuna cu ngerii si cu stelele, cu cele nsufleite si
cu cele nensufletite,

Te vor chema cu numele Tau cel adevrat: Tatl nostru!

Carele eti n ceruri

Ctre ceruri ridicam ochii notri ntotdeauna cnd Te chemam si spre pmnt i coborm
cnd ne amintim de

pcatele noastre, ntotdeauna sntem n prpastie din pricina slbiciunilor noastre si a


pcatelor noastre. Tu eti

ntotdeauna ntru nlime, precum se si cuvine mririi Tale si strlucirii Tale.

Tu eti ntotdeauna n cer cnd sntem nevrednici sa Te primim, dar cu plcere Te pogori
la noi, n salasurile

noastre pmnteti, cnd nsetam dup Tine si cnd deschidem Tie usa noastr.

Dar si de Te pogori la noi, totui rmi n cer; n cer locuieti, prin cer umbli si cu cerul
mpreuna Te apleci

pn n valea noastr.

Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al crui duh si a crui inima snt ntoarse
de la Tine sau care si

bat joc cnd este pomenit numele Tau. Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul
care tine ntotdeauna
deschisa usa sufletului sau si ateapt sa vii Tu, Cel mai drag dintre oaspei.

Daca ar fi sa-1 punem alturi de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te nali mai presus de el
ca cerurile mai presus

de valea pmntului, ca viata venica mai presus de mpria morii.

Noi sntem dintr-un material stricacios si putrezitor: cum am putea sa stm la aceeai
nlime cu Tine, Tineree

si Putere Fara de moarte!

Tatl nostru, Care ntotdeauna eti mai presus de noi, apleaca-Te pn la noi si ne ridica
pn la Tine. Ce

altceva sntem, fara numai limbi alctuite din tarna ca sa laude slava Ta? Tarna ar fi
muta pentru vecie si n-ar

putea rosti numele Tau fara de noi, Doamne. Cum poate tarna sa Te cunoasc daca nu
prin noi? Cum ai putea

sa faci minuni din tarna moarta daca nu prin noi?

O, Tatl nostru!

Sfinteasca-se numele Tau

Sfintindu-Te, nu Te facem mai sfnt pe Tine, ci pe noi nine ne sfinim. Numele Tau este
minunat. Oamenii se cearta pe acest pmnt pentru nume: al crui nume este mai mare.
Bine ar fi ca numele Tau sa fie amintit n

aceste certuri, cci toate limbile mult vorbitoare ar amori si toate marile nume omeneti,
mpletite laolalt, nu

s-ar putea asemui cu numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte!

Cnd oamenii vor sa sfineasc numele Tau, roag natura sa i ajute. Iau piatra si lemn ca
sa fac biserici;

mpodobesc altarele cu mrgritare si flori si fac foc din plante, surorile lor, si iau tmie
de la cedri, fraii lor,

si sprijin glasurile lor prin glasul clopotului, si cheam vietile n ajutor ca sa sfineasc
numele Tau. Natura e

curata ca stelele Tale si nevinovata ca ngerii Tai, Doamne. Indura-Te de noi pentru curata
si nevinovata natura,

care mpreuna cu noi sfinete numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte.

Cum vom sfini numele Tau?

Oare prin bucurie nevinovata?

Atunci ndura-Te de noi pentru pruncii notri nevinovai.

Oare prin ptimire?

Atunci caut spre mormintele noastre.

Oare prin jertfelnicie?

Atunci adu-Ti aminte de ostenelile mamelor, Doamne!

Numele Tau este mai tare dect otelul si mai strlucitor dect lumina. Ferice de omul ce
se ndjduiete ntru

Tine si se lumineaz cu numele Tau.

Nebunii zic: Sntem narmai cu otel, cine ne poate sta mpotriva? Iar Tu nimiceti
mpraii cu gze nevzute!

nfricoat este numele Tau, Doamne! El strlucete si prjolete precum un mare nor de
foc. Nimic nu este sfnt

sau nfricoat, daca nu-i legat de numele Tau. Da-mi, Sfinte, da-mi ca prieteni pe cei n ale
cror piepturi este

nscris numele Tau, iar de dumani pe cei ce nu doresc sa tie nimic de Tine -fiindc
asemenea prieteni au sa-mi

ramna prieteni pn la moarte, iar asemenea dumani au sa ngenuncheze n fata mea si


au sa se dea batuti

ndat ce o sa se sfrme otelul lor.

Sfnt si nfricoat este numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte! Fie ca sa ne amintim de numele
Tau n tot ceasul

bucuriei noastre si al istovirii noastre din aceasta viata asa cum ne amintim de el n ceasul
morii, Tata Ceresc al
nostru, Prea-Sfntul nostru Tata!

Vie mpria Ta

Vie mpria Ta, Mare mprate! Ne-am saturat de mpraii care numai la artare snt
mai mari dect ceilali

oameni, dar care zac n mormintele noastre deopotriv cu ceretorii si cu robii.

Ne-am saturat de mpraii care mai ieri si-au trmbiat puterea asupra tarilor si
popoarelor, iar astzi se plng

ca i dor dinii!

Ne-am saturat de ei ca de nite nori care aduc prepelie n loc de ploaie.

lata, acesta este om nelept. Da-i lui coroana!, striga mulimea. Coroanei i e totuna pe al
cui cap sta. Insa Tu,

Doamne, cunoti nelepciunea nelepilor si domnia muritorilor. Vrei sa-Ti repet ceea ce
tii deja? Vrei sa ti

spun cum cel mai nelept dintre noi a domnit asupra noastr de parca ar fi fost prost
bta?

lata, acesta este om puternic. Da-i coroana!, striga mulimea iarasi, n alta epoca si
generaie. Si asa, coroana a

cltorit tcuta de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, tii ct preuiete tria
sufleteasca a celor nali si

domnia celor puternici. Tu tii cu cta slbiciune au stpnit puternicii mpriile lor.

Acum am nvat prin ptimire ca nu este alt mprat afara de Tine. Sufletul nostru
nseteaz de mpria Ta si

de domnia Ta. Rtcind de colo-colo, oare n-am fost destul de defimai si de raniti, noi,
urmaii vii de pe

mormintele micilor mprai si mpraii? Noi ne rugam Tie acum sa vii n ajutorul
nostru.

Vie mpria Ta la artare - mpria nelepciunii, a Priniei si a Puterii Tale! Fie ca


acest pmnt, care de

mii de ani este cmp de lupta, sa ajung casa n care Tu sa fii gazda, iar noi - oaspeii Tai.
Vino, mprate,

tronul gol Te ateapt! Odat cu Tine va veni armonia, iar odat cu armonia - frumuseea.
Ne-am saturat de alte

mpraii; de aceea Te si ateptam acum, Mare mprate, pe Tine si mpria Ta!

Fie voia Ta precum n cer, asa si pre pmnt

Cerul si pmntul snt arinile Tale, Tata. Pe una dintre arini semeni stele si ngeri, iar pe
cealalt - spini si

oameni. Stelele se mica potrivit voii Tale. ngerii cnta la stele, ca la nite harfe, potrivit
voii Tale. Dar omul

ntlnete alt om si ntreab: Ce este voia lui Dumnezeu?

Pn cnd n-are sa tie omul voia Ta? Pn cnd se va njosi naintea spinilor de la
picioarele sale? Tu l-ai fcut

ca sa fie deopotriv cu ngerii si cu stelele, dar, iat, si spinii snt mai presus de el.

Dar iat ca omul, daca vrea, poate sa rosteasc numele Tau mai bine dect spinii,
deopotriv cu ngerii si cu

stelele. Tu, Datatorule al duhului si Datatorule al voii, da-i omului voia Ta.

Voia Ta este neleapt si limpede si sfnta. Aceasta voie mica cerurile: de ce n-ar mica
si pmntul, care fata

de cer e ca o pictura ntr-un ocean?

Voia Ta este neleapt. Ascult povestea neamurilor trecute, privesc spre cer si tiu ca
stelele se mica asa cum

s-au micat mii de ani, ntotdeauna dup aceeai lege, si ca aduc vara si iarna atunci cnd
trebuie.

Cu nelepciune lucrnd, Tu nu eti niciodat ostenit, Tatl nostru. Nici un lucru


nebunesc nu-si afla loc

vreodat n planul Tau. Tu eti la fel de proaspt n nelepciune si buntate acum ca si n


cea dinti zi a Facerii,

iar mine vei fi la fel ca astzi.


Voia Ta este sfnta, fiindc e neleapt si proaspta. Sfinenia este nedesprita de Tine
cum sntem noi

nedesprii de aer.

Orice nu este sfnt trebuie sa suie la cer treptat, ns nimic nesfnt nu se pogoar
vreodat din cer, de la tronul

Tau, Tata.

Noi ne rugam Tie, Sfinte Tata al nostru, sa faci sa rasara ct mai degrab ziua cnd voia
tuturor oamenilor va fi

neleapt, proaspta si sfnta ca voia Ta, si cnd toate fpturile de pe pmnt se vor mica
n mpreuna-glasuire

cu stelele de pe cer, si cnd planeta noastr va cnta n cor cu toate minunatele Tale stele:

Doamne, nvata-ne! Dumnezeule, calauzeste-ne! Tata, mntuieste-ne!

Pinea noastr cea spre fiina da-ne noua astzi

Cine da trup, acela da si suflet, si cine da vzduh, acela da si pine. Copiii Tai, Daruitorule
Milostive, ateapt

de la Tine toate cele de trebuina.

Cine va lumina fetele lor dimineaa daca nu Tu cu lumina Ta? Cine va priveghea noaptea
asupra rsuflrii lor

cnd dorm daca nu Tu, Cel mai neobosit dect toi strjerii?

Unde am putea sa semnm pinea de zi cu zi daca nu n arina Ta? Cu ce am putea sa


mprosptam aceasta

arina daca nu cu rou Ta cea de dimineaa? Cum i-am da viata daca nu cu lumina Ta si cu
vzduhul Tau? Cum

am putea sa mneam pinea daca nu cu gura pe care ne-ai facut-o Tu?

Cum am putea sa ne bucuram si sa Iti mulumim ca sntem hrnii, daca nu prin duhul
pe care l-ai suflat n

noroiul lipsit de viata si ai fcut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist?

Nu ma rog Tie pentru pinea mea, ci pentru pinea noastr. Ce folos daca am pine numai
eu, cnd fraii mei

flmnzesc mprejurul meu? Ar fi mai bine si mai drept daca s-ar lua de la mine o
asemenea pine amara a

iubirii de sine; mai bine sa rabd de foame mpreuna cu fraii mei. Nu poate fi voia Ta sa-ti
dea mulumit un

singur om n timp ce sute Te blesteama.

Tatl nostru, da-ne noua pinea noastr, ca sa Te slvim ntr-un glas si sa ne amintim cu
bucurie de Tatl nostru

Cel ceresc. Astzi ne rugam pentru ziua de astzi.

Ziua aceasta este mare: n ea s-au nscut nenumrate fpturi noi. Nenumrate fpturi
noi, care nu au fost ieri si

care mine nu vor fi, se nasc astzi sub aceeai lumina a soarelui, mpreuna cu noi umbla
pe una dintre stelele

tale si cu noi dimpreun griesc Tie: pinea noastr.

O, Mare Gazda! Oaspeii Tai sntem de dimineaa pn seara, la masa Ta sedem si pinea
Ta ateptam. Nimeni

afara de Tine n-are dreptul sa zic: pinea mea. Pinea este a Ta.

Nimeni afara de Tine nu are drept asupra zilei de mine si asupra pinii de mine, ci
numai Tu si aceia dintre

locuitorii pmntului pe care i pofteti Tu.

Daca e dup voia Ta ca sfritul zilei de astzi sa fie linia despritoare dintre viata si
moartea mea, ma voi

pleca n fata voii Tale sfinte.

Daca e voia Ta ca mine sa fiu din nou tovar de cltorie al marelui soare si oaspete la
masa Ta, voi da din

nou mulumit Tie, precum o fac zi de zi.

Si ma voi pleca n fata voii Tale iarasi si iarasi, precum fac ngerii din cer, Daruitorule al
tuturor darurilor
trupeti si duhovniceti!

Si ne iart noua gresalele noastre

precum si noi iertam

greiilor notri

Mai uor este pentru om sa greeasc fata de legile Tale dect sa le neleag, Tata. Dar
pentru Tine nu-i uor sa

ne ieri greelile daca noi nu-i iertam pe cei care greesc fata de noi. Fiindc Tu ai
ntemeiat lumea pe msura si

pe rnduiala. Cum ar putea echilibrul acesta sa se pstreze n lume daca ai avea o msura
pentru noi si alta

pentru aproapele nostru, sau daca ne-ai da pine n timp ce noi dam aproapelui nostru
piatra, sau daca ne-ai

ierta pcatele n timp ce noi ne spnzuram aproapele pentru greelile sale? Cum s-ar
pstra atunci msura si

rnduiala n lume, Pastratorule al legii, Tata?

Si totui, Tu ne ieri mai mult dect putem noi ierta frailor notri. Noi spurcam pmntul
n fiecare zi si n

fiecare noapte prin frdelegile noastre, n timp ce Tu ne cercetezi n fiecare zi cu ochiul


nentunecat al soarelui

Tau si n fiecare noapte trimii iertarea Ta cea milostiva prin stele, luminoii strajeri de la
porile curii Tale,

Imparatescule Tata al nostru!

Tu ne faci de ruine n fiecare zi, Prea-Milostive: fiindc atunci cnd ateptam pedeapsa,
ne trimii mila; cnd

ateptam tunetele Tale, ne trimii seara panica, si cnd ateptam ntuneric, ne trimii
strlucirea soarelui.

Tu eti ntotdeauna mai presus de pcatele noastre si ntotdeauna eti maret n rbdarea
Ta cea tcuta.

Vai de nebunul care crede ca Te tulbura cu vorbe hulitoare! El e ca un copil care arunca
suprat un grunte de

nisip n mare ca sa mping ntreaga mare din locul sau.

Dar marea doar ncreete pielea sa pe deasupra si prin puterea sa uriaa ntrta n
continuare neputina

copilreasca si suprata.

lata, toate pcatele noastre snt de obte si sntem cu toii rspunztori pentru pcatele
tuturor. Drept aceea, nu

se afla pe pmnt oameni cu totul drepi, fiindc toi drepii au de luat asupra lor unele
pcate ale pctoilor.

Greu e sa fii om drept fara de prihana, fiindc nu se afla nici un drept care sa nu poarte pe
umerii sai mcar un

pctos. Dar fa-ma sa neleg, Tata, cum se face ca cu ct mai multe pcate ale pctoilor
poarta pe umeri

dreptul, cu att este mai drept?

Tatl nostru ceresc, Care trimii pine de dimineaa pn seara copiilor Tai si primeti
greelile lor ca plata,

uureaz povara drept-slavitorilor si lumineaz ntunericul pctoilor!

Pmntul este plin de pcate, dar este plin si de rugciuni; el este plin de rugciunile
drepilor Tai de

dezndejdea pctoilor. Oare nu este dezndejdea nceputul rugciunii?

Tu trebuie sa fii biruitor n cele din urma. mpria Ta se va ntemeia pe rugciunile


drepilor. Voia Ta va

ajunge lege pentru toi oamenii, precum e deja lege pentru ngeri.

Si atunci, de ce ar ntrzia Tatl nostru sa ierte pcatele muritorilor, dnd astfel pilda de
milostivire si de

iertare?

Si nu ne duce pre noi ntru ispita

Ct de puin i trebuie omului ca sa-si ntoarc fata de la Tine spre idoli!


El e mpresurat de ctre ispite ca de un vifor, si e neputincios ca spuma unui ru
zbuciumat de munte.

Daca-i bogat, ndat cugeta ca este deopotriv cu Tine, sau Te pune mai prejos de el, sau
si mpodobete casa

cu icoanele Tale ca si cu nite obiecte decorative.

Daca rul bate la usa lui, cade n ispita de a se tocmi cu Tine sau de a Te lepda cu totul.

Daca l chemi sa se jertfeasc, se rzvrtete. Daca-1 trimii la moarte, tremura.

Daca-1 mbii cu toate desftrile pmntului, e n primejdie sa-si otrveasc si sa-si


omoare propriul suflet.

Daca descoperi ochilor lui legile purtrii Tale de grija, el crtete: Lumea e minunata si n
sine, si fara Fctor.

Ne umple de nelinite lumina Ta, Luminate Tata al nostru, ca pe nite fluturi de noapte.
Cnd ne chemi la

lumina, noi dam fuga la ntuneric; cnd sntem pui n ntuneric, cutam lumina.

naintea noastr se afla mreaja multor cai, ns ne temem sa mergem pn la capt pe


vreuna din ele, fiindc la

orice capt ne ateapt si ne momesc ispite.

Iar calea ce duce la Tine este tiata de multe ispite si de multe, multe prpstii, nainte sa
vina ispita asupra

noastr, pare ca ne urmezi ca un nor luminos, dar cnd ispita vine, dispari. Noi ne agitam
tulburai si ne punem

ntrebarea chinuitoare: cnd ne-am nelat, cnd am crezut ca eti de fata sau cnd am
crezut ca lipseti?

In toate ispitele noastre ne ntrebam: Tu eti Tatl nostru? Toate ispitele noastre ne aduc
n minte aceeai

ntrebare pe care tot ce este n jurul nostru ne-o aduce n minte n fiecare zi si n fiecare
noapte:

Ce gndeti despre Domnul?

Unde este El si cine este El?


Eti cu El sau eti fara El?

Da-mi putere, Tatl si Fctorul meu, ca sa pot n fiecare clipa, fie ea luminoasa ori
ntunecata, a vieii mele, sa

rspund la fiecare ispita cu putina unul si acelai lucru:

Domnul este Domnul. El e acolo unde snt eu si acolo unde nu snt eu.

Eu tind ntotdeauna ptimaa mea inima ctre Dnsul si minile mele ctre sfintele Lui
vesminte ca un copil

ctre Tatl sau Cel iubit.

Cum as putea trai fara El? Asta ar nsemna ca pot sa triesc n acelai timp si fara mine
nsumi. Cum as putea sa

fiu mpotriva Lui? Asta ar nsemna ca snt n acelai timp si mpotriva mea.

Fiul drept urmeaz tatlui sau cu cinstire, pace si bucurie.

Sufla insuflarea Ta n sufletul nostru, Tata, ca sa fim fii drepi ai Tai.

Ci ne izbvete de cel rau

Cine ne va slobozi de rau daca nu Tu, Tatl nostru?

Cine va ntinde minile ctre copiii ce se neac daca nu tatl lor?

Pe cine privete mai mult curenia si frumuseea casei daca nu pe stpnul ei?

Tu ne-ai chemat dintru nimic ca sa fim ceva, dar noi legam prieteug cu rul si astfel ne
ntoarcem n nimic.

Infasuram n jurul inimii noastre arpele de care ne temem cel mai mult. Din toata
puterea noastr strigam

mpotriva ntunericului, dar ntunericul triete n sufletele noastre: microbii


ntunericului si microbii morii. Ne

luptam ntr-un glas cu rul, iar rul se strecoar pe tcute n casa noastr; n timp ce noi
strigam, rul cucerete

poziie dup poziie si ajunge mai aproape de inima noastr.

Stai, Prea-Inalte Tata, stai ntre noi si rau, si vom nalta inimile noastre, si rul are sa sece
cum seaca sub arsita

soarelui izvorul de lng cale. Tu eti cu mult deasupra noastr si nu simi cum creste
rul, dar noi ne nbuim

sub el. lata, rul creste n noi pe zi ce trece, sub ochii notri, si ntinde mbelugatele sale
roade n toate prile.

Soarele ne spune Buna dimineaa! zilnic si ne pune ntrebarea: ce avem sa-I artam
Marelui nostru mprat? Si

noi Ii artam doar vechile roade stricate ale rului. Dumnezeule, oare nu e tarna cea
nemicata si fara viata mai

curata dect omul care se afla n slujba rului?

lata, ne-am zidit casele si castelele prin vai si gropi ale pmntului. Tie nu-Ti va fi greu sa
porunceti rurilor

Tale sa nece toate aceste vai si toate aceste gropi, curatnd pmntul de oameni si de
faptele lor cele rele.

Dar Tu eti mai presus de mnia noastr si de sfaturile noastre. Daca ai asculta sfaturile
omeneti, ai fi nimicit

lumea pn la temelii si Te-ai fi ngropat pe Tine nsuti n ruine.

O, Cel mai nelept dintre toi tatii! Tu totdeauna zmbeti n frumuseea si nemurirea Ta
cea dumnezeiasca si,

iat, din zmbetul Tau cresc stele! ntotdeauna prefaci zmbind rul nostru n bine si alto
ieti pomul binelui pe

pomul rului, si astfel vindeci cu rbdare Gradina Raiului cea lsata n prsire de ctre
noi. Tu cu rbdare

vindeci si cu rbdare zideti. Cu rbdare zideti a Ta mprie a binelui, mpratul si Tatl


nostru. Ne rugam

Tie: slobozeste-ne de rau si umple-ne de bine, Tu, desvrita deertare de rau si umplere
de bine.

Ca a Ta este mpria

Stelele si soarele snt ceteni ai mpriei Tale, Tata. Inscrie-ne si pe noi n aceasta
oaste strlucitoare. Planeta noastr este mica si ntunecata, dar este lucrul Tau, zidirea Ta
si insuflarea Ta. Cum poate sa ias din minile Tale ceva care nu e mare? Totui, prin
micimea si ntunecarea noastr, noi facem mic si ntunecat locul salasluirii noastre. Da,
pmntul este mic si ntunecat de cte ori l socotim mprie a noastr si cnd ne
nchipuim ca nite nebuni ca sntem mprai ai ei.

lata, ntre noi snt muli care au fost mprai pe pmnt si care acum, stnd pe ruinele
tronurilor lor, se mira si ntreab: Unde snt mpriile noastre? Si multe snt
mpriile care nu tiu ce s-a ntmplat cu mpraii lor. Fericit omul care privete prin
nori si optete graiuri pe care le aud: A Ta este mpria! Ceea ce numim mpria
noastr pmnteasca e plin de viermi si e trector ca bicile pe un ru adnc. O grmada
de tarna pe aripile vntului! Numai Tu ai adevrata mprie si numai mpria Ta are
mprat. Ia-ne de pe aripile vntului, Milostive mprate, mntuieste-ne de pe aripile
vntului! Si fa-ne ceteni ai venicei Tale mpraii, aproape de stelele si de sorii Tai,
aproape de ngerii si de arhanghelii Tai, da, aproape de Tine, Tatl nostru!

Si puterea

A Ta este puterea, fiindc a Ta este mpria. Asa-numitii mprai snt neputincioi.


Singura lor putere mprteasca sta n titlurile lor mprteti, ce snt de fapt doar
titlurile Tale. Ei rtcesc prin arina, si arina merge unde vrea vntul. Sntem pribegi,
umbre si tarna mictoare. Dar si cnd rtcim si ne miscam, tot prin

puterea Ta o facem. Prin puterea Ta fiinam si prin puterea Ta vom via. Daca omul face
binele, l face prin cu puterea Ta, prin Tine; iar daca face rul, l face cu puterea Ta, ns
prin sine. Tot ce se face, se face cu puterea Ta, folosita bine sau rau, ntru nelegere sau
fara de nelegere. Daca omul folosete puterea Ta dup voia Ta, Tata, atunci puterea Ta
este a Ta; iar daca omul folosete puterea Ta dup voia sa, atunci puterea Ta se cheam a
lui si este rea.

Eu zic, Doamne, ca atunci cnd Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este buna, ns cnd
ceretorii, care au mprumutat putere de la Tine, se trufesc fcnd ce vor cu puterea Ta ca
si cum ar fi a lor, ea este rea. Si astfel, exista un singur stpn, dar snt si oameni ce
ntrebuineaz n chip samavolnic puterea Ta, da, ntrebuineaz prticele ale puterii Tale,
pe care cu milostivire o dai cu mprumut de la masa Ta cea bogata acestor muritori sraci
de pe pmnt. Caut spre noi, Puternicule Tata, caut spre noi si nu te grbi sa trimii
puterea Ta rnii pmnteti pn ce nu va pregti doua odi ca sa Te ncap: buna-
voirea si smerenia - buna-voirea ca sa ntrebuineze spre bine darul mprumutat de la
Dumnezeu si smerenia ca sa-si aduc aminte ntotdeauna ca toata puterea din lume este a
Ta, Mare Datatorul de putere. A Ta este puterea sfnta si neleapt - dar cnd se afla n
minile noastre, puterea Ta este n primejdie sa se spurce si sa ajung ne-sfnta si
nebuneasca. Tata, Carele eti n ceruri, ajuta-ne sa cunoatem si n fiecare zi sa facem un
singur lucru: sa tim ca toata puterea este a Ta si sa ntrebuinam puterea Ta dup voia
Ta. lata, sntem nefericii, fiindc am desprit ceea ce-i de nedesprit la Tine: am
desprit puterea de lumina, si am desprit puterea de dragoste, si am desprit puterea
de credina, si n cele din urma - iar asta este pricina cea dinti a cderii noastre - am
desprit puterea de smerenie. Tata, unete, rugamu-Te, ceea ce fiii Tai nebunete au
desprit. Ne rugam Tie: ridica la cinstea cea dinti puterea Ta, care a fost lsata n
prsire si necinstita: fiindc, iat, oricum am fi, sntem copiii Tai.

Si slava, n vecii vecilor

A Ta e slava cea mpreuna-vesnica cu Tine, Tatl nostru mprtesc. Ea tine de flinta Ta si


nu atrna de noi. Nu

este slava din vorbe ca slava a muritorilor, ci este din aceeai esena netrecatoare ca si
Tine. Da, ea este

nedesprita de Tine cum e lumina nedesprita de soarele fierbinte. Cine a vzut mijlocul
si marginea slavei

Tale? Cine a ajuns slvit fara sa ating Slava Ta?

Slava Ta cea strlucitoare ne nconjoar din toate prile si ne privete n tcere, parte
zmbind, parte mirndu-

se de frmntrile si de crtirea noastr omeneasca. Iar cnd tcem, cineva ne optete n


taina: snteti copii ai

Tatlui slvit.

O, ct este de dulce aceasta slvit oapta!

Ce am putea dori mai mult dect sa fim copiii slavei Tale? Nu e aceasta ndeajuns? Fara
ndoiala, este ndeajuns

pentru o viata adevrata. Dar, iat, oamenii vor sa fie tai ai slavei. Iar acesta e nceputul si
culmea nenorocirii

lor. Ei nu se mulumesc sa fie copii si prtai ai slavei Tale, ei vor sa fie tai si purttori ai
slavei Tale. Si totui,

Tu eti singurul Tata si singurul purttor a toata slava. Muli snt cei ce folosesc n chip
rau slava Ta si muli

snt cei ce se amgesc pe sine. Nimic nu e att de primejdios ca slava n minile


muritorilor.

Tu arai slava Ta, iar oamenii se cearta n jurul ei. Slava Ta este fapt, iar slava omeneasca
este cuvnt. Slava Ta
zmbete si mngie totdeauna, slava omeneasca desprita de Tine nfricoeaz si ucide.
Slava Ta hrnete pe

cei sraci si ndruma pe cei blnzi, slava omeneasca desparte de Tine. Ea este cea mai
buna unealta satanei.

Ce caraghioi snt oamenii cnd ncearc sa-si fac slava afara de Tine si desprii de
Tine!

Fost-a un nebun care ura soarele si ncerca sa afle un loc ferit de lumina soarelui, care sa
fie al lui. El a cldit o

coliba ntunecoasa si n-a fcut ferestre, si a intrat n ea, si sttea n bezna, si se bucura ca
s-a izbvit de marele

izvor al luminii. Astfel de nebun si astfel de cetean al ntunericului este cel care se
straduie sa-si fac slava

afara de Tine si desprii de Tine, Nemuritorule Izvor al Slavei!

Nu exista slava omeneasca, la fel cum nu exista putere omeneasca. A Ta este puterea si a
Ta este slava, Tatl

nostru. Daca nu le mprumutam de la Tine, nu le avem, si ne ofilim ca frunziul uscat


desprit de pom si

mprtiat dup bunul plac al vntului.

Sa fim mulumii, ca sa ne numim copii ai Tai. Nu este cinste mai mare n cer sau pe
pmnt dect aceasta.

Ia de la noi mpriile noastre, puterea noastr si slava noastr. Tot ce am numit


vreodat al nostru zace n

ruine. Ia de la noi ce era al Tau dintru nceput.

ntreaga noastr istorie a fost o strduina nebuneasca de a fauri mpria noastr,


puterea noastr si slava

noastr, ncheie grabnic vechea noastr istorie, unde ne-am luptat sa ajungem stpni n
casa Ta, si deschide o

istorie noua, unde ne vom trudi ca sa ajungem slugi n casa care este a Ta. lata, mai bun si
mai slvit lucru este

a fi sluga n mpria Ta dect a fi cel mai mare dintre mprai n mpria noastr.
Drept aceea, fa-ne, Tata, slugi ale mpriei Tale, puterii Tale si slavei Tale, n neam si n
neam si n toi vecii.

Amin!